Am decis sa deschid un astfel de topic pentru ca de curand, am primit o carte din partea unui prieten, in care sunt relatate marturiile unor persoane care au avut o moarte clinica si au prezentat ce ne asteapta dupa moarte. Tin sa precizez ca de vreme ce aceste persoane considerate decedate din punct de veder clinic au revenit la viata, inseamna ca ele, de fapt, n-au fost moarte. Deci, istorisirile lor nu pot fi socotite cu adevarat marturii ale trairii mortii. Pe de alta parte, aceste relatari sunt istorisiri brute, trecute prin filtrul memoriei, suferind multe interpretari, pe care inconstient le facem atunci cand dorim sa dam unei amintiri - sensul. Le vad ca fiind foarte departe de modul in care ne-au descris Sfintii Parinti cele de dupa moarte. De aceea eu nu le dau crezare. Astept cu interes si alte puncte de vedere.

Costele, citeaza si tu din cartea aia o intimplare, un caz ceva, ca sa ne dam si noi seama despre ce-i vorba. Poate sa fie oricat de lunga citarea, eu am sa citesc cu multa "sete", chiar m-ai facut curios! (Vorbesc serios, nu glumesc) :)

Apropo, ce intilnim dupa moarte? Pai eu cred ca ne asteapta o cohorta de draci, dornici sa ne ia in primire cu ardoare si multa pofta, bineinteles daca ei vor gasi ceva de-al lor in "traista" noastra, iar de nu vor gasi, ferice de noi.
Dar stau si ma gandesc, oare va fi cineva fara nici un pacat prin vre-un buzunar ceva? heh, iar incep sa vizes frumos...

Va recomand cu multa caldura cartea Cuvant despre moarte - Sf. Ignatie Briancianinov care culmea am luat-o dintr-un supermarket, Cora. Cartea cuprinde pe langa frumoasele cuvinte ale Parintelui despre moarte si multe experiente duhovnicesti ale unor parinti, sfinti, calugari despre despartirea sufletului de trup, despre vamile prin care trece sufletul pana la rai, sau aproape de Rai, daca e cazul, Dumnezeu sa ne ajute si in general despre trecerea la cele vesnice si ce ne asteapta dincolo. Nu o sa ramaneti aceeasi dupa ce o cititi, pentru ca o sa va ramana pe suflet, iar starea care ti-o da cartea e una de dorinta de ravna duhovniceasca mai profunda si mai in poruncile lui Dumnezeu.
Doamne ajuta.

nu prea ar trebui sa va intereseze.....o sa ne ducem cu totii candva acolo..acum sa ne bucuram de viata de pe pamant...

da, ciaca apar rudele, apar prieteni...

Ce nu inteleg eu este ca se spune ca acolo nu e nici suferinta, nici suspin, si totusi, eu stiu ca as suferi de dorul celor cunoscuti in viata asta. Adica, oare mai avem sentimente, sau nu?

Eu nu cred in teoria vamilor in sensul ca ni se cantaresc pacatele si faptele bune.
Parintele Nicodim Manditza zice ca vamile reprezinta de fapt starile prin care trece sufletul in decursul celor 40 de zile pentru a ajunge la "lumina" sau la "intuneric".
Dansul explica si cum se impaca zicerea "Astazi vei fi cu mine in Rai" de a auzit-o talharul pe cruce cu teoria celor 40 de zile - pentru suflet exista o singura zi vesnica dupa moarte.
Ca adica si talharul a trecut prin cele 40 de zile pana a ajunge in Rai.
Este un pic ciudat a crede ca Domnul nostru Iisus Hristos s-ar fi pogorat la iad si ca a scos pe totzi (sau pe unii de acolo) si apoi i-a dus in Rai in aceeasi zi pamanteasca.
De ce?Ca atunci s-ar contrazice teoria celor 40 de zile.
Vedetzi dvs ca in traditzie se spune ca Domnul nostru Iisus Hristos a fost rastignit chiar deasupra locului unde era ingropat Adam.
Cartea in care se spune acestea de parintele Nicodim Manditza este numita "Priveghiul crestinesc".

In apropierea lui Dumnezeu este atita bucurie incit mitea ta o sa fie coplesita, nu o sa poti efectiv sa te gindesti la viata paminteasca.
Cu siguranta ai avut o bucurie mare in viata ta. Te-ai gindit in momentele acelea la raul intimplat tie, neamurilor etc? Ori bucuria paminteasca este nimic fata de cea cereasca.
Sa ajunge noi acolo cu totii!

Sectarii cred din ce in ce mai mult ca dupa trecerea dincolo nu e nimic,pana la a doua venire a Mantuitorului cand va fi judecata de obste.Un fel de somn din asta al sufletului.Bine spune parintele Arsenie Boca descriind sectarismul ca un viitor ateism.Nu stiu cat e de clar la rugaciunea Tatal nostru .."Precum in cer asa si pe pamant"Adica,daca se prinde un talhar ca a talharit,e pedepsit daca se dovedeste.Sa nu-mi spuna mie sectarii ca cine a facut rele toata viata fara sa ii para rau,dupa ce moare, e lasat sa se odihneasca pana la judecata de obste,la a doua venire a Mantuitorului.Doamne Iisuse Hristoase,Dumnezeul nostru,ai mila de noi si ajuta-ne!,pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si a tuturor sfintilor parintilor nostri.

mai fratilor, nu credeti ca sunteti cam curiosi? stiti cum se zice: curiosii mor repede...:D(glumesc)

veilur, este vorba de cartea "Viata de dupa viata" de Raymond Moody. Din acesta carte aflam ca muribundul incepe sa auda un zgomot neplacut si se simte tarat cu mare rapiditate printr-un tunel. La capatul acestui tunel ajunge in afara trupului sau fizic. Isi vede propriul trup si persoanele care stau in jurul lui, de la distanta, asistand la ceea ce se intampla, ca un spectator. Descrie cu lux de amanunte aceasta desprindere de trup. Intalneste o "faptura de lumina"... am dat cateva idei din acesta carte. Un lucru sa nu uitam - Sfintii Parinti n-au primit usor ca adevarate vedeniile din ceasul mortii.

multe se bat cap in cap in legatura cu ce va fi dupa moarte..cel mai exact 100% vom stii dupa ce murim fratilor!:))

Eu nu inteleg ceva in legatura cu vamile: am citit pe un site ortodox cum ca dupa moarte, sufletul sta 3 zile pe Pamant impreuna cu ingerul pazitor, spre a-i fi aratat tot ce a facut el bun si rau, dupa care merge la judecata particulara, dus de sfintii ingeri pana in fata Sfintei Treimi, spre a fi trimis 6 zile in Rai si 31 de zile in iad, si astfel implinidus-e cele 40 de zile, dupa care se hotaraste locul unde se va salaslui sufletul, in Rai sau in Iad.
Dar in invataturile despre vami se spune ca sufletul este oprit la fiecare vama, iar daca are pacate nespovedite ale acelei vami, el este dus direct in Iad, fara a mai ajunge in fata sfintei Treimi, fara a mai petrece cele 3 zile pe pamant, fara a mai vizita Raiul si Iadul, etc.
Asadar, care din varianta este mai aproape de adevar?

Nu exista o dogma oficiala a BO stabilita la vreun sinod ecumenic in legatura cu vamile.
Parintele Dumitru Staniloae zice ca daca cineva moare avand pacate de moarte nespovedite nu va ajunge la vederea Sfintei Treimi - poate sa ajunga prin pomenirea la Sfanta Liturghie dar numai in cazuri speciale.
Parintele Cleopa zice ca oricum sufletul trece prin vami si oricum se inchina de 2 ori in fatza tronului Sfintei Treimi.
Si Sfanta Treime decide daca sufletul e dus in iad sau in rai.
Pana la urma nu prea se poate intzelege invatzatura referitoare la vami ca acolo pare-se nu mai exista spatziu asa cum exista aici - dar un lucru este clar - pacatele spovedite nu se pomenesc la vami!
Cine afirma altfel (de exemplu parintele Serafim Rose) afirma invatzaturi gresite si nu vede vamile in mod crestin-ortodox ci in mod hinduist.

Ce se intampla dupa moarte...un lucru e sigur, atunci e prea tarziu pentru a mai putea repara ceva. Aici gresesti, acolo platesti.

Asa ziceam si eu!.. ;):thumbsup: :satisfied: :rolleyes:

bine zis!

Cartea scrisa de par.Serafim Rose ofera o descriere corecta d.p.de vedere ortodox a ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte si acolo nu scrie ca pacatele spovedite sunt pomenite la vami.
Tocmai ca acea carte scrisa de Raymond Moody ofera o viziune protestanta a ceea ce se intampla dupa moarte cu sufletul ,este vorba de demoni care se arata sub inchipuirea rudelor ,etc.
Par.Serafim spune ca nu e posibil ca oameni care nu s-au spovedit si impartasit ,deci oameni cu pacate sa treaca asa usor prin vami ,el zice ca acestia vad ceea ce este conform cu modul lor de a trai ,mai degraba halucinatii.
Si aduce argumente marturii ale unor persoane care au inviat dupa un timp mai indelungat ,calugari si mireni ,din timpuri mai vechi(antichitate) si contemporani.
Nicidecum ale unora care au stat in moarte clinica pret de cateva minute.

..Wow, dar de cand suntem mai intelepti decat Parintele Serafim Rose? Cei care credeti ce sustineti, i-ati citit cumva toata opera ca sa gasiti o asemenea aberatie drept indreptatita? ...Poate nu stiam eu, Parintele nu a fost crestin-ortodox... si inca unul traitor...? Mai stiam chiar ca este considerat, si cred ca de cei in domeniu ca sa zic asa, drept primul ortodox american care a preluat si continuat traditia Sfintilor Parinti, cel putin in ceea ce a scris... Asta e parerea voastra sau aveti in vedere si opinia unor Parinti mai intelepti de la noi (poate precum Pr. Cleopa, Pr. Iustin Parvu, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Arsenie Boca... adica cineva de incredere si cu autoritate oricum)? :dontgetit: :hmmm:

de multe ori cred ca viata de dupa moarte e mai putin stresanta ca cea de aici....ce mai traim intr-o societate plina de probleme...de multe ori ne vine sa ne luam campii, desi e pacat...dar ce sa mai zicem...ne ducem crucea.....:)

am auzit ,cand esti mort pot sa vezi ce se intampla pe Pamant ,iti vezi familia..prietenii...e adevarat?

Am mai citit in cartea parintelui Serafim Rose "Drumul sufletului dupa moarte" si am gasit un fragment foarte interesant:
" Nu trebuie să înţelegem vămile în vreun chip material, ori să le cunoastem prin simţuri, ci -pe cât ne stă nouă în putinţă -în sens duhovnicesc si fără amănunte care, la feluriţi autori si la felurite relatări ale Bisericii însăsi, sunt înfăţisate în chipuri diferite, desi înţelesul vămilor este neschimbat, în esenţa ei."
Asemenea:
"Şi când cineva a văzut sălasuri de aur în rai, în vedenii care au avut loc după moarte, Sf. Grigorie spune: „De bună seamă, nici un om cu bun simţ nu va socoti această vorbire în mod literal …. Întrucât răsplata slavei vesnice se câstigă prin milostenii, se pare că este cu putinţă zidirea unui sălas vesnic din aur” (Dialoguri, IV, 37, pag. 241). "

Adica datorita milosteniilor "a castigat" omul vederea lui Dumnezeu la un anumit grad si acea vedere se socoteste ca un salas de aur.

Tot un articol pe tema iadului (ca sa scapam de ideile ne-ortodoxe de genu Dumnezeu a creat un foc vesnic ca sa-i arda pe aia pacatosi!) este :
http://www.crestinortodox.ro/biblia-online/Cartea-Tobit/Capitol-11/
de parintele Dumitru Staniloae.

Intoarcerea lui Tobie. Tobit se vindeca de orbire.
http://www.crestinortodox.ro/biblia-online/Cartea-Tobit/Capitol-11/

Iata ce este "focul":
"Iata cuvantul Sfantului Ioan Damaschin: "Spunem ca chinul acela nu e nimic altceva decat focul poftei nesatisfacute. Caci nu poftesc pe Dumnezeu cei ce au dobandit neschimbabilitatea in patima, ci pacatul. Dar acolo nu are loc savarsirea reala a raului si a pacatului. Caci nici nu mancam, nici nu bem, nici nu ne imbracam, nici nu ne casatorim, nici nu adunam averi, nici pizma nu ne satisface si nici un fel de rau. Deci poftind si neimpartasindu-se de cele ale poftei, sunt arsi de pofte ca de foc. Dar cei ce poftesc binele, adica numai pe Dumnezeu, Cel ce este si exista pururea, si se impartasesc de El, se bucura pe masura poftirii lor, pe masura careia se si impartasesc de Cel dorit".

Aceasta inseamna ca sufletele ajunse in iad dupa moarte nu suporta chinuri materiale sau un foc material, conform unei invataturi dezvoltate mai ales in teologia catolica. E vorba mai mult de neputinta sufletelor de a-si indrepta dorinta spre comuniunea cu Dumnezeu ca bun spiritual, ramanand intr-un continuu regret ca nu se mai pot bucura de placerile materiale sau ale orgoliului cu care s-au obisnuit in mod exclusiv. Ele nu pot capata gustul bucuriilor spirituale, care au ca esenta comuniunea cu Dumnezeu, realitatea personala si consistenta (ipostatica) suprema.

"

dupa sfarsitul lumii nu se va mai intreba nimeni ce e dupa moarte...vom trai vesnic...

Se zice ca dupa sfarsitul lumii (in cazul in care chiar exista) o sa invie totzi cu trupuri duhovnicesti - unii cu trupuri duhovnicesti luminoase si altzii cu trupuri duhovnicesti intunecoase.

Cum adica in cazul in care chiar exista...?! Sesizez o nota de ironie la adresa spuselor atator traitori in Domnul, sau chiar la cuvintele Mantuitorului Insusi...?
Eu cred ca daca am lua ins erios

Ce intalnim dupa moarte? Plata faptelor noastre. Si de nu ne va milui Domnul nici macar o clipa nu vom gusta dulceata raiului. Am fost recent in Grecia, inima mea s-a hranit cu mireasma sfintelor Moaste. Acum dupa acestea..nu pot sa nu ma intreb. Daca atat de putin am primit si totusi atat de mult, oare cum este dincolo? Oare cata bucurie e acolo, oare cum e sa traiesti vesnic in acestea? oare de ce nu putem ramane in acestea stare vesnic? Eu acesta intrebare mi-o pun mai mult decat ce exista dincolo? De ce pierdem atat de repede bucuria, pacea fratilor?

Stiti ceva? Ma apuc si eu sa scrio o carte cu suferintele iadului... gen 'vamile vazduhului', in care scriu ca pacatosii sunt taiati cu fierastraul, umpluti cu lava incinsa, sunt intorsi pe dos, sunt lungiti pe masa de tortura, sunt folositi ca momeala de pescuit.... Fratilor, au nu stiti ca JUDECATILE LUI DUMNEZEU SUNT NUMAI ALE SALE? Sunt niste aberatii chestiile astea. Ce, credeti ca Dumnezeu va judeca lumea dupa VamileVazduhului? Nicidecum! Va judeca dupa cum stie El mai bine!
Si inca ceva: Ce Apostol se spovedea??? Pe care ava din Pateric il vedeti vorbind de spovedanie? NICIUNUL! ASTA PENTRU CA NOI NU INTELEGEM UN LUCRU: Spovedania este ZERO fara pocainta, fara canon!

:D Dar, tu nu ai putea cum sa scrii o carte <<gen "vamile vazduhului">>... Adica ai putea, dar daca ai ajunge la un nivel de sfintenie, cel putin ca cei care au scris despre astfel de lucruri. Stiu, mai sunt si tampenii scrise de oameni in absoluta necunostinta de cauza, sau doar insetati de a produce teama intre oameni, dar ce spui de cap. Apocalipsa din Biblie? :dozingoff: Oricum, ai dreptate, nu pe asta trebuie sa se puna accent in devenirea omului, ca intervine dezordinea in mintea si inima celui care vrea sa se apropie de Dumnezeu.

Ce 'Sfinti' au scris Vamile Vazduhului? Sfinti ca 'Agramatie Rataciteanul'? Sau chiar au fost Sfinti care au scris astfel de carti?

au fost sfinti...


ce sunt sfinti totusi? sunt oameni ca si noi care au avut un rol exceptional pe pamant si a fost inzestrat cu iubire enorma Dumnezeiasca

Ioan, apostolul care a scris Apocalipsa, este unul din ei...

Ehe, nu zic eu ca nu e adevarat, fratilor; dar, nu pot sa accept ideologiile ca in iad te chinuie cu fierastraul, iti taie limba, iti rupe urechile, te inteapa cu furca... Astea sunt in desene animate, nu in realitate. In plus, ne asteapta cotonogeala zdravana in iad, pentru pacat; dar, nu cotonogeala ca in lume. NU ESTE LIMBA PE FATA PAMANTULUI SA LE EXPLICE DUREREA!

Intr-adevar l-am invinuit aiurea pe parintele Serafim Rose din mandrie si din lipsa de intzelegere a cartzii sale.
Este foarte interesanta cartea daca o si intzelegi(eu totusi nu am intezeles decat putzin in putzine locuri.).

Este foarte interesant fragmentul de la Sfantul Marcu al Efesului.
Invatzatura Sfantului Ioan Maximovici este aproape identica cu cea a parintelui Ilie Cleopa.

Chiar parintele Dumitru Staniloae nu neaga in a sa "Teologie dogmatica ortodoxa" existentza unor vami ale vazduhului.
In articolul sau despre iad zice ca unul din chinurile sufletului in iad este ca e "muscat de demoni" .
Ce o fi vrut sa zica prin aceasta - nu stiu.

Nu mai dragutzul-flavi nu te taie nimeni in iad cu ferastraul.
E explicat foarte clar invatzatura sfintzilor parintzi in legatura cu iadul de parintele Dumitru Staniloae in articolul citat.
Focul care chiar exista si care arde cumplit e focul poftelor noastre nevindecate .
Aici tre sa intzelegem ideea de pofta - si toate poftele vin din sufletul omului.
Dar nu numai acesta este chinul.

Tartarul cel cumplit si de gheatza ce altceva sa fie decat urmarea egoismul nostru de ne lega prin caldura dragostei de Dumnezeu si de fratzii nostri (cunoasterea personala a lui Dumnezeu o au numai marii sfintzi - la mireni se cere iubirea de fratzi in special ca ei nu prea au cum sa cunoasca personal pe Sfanta Treime - de aia se si zice caci calugarii in Rai se duc intr-o lumina mai mare).

La rugaciunea Sfantului Vasile cel Mare de astazi zicea ca avem nadejde catre Dumnezeu sa ii slobozeasca pe cei din iad care sunt cuprinsi de "intristatoare apasari".

Acolo ii pare rau omului cu o tristetze coplesitoare de timpul pierdut (pentru ca ar fi putut sa il foloseasca pentru a agonisi o mai mare putere de cunoastere a Bunului Stapan sau mai multe legaturi de dragoste cu fratzii sai).
Si in general de tot ce a facut si l-a despartzit de Dumnezeu si de fratzii sai.

Biserica Ortodoxa arata foarte clar in ce consta iadul:
in neaflare linistii sufletului pe celalalta lume si nu intr-un foc creat de Dumnezeu care arde pe pacatos.
Ca de aia se si roaga "fa odihna Doamne sufletelor adormitzilor robilor tai".

Iar in legatura cu vamile care o fi rolul diavolilor stiut fiind ca Dumnezeu ii iubeste pe totzi si doreste ca totzi sa se mantuiasca?
Pai ce inseamna diavol?
Oare nu barfitor (sau acuzator)?
Diavolul in judecata de o suferim pe celalta lume are rolul de a ne arata pacatele noastre ca macar atunci sa ne smerim...(e "avocatul acuzarii").
(judecata fiind facuta de propria noastra constiintza).

In cartea ,, Mantuirea pacatosilor" scrisa de monahul athonit Agapie Criteanul exista doua capitole care m-au impresionat foarte mult: ,,Despre negraita slava a Raiului si fericirea dreptilor" si ,,Despre nesfarsitele pedepse ale nesfarsitului Iad".
Un monah care nu putea intelege cuvintele proorocului:,,O mie de ani inaintea ochilor Tai Doamne, ca ziua de ieri care a trecut.",a petrecut trei sute de ani ascultand cantecul unui vultur intr-o padure din apropierea manastirii. Crezand ca a lipsit de la manastire doar un ceas, se intoarce, dar nimeni nu-l recunoaste. I se gaseste numele incris intr-o condica, apoi isi dau cu totii seama de minunea prin care Dumnezeu a adeverit cele spuse mai inainte prin prooroc.

Pedpsele celor din Iad sunt:
1 FOCUL VESNIC. acesta este un foc intunecat, nematerialnic, nestins care munceste cumplit.
2 GHEATA SI FRIGUL ( scrasnirea dintilor, despre care se vorbeste si in Sfanta Evanghelie.)
3 MIROSUL URAT . ( Povestire din cartea , ,,Oglinda pildelor". Un pacatos care nu crede in muncile Iadului moare. Fratele sau, alegand calea cea ingusta, ajunge calugar imbunatatit si se roaga sa afle mai multe depre Iad. Considera ca ar suporta mai usor mirosul de acolo, de aceea cere sa experimenteze chinurile de acolo cu mirosul. Dupa ce dorinta i-a fost indeplinita, calugarii au fost nevoiti sa construiasca o alta manastire in alt loc, deoaresce acolo nu se mai putea vietui din cauza mirosului urat.)
4 VEDEREA INTUNECATELOR FETE ALE DRACILOR;
5 FOAMEA SI SETEA;
6 VIERMELE NEADORMIT, ADICA VEDEREA PACATELOR PROPRII;
7. LEGATURA SI INTUNERICUL CEL MAI DINAFARA;
8. DEZNADAJDUIREA
9. MAHNIREA VESNICA;

Merita citite macar cele doua capitole din aceasta carte care este o comoara a Ortodoxiei. Doamne ajuta!

Nu e nicio nota de ironie in legatura cu sfarsitul lumii.
Dumnezeu nu doreste sa vina vreodata sfarsitul lumii.
Din simplul motiv ca prin pomenirea mortzilor de se face la Sfanta Liturghie slujita in bisericile crestin-ortodoxe se scot foarte foarte multe suflete din iad.
Si prin rugaciunile sfintzilor crestin-ortodocsi se scot alte multe suflete din iad.
Iarasi daca un calugar se mantuieste exista o traditzie care spune ca pana la generatzia a 14a a sa din urma neamurile sale care sunt in iad ies de acolo.

Nu stiu daca e bine ca spun asta aici dar atata vreme cat se slujeste Sfanta Liturghie macar intr-o biserica crestin-ortodoxa (si crestin-ortodoxa cu adevarat
intzelegi dvs ce inseamna asta) Antihrist nu poate sa se nasca!

(aceasta am aflat-o dintr-o carte a parintelui Arsenie Papacioc).