|
Inaugurez acest topic cu frica de Dumnezeu caci e bine ca orice crestin ortodox membru al BOR sa cunoasca Sfintele Canoane ale Bisericii Primare a lui Hristos, care stau la temelia credintei noastre celei adevarate.
Voi posta pentru inceput Canoanele Sinodului I Ecumenic de la Niceea tinut in anul 325 d. Hr.: Canoanele Sinodului I ecumenic 1 sin. I ec. Automutilații nu pot fi clerici. Dacă cineva în boală s-a tăiat cu meșteșug (s-a operat) de către medici, sau de către barbari s-a tăiat, acest să rămână în cler; iar dacă cineva sănătos fiind s-a tăiat pe sine, acesta, chiar dacă se numără în cler (chiar dacă este membru) al clerului, se cade să înceteze (a mai face parte din cler) și de acum înainte, nici unul ditre cei de felul acesta nu trebuie să se înainteze (în cler). Precum este lucrul vădit că (aici) se vorbește despre cei ce fac isprava aceata înadins și care îndrăznesc să se taie pe ei înșiși; tot la fel (este vădit că) dacă oarecari au fost scopiți (făcuți eunuci) de către barbari sau de către stăpâni, însă altminterea sar găsi vrednici, pe unii ca aceștia canonul îi primește în cler. 21, 22, 23, 24 ap.; 8 sin.I-II 2 sin. I ec. Neofiții să nu fie primiți în cler. Deoarece multe s-au făcut împotriva canonului bisericesc, fie din nevoie, fie în alt chip, la stăruința oamenilor, încât oamenii abia veniți de la viața păgânească la credință și care în scurtă vreme au fost catehizați se aduc îndată la baia spirituală, și deodată cu botezarea se înaintează la episcopat sau la prezbiterat, s-a socotit că este bine de acum înainte nimic de acest fel să nu se mai facă; pentru că îi trebuie timp de mai multă ispitire celui care se catehizează (catehumenului) și după botez. Căci este lămurită scriptura apostolică ce zice: "Nu neofit, ca nu mândrindu-se să cadă în osândă și în lanțul (cursa) diavolului" (1 Tim 3,6). Iar dacă cu trecerea vremii, s-ar afla vreo păcătuire sufletească cu privire la o persoană (a unei persoane) și s-ar dovedi de către doi sau trei martori, unul ca acela să înceteze din cler. Iar cel ce ar face (proceda) împotriva acestora, aceluia i se va pune la îndoială calitatea de cleric (în privința apartenenței lui la cler), ca unul care a cutezat să se împotrivească marelui sinod. 61, 75, 80 ap.; 9 sin.I ec.; 9, 10 Neocez.; 3 Laod.; 10 Sard.; 17 sin.III; 89 Vasile cel Mare; 1,4 Grig. Nyssa 3 sin. I ec. Clericii să nu aibă țiitoare Marele sinod a oprit cu desăvârșire, fie episcopului, fie presbiterului, fie diaconului, fie oricui dintre cei care sunt în cler, să li se îngăduie a avea femeie împreună locuitoare (concubină), afară doar de mamă, sau soră, sau mătușă, sau numai astfel de persoane cu privire la care a fugit toată bănuiala (prin care a scăpat de toată bănuiala). 5, 26 ap.; 5, 12, 13 Trul.; 18, 22 VI ec.; 19 Anc.; 3, 4, 25, 38, 70 Cartag.; 88 Vasile cel Mare 4 sin. I ec. Alegerea și hirotonia episcopilor Se cuvine așadar ca episcopul să se așeze de către toți (episcopii) cei din eparhie (mitropolie, provincie), iar dacă ar fi greu un lucru ca acesta, fie pentru vreo nevoie stăruitoare (presantă, constrângătoare), fie pentru lungimea drumului, adunându-se în orice chip trei la un loc, împreună alegători făcându-se și cei absenți și consimțind prin scrisori, atunci să se facă hirotonia. Iar întărirea celor făcute să se dea în fiecare eparhie (mitropolie) mitropolitului. 1 ap.; 3 sin. VII ec.; 19, 23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 C-pol.; 13, 49, 50 Cartag Doamne ajuta. .................................................. .................................................. .......... Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
|
O postare mai ingrijita (fara "sh-uri" si "tz-uri", care nu-si au echivalent in literele alfabetului englez, a canoanelor aceluiasi Sfant Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d. Hr.):
Canoanele Sinodului I ecumenic 1 sin. I ec. Automutilatii nu pot fi clerici Dacă cineva în boală s-a tăiat cu mestesug (s-a operat) de către medici, sau de către barbari s-a tăiat, acest să rămână în cler; iar dacă cineva sănătos fiind s-a tăiat pe sine, acesta, chiar dacă se numără în cler (chiar dacă este membru) al clerului, se cade să înceteze (a mai face parte din cler) si de acum înainte, nici unul dintre cei de felul acesta nu trebuie să se înainteze (în cler). Precum este lucrul vădit că (aici) se vorbește despre cei ce fac isprava aceata înadins si care îndrăznesc să se taie pe ei însisi; tot la fel (este vădit că) dacă oarecari au fost scopiti (făcuti eunuci) de către barbari sau de către stăpâni, însă altminterea sar găsi vrednici, pe unii ca acestia canonul îi primește în cler. 21, 22, 23, 24 ap.; 8 sin.I-II 2 sin. I ec. Neofitii să nu fie primiti în cler. Deoarece multe s-au făcut împotriva canonului bisericesc, fie din nevoie, fie în alt chip, la stăruinta oamenilor, încât oamenii abia veniti de la viața păgânească la credintă si care în scurtă vreme au fost catehizati se aduc îndată la baia spirituală, si deodată cu botezarea se înaintează la episcopat sau la prezbiterat, s-a socotit că este bine de acum înainte nimic de acest fel să nu se mai facă; pentru că îi trebuie timp de mai multă ispitire celui care se catehizează (catehumenului) si după botez. Căci este lămurită scriptura apostolică ce zice: "Nu neofit, ca nu mândrindu-se să cadă în osândă si în lantul (cursa) diavolului" (1 Tim 3,6). Iar dacă cu trecerea vremii, s-ar afla vreo păcătuire sufletească cu privire la o persoană (a unei persoane) si s-ar dovedi de către doi sau trei martori, unul ca acela să înceteze din cler. Iar cel ce ar face (proceda) împotriva acestora, aceluia i se va pune la îndoială calitatea de cleric (în privința apartenenței lui la cler), ca unul care a cutezat să se împotrivească marelui sinod. 61, 75, 80 ap.; 9 sin.I ec.; 9, 10 Neocez.; 3 Laod.; 10 Sard.; 17 sin.III; 89 Vasile cel Mare; 1,4 Grig. Nyssa 3 sin. I ec. Clericii să nu aibă țiitoare. Marele sinod a oprit cu desăvârșire, fie episcopului, fie presbiterului, fie diaconului, fie oricui dintre cei care sunt în cler, să li se îngăduie a avea femeie împreună locuitoare (concubină), afară doar de mamă, sau soră, sau mătusă, sau numai astfel de persoane cu privire la care a fugit toată bănuiala (prin care a scăpat de toată bănuiala). 5, 26 ap.; 5, 12, 13 Trul.; 18, 22 VI ec.; 19 Anc.; 3, 4, 25, 38, 70 Cartag.; 88 Vasile cel Mare 4 sin. I ec. Alegerea și hirotonia episcopilor Se cuvine asadar ca episcopul să se aseze de către toti (episcopii) cei din eparhie (mitropolie, provincie), iar dacă ar fi greu un lucru ca acesta, fie pentru vreo nevoie stăruitoare (presantă, constrângătoare), fie pentru lungimea drumului, adunându-se în orice chip trei la un loc, împreună alegători făcându-se si cei absenti si consimtind prin scrisori, atunci să se facă hirotonia. Iar întărirea celor făcute să se dea în fiecare eparhie (mitropolie) mitropolitului. 1 ap.; 3 sin. VII ec.; 19, 23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 C-pol.; 13, 49, 50 Cartag 5 sin. I ec. Sinoadele Mitropolitane În privința celor ce au fost excomunicați (afurisiți) de către episcopii din fiecare eparhie (mitropolie) fie dintre cei din cler, fie dintre cei din stare laică, să se țină rânduiala cea după canonul care hotărâște ca cei scoși (izgoniți, afurisiți) de către unii să nu se primească de către alții. Să se cerceteze ca nu cumva aceștia să fi ajuns excomunicati din împutinarea sufletului (din micimea de suflet) sau din vrajbă sau din vreo altă scădere de acest fel a episcopului. Deci pentru ca lucrul acesta să fie cercetat după cuviintă, s-a socotit (părut) că este bine să aibă loc (să se tină) sinoade în fiecare an, de două ori pe an, în fiecare eparhie (mitropolie) pentru ca obstea tuturor episcopilor eparhiei (mitropoliei) adunati la un loc să cerceteze întrebările cele de acest fel si, astfel, cei care în mod vădit s-au ridicat împotriva episcopului, după dreptate să fie socotiti de către toti - excomunicați până când obștei episcopilor i s-ar părea (potrivit) să aducă în privința acestora o hotărâre echitabilă. Iar sinoadele să aibă loc (să se țină) unul înaintea Patruzecimii, pentru ca înlăturând orice putinătate de suflet, darul să se aducă curat lui Dumnezeu; iar al doilea, cam în vremea toamnei. 6 sin. I ec. Exarhatele. Alegerea episcopilor Să se ție obiceiurile cele vechi, cele din Egipt și din Libia și din Pentapole, așa încât episcopl din Alexandria să aibă stăpânire peste toate acestea, pentru că acest este și obiciul episcopului Romei. De asemenea și în Antiohia și-n alte eparhii (provincii) să li se păstreze Bisericilor întâietățile (privilegiile). Este apoi cu totul învederat lucrul acela, că dacă cineva ar deveni episcop fără încuviintarea mitropolitului, marele sinod a hotărât că unul ca acesta nu se cade să fie episcop. Iar dacă alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiată si după canonul bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajbă (pizmă) proprie, să aibă tărie votul (hotărârea) celor mai mulți. 34 ap.; 4 sin.I ec.; 2,3 sin.II ec.; 8 sin.III ec.; 28 sin. IV ec.; 36 Trul.; 9, 16, 19 Antioh.; 13 Cartag. 7 sin. I ec. Cinstirea scaunului din Ierusalim Deoarece a avut tărie obiceiul și vechea predanie (tradiție) ca episcopul din Elia (Ierusalim) să se cinstească (să se bucure de cinste), să aibă urmarea (continuarea) cinstei (acesteia), păstrându-se însă pe seama mitropoliei propria ei vrednicie (demnitate). 34 ap.; 2 sin.II ec.; 12 sin. IV ec.; 36 Trul.; 19 Antioh. Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 8 sin. I ec. Primirea schismaticilor în biserică În privința celor ce s-au numit pe sine cândva catari (curați), iar acum (se reîntorc) vin la sobornicirea și apostoleasca Biserică, i s-a părut sfântului și marelui sinod ca punându-se mâinile asupra lor, să rămână astfel în cler. Dar înainte de toate se cuvine ca ei să mărturisească în scris că vor primi (se vor uni, vor fi de acord) și vor urma dogmele bisericii sobornicești și apostolice, anume că vor avea comuniune (împărtășire) și cu cei căsătoriți a doua oară, și cu cei care au căzut în vremea prigoanei (persecuției), cu privire la care s-a rânduit timpul (de pocâință) și s-a hotărât sorocul (termenul de iertare), - așa încât aceștia (catarii ) să urmeze întru toate dogmele Bisericii sobornicești. Prin urmare, aceștia toți, fie (că sunt) în sate, fie (că sunt) în orașe, numai singuri cei care s-ar găsi hirotoniți, (adică) cei ce se găsesc în cler, să rămână în același chip (în același cin, în aceeași stare). 68 ap.; 7 sin. II ec.; 95 Trul.; 14 sin. VII ec.; 13 Anc.; 14 Neocez.; 8, 10 Antioh.; 6 Sard.; 47, 57, 66, 69, 99 Cartag.; 1, 47, 89 Vasile cel Mare; 12 Teofil Alex. 9 sin. I ec. Ispitirea celor ce intră în cler Dacă cineva fără de cercetare a fost înaintat (rânduit) presbiter, sau făcându-i-se ispitirea și-a mărturisit păcătele, și mărturisindu-se el, oameneii fiind mișcați, au pus mâinile pe unul ca acesta împotriva canonului, pe acesta canonul nu-l primește (în cler), căci Biserica sobornicească apără (revendică) numai ceea ce este fără de prihană. 25, 61 ap.; 2, 10 sin. I ec.; 9, 10 Neocez.; 17 sin. I-II; 3, 5, 6 Teofil Alex.; 89 Vasile cel Mare 10 sin. I ec. Cei ce au căzut odată de la credință nu pot intra în cler Oricâți dintre cei câzuți (de la credință) au fost înaintați (în cler) fie din neștiință, fie cu știință mai dinainte ( a stării lor) din partea celor ce i-au înaintat, aceasta nu aduce slăbire (prejudiciu) canonului bisericesc, pentru că după ce se vor cunoaște, se caterisesc. 62 ap.; 9 sin. I ec.; 1, 2, 3, 4, 12, Anc.; 10 Petru Alex.; 73 Vasile cel Mare; 2 Grig. Nyssa 11 sin. I ec. Treptele pocăinței celor căzuți de la credință În privința celor ce au lepădat credința, fără silă, sau fără luarea averilor, sau fără primejduire, sau fără ceva de acest fel, cum s-a întâmplat sub tirania lui Liciniu, i s-a părut sinodului că deși nu sunt vrednici de omenie, să se milostivească totuși de ei (să fie totuși tratați cu îndurare). Deci câți dintre ei ca (niște) credincioși se căiesc cu adevărat, să petreacă trei ani între ascultători și șapte ani să se smerească (să se umilească, să stea plecați), iar doi ani fără împărtășire vor lua parte la rugăciuni cu poporul. 62 ap.; 12, 13, 14 sin. I ec.; 4, 5, 6, 7, 8, 9, 21 Anc.; 2, 19 Laod.; 43 Cartag.; 2, 11 Grig. Nyssa Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 12 sin. I ec. Pocăința celor ce vin din oastea păgână Iar cei ce au fost chemați de har și au arătat la început zel (pornire) lepădând cingătorile, iar după aceeea s-au întors ca câinii la propria lor vomitătură, încât unii și arginți (bani) au cheltuit și prin daruri au izbutit să ajungă din nou la slujbă în oaste, aceștia zece ani să se plece ( să cadă, să se umilească), după timpul de trei ani al ascultării. Dar la toți aceștia trebuie să se cerceteze bunăvoința și felul căinții. Iar câți arată întoarcerea lor cu fapte, dar nu de formă (cu chipul), ci cu frică și cu lacrimi și cu răbdare și cu faceri de bine, aceștia împlinind vremea hotărâtă a ascultării, se vor împărtăși neaparat de rugăciuni (vor participa la rugăciunile comune), episcopului fiindu-i îngăduit să hotărască (să dispună) ceva și mai omenos (blând) cu privire la aceștia. Iar câți au suferit (suportat) cu nepăsare (îndepărtarea de la rugăciuni) și au socotit că pentru reîntoarcere le este de ajuns forma (aparența) intrării în Biserică, să plinească întru totul (întocmai, pe deplin) timpul (penitenției). 62, 83 ap.; 11, 13, 14 sin. I ec.; 102 Trul.; 4, 5, 6, 7, 8, 9, 21 Anc.; 2, 19 Laod.; 23 Cartag.; 2, 11 Neocez.; 2, 3 Petru Alex.; 3, 73, 74, 75, 81, 84 Vasile cel Mare; 2, 4, 5 Grig. Nyssa 13 sin. I ec. Împărtășirea muribunzilor În privința celor care stau să moară (dintre căzuți) să se observe și acum vechea și canonica lege, încât dacă cineva stă să moară, să nu fie lipsit de cele mai de pe urmă și mai trebuitoare merinde. Iar dacă fiind deznădăjduit și luând împărtășirea, s-ar număra din nou (vor rămâne) între cei ce trăiesc (între cei vii) acela să fie împreună cu cei ce iau parte numai la rugăciune. Dar peste tot și în privința oricui ar sta să moară, cerând a se face părtaș de cuminecătură (a se împărtăși cu Euharistia), (stabilim ca) episcopul, cu cercetarea (ispitirea), să-l facă părtaș sfântului dar (prosforei, să-l împărtășească). 52 ap.; 11, 12 sin.I ec.; 6, 22 Anc., 2 Neocez.; 1 Cartag.; 73 Vasile cel Mare; 2, 5 Grig. Nyssa 14 sin. I ec. Pocâința catehumenilor căzuți În privința celor care au fost și care au căzut (de la credință), i sa părut sfântului și marelui sinod ca aceștia numai trei ani să fie ascultători (în treapa ascultării), iar după aceea să se roage cu catehumenii. 2, 11, 12, 13, sin. I ec.; 96 Trul.; 5 Neocez.; 19 Laod.; 20 Vasile cel Mare; 4, 6, Timotei Alex.; 5 Chiril Alex. 15 sin. I ec. Transferarea clerului este oprită Pentru multă tulburare și pentru gâlcevile care s-au făcut, s-a părut (potrivit) să se înlăture cu desăvârșire obiceiul, contrar canonului apostolic (14, 15) care s-a mai găsit în unele părți, ca nici episcopul, nici presbiterul și nici diaconul să nu treacă (să nu se strămute) din cetate în cetate. Iar dacă meșteșugească ceva de felul acesta, sau s-ar deda vreunor treburi de acest fel, să se lipsească cu desâvârșire de o atare uneltire și să se așeze din nou în Biserica în care a fost hirotonit episcopul, sau presbiterul (acela). 14, 15 ap.; 4 sin. II ec.; 5, 6, 10, 20, sin. IV ec.; 18 Trul.; 3, 13, 16, 21 Antioh.; 1, 2, 3,, 12, 16 Sard.; 48, 54, 65, 71, 90 Cartag. Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 16 sin. I ec. Osândirea clericilor care se mută singuri Câți dintre presbiteri sau diaconi, sau peste tot, cei ce se numără în cler (sunt socotiți în rândul clerului), în chip cutezător, neavând înaintea ochilor nici frica lui Dumnezeu, nerecunoscând nici canonul bisericesc, vor pleca de la bisericile lor, aceștia nu trebuie să fie primiți nicidecum în altă biserică, ci trebuie să fie siliți ca să se reîntoarcă în parahiile (eparhiile) lor; sau dacă stăruiesc (persistă), trebuie să fie excomunicați (să fie fără de împărtășire). Iar dacă ar și îndrăzni cineva să răpească pe cel ce este al altuia (aparține altuia) și să-l hirotonească în Biserica lui, fără încuviințarea episcopului propriu de la care a fugit cel ce este numărat în cler ( este socotit în rândul clerului), să fie hirotonia (lui) fără tărie. 14, 15, 16 ap.; 15 sin. I ec.; 5, 10, 20, 23 sin. IV ec.; 17, 18, 20 Trul.; 3, 21 Antioh.; 1, 2, 13, 15, 16 Sard.; 20, 54, 80, 90 Cartag. 17 sin. I ec. Osândirea dobânzii și a cametei Deoarece mulți dintre cei care se numără în canon (sunt socotiți în rândul clerului) urmârind lăcomia și câștigul rușinos (alergând cu lăcomie la câștig rușinos), au uitat dumnezeiasca Scriptură care zice; "argintul său nu l-a dat pentru camătă (dobândă)" Ps. 14,5; și dând împrumut cer sutimi (procente), sfântul și marele sinod a socotit a fi cu dreptate, că dacă după această orânduire, s-ar găsi cineva luând camătă din îndeletnicire (cu treaba aceasta, cu cămătăria), sau astfel învârtind lucru, sau cerând înapoi și jumătate, sau orice altceva născocind pentru câștig rușinos, să se caterisească din cler și să fie străin de canon (de starea clerului). 44 ap.; 10 Trul.; 19 sin. VII ec.; 4 Laod.; 5, 16 Cartag.; 2, 14 Vasile cel Mare; 3 Grig. Neocez.; 6 Grig. Nyssa. 18 sin. I ec. Locul diaconilor în rândul clerului A venit la sfântul și marele sinod (știrea) că în unele locuri și cetăți, diaconii dau presbiterilor cuminecătura (euharistia), ceea ce nici canonul și nici obiceiul nu a predanisit, ca cei ce nu au puterea de a aduce jertfa să dea trupul lui Hristos celor ce jertfec (celor ce aduc sfânta jertfă). S-a mai cunoscut și aceea că unii dintre diaconi se ating de cuminecătură (euharistie, împărtăsanii) chiar si înaintea episcopilor. Așadar toate acestea să înceteze, iar diaconii să rămână în măsurile lor (în rânduielile, tocmelilor), stiind că ei sunt slujitori ai episcopului, dar mai mici decât presbiterii. Să primească așadar după rânduială cuminecătura (euharistia) după presbiteri, dându-le-o fie episcopul, fie presbiterul. Dar să nu le fie permis diaconilor nici să șează în rândul presbiterilor; căci ceea ce s-a făcut este împotriva canonului și împotriva rânduielii. Dar dacă cineva și după aceste orânduiri nu ar voi a se supune, să înceteze din diaconie. 15, 39 ap.; 15 sin. I ec.; 7, 16 Trul.; 5 Antioh.; 20 Laod. Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 19 sin. I ec. Ereticii pavlichieni În privinta ereticilor pavlichieni care au alergat (s-au întors) mai pe urmă la soborniceasca Biserică, se așază rânduiala ca ei să fie neapărat botezați din nou. Iar dacă unii în timpul trecut s-au numărat în cler (au făcut parte din cler) și dacă se arată neîntinați și neprihăniți, după ce vor fi botezați din nou să se hirotonească de către episcopul Bisericii sobornicești. Dacă însă cercetarea i-ar găsi pe ei nepotriviți (nevrednici), se cuvine a-i caterisi pe ei. Așijderea și în privința diaconițelor și peste tot în privința celor numărați (socotiți) în cler, să se observe aceeași rânduială (procedură). Am pomenit însă și pe diaconițele numărate (socotite) în cin (în cler, în schemă) cu toate că nu au nici o hirotesie, așa că acestea să fie socotite neapărat între laici. 46, 47, 49 ap.; 15 sin. IV ec.; 95 Trul.; 6, 126 Cartag.; 1 Vasile cel Mare 20 sin. I ec. Oprirea îngenuncherii în unele zile Deoarece sunt unii care-și pleacă genunchii (îngenunchează) duminica și-n zilele Cincizecimii - pentru ca toate să se păzească în același fel în fiecare parohie (eparhie), sfântului sinod i s-a părut ca rugăciunile să fie aduse (făcute) lui Dumnezeu stând ei în picioare. 66 ap.; 66, 90 Trul.; 18 Gang.; 29 Laod.; 15 Petru Alex.; 91 Vasile cel Mare; 1 Teofil Alex. Doamne ajuta. .................................................. .............................................. .............. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
Unul din marii expertoi in Canoanele primului mileniu este Episcop Dr. Dimitrios Salachas, noul Exarh Apostolic pentru catolicii de rit bizantin din Grecia.Dansul a predat multu ani la Universitatile Pontificale din Roma si la Institutul Catolic din Paris, avand studenti atat catolici( de toate riturile) precum si ortodocsi.Dansul a scris o carte ff interesanta dedicata legislatiei canonice din primul mileniu, aratand cum multe canoane din acea perioada sunt la baza legislatiei canonice catolice actuale.
|
Citat:
PadreCory, va incumetati sa raspundeti la cateva intrebari? Puteti sa spuneti pe care din canoanele din primul mileniu se bazeaza canoanele romano-catolice 330-334 din actualul "Cod de drept canonic" al BRC? Care canon al Bisericii nedespartite vorbeste de "Urmasul lui Petru", "Vicarul lui Cristos" si "Pastorul Bisericii intregi pe acest pamant" (expresii folosite in canonul 331)? |
Cand am spus ca legislatia canonica catolica de azi (CIC si CCEO) se bazeaza si pe legislatia canonica a primului mileniu nu am sugerat ca era aceiasi terminologie .Tot ceea ce CIC si CCEO vorbesc despre rolul Succesorului lui Petru reflecta modalitatea actuala de exercitare a acestui primat.
|
Razvan, dupa text mi se pare ca sursa foloseste culegerea Canoanele Bisericii Ortodoxe de Arhim.prof.Ioan N.Floca.Dar trebuia sa incepi cu inceputul adica cu Canoanele Sfintilor Apostoli!(Daca tot te-ai inhamat la asa treaba)
Padre Cory daca provocati la probleme de terminologie s-ar pute sa ma obligati a posta aici adevarul despre Decretaliile pseud-Isidoriene. |
Ai indicat bine sursa, frate Dorstor. Intr-adevar, autorul este Arh. Preot Ioan D. Floca. Si, in plus, dand curs unui strop de mandrie pe care mi l-a picurat in cuget satana, am gandit ca mai importante sunt Canoanele celor sapte Sfinte Sinoade Ecumenice. Asa stand lucrurile, asta am gandit si asta am facut. Iar pe Domnul, din cauza mandriei,l-am izgonit din cugetul meu pacatos.
Doamne ajuta, frate. Noapte buna. |
Canoanele Sfintilor Apostoli:
Citat:
.................................................. .................................................. .................. Domnul sa ne ajute sa putem trece prin aceste vremuri de imputinare a adevaratei credinte. .................................................. .................................................. .................. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
Este bine dar sa ne rugam lui Dumnezeu sa poti a continua osteneala si sa postezi toata culegerea pt ca este fidela cu Sintagma Ateniana,dar te rog sa nu umbli la comentariile de acolo pt ca sunt unele interpretari cam dupa ureche.
|
Doamne ajuta, frate Dorstor.
Cand am deschis topicul pe acest subiect nu mi-am propus niciodata sa fac comentarii asupra Sfintelor Canoane ale BO, nici sa cenzurez comentariile autorului. Pentru ca sunt prea nevrednic si prea pacatos si plin de rautate, iar eventualele comentarii postate nu ar putea duce la nimic bun. |
In ordine cronologica, dupa Canoanele Sfintilor Apostoli, urmeaza Canoanele Celor sapte Sfinte Sinoade Ecumenice ale Bisericii Primare a lui Hristos.
Canoanele primului Sfant Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, sunt prezentate mai jos, fara niciun fel de litere inexistente in alfabetul englez (in principal sh si tz): [quote] Canoanele Sinodului I ecumenic Nume DenumireExpl Continut 1 sin. I ec. Automutilatii nu pot fi clerici Daca cineva în boala s-a taiat cu mestesug (s-a operat) de catre 21, 22, 23, 24 medici, sau de catre barbari s-a taiat, acest sa ramâna în cler; iar ap.; 8 sin.I-II daca cineva sanatos fiind s-a taiat pe sine, acesta, chiar daca se numara în cler (chiar daca este membru) al clerului, se cade sa înceteze (a mai face parte din cler) si de acum înainte, nici unul ditre cei de felul acesta nu trebuie sa se înainteze (în cler). Precum este lucrul vadit ca (aici) se vorbeste despre cei ce fac isprava aceata înadins si care îndraznesc sa se taie pe ei însisi; tot la fel (este vadit ca) daca oarecari au fost scopiti (facuti eunuci) de catre barbari sau de catre stapâni, însa altminterea s- ar gasi vrednici, pe unii ca acestia canonul îi primeste în cler. 2 sin. I ec. Neofitii sa nu fie primiti în Deoarece multe s-au facut împotriva canonului bisericesc, fie 61, 75, 80 ap.; cler din nevoie, fie în alt chip, la staruinta oamenilor, încât oamenii 9 sin.I ec.; 9, abia veniti de la viata pagâneasca la credinta si care în scurta 10 Neocez.; 3 vreme au fost catehizati se aduc îndata la baia spirituala, si Laod.; 10 deodata cu botezarea se înainteaza la episcopat sau la Sard.; 17 sin.I- prezbiterat, s-a socotit ca este bine de acum înainte nimic de II; 89 Vasile acest fel sa nu se mai faca; pentru ca îi trebuie timp de mai cel Mare; 1,4 multa ispitire celui care se catehizeaza (catehumenului) si dupa Grig. Nyssa botez. Caci este lamurita scriptura apostolica ce zice: "Nu neofit, ca nu mândrindu-se sa cada în osânda si în lantul (cursa) diavolului" (1 Tim 3,6). Iar daca cu trecerea vremii, s-ar afla vreo pacatuire sufleteasca cu privire la o persoana (a unei persoane) si s-ar dovedi de catre doi sau trei martori, unul ca acela sa înceteze din cler. Iar cel ce ar face (proceda) împotriva acestora, aceluia i se va pune la îndoiala calitatea de cleric (în privinta apartenentei lui la cler), ca unul care a cutezat sa se împotriveasca marelui sinod. 3 sin. I ec. Clericii sa nu aiba tiitoare Marele sinod a oprit cu desavârsire, fie episcopului, fie 5, 26 ap.; 5, presbiterului, fie diaconului, fie oricui dintre cei care sunt în 12, 13 Trul.; cler, sa li se îngaduie a avea femeie împreuna locuitoare 18, 22 VI ec.; (concubina), afara doar de mama, sau sora, sau matusa, sau 19 Anc.; 3, 4, numai astfel de persoane cu privire la care a fugit toata banuiala 25, 38, 70 (prin care a scapat de toata banuiala). Cartag.; 88 Vasile cel Mare 4 sin. I ec. Alegerea si hirotonia Se cuvine asadar ca episcopul sa se aseze de catre toti 1 ap.; 3 sin. VII episcopilor (episcopii) cei din eparhie (mitropolie, provincie), iar daca ar fi ec.; 19, 23 greu un lucru ca acesta, fie pentru vreo nevoie staruitoare Antioh.; 12 (presanta, constrângatoare), fie pentru lungimea drumului, Laod.; 6 Sard.; adunându-se în orice chip trei la un loc, împreuna alegatori 1 C-pol.; 13, facându-se si cei absenti si consimtind prin scrisori, atunci sa se 49, 50 Cartag faca hirotonia. Iar întarirea celor facute sa se dea în fiecare eparhie (mitropolie) mitropolitului. Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 5 sin. I ec. Sinoadele Mitropolitane În privinta celor ce au fost excomunicati (afurisiti) de catre episcopii din fiecare eparhie (mitropolie) fie dintre cei din cler, fie dintre cei din stare laica, sa se tina rânduiala cea dupa canonul care hotarâste ca cei scosi (izgoniti, afurisiti) de catre unii sa nu se primeasca de catre altii. Sa se cerceteze ca nu cumva acestia sa fi ajuns excomunicati din împutinarea sufletului (din micimea de suflet) sau din vrajba sau din vreo alta scadere de acest fel a episcopului. Deci pentru ca lucrul acesta sa fie cercetat dupa cuviinta, s-a socotit (parut) ca este bine sa aiba loc (sa se tina) sinoade în fiecare an, de doua ori pe an, în fiecare eparhie (mitropolie) pentru ca obstea tuturor episcopilor eparhiei (mitropoliei) adunati la un loc sa cerceteze întrebarile cele de acest fel si, astfel, cei care în mod vadit s-au ridicat împotriva episcopului, dupa dreptate sa fie socotiti de catre toti - excomunicati pâna când obstei episcopilor i s-ar parea (potrivit) sa aduca în privinta acestora o hotarâre echitabila. Iar sinoadele sa aiba loc (sa se tina) unul înaintea Patruzecimii, pentru ca înlaturând orice putinatate de suflet, darul sa se aduca curat lui Dumnezeu; iar al doilea, cam în vremea toamnei. 6 sin. I ec. Exarhatele. Alegerea Sa se tie obiceiurile cele vechi, cele din Egipt si din Libia si din 34 ap.; 4 sin.I episcopilor Pentapole, asa încât episcopl din Alexandria sa aiba stapânire ec.; 2,3 sin.II peste toate acestea, pentru ca acest este si obiciul episcopului ec.; 8 sin.III Romei. De asemenea si în Antiohia si-n alte eparhii (provincii) sa ec.; 28 sin. IV li se pastreze Bisericilor întâietatile (privilegiile). ec.; 36 Trul.; 9, Este apoi cu totul învederat lucrul acela, ca daca cineva ar 16, 19 Antioh.; deveni episcop fara încuviintarea mitropolitului, marele sinod a 13 Cartag. hotarât ca unul ca acesta nu se cade sa fie episcop. Iar daca alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiata si dupa canonul bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajba (pizma) proprie, sa aiba tarie votul (hotarârea) celor mai multi. 7 sin. I ec. Cinstirea scaunului din Deoarece a avut tarie obiceiul si vechea predanie (traditie) ca 34 ap.; 2 sin.II Ierusalim episcopul din Elia (Ierusalim) sa se cinsteasca (sa se bucure de ec.; 12 sin. IV cinste), sa aiba urmarea (continuarea) cinstei (acesteia), ec.; 36 Trul.; pastrându-se însa pe seama mitropoliei propria ei vrednicie 19 Antioh. (demnitate). Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 8 sin. I ec. Primirea schismaticilor în În privinta celor ce s-au numit pe sine cândva catari (curati), iar 68 ap.; 7 sin. II biserica acum (se reîntorc) vin la sobornicirea si apostoleasca Biserica, i ec.; 95 Trul.; s-a parut sfântului si marelui sinod ca punându-se mâinile 14 sin. VII ec.; asupra lor, sa ramâna astfel în cler. Dar înainte de toate se 13 Anc.; 14 cuvine ca ei sa marturiseasca în scris ca vor primi (se vor uni, vor Neocez.; 8, 10 fi de acord) si vor urma dogmele bisericii sobornicesti si Antioh.; 6 apostolice, anume ca vor avea comuniune (împartasire) si cu cei Sard.; 47, 57, casatoriti a doua oara, si cu cei care au cazut în vremea 66, 69, 99 prigoanei (persecutiei), cu privire la care s-a rânduit timpul (de Cartag.; 1, 47, pocâinta) si s-a hotarât sorocul (termenul de iertare), - asa încât 89 Vasile cel acestia (catarii ) sa urmeze întru toate dogmele Bisericii Mare; 12 sobornicesti. Prin urmare, acestia toti, fie (ca sunt) în sate, fie Teofil Alex. (ca sunt) în orase, numai singuri cei care s-ar gasi hirotoniti, (adica) cei ce se gasesc în cler, sa ramâna în acelasi chip (în acelasi cin, în aceeasi stare). 9 sin. I ec. Ispitirea celor ce intra în cler Daca cineva fara de cercetare a fost înaintat (rânduit) presbiter, 25, 61 ap.; 2, sau facându-i-se ispitirea si-a marturisit pacatele, si 10 sin. I ec.; 9, marturisindu-se el, oameneii fiind miscati, au pus mâinile pe 10 Neocez.; 17 unul ca acesta împotriva canonului, pe acesta canonul nu-l sin. I-II; 3, 5, 6 primeste (în cler), caci Biserica soborniceasca apara (revendica) Teofil Alex.; numai ceea ce este fara de prihana. 89 Vasile cel Mare 10 sin. I ec. Cei ce au cazut odata de la Oricâti dintre cei câzuti (de la credinta) au fost înaintati (în cler) 62 ap.; 9 sin. I credinta nu pot intra în cler fie din nestiinta, fie cu stiinta mai dinainte ( a starii lor) din ec.; 1, 2, 3, 4, partea celor ce i-au înaintat, aceasta nu aduce slabire 12, Anc.; 10 (prejudiciu) canonului bisericesc, pentru ca dupa ce se vor Petru Alex.; 73 cunoaste, se caterisesc. Vasile cel Mare; 2 Grig. Nyssa 11 sin. I ec. Treptele pocaintei celor În privinta celor ce au lepadat credinta, fara sila, sau fara luarea 62 ap.; 12, 13, cazuti de la credinta averilor, sau fara primejduire, sau fara ceva de acest fel, cum s-a 14 sin. I ec.; 4, întâmplat sub tirania lui Liciniu, i s-a parut sinodului ca desi nu 5, 6, 7, 8, 9, 21 sunt vrednici de omenie, sa se milostiveasca totusi de ei (sa fie Anc.; 2, 19 totusi tratati cu îndurare). Deci câti dintre ei ca (niste) Laod.; 43 credinciosi se caiesc cu adevarat, sa petreaca trei ani între Cartag.; 2, 11 ascultatori si sapte ani sa se smereasca (sa se umileasca, sa stea Grig. Nyssa plecati), iar doi ani fara împartasire vor lua parte la rugaciuni cu poporul. Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 12 sin. I ec. Pocainta celor ce vin din Iar cei ce au fost chemati de har si au aratat la început zel 62, 83 ap.; 11, oastea pagâna (pornire) lepadând cingatorile, iar dupa aceeea s-au întors ca 13, 14 sin. I câinii la propria lor vomitatura, încât unii si arginti (bani) au ec.; 102 Trul.; cheltuit si prin daruri au izbutit sa ajunga din nou la slujba în 4, 5, 6, 7, 8, 9, oaste, acestia zece ani sa se plece ( sa cada, sa se umileasca), 21 Anc.; 2, 19 dupa timpul de trei ani al ascultarii. Dar la toti acestia trebuie sa Laod.; 23 se cerceteze bunavointa si felul caintii. Iar câti arata întoarcerea Cartag.; 2, 11 lor cu fapte, dar nu de forma (cu chipul), ci cu frica si cu lacrimi si Neocez.; 2, 3 cu rabdare si cu faceri de bine, acestia împlinind vremea Petru Alex.; 3, hotarâta a ascultarii, se vor împartasi neaparat de rugaciuni (vor 73, 74, 75, 81, participa la rugaciunile comune), episcopului fiindu-i îngaduit sa 84 Vasile cel hotarasca (sa dispuna) ceva si mai omenos (blând) cu privire la Mare; 2, 4, 5 acestia. Iar câti au suferit (suportat) cu nepasare (îndepartarea Grig. Nyssa de la rugaciuni) si au socotit ca pentru reîntoarcere le este de ajuns forma (aparenta) intrarii în Biserica, sa plineasca întru totul (întocmai, pe deplin) timpul (penitentiei). 13 sin. I ec. Împartasirea muribunzilor În privinta celor care stau sa moara (dintre cazuti) sa se observe 52 ap.; 11, 12 si acum vechea si canonica lege, încât daca cineva sta sa moara, sin.I ec.; 6, 22 sa nu fie lipsit de cele mai de pe urma si mai trebuitoare Anc., 2 merinde. Iar daca fiind deznadajduit si luând împartasirea, s-ar Neocez.; 1 numara din nou (vor ramâne) între cei ce traiesc (între cei vii) Cartag.; 73 acela sa fie împreuna cu cei ce iau parte numai la rugaciune. Dar Vasile cel peste tot si în privinta oricui ar sta sa moara, cerând a se face Mare; 2, 5 partas de cuminecatura (a se împartasi cu Euharistia), (stabilim Grig. Nyssa ca) episcopul, cu cercetarea (ispitirea), sa-l faca partas sfântului dar (prosforei, sa-l împartaseasca). 14 sin. I ec. Pocâinta catehumenilor În privinta celor care au fost si care au cazut (de la credinta), i s- 2, 11, 12, 13, cazuti a parut sfântului si marelui sinod ca acestia numai trei ani sa fie sin. I ec.; 96 ascultatori (în treapa ascultarii), iar dupa aceea sa se roage cu Trul.; 5 catehumenii. Neocez.; 19 Laod.; 20 Vasile cel Mare; 4, 6, Timotei Alex.; 5 Chiril Alex. 15 sin. I ec. Transferarea clerului este Pentru multa tulburare si pentru gâlcevile care s-au facut, s-a 14, 15 ap.; 4 oprita parut (potrivit) sa se înlature cu desavârsire obiceiul, contrar sin. II ec.; 5, 6, canonului apostolic (14, 15) care s-a mai gasit în unele parti, ca 10, 20, sin. IV nici episcopul, nici presbiterul si nici diaconul sa nu treaca (sa nu ec.; 18 Trul.; 3, se stramute) din cetate în cetate. Iar daca mestesugeasca ceva 13, 16, 21 de felul acesta, sau s-ar deda vreunor treburi de acest fel, sa se Antioh.; 1, 2, lipseasca cu desâvârsire de o atare uneltire si sa se aseze din 3,, 12, 16 nou în Biserica în care a fost hirotonit episcopul, sau presbiterul Sard.; 48, 54, (acela). 65, 71, 90 Cartag. Doamne ajuta si sa fie de folos credinciosilor ortodocsi. .................................................. .................................................. .............. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
In ordine cronologica, dupa Canoanele Sfintilor Apostoli, urmeaza Canoanele Celor sapte Sfinte Sinoade Ecumenice ale Bisericii Primare a lui Hristos.
Canoanele primului Sfant Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, sunt prezentate mai jos, fara niciun fel de litere inexistente in alfabetul englez (in principal sh si tz): Citat:
.................................................. .............................................. .................. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
Sinodul al II-lea Ecumenic, sfinte canoane adoptate:
[quote] Canoanele Sinodului II ecumenic Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 1 sin. II ec. Întarirea credintei de la Niceea Sfintii Parinti cei adunati în Constantinopol au hotarât sa nu 7 sin. II ec.; 1, se-nlature credinta celor trei sute optsprezece Parinti care s- 75 Trul.; 21 au adunat în Niceea Bitiniei, ci (credinta) aceea sa ramâna Gang.; 7, 8 tare si sa fie data anatemei orice erezie si cu deosebire cea Laod.; 2 a eunomienilor, adica cea a eudoxienilor, si aceea a Cartag.; 1 semiarienilor, adica a pnevmatomahilor, si aceea a Vasile cel Mare sabelienilor si a marcelienilor si aceea a fotinienilor si aceea a apolinaristilor. 2 sin. II ec. Diecezele. Autonomia ierarhilor Episcopii pusi peste o dieceza sa nu se întinda (treaca) 34, 37 ap.; 4, si a unitatilor bisericesti asupra bisericilor din afara hotarelor lor, nici sa nu se 5, 6, 7 sin. I tulbure bisericile, ci potrivit canoanelor, episcopul ec.; 3 sin. II Alexandriei sa cârmuiasca numai pe cele (bisericile) din ec.; 8 sin. III Egipt, iar episcopii Orientului sa chiverniseasca ec.; 17, 19 , (administreze) numai Orientul, pastrându-se pe seama 28 sin. IV ec.; Bisericii antiohienilor întâietatile (privilegiile) cele din 8, 25, 36, 38, canoanele de la Niceea; si episcopii diecezei Asiei; si cei ai 39 Trul.; 3, 6 (diecezei) Pontului, numai pe ale (diecezei) Pontului si cei ai sin VII ec.; 9, Traciei numai pe ale (diecezei) Traciei sa le cârmuiasca. Iar 16, 18, 19, 20, nechemati, episcopii sa nu treaca peste dieceza lor pentru 23 Antioh.; 40 hirotonie sau pentru alte oarecari (lucrari de cârmuire Laod.; 11, 13, bisericeasca) cârmuiri bisericesti. Pazindu-se însa canonul 18, 26, 34, 73, stabilit mai înainte privitor la chivernisiri, este clar ca cele 76, 95, 98, 120 privitoare la fiecare eparhie le va cârmui sinodul eparhiei Cartag.; 3 (respective), potrivit celor orânduite (hotarâte) la Niceea. Sard.; 14 sin. I- Iar bisericile lui Dumnezeu cele ce sunt la popoarele II) barbare trebuie sa se cârmuiasca dupa obiceiul parintilor, care s-a tinut. 3 sin. II ec. Roma noua si privilegiile ei Iar dupa episcopul Romei, întâietatea cinstei (primatul de 28 sin. IV ec.; onoare) sa o aiba episcopul Constantinopolului, pentru ca 36 Trul. (cetatea) aceasta este Roma noua. 4 sin. II ec. Hirotoniile ereticilor nu sunt În privinta lui Maxim Cinicul si a neorânduirii ce s-a facut de - hirotonii catre el în Constantinopol (hotarâm) ca: Maxim nici nu a fost facut episcop, nici nu este, si nici cei hirotoniti de el, în orice treapta a clerului (nu sunt clerici) lipsind de tarie toate câte s-au facut în privinta lui si de catre el. 5 sin. II ec. Primirea în biserica a unor În privinta dreptarului (tomosului) apusenilor, primim si pe 1 sin. II ec.; 1 arieni din Antiohia cei din Antiohia, care marturisesc o dumnezeire a Tatalui si Trul.; 1, 2 a Fiului si a Duhului Sfânt. Cartag. Nume DenumireExpl Continut Conexiuni 6 sin. II ec. Nu oricine poate pârî pe episcop Deoarece unii voind a tulbura si a rasturna buna rânduîaia 34, 37, 74, 75 bisericeasca, cu vrajmasie si cu clevetire (în mod calomnios) ap.; 9, 17, 19, plasmuiesc oare-cari pricini împotriva episcopilor ortodocsi 21 sin. IV ec; 8 care ocârmuiesc bisericile, nimic altceva urmarind decât a Trul.; 14, 15, pata buna cinstire a preotilor si sa puna la cale tulburari 20 Antioh.; 40 între credinciosii pasnici (popoarele pasnice), - din aceasta Laod.i 4 Sard.; pricina i-a parut sfântului sinod al episcopilor întruniti la 8, 10, 11, 12, Constantinopol ca sa nu se mai primeasca învinuitorii fara 15, 18, 19, 59, cercetare si nici a îngadui tuturor sa faca pâri contra celor 104, 107, 128, care pastoresc bisericile, dar nici a-i înlatura pe toti. Dar 129, 130, 132 daca cineva i-ar aduce episcopului vreo învinuire proprie, Cartag.; 13 sin. adica aparte (particulara), ca unul care a fost pagubit sau I-II; 9 Teofil pentru ca ar fi suferit altceva împotriva dreptatii de la acela Alex. (de la episcop), la învinuirile de acest fel sa nu se cerceteze nici fata (persoana) pârâtului, nici legea (religia) lui. Caci în orice chip, se cade ca si cugetul (constiinta) episcopului sa fie slobod (usurat) si ca si cel ce zice ca a fost nedreptatit sa- si dobândeasca drepturile, ori de ce lege (religie) ar fi el. Iar daca învinuirea adusa episcopului ar fi bisericeasca, atunci trebuie sa se ispiteasca (cerceteze) fetele (persoanele) pârâtorilor, pentru ca mai întâi sa nu se îngaduie ereticilor a face pâri împotriva episcopilor ortodocsi pentru lucruri bisericesti. Iar eretici numim pe cei ce de demult au fost îndepartati din Biserica si pe cei ce dupa aceea au fost dati anatemei de catre noi, iar pe lânga acestia si pe cei ce prefacându-se ca marturisesc credinta cea sanatoasa, s-au facut schismatici si se aduna împotriva epis-copilor nostri canonici. Apoi si daca vreunii dintre cei ai bisericii ar fi osânditi mai înainte pentru oarecare pricina si azvârliti (lepadati, dati ana-temei), sau afurisiti (excomunicati) fie din cler, fie din starea laica, nici acestora sa nu le fie îngaduit sa pârasca pe episcop înainte de a se fi dezbracat (curatat) mai întâi de propria lor învinuire. De asemenea, si cei ce se gasesc suh învinuirea pornita mai dinainte sa nu fie primiti la pâra episcopului sau a altor clerici înainte de a se dovedi pe ei nevinovati de învinuirile aduse lor. Iar daca vreunii nu ar fi nici eretici, nici afurisiti (excomunicati, neîmpreunati cu Hristos), nici osânditi sau pârâti mai înainte pentru oarecare faradelegi (infractiuni), si ar zice ca au oarecare pâra bisericeasca împotriva episcopului, sfântul sinod porunceste ca acestia sa-si înfatiseze mai întâi pârile lor la toti episcopii eparhiei (mitropoliei) si înaintea acestora sa dovedeasca învinuirile în acele pricini. Iar daca s-ar întâmpla ca episcopii din eparhie (mitropolie) sa nu fie în stare a îndrepta învinuirile aduse episcopului, atunci ei sa mearga la sinodul mai mare al episcopilor diecezei aceleia, chemati împreuna (convocati) pentru pricina aceasta, dar pâra sa nu se ia în seama (retina) mai înainte, pâna ce ei (acuzatorii) nu vor accepta în scris sa fie pedepsiti cu aceeasi pedeapsa daca la cercetarea lucrurilor s-ar dovedi ca au clevetit (calomniat) Nume DenumireExpl Continut Conexiuni pe episcopul pârât. Iar daca cineva, nesocotind cele statornicite dupa cele aratate mai înainte, ar îndrazni sa supere urechile împaratesti sau judecatoriile cârmuiturilor lumesti, sau sa tulbure sinodul ecumenic, lipsindu-i de cinstire pe toti episcopii diecezei, unul ca acesta nicidecum sa nu fie primit la pâra, ca unul care a defaimat canoanele si a stricat buna rânduiala bisericeasca. 7 sin. II ec. PRIMIREA ERETICILOR ÎN Pe aceia dintre eretici care revin la Ortodoxie, în partea 46, 47, 68 ap.; BISERICA celor ce se mântuiesc, îi primim dupa rânduiala mai jos 8, 19 sin. 1 ec; aratata si dupa obicei. Pe arieni si pe macedonieni si pe 95 TruL; 7, 8 sabatinieni si pe novatieni cei ce-si zic lor catari si stângaci, Laod.; 57 apoi pe patrusprezeceni (quartodecimani), adica pe Cartag.; 1, 5, mercurasi (tetraditi) si pe apolinaristi îi primim daca dau 47 Vasile cel zapis (scrisori de marturisire de credinta) si daca dau Mare anatemei toata erezia care nu cugeta (învata) cum cugeta (învata) sfanta a lui Dumnezeu Biserica soborniceasca si apostoleasca si îi pecetluim adica îi ungem mai întâi cu sfântul mir, adica fruntea si ochii si narile si gura si urechile si pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea Darului Duhului Sfânt. Iar pe eunomieni, pe cei ce se boteaza cu o singura afundare, si pe montanisti, adica pe cei ce se numesc aici frigieni, si pe sabelieni, care învata ca Fiul este tot una cu Tatal (identitatea Fiului cu Tatal) si care fac si alte oarecare lucruri de neîndurat (urâte), si pe toate celelalte erezii (caci multe sunt aici, mai cu seama cele care pornesc din tara Galatenilor) pe toti dintre acestia care doresc sa se adaoge (ataseze) ortodoxiei, îi primim ca pe elini (pagâni): si (adica) în prima zi îi cercetan, a doua zi îi catehizam, iar a treia zi le facem lepadarile de Satana (îi exorcizam) suflând asupra lor de trei ori în fata si în urechi si astfel îi catehizam si facem sa petreaca timp îndelungat în biserica si sa asculte Scripturile si atunci îi botezam. 8 sin. II ec. BOTEZUL ERETICILOR NU ESTE Cei botezati printr-o singura afundare, eunomienii, - BOTEZ sabelienii si frigii, sa fie primiti ca elinii (pagânii). Doamne ajuta si sa fie de folos credinciosilor ortodocsi. .................................................. .............................................. .................. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
Sinodul al II-lea Ecumenic, Canoanele:
Citat:
Doamne ajuta si sa fie de folos credinciosilor ortodocsi. .................................................. .................................................. ............... Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
Cu oarece intarziere [datorita faptului ca sunt in sesiunea de examene de vara, dar mai ales, datorita marii mele necredinte], postez Sfintele Canoane ale Celui de-al III-lea Sinod Ecumenic al Sfintilor Parinti din Biserica Primara a lui Hristos:
Citat:
.................................................. .................................................. ................ Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! |
SFINTELE CANOANE ale primului Sinod local de la ANCIRA [314 d. Hristos]
[SIZE=2]Canoanele primului Sinod local de la Ancira (314)[/SIZE] Citat:
[SIZE=2][/SIZE] [SIZE=2][va urma] [/SIZE] [SIZE=2][/SIZE] |
Canoanele primului Sinod local de la Ancira (314)
[continuare] Citat:
[va urma] |
[SIZE=2]19 Anc. CĂDEREA DE LA FECIORIE.[/SIZE][SIZE=2](FECIORIA)[/SIZE][SIZE=2]Cel ce, făgăduind fecioria, violează votul, să se supună hotărârii[/SIZE][SIZE=2]pentru cei ce se căsătoresc a doua oară. Așijderea am oprit ca[/SIZE][SIZE=2]fecioarele să viețuiască împreună cu oarecare bărbați ca surori.[/SIZE][SIZE=2]5, 26 ap.; 3[/SIZE][SIZE=2]sin. I ec; 16[/SIZE][SIZE=2]sin. IV ec; 5,[/SIZE][SIZE=2]12, 13, 40, 44,[/SIZE][SIZE=2]46, 47 Trul;[/SIZE][SIZE=2]18, 22 sin. VII[/SIZE][SIZE=2]ec; 3, 4, 25,[/SIZE][SIZE=2]38, 44, 70[/SIZE][SIZE=2]Cartag.; 3, 4[/SIZE][SIZE=2]sin. I-II; 6,[/SIZE][SIZE=2]18,19, 20, 60[/SIZE][SIZE=2]Vasile cel Mare[/SIZE][SIZE=2]20 Anc. ADULTERUL Dacă soția cuiva a comis adulter sau dacă cineva comite adulter, se[/SIZE][SIZE=2]cuvine ca acela la șapte ani să dobândească cele desăvârșite, potrivit[/SIZE][SIZE=2]treptelor care duc acolo.[/SIZE][SIZE=2]48 ap.; 87, 93,[/SIZE][SIZE=2]98 Trul; 102[/SIZE][SIZE=2]Cartag.; 9, 21,[/SIZE][SIZE=2]31, 35, 36, 46,[/SIZE][SIZE=2]48, 58, 77, 80[/SIZE][SIZE=2]Vasile cel[/SIZE][SIZE=2]Mare; 4 Grig.[/SIZE][SIZE=2]Nyssa[/SIZE][SIZE=2]Nume DenumireExpl Continut Conexiuni[/SIZE][SIZE=2]21 Anc. AVORTUL (LEPĂDAREA DE[/SIZE][SIZE=2]PRUNCI)[/SIZE][SIZE=2]Pe femeile care sunt desfrânate și-și omoară fătul și se îndeletnicesc[/SIZE][SIZE=2]cu pregătirea mijloacelor de avort, hotărârea de mai înainte le-a[/SIZE][SIZE=2]oprit până la ieșirea din viața, și această hotărâre se ține îndeobște.[/SIZE][SIZE=2]Dar, găsind ceva spre a le trata mai blând, am hotărât ca vreme de[/SIZE][SIZE=2]10 ani să împlinească în penitență, potrivit treptelor hotărâte.[/SIZE][SIZE=2]91 Trul.; 2, 8[/SIZE][SIZE=2]Vasile cel Mare[/SIZE][SIZE=2]22 Anc. UCIDEREA DE VOIE În privința uciderilor de voie, vinovații să se smerească viața lor[/SIZE][SIZE=2]întreagă, iar de cele desăvârșite să se învrednicească numai la[/SIZE][SIZE=2]sfârșitul vieții.[/SIZE][SIZE=2]8, 56 Vasile[/SIZE][SIZE=2]cel Mare; 5[/SIZE][SIZE=2]Grig. Nyssa[/SIZE][SIZE=2]23 Anc. UCIDEREA FĂRĂ VOIE În privința uciderilor fără voie, hotărârea de mai înainte poruncește[/SIZE][SIZE=2]ca cei vinovați să dobândească cele desăvârșite la anul al șaptelea,[/SIZE][SIZE=2]potrivit treptelor hotărâte; iar a doua hotărâre poruncește să[/SIZE][SIZE=2]împlinească vreme de cinci ani.[/SIZE][SIZE=2]8, 11, 57[/SIZE][SIZE=2]Vasile cel[/SIZE][SIZE=2]Mare; 5 Grig.[/SIZE][SIZE=2]Nyssa[/SIZE][SIZE=2]24 Anc. CREDINȚELE DEȘARTE ȘI[/SIZE][SIZE=2]VRĂJITORIA. (SUPERSTIȚIA[/SIZE][SIZE=2]ȘI MAGIA)[/SIZE][SIZE=2]Prezicătorii și cei ce urmează moravurile păgânilor, ori introduc în[/SIZE][SIZE=2]casele lor pre oarecare spre aflarea farmecelor sau și pentru curăție,[/SIZE][SIZE=2]să cadă sub canonul penitenței de cinci ani, potrivit treptelor[/SIZE][SIZE=2]hotărâte, trei ani de prosternare și doi ani de rugăciune, fără[/SIZE][SIZE=2]împărtășanie.[/SIZE][SIZE=2]61, 65 Trul.;[/SIZE][SIZE=2]36 Laod.; 7,[/SIZE][SIZE=2]65, 72, 81, 83[/SIZE][SIZE=2]Vasile cel[/SIZE][SIZE=2]Mare; 3 Grig.[/SIZE][SIZE=2]Nyssa[/SIZE][SIZE=2]25 Anc. CĂDERE (PĂCĂTUIRE) CU[/SIZE][SIZE=2]SORA LOGODNICEI[/SIZE][SIZE=2]În cazul când cineva, logodindu-se cu o fecioară, a necinstit mai[/SIZE][SIZE=2]înainte pe sora ei, încât a rămas și gravidă, și după aceea s-a cununat[/SIZE][SIZE=2]cu cea logodită, iar cea necinstită s-a sinucis, se poruncește ca[/SIZE][SIZE=2]complicii să se primească între cei ce stau împreună la rugăciune în[/SIZE][SIZE=2]biserică după 10 ani de pocăință, potrivit treptelor hotărâte.[/SIZE][SIZE=2]54 Trul.; 2[/SIZE][SIZE=2]Neocez.; 78[/SIZE][SIZE=2]Vasile cel Mare[/SIZE]
[/quote] [SIZE=2]Va rog, fratilor, iertati-ma pe mine, pacatosul si ma pomeniti in rugaciunile voastre.[/SIZE][SIZE=2][/SIZE][SIZE=2][/SIZE][SIZE=2]Razvan[/SIZE][SIZE=2][/SIZE][SIZE=2][/SIZE][SIZE=2]Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul![/SIZE] |
Postul anterior a reprezentat ultima parte a Sfintelor Canoane adoptate la intaiul Sinod local de la Ancira [314 d. Hristos] .
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 06:04:55. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.