vam observat ca in vecernie mai mult pe "lucruri" din VT se pune accentul..oare de ce?

Eu ma bucur ca la slujbe ne sunt amintite si diferite pasaje din VT care sunt si ele la rindul lor cutremuratoare. Biblia ramine CARTEA CARTILOR, care ar trebui citita toata viata, neincetat, si ne-ar fi SUFICIENT pentru a ne mingiia sufletul si linisti firea.

...mai ales ca VT seamana asa mult cu Coranul.

Vecernia dschide ziua liturgica. Ziua liturgica incepe cu slujba Vecerniei. Aceasta slujba aminteste de creatia si providenta divina, caderea omului in pacat, izgo*nirea lui din rai si intregul tragism al starii de pacat si al departarii de Dumnezeu inainte de venirea Mantuitorului sunt evocate in sensurile tipico-simbolice, in stihurile psalmilor Vecerniei.

Atunci ce slujba incheie ziua liturgica?!

ceasul al 9 lea ...
liturghia de fapt le incununeaza pe toate..

Ceasul al 9 lea incheie ziua liturgica

defapt e chiar interesant..de la vecernie cand e inainte sa vina Hristos ajungem pana la ceasul al 9 lea la moartea Sa.defapt,cu laudele cred ca il urmam pe Hristos in viata Sa, mergem cu el prin toate.

Prin cele Sapte Laude Bisericesti(Vecernia, Pavecernita, Miezonoptica.....) se reactualizeaza intreaga viata a Mantuitorului, mai ales prin Sfanta Liturghie.

Lucrarea preotului la vecernie
 

Vecernia face parte din ciclul celor 7 laude regasite in cultul B.O.R (Vecernia, Pavecernita, Miezonoptica, Utrenia cu ceasul I, Ceasul al-III-lea, Ceasul al-VI-lea si ceasul al-IX-lea) prin care trupul cel viu al bisericii luptatoare aduce lauda lui Dumnezeu neincetat. Acestea au in centru Sf.Liturghie ;de aceea unele din ele se savarsesc in ziua premergatoare Liturghiei,iar altele in insasi ziua Liturghiei.
Originea Laudelor isi are baza in vechiul testament unde ritualul cultic cuprindea zilnic rugaciunile de lauda a lui Dumnezeu,dupa cum spune si psalmistul David”De 7 ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale Doamne” (Ps 118,164)
In baza acestei practici Apostolii au asimilat laudele crestine care in perioada apostolica isi aveau denumirea de rugaciuni,iar ulterior crestinii le-au inmultit ajungand la numarul de 7 si le-au denumit laude.
Originea vecerniei
Notiunea de vecernie isi are etimologia in grecescul hesperios care inseamna seara sau de la ulteriorul termen slav vesperina care insemna acelasi lucru,adica seara. Astfel vecernia este slujba de seara cu care incepe serviciul divin din fiecare zi liturgica.In vechime aceasta se savarsea la apusul soarelui ,iar astazi se savarseste la orele 5 (iarna) si la orele 6 (vara). Desi aceasta se savarseste seara exista exceptii in care vecernia se savarseste dimineata impreuna cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite in decursul postului mare sau de 4 ori pe an cand se savarseste unita cu Liturghia Sf. Vasile cel Mare (ajunul Nasterii si al Bobotezei,Joia si Sambata din saptamana Patimilor) .La fel se intampla cand praznicul Bunei vestiri cade in postul mare,de luni pana vineri si se savarseste liturghia Sf. Ioan gura da Aur unita cu vecernia.de asemenea vecernia zilei de luni dupa Rusalii se savarseste in duminica Rusaliior, indata dupa Liturghie.Vecernia ne aminteste de ridicarea pe cruce si de inmormantarea Domnului care a avut loc seara.
Sfarsitul zilei si inceputul serii trezeste in sufletul omului sentimental de moarte,de nefiinta ceea ce il duce pe om cu gandul la Dumnezeu,Stapanul vietii si al morii lui.Identificarea lui Hristos cu lumina spirituala si vesnica “pe care intunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1,5) si care nu apune niciodata,inspira si caracteriza rugaciunea de seara a bis. primare. Ideea aceasta o dezv. Sf Ciprian,ep. Cartaginei (+258):”Ni se cuvine a ne ruga din nou la apusul soarelui si la sf. zilei;caci Hristos este soarele adevarat si ziua adevarata.Si apunand soarele si sfarsindu-se ziua lumii,cand ne rugam si cerem ca sa vina peste noi iarasi lumina,imploram venirea lui Hristos Cel ce ne va da harul luminii vesnice”.
Precum si celelate laude isi au originea in V.T. la fel si vecernia care in cultul iudaic se manifesta prin arderea de catre arhiereu toata noaptea “inaintea Domnului”. Acest rit a trecut si in seama crestinilor indata ce acestia erau in numar mare fosti evrei.Astfel ca lumina “lina”a sfesnicului aprins la vreme de seara le aducea aminte crestinilor despre ”Cuvantul care era lumina cea adevarata si care venind in lume lumineaza pe tot omul”(Ioan I,19)
Odata cu trecerea secolelor cultul s-a dezvoltat ,iar in anul 600 calugarul Ioan Moshos gaseste la manastirea Sinai o slujba a vecerniei care cuprindea ps. I (Fericit barbatul…), ps. 140(Doamne strigat-am…),imnul “Lumina lina” , rugaciunea “Invredniceste-ne Doamne” si rugaciunea lui Simeon(“Acum slobozeste”).Astfel vecernia urmeaza ulterior sa capete dimensiuni din ce in ce mai extinse iar mai apoi mai diminuate din cauza lipsei de cantareti,pana cand aceasta ajunge in forma pe care astazi cartile de cult o arata.
Simbolistica slujbei vecerniei.
Binecuvantarea mica arata nedeplinatatea descoperirii treimice si caracterul nedesavarsit al revelatiei iar faptul ca preotul o rosteste din altar inchipuie existenta primilor oameni (simbolizati de preot) in paradis (simbolizat de altar)inainte de caderea acestora in pacat.Psalmul 103 simbolizeaza creatia perfecta si intr-o armonie perfecta a Ziditorului.Prin continutul sau,el evidentiiaza o continuitate cu Psalmii 148-150 ai doxologiei cosmice ce incheie slujba diminetii;acesti din urma psalmi erau un apel adresat tuturor fapturilor la lauda intr-o miscare expansiva de bucurie;cel dintai, de la sfarsitul zilei e o multumire pentru binefacerile lui Dumnezeu si armonia creatiei Sale.Iesirea preotului din altar unde citeste cele 7 rugaciuni si ectenia mare simbolizeaza caderea omului si dorinta lui de rascumparare.
Rugaciunile care sunt citite de preot in taina au o frumusete aparte,la fel ca rugaciunile de la utrenie si sunt regasite in manuscrise foarte vechi,manuscrise folosite numai de preot in care se gaseau numai rugaciuni fara ectenii caci diaconul in timp ce rostea ectenia mica,iar credinciosii citeau catisma preotul se ruga in taina.Acesta este si motivul pentru care multe din acele rugaciuni si catisme s-au scos din randuiala parohiala,tocmai din lipsa de diacon si astfel Liturghierele de astazi afiseaza aceasta randuiala asemanatoare cu vechile manuscrise.
Psalmul 140 este o exeriorizare a neputintei omenesti prin care omul cere atentia divina pe care o transforma intr-o ruga imbinata cu jertfa arderii de tot a miresmei de buna mireasma care este analogic asimilata cu rugaciunea.” Sa se indrepteze rugaciunea ea ca tamaia inatintea Ta”. Pacatele acumulate si ispitele infruntate in timpul zilei il indeamna pe credincios sa-si marturiseasca mahnirea si incapacitatea radicala de a face binele prin el insusi:”Doamne strigat-am catre Tine auzi-ma,ia aminte la glasul rugaciunii mele cand strig catre Tine….Cu glasul meu catre Domnul am strigat,cu glasul meu catre Domnul m-am rugat. Varsa-voi inaintea Lui rugaciunea mea,necazul meu inaintea Lui voi spune…” (Ps.140 1-3).In perioada postului mare acest psalm primeste o conotatie mai profunda el rascolind rautatea si izvorand dorinta de rugaciune si meditatie in credincios.
Desi vecernia are o alura vechi-testamentara ,ea simbolizand pana acum omul cel vechi care locuia in umbra mortii si care dorea ca lumina sa straluceasca peste el,imnele respective stihurile si stihirile impletesc legea veche cu legea noua aratand atfel legatura indisolubila dintre cele duoa mari perioade ale istoriei mantuirii.
Venirea Domnului in lume este simbolizata mai sugestiv deritualul vohodului de la Vecernia sarbatorilor,adica iesirea cu cadelnita sau intrarea mica.Deschiderea usilor imparatesti simbolizeaza deschiderea raiului pentru intrarea lui Adam Cel Nou,iar cel ce poarta sfesnicul simbolizeaza lumina”Eu sunt lumina lumii”(Ioan 8,2).Imbracarea felonului simbolizeaza intruparea,sederea in mijlocul bisericii cu capul plecat inseamna ca Mantuitorul s-a rastignit in mijlocul pamantului,s-a pogorat in iad pentru noi,iar intoarcerea in altar inseamna ca Domnul s-a inaltat de pe pamant la cer si s-a suit acolo de unde a venit cu trupul pe care l-a luat.(Simeon al Tesalonicului).Tamia este un simbol al rugaciunii noastre ,iar fumul de tamaie simbolizeaza dupa unii liturgisti norul in care Domnul s-a inaltat la cer.

Imnul “Lumina lina”(Tes ilaron;lumen jucundum;svitate tihii-lumina vesela,aducatoare de bucurie)care se canta la vohod este un imn dintre cele mai vechi imne liturgice crestine el provenind din sec II sau III si este de inspiratie strict crestina.Dupa cuprins acest imn este adresat lui Hristos care este ulmina cea aducatoare de bucurie a slavei Tatalui ceresc,dar in acelasi timp afirma si confirma existenta distincta a celor trei personae treimice.In vechime imnul se canta seara atunci cand luceafarul se ivea iar credinciosii se aflau la rugaciune si aprinzand sfesnicul care il inchipuia pe Hristos aduceau cantare de seara. Aprinderea sfesnicului simboliza incetarea de a exista in intunericul mortii si venirea lui Mesia odata cu luceafarul de seara care aduce lumina si nedejde.Aprinderea sfesnicului este in fond o reproducere a miracolului luminii de la Ierusalim din noapte Sf. Pasti.astfel lumina are si o adevarata dimensiune pascala.
Importanta momentului este marcata de formula “Intelepciune drepti!”prin care este invocata pozitia demna, cuviincioasa si atenta a credinciosului care trebuie sa asculte imnul care vorbeste de Hristos.
Prochimenele isi au originile in V.T. dar si-au pierdut intinderea iar acum au ramas ca simple versete asezate inainte de paremii.(proheimenos=inainte de…).La vecernie prochimenele sunt randuite pe zilele saptamanii.
Paremiile se citesc astazi dupa prochimen si au un caracter didactic fiind anumite pericope biblice alese din V.T.(paroimia=proverb,parabola pilda)Acestea se diferentiaza prin numarul lor care in zilele obisnuite este 3 iar in zilele speciale sunt:la Nasetrea Domnului=8,Boboteaza=12 si sambata patimilor=15
Rugaciunea Invredniceste-ne Doamne denota caracterul mistic al smereniei crestine si isi are originea in sec.VII.
Ectenia cererilor este la fel de veche(secIV-V) si se rosteste indata dupa rugaciunea “invredniceste-ne Doamne”
Stihoavna este o grupare de stihuri vechi testamentare si stihiri de lauda care infatiseaza viata si activitatea Sfintilor praznuiti.Stihoavna se rosteste dupa rugaciunea plecarii capetelor.
Rugaciunea dreptului Simeon(“Acum slobozeste….”)care se citeste imediat dupa stihoavna este una din rugaciunile de origine biblica si o gasim in Evanghelia dupa Luca(capII,vs.29-32).aceasta rugaciune este rosita de catre dreptul Simeon in momentul in care il primeste in bratele sale pe pruncul Iisus si reprezinta rugaciunea de izbavire din intunericul mortii spre sfarsitul zilei precum Simeon spre sfarsitul vietii.Astfel putem pune in paralel implinirea sufleteasca a batranului cu linistea sufleteasca dinaintea somnului.
Troparele au ca si text viata,virtutile si muceniciile celor care sunt praznuiti in ziua respectiva si au ca rol impunerea in sufletul crestinului a modelului de viata a Sfantului praznuit.Termenul grecesc este de apolutihia si inseamna troparele finale sau de incheierea slujbei.
Otpustul sau apolisul este rugaciunea care pomeneste atat Sfantul zilei cat si pe dreptii V.T. care au asteptat pe Mesia fara sa fi avut bucuria de a-L vedea.Cu ei se incheie sirul sfintilor pomeniti la otpustul de la sfrsitul vecerniei deoarece cu ei s-a incheiat epoca Vechii Legi pe care o reprezinta sau o simbolizeaza aceasta sfanta slujba.

Iubesc vecernia
 

Ma simt cumva mai bine decat la Liturghie. Imi plac acatistele ce se citesc pentru sfinti, pentru Maica Domnului, este efectiv rugaciune si totul mai simplu si mai linistit cumva.
Si imi place si Litia care se face atunci, Sf. Maslu.
Nu pot sa explic.

Nici nu trebuie ! Important că-ţi aduc liniştea mult dorită. Asta este cel mai important până la urmă .

Vecernia este o slujba care accentueaza perioada Vechiului Testament a unei asteptari mesianice, prilej de pocainta. Probabil ca multi nu reusim sa ne bucuram la Liturghie sau sa ne "simtim" mai bine la Liturghie pentru ca nu culminam cu unirea deplina cu Hristos prin Euharistie. Pastram in noi dorul dupa Cel iubit dar nu ne-am unit cu El, nu ne-am intalnit cu El din pricina patimilor. POate ca ne bucuram de Inviarea Lui dar nu reusim sa impartasim de aceasta bucurie in mod deplin din pricina caderii noastre.

Un caracter deosebit capata Slujba Vecerniei atunci cand se uneste cu Sfanta Liturghie. Acest fapt arata o legatura foarte stansa intre cele doua slujbe.

Trebuie sa existe un motiv (sau mai multe) pentru care, in anumite situatii, Biserica a randuit ca Sfanta Liturghie sa fie unita cu Vecernia (Liturghia Darurilor, Liturghia din Joia Mare, Liturghia din Sambata Mare etc.). Ii rog pe toti cei care cunosc mai multe detalii, in acest sens, sa ni le impartaseasca.

Semnificatiile Vohodului Vecerniei
 

Dupa cantarea stihurilor de la „Doamne, strigat-am“, randuiala Vecerniei prevede ca la strana sa urmeze o cantare care incepe cu „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh“. in timpul acestei cantari preotul deschide usile imparatesti. Urmatoarea cantare de la strana va incepe cu „si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin“. in timpul acestei cantari are loc „Intrarea mica“ sau „Vohodul mic“, adica o procesiune a preotului pornind din fata sfintei mese pana in mijlocul naosului. Semnificatiile Vohodului mic (numit si „iesire“ cu cadelnita sau cu Sfanta Evanghelie) sunt puse in legatura cu evenimentul intruparii Domnului din Fecioara Maria, invatatura dezvoltata in special in textul care se canta de catre strana in timpul Vohodului.

Deschiderea usilor imparatesti inaintea Vohodului simbolizeaza redeschiderea raiului pentru om, prin intruparea Fiului lui Dumnezeu.

La vohodul cu cadelnita, Persoana Mantuitorului este reprezentata de catre preot, care, prin punerea felonului, inchipuie actul imbracarii firii omenesti sau al intruparii Fiului lui Dumnezeu. La Vohodul cu Sfanta Evanghelie, Mantuitorul este simbolizat prin aceasta sfanta carte, ca una care cuprinde viata si activitatea Sa de la nastere pana la inaltare.

Iesirea preotului din altar inseamna pogorarea lui Iisus in lume; oprirea in mijlocul bisericii, inclinarea capului si rugaciunea tainica a „intrarii“ amintesc de ramanerea Mantuitorului in mijlocul oamenilor, smerindu-Se pana la jertfa de pe Cruce.

Sfantul Simeon al Tesalonicului invata ca „intoarcerea din nou si intrarea in altar inseamna ca (Domnul) S-a inaltat de pe pamant la ceruri si S-a suit acolo de unde a venit, cu trupul pe care l-a luat... Vohodul Vecerniei inseamna totodata si pogorarea lui Dumnezeu, care va fi in veacul cel de apoi“.

Vecernie unita cu Sf. Liturghie? Cum asta?
Una este dimineata si alta este seara.

Intrebare: exista biserici/preoti care nu canta la vecernie "Acum slobozeste"? Exista vreun motiv? Preotul meu si conducatorul stranei se cam opun (ei vor numai Lumina lina, Doamne Strigat-am si Fericit barbatul)

Sophia, am impresia ca te pierzi in amanunte, dar iti scpa esentialul: credinta.

Exista Vecernie unita cu Sfanta Liturghie. Dar avem si vecernie imediat dupa Liturghie - in ziua de Rusalii, de aceea slujba din aceasta zi este mai lunga. Vecernia din aceasta zi este o slujba pentru urmatoarea zi - A Sfintei Treimi. Dar de retinut sunt cazurile enumerate de Marius.

Sophia, "Acum slobozeste" este o rugaciune nu o cantare bisericeasca. Iti vei da foarte usor seama de acest lucru, observand, in Catavasier sau Octoihul Mic unde o intalnim, ca nu este indicat glasul pe care ar trebui cantata.

Ea nu poate fi incadrata in niciun gen imnografic intrebuintat la noi: nu e psalm, tropar, stihira, slava, condac etc. Prin urmare e mai corect a fi rostita decat cantata. Acelasi lucru este valabil si pentru "Tatal nostru" sau "Crez".

Este adevarat ca in unele biserici de la noi, toate aceste rugaciuni se canta in mai multe variante. Insa punerea lor pe note muzicale s-a facut relativ tarziu, sfarsitul sec. 19 - inceputul sec. 20.

Aceasta se obisnuieste in perioda Postului Mare in cursul sapatamanii cand se face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite. Sau in joia patimilor cand liturghia Sfantului Vasile cel Mare se uneste cu vecernia, exemplele pot continua. Aceasta randuiala este specifica perioadei Postului Mare ptr ca vecernia are un simbolism legat de starea paradisiaca si cadearea omului in pacat iar Liturghia trimite la rascumpararea sau mantuirea omului cazut.

Painea binecuvantata la Litie
 

Rugaciunile rostite in cadrul slujbei Litiei (ectenia „Mantuieste, Doamne, poporul Tau...“ si rugaciunile Litiei: „Stapane, mult-milostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru...“) au un caracter larg, iar prin multimea sfintilor pomeniti se subliniaza ajutorul oferit credinciosilor in diversele situatii ale vietii pamantesti. Painile care sunt binecuvantate amintesc de cele cinci paini cu care Mantuitorul a saturat multimile in pustie. Aceasta semnificatie este indicata chiar in textul rugaciunii de binecuvantare: „Doamne..., Care ai binecuvantat cele cinci paini si ai saturat cu ele cinci mii de barbati in pustie...“. Preotul slujitor, atunci cand ia artosul pentru a-l binecuvanta si cand il imparte in patru, il imita pe Mantuitorul, Care a procedat astfel cand a inmultit painile in pustiu: „si poruncind sa se aseze multimile pe iarba, si luand cele cinci paini si cei doi pesti, si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor“. Graul, vinul si untdelemnul care se binecuvanteaza impreuna cu painile reprezinta jertfa adusa de credinciosi lui Dumnezeu, din elementele principale ale hranei. Aceasta jertfa urmeaza modelul jertfelor nesangeroase aduse la templu in timpul Legii Vechi: „Toata parga de untdelemn si toata parga de struguri si parga graului lor, toate cate aduc ei Domnului...“ (Numeri 18, 12). Rugandu-se lui Dumnezeu sa binecuvanteze aceste roade, preotul se roaga pentru binecuvantarea si inmultirea principalelor surse de intretinere a existentei fizice. Privitor la darurile binecuvantate la Litie, in cartea Liturghier aflam: „Cade-se a sti ca painea, care s-a binecuvantat, este izbavitoare de toate relele pentru cel care o va lua cu credinta. Painile sa le tai si sa le imparti credinciosilor, care pot sa le manance cu cinste, fie in biserica, fie acasa, mai inainte de alte bucate. Vinul sa-l bei cu buna cucernicie, ca pe un lucru binecuvantat. Iar graul, sau sa-l semeni, sau cu altul sa-l amesteci si cu multumire sa-l intrebuintezi“.

Georgeval, stiu ce spui tu.
Am auzit la slujba de Rusalii, ca acea mica slujba de dupa Liturghie ar fi de fapt vecernie deja.
Deruta mea (si poate si a altora) consta in faptul ca aceste slujbe de fapt nu se pot uni ca timp, pentru ca se tin in perioade diferite ale zilei: Liturghia este pana in ora 13-14.00h, iar vecernia dela 18.00h in sus.
Utrenia se mai poate lega de Liturghie, caci se tine chiar inaintea ei (de fapt nu stiu nici asta sigur, pentru ca in manastiri se face utrenia mult mai devreme, pe la 5-6 dimineata, iar pana la Liturghie mai este.

Si m-am intrebat intotdeauna (fara raspuns), de ce Liturghia se tine numai dimineata.

1.In primul rand timpul liturgic in perioada Postului Mare are semnificatii diferite. Vecernia care este simbolul pocaintei si asteptarii Vechiului Testament se va uni cu Liturghia darurilor mai inainte sfintie.
2. Litutghia trebuie oficiata dupa ceasul al III-lea (0ra 9) dupa modelul Apostolilor care la pogorarea Duhului Sfant erau adunati la frangerea painii sau sa ne aminteasca de momentul rastignirii care s-a petrecut la ceasul al III-lea.

Dupa ce preotul citeste rugaciunea de binecuvantare a painilor, strana canta de trei ori "Fie numele Domnului Binecuvantat....“ si "Bogatii au saracit...". Apoi, de pe solee, in fata usilor imparatesti, binecuvantand pe credinciosi, preotul le adreseaza cuvintele: "Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi toti...".