Robert are [u] si e foarte agresiv[u], pe tata nu il intereseaza copilul iar mama vrea cu orice pret sa nu fie dat afara din gradintita particulara la care sunt eu educatoare.
Este foarte [u], vrea mereu sa atraga atentia asupra lui, ma bate chiar si pe mine (ma musca, ma ciupeste etc.), desi dintre educatoare ma prefera. Pe copii ii imbranceste, ciupeste, trage de par, se preface ca ii musca (nu le lasa semne), de doua ori a aruncat chiar cu sandalutele in cel mai mic, ca sa imi atraga atentia.
Are nevoie de incurajare, ne-a spus psihologul gradinitei, si trebuie pus la colt fara prea mult tam-tam (am impresia ca ii place tam-tamul, ca ii place chiar si doar sa fie pus la colt). Uneori pare ca se gandeste la altceva cand vorbesti cu el.
Mi s-a spus ca ar fi nitel ramas in urma, cel putin cu vorbitul. Eu nu cred asta. Am senzatia ca mai curand nu vrea sa vorbeasca. Vorbeste putin, dar cunoaste f multe cuvinte si pronunta foarte corect. Mie mi se pare chiar inteligent, poate chiar peste medie (nu dau acum argumente, dar sunt!).
[b]. In timp ce se da cu capul de perete spune "nu cu capul de perete!",. probabil pt ca acasa asa ii spune mama cand face asa. Azi la un moment dat a spus "caciula pe cap, caciula pe cap", cand era nervos. Eram cu el si cu copiii in clasa si nici nu se punea problema sa fie racoare sau sa ne pregatim sa iesim afara, deci am dedus ca acasa se da mai tare cu capul de perete, daca mama lui ii pune caciula pe cap.
[b]. Nu stie sa se joace cu copiii, dar se vede ca ar vrea cumva sa se "harjoneasca" cu ei -insa nu sa se joace frumos.
[b] Eu ii acord multa atentie, il laud mult si nu sunt dura cu el. Evident, fiind vorba de o gradinita particulara,nu am voie sa il bat si nici n-as face-o. [u] Va rog, ajutati-ma sa il ajut pe Robert.

Copilul asteapta dragostea parintilor lui, in primul rand. Nu vrea ca tu sa-l bagi in seama, ci mama lui. Asa ca am o banuiala ca nu poti face foarte multe.
Imi aduce aminte de acei copii uitati singuri in orfelinate, oare a fost infiat de cuplul actual? Sau poate neglijat.
Daca mama e asa ingrijorata, ar putea incerca sa mearga impreuna cu el la cineva care face psihoterapie. Miscari repetate, lipsa de atentie fata de cei din jur- ar putea sa insemne autism, dar nu suntem eu, sau tu in masura sa spunem asta.
http://www.autism.ro/diagnostice.html
Diagnosticul e pus de psihopediatru. Poti doar sa sugerezi ca prin consult ar putea exclude aceasta boala. Poate chiar sa nu fie asta problema, ci neglijarea lui in copilarie.
Nu poti decat sa ai rabdare cu el, sa vorbesti cu el, sa vezi ce gandeste in acele momente cand face ceva aiurea(poate primi sfaturi sau exemple contrarii de acasa), sa-i explici mai multe despre ceilalti copii, sa-i spui ca sunt ca si el, si sa il incerci cu diverse activitati, poate ii place ceva in mod special, ceva ce, daca face, nu mai e agresiv si uita sa se dea in spectacol.
Incearca sa-l compatimesti si sa nu renunti sa il ajuti, cumva.

copilul nu are dragostea data de parinti si vrea atentie la gradinita....asta este problema..explicatii mamei lui..

eu chiar cred ca uneori comportamentul unui copil poate fi afectat de lucruri precum:copilul a fost dorit sau nu,cum erau sufleteste si trupeste parintii in per preconcepere,ce s-a intamplat in timpul sarcinii,cum a avut mama grija de copil dinainte ca acesta sa se nasca,ce fel de atentie a primit copilul in primii ani de viata,ca si atentia asta e cu doua taisuri,ca uneori din prea multa atentie poate sa faca grozavii mai mari..???

copilul a fost dorit de Dumnezeu...dar poate de parinti nu...
sau poate doar e mai obraznicel..asa mai sunt copii...:D

Tu nu ai ce sa-i faci daca parintii ii ingaduie astfel de comportament. Pai retarzi putem fi cu toti cand suntem mici. Eu daca ma comportam asa, ma "altoiau" ai mei imediat. Copiii cand sunt mici nu trebuiesc lasati sa se comporte astfel, indiferent daca e retard sau nu, ca el nu discerne acum cum e normal si cum nu, si va lua ca atare felul lui de a fi, considerand ca este normal sa aibe astfel de atitudini in societate...

Nu poate fi nici gand vorba de autism,aceasta boala are cu totul alte caracteristici,insa poate fivorba de boala care se vehiculeaza prin mass media ca o au copii contemporani,si anume ADHD,mai degraba prezinta simtome pentru aceasta afectiune,printr-o agitatie aproape continua si un nonconformism specific.Chiar specifica la televizor ca aceste stari se pot datora si alimentatiei bogate in E-uri alimentare,care le afecteaza celulele,si-asa fragile.
Si de asemenea,mai degraba cred ca acest copil este mult prea iubit si rasfatat de catre parinti,decat neiubit,cum au dedus altii.Fiindca un copil neiubit,se ataseaza si se apropie de copii mai degraba,ca sa suplineze lipsa dragostei din sanul familiei.
Si baietelul meu de trei anisori mai prezinta astfel de manifestari,si uneori m-am intrebat care o fi cauzele,dar nu stiu,insa un lucru este cert,fiind unicul meu copil cred ca l-am rasfatat si l-am alintat prea mult.Am observat,de asemenea,ca-i place sa faca spectacol si chiar un mare tam-tam,insa daca vede ca este ignorat total in acest demers al lui,o lasa mai moale si nu mai continua.
Nu stiu ce as putea sa te invat Alina,nici eu nu am aprofundat acest aspect,dar ma gandesc poate ca este unul trecator,fiindca multi dintre copii prezinta unele forme de comportament diferite in functie de varsta acestora,si deci,el se poate schimba dupa un timp,si poate ca este doar o atitudine capricioasa trecatoare.Exista multe cauze care-l poate face sa se comporte astfel,poate ca mediul colectiv il face sa se simta ceva mai lasat la o parte,si astfel raspunde cu spectacole,fiind totusi obisnuit cu atentia maxima din familie.Baietelul meu,pana la varsta de 1.5 luni,nu am simtit ca-l am,asa de cumintel a fost,apoi am luat in ingrijire si pe nepotica mea de 8 lunisoare si atunci a inceput metamorfoza fiului meu.Din dorinta de suprematie si monopol asupra lucrurilor ce odinioara ai apartineau doar lui,acum fiind nevoit sa le imparta,a inceput razboiul...un razboi permanent pe care-l simt si astazi intre cei doi omuleti,el avand acum 3 ani,si ea 2.3 ani.Astfel a inceput competitia si exteriorizarea caracterului fiului meu.
Baieteii sunt asa mai energici si vor sa controleze mai bine situatia dpdv psihologic,iar fetitele cam executa si se conformeaza,mai ales cand acestea sunt ceva mai micute.
Inainte ma bagam mult in disputele lor,dar nu rezolvam mai nimic,ci mai degraba lua amploare conflictul si ma zapacea atata galagie,asa ca i-am lasat sa-si dispute cum stiu lucrurile si teritoriul,si este mult mai bine,fiindca se inteleg si par multumiti amandoi.
Personal,cred ca acestui baietel ai trebuie un control mai riguros asupra nutritiei,sa i se administreze destule vitamine,si mai putine alimente nocive si conservate,pentru ca functionalitatea sistemului nervos depinde foarte mult de acest factor.In priviinta spectacolului propriu,trebuie ignorat si pedepsit prin santaj,privat fiind de lucrurile care-i plac foarte mult,pentru greseala facuta.A nu se raspunde nicidecum tot cu tantam,fiindca aceasta il incita si nu se va opri.Si neaparat trebuie sa fie iubit cu masura,fiindca copii sunt cei mai profitori in acest sens,cu toate ca este destul de greu cu un omulet atat de dragalas.Poate fi si firea lui asa mai nazbataioasa,dar numai cu rabdare si cu atentia asupra avolutiei acesteia se poate trece favorabil peste situatie.

nu este bolnav..nu sufera de nimic...nu prea i se da atentie...din partea parintilor...

depinde de ce fel de atentie vorbim...copilul nu trebuie pupat in..frunte :) trebuie sa i se ofere dragoste nu mofturi sa i se propuna activitati nu sa fie lasat in fata televizorului...deci mare atentie la ce fel atentie acordam copiilor!!

Lipsa de afectiune si a educatiei, duce la imbolnavirea mintii, trupului si a sufletului, de la cele mai fragede varste, accenduandu-se in timp.

Roaga-te sa se transfere la alta gradinita ca altfel va termina. Stiu un caz similar...si n-ai ce face , iar parintilor nu ai ce sa le spui ... ca iese scandal...
Mai altoieste-l usor asa pe ascuns, peste gura...efectiv nu ai alta solutie.
Iti doresc SANATATE!.......

Nu are nici o vina televizorul..

Copilul sufera probabil de sindromul hiperkinetic (ca multi alti copii din ziua de astazi 5-20%)palmile peste gura recomandate de cozia ajuta tot la fel de mult ca si in cazul febrei de exemplu.

daca spui tu...

si eu am fost copil ma uitam ca disperatul la tv si nu m-a influentat cu nimic...:D

erau alte programe atunci

Alina, fiind educatoare, ar fi deosebit de util sa citesti cartile lui Virgiliu Gheorghe, indeosebi Efectele televiziunii asupra mintii umane. Baietelul despre care vorbesti are asanumitul sindrom de hiperactivitate/deficit de atentie (ADHD) si este ilustrarea perfecta a problemelor pe care le trateaza cartea de mai sus.

Deci, cumpara cartea, face toti banii. Citind-o ii vei putea sfatui si pe parinti mai bine despre cum sa-si fereasca copii de otrava multimedia...
Iata si cartea, impreuna cu alte doua volume din aceeasi serie:

Iti spun din vazute...nu din carti ca palma pe care i-o administrezi iti va da o pauza de cel putin 15 minute ca sa-ti tragi sufletul si care este MANA CEREASCA, comparata cu 8 ore/zi de muscaturi, atacuri asupra altor copii DE CARE ESTI RESPONSABIL!!!!!...dar daca nu treci prin asa ceva nu ai cum sa realizezi ce se intimpla....nemaivorbind ca umblii tu muscat pe miini de se sperie lumea pe strada(care se mai si infecteaza)...din nou astea sunt marturii la mina I , nu din auzite

Deci rugati-va sa-si ia talpasita de acolo sau o sa v-o luati voi!

cind atunci Sofia ca Tiger are cel mult 16 ani?
nu Tiger?

tot din experienta va spun ca pentru cazurile acute de ADD si ADHD exista doar medicamente de calmare gen RITALIN(desi este criticat...). Altfel copilul nu poate functiona normal la scoala si va fi marginalizat chiar de profesori, si nu va putea participa deplin in activitatile scolare ci va sta mai tot timpul pedepsit sau rezolvind de unul singur cuvinte incrucisate

E posibil ADHD. Dar nu punem noi diagnosticul. Noi ne dam cu parerea.
http://www.copilul.ro/articol_specialist_Tratamentul_in_cazul_copiilor_c u_ADHD_15_3559.html
Ati vazut cati specialisti incearca sa faca ceva pentru copil?
Este binevenit consultul si sfatul unui neuropsihiatru.
Si totusi, se da cu capul de pereti!
Pedeapsa, izolarea, parasirea de catre educatori, sau chiar parinti nu-l vor face decat sa se considere rau, si sa actioneze in consecinta, nu-l vor schimba in bine!
Palma peste gura iti va da tie 15 minute, cum bine zicea Cozia. Dar va rezolva problema?
In primul rand nu se stie care ii e problema.
Chiar credeti ca e cazul ca un copil de 2 ani sa fie batut? Nu are inca notiunile de bine si rau, nici nu intelege bine ce se intampla. Sunt atatea metode de recompensa pentru cand face bine. Iar simpla ignorare este o pedeapsa zdravana. Sa nu se simta acceptat de parinti mi se pare pedeapsa cea mai dura. Eu i-as bate pe cei care bat un copil de 2 ani. Ca aceia ar cam intelege de ce primesc bataia.

da, dar ce te faci ca tu il ignori dar el continua sa se automutileze si ...ce-i mai rau este ca-i musca pe alti copii, ...care nu uita CA AU PARINTI care reclama!...

Este amuzant sa asculti oameni care nu au trecut prin asa ceva. Femeia de care-ti spun ii daduse singele de citeva ori de la muscaturi... si nu-l batea...alta educatoare il mai atingea peste gura si sa stii ca pe aceea o iubea!

Copilul de 2 ani stie fooooaaarte bine de ce o incaseaza

Mi-a placut ce am gasit pe site, despre ADHD: daca copilul nu are SUPORT FAMILIAL, exista risc mai mare sa ajunga delicvent. Oare acel suport inseamna bataie?
Aveam colega de gradinita o fetita care musca pe copii si se purta urat. Educatoarea ne punea sa spunem in cor: "(numele ei) e rea. (numele ei) musca." Inca imi amintesc numele ei. Si imi amintesc cand am intrebat-o de ce a facut cutare rautate, mi-a raspuns: "pentru ca sunt rea!" Si ca trecand pe langa casa ei, am auzit cum mai plangea, si cat de tare o lovea mama ei, de nu se mai oprea. Mi-a fost mila de ea. Nu mai stiu ce face acum, s-au mutat.

Lidia, eu te inteleg, insa in cazul de fata nu incercam sa reparam societatea, ci de a ajuta aceasta femeie care este pe cale sa-si piarda rabdarea si poate slujba, si , UITA DE REPARAREA SUPORTULUI FAMILIAL, acest lucru porneste de la legile statului, in cazul in care FAMILIA mai este o prioritate. Evident ca si Biserica, atunci cind este acceptata joaca un rol major.

In rest mi se pare interesanta ideea cu repetarea in cor a rautatilor facute de acest copil, cine stie se poate sa dea roade bune.

Ei da, sigur, sunt sigura ca o iubea copilul pe cea care il batea, hai sa fim seriosi.

Bataia nu este o solutie decat pe moment. Copiii se invata sa asculte numai de bataie, si ai sa ajungi ca nu poti sa faci nimic cu ei decat daca ii bati. Si cand ajung sa fie prea mari ca sa ii mai bati nici ca te mai asculta. Sunt sute de cazuri din astea.

Prin suport familial se intelege o familie iubitoare care sta cu copilul, vrbeste cu el, etc. Ceea ce mi se pare ca baietelul nu are. Si tot mi se pare ca baietelul este inrait, probabil ca mama si-a mai pierdut rabdarea, fiind si singura si cu o gramada de probleme.

Recuperarea copilului va dura o perioada mai lunga, nu cred ca este vreo solutie instant. Trebuie dragoste, intelegere, vorba buna si timp. Cred ca atunci cand are crize si se da cu capul de pereti solutia cea mai buna nu este sa ii pui caciula pe cap ca sa nu se loveasca prea tare, ci sa il iei in brate, sa il mangai, sa ii spui cateva vorbe bune si sa vezi care e problema. Dar asta cere timp si rabdare. O palma peste gura ia 2 secunde si are rezultat insstantaneu, dar nu de lunga durata.

Si nici sa se faca tam-tam de problemele copilului nu e bine. Cred ca e o mare prostie sa ii pui pe ceilalti copii sa il arate cu degetul si sa il blameze in cor. Eu nu cred ca acea fetita care a ajuns sa creada despre ea ca este rea a crescut cu foarte multa incredere in sine.

Noesis tu la ce clase predai?

Femeia care-l mai scutura un pic este cea mai iubitoare femeie pe care am vazut-o ca educatoare. Cind il certa ii si explica mai tirziu cu blindete de ce a facut-o, era o femeie cu lipici mult. Copiii o adorau. Cind punea mina pe un copil si lucra cu el stiai ca este mama de multi copii care stie ce face

am 20:D

dar nu ma mai uit la desene doar de 3-4 ani:D

cum asa?, South Park, The Simpsons si Family Guy sunt special croite sa te uiti pina la moarte ,...la orice virsta

La universitate diverse cursuri in istorie.

In fine, am fost si eu copil. Nu mi-au placut profesoarele dure. Daca pe unii sa spunem ca ii cuminteau (dar pe moment, multi invatau sa isi ascunda obrazniciile), pe mine ma inhibau. Poate nu este cazul copilului de care vorbim, dar la multi copii este de ajuns sa le spui o vorba mai aspra si le ajunge, nu le trebuie nici o palma nimic sa se cuminteasca. Bun, asta daca intr-adevar te respecta. Daca nu te respecta copiii, tot e vina ta.
Mama e invatatoare, si stiu de la ea -- copiii invatati cu bataia nu se cumintesc decat cu bataie. Copiii crescuti in respect fata de adulti si profesori, dar fara bataie se cumintesc imediat cum le arati ca esti dezamagit.

Un copil ca acesta am cunoscut si eu ,se dadea cu capul de pereti cand ceva il nemultumea sau era contrat.
Parintii au aflat de la cineva(au mers la un radietezist-desi eu nu sunt de acord ) ca mama se suparase foarte rau pe cineva in timpul sarcinii.
A trebuie sa se roage sa fie iertata si s-a spovedit cu multa parere de rau si in timp ,rugandu-se luni la rand pentru iertarea acestui pacat copilul si-a revenit ,are vreo 17 ani si e la liceu ,invata foarte bine.Dar caeasta schimbare s-a produs in vreo trei sau mai multe luni ,copilul a facut crize tot mai rare pina s-a linistit cu totul.
Sa nu uitam ca psihicul copilului se formeaza in timpul celor 9 luni de sarcina ,daca mama e agitata si copilul este agitat ,deci mare atentie.

Copilul acela nu era alintat iar pedeapsa mai mult il indarjea ,aici psihologii nu au prea multa putere ca dovada ca nu au realizat nimic.

..."daca mama este agitata in timpul celor 9 luni de sarcina...!"...pai,toate mamele sunt agitate in timpul sarcinii,datorita slabirii sistemului neurovegetativ al acestora,sunt sensibile si capricioase.Unele au o somnolenta mai accentuata,altele au insomnii,plang deseori...este evident ca sunt mai sensibile si nu prea putem face mare lucru in acest sens.
Eu am fost foarte plangacioasa in timpul sarcinii,ma consumam de la orice si nu ma puteam stapani chiar daca stiam ca nu are rost,am avut si insomnii groaznice,imi era teama ca nu voi putea duce pana la capat sarcina.Cu toate acestea,sarcina a mers in mod firesc pana la capat si copilul sanatos.Cat a fost bebe a fost extrem de cumintel,aproape ca nu-l simteam,si chiar ma minunam,stiind ce sarcina nervoasa am avut...apoi a inceput sa fie cam ca si acesti copii caracterizati aici,si tot asa este,imi trebuie multa rabdare,dar nu am ce face..Nu sunt ingrijorata foarte tare,este doar un copil,si poate ca in personalitatea lui are si justificari pentru reactiile exteriorizate,si in nici un caz nu mi-as supune copilul la tratamente calmante de la aceasta varsta atat de frageda.Astept sa vad cum va fi dupa ce va pleca nepotica de la mine,poate ca se va mai schimba,de fapt nu ar avea incotro,fiind singur.Oricum,ma inteleg,relativ bine cu baietelul meu.
Dumnezeu sa le dea sanatate la toti puii!!!

Ory una este starea de nervozitate si neliniste si alta este viata traita in scandal si suparare.
Citeste cartea sf.Porfirie scrisa de Klitos Ioanidis ,nu stiu daca numele l-am scris corect.
Acolo da exemple concrete ,de ex. doi copii nascuti cu distrofie musculara din cauza unor stari conflictuale ale mamei.

Este de neinchipuit cat au de indurat unii oameni. Dintre toate realitatile nefericite din lumea in care traim, abuzurile asupra copiilor sunt cele mai teribile. Exista in multe familii o "pedagogie otravitoare". Promovarea dreptului de proprietate asupra copiilor, favorizeaza violenta fata de ei. Se ia in calcul principiul "e al meu si fac ce vreau cu el". Cineva a spus bine: "copiii vostri nu sunt ai vostri...straduiti-va sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i determinati sa simta ca voi, caci viata merge inainte, nu inapoi". O ameliorare cat de mica a starii lor de spirit, un pas cat de mic facut spre sufletul lor, contribuie la vindecarea ranilor lor. De multe ori oferim doar citate biblice si neglijam fondul problemei.

"Copilul nu este chemat sa urmeze in viata un drum de la sine inteles, ci sa isi aleaga propriul lui drum din multitudinea de posibilitati alternative ce i se ofera. De altfel acelasi lucru sunt chemati sa il faca si cei mari. si daca aceasta este dificil pentru cei mari, pentru cei mici este cu mult mai dificil. Dar pentru a fi ajutati si indrumati de parinti este nevoie de iubire si intelegere." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis). As mai recomanda o carte "Cum comunicam credinta ortodoxa copiilor"de Maica Magdalena, avem nevoie si de sfaturi, nu de retete.

copilul este inocent..mai ales in cazul acesta...nu are creier de om matur macar de 10 ani...nu mai cautati si incercati sa rezolvati ca asa e copilul.....

[COLOR=black]Dostoievski spunea ca daca a ramas ceva in lumea aceasta care sa ne aminteasca de frumusetea raiului este fragezimea frunzelor de primavara, ciripitul pasarilor si ochii copiilor. Si noi ce facem? Incercam sa-i dam copilului ochii nostri. De ce? Pentru ca ne lipseste raiul.[/COLOR]

un dos de palma peste fatza e ajutorul cel mai bun

Bataia nu este o solutie,chiar presupunand ca s-ar linisti temporar.Ca sa nu mai vorbim ca are doi ani...deci,astfel de sfaturi ma uluiesc!
Trebuie vazuta cauza pentru care acest copilas reactioneaza asa.De regula,problemele copiilor reflecta cu fidelitate problemele existente in familia de provenienta.
De aceea,de regula,la terapie de familie este investigat copilul,dar ulterior se lucreaza cu parintii care trebuie sa inteleaga unde anume gresesc si cum pot solutiona situatia.
Daca vorbim de un copil autist,ar trebui un tratament special.
Din punctul meu de vedere,cei mai vinovati de ce se petrece sunt parintii care nu cauta nici o solutie.Educatoarele pot avea toata bunavointa din lume,dar daca in familia lui nu se petrece o schimbare benefica,nu pot avea prea multa putere.
Deci,initiatoarea topicului ar trebui sa discute serios macar cu mama pentru a cauta ajutor specializat pentru copilul ei.