bun.... buna ziua. va rog sa ascultati inainte sa aruncati pietrele !
Am intalnit la viata mea destui fanatici care m-au insultat pt. o alegere personala.
sa va dau un exemplu concret : la scoala port tricou negru.nu stiam ce fel de persoane exista acolo,ca altfel nu l-as fi purtat, sincer.trivou cu un desenpasnic ,simbolic chiar : era ceva de genul lumina vs intuneric bla....
o dna profesoara,fara vreo subtilitate,ma face in fata inttregii scoli satanista, ma povatuieste sa ma duc cat vreau prin cimitir cu rockerii mei, dar dupa ore etc.si eu sunt un suflet sensibil. amplans la dirigentie,si toti cei care ma cunosc pot sa ma descrie :loiala, prietenoasa, neori ganditoare, mi-e mila dsa omor si o musca,filosofia mea e ca orice fiinta are la fel de mult drept de a trai ca si mine, ca si orice om.
cu profa a fost ce a fost, socul a trecut.nu aia era problema,ci ca manelistii scolii ( proportie de 89% ) au prins ideea. Am ajuns sa fiu strigata pe holuri cu un anumit apelativ, sa scap de scuipaturile lor doar printr-o neasemuita agilitate,sa mi se puna piedica de cad lata in curte ,sa fiu urmarita si trasa de par pe strada..... pe scurt. distinsa doamna mi-a distrus viata in primul an la acea scoala , cand trebuia sa socializez si eu, sa cunosc oameni noi. m-am inchis in cochilie ca un melc.... devenind mai singura, ca o umbra gri in mijlocul umbrelor albe.
si va intreb eu pe voi : ce a fost sfant prin faptul ca mi-a distrus viata ? cam-a izolat de restul lumii?ca m-a jignit, ranit? ce merite poate avea in fata Domnului?
acum cateva detalii... bunicul meu a fost preot. de mica am fost o credincioasa sincera. si acum sunt . nu merg prea mult la biserica, nu ascult doar muzica religioasa. dar cred.
si muzica mea ce are a face cu asta? numi-a..... devorat sufletul sau cine stie ce. metalul simfonic care e genul meu preferat m-a ajutat in mai multe privinte. m-a facut mai inteleapta,mi-a definit stilul literar si m-a ajutat sa interpretez lucrurile mai adanc. ce rau e in asta?
asa ca va rog dati-va cu parerea dupa ce am spus....
scuzati de greseli,nu am timp sa editez, ma duc la masa:D

Bine ai venit. Sincer, nu mi-a palcut nici cum ai inceput, nici cum ai sfarsit. In primul rand te anunt ca nu facem parte din cei care te urmaresc sa-ti faca rau, asa ca stai linistita, mainile noastre sunt pentru alte maini si nu pentru pietre. Referitor la final, mi-a parut rau ca ai facut precizarea "nu am timp sa editez, ma duc la masa". Pai, cand ai o astfel de problema uiti de masa, stai cu sufletul la gura sa vezi cine iti vine in intampinare.
Acum sa fim seriosi, din ce ne descrii tu, cu siguranta nu ai fi socializat cu manelistii. Daca da, poate mai tarziu. Asa ca nu ai pierdut oamenii.
Spui ca ai credinta, dar nu mergi la Biserica. Vor veni multi sa te intrebe de ce crezi. Si vei fi in postura celui care doreste sa arate un fulger. N-ai timp pentru asta. Pana sa ridici degetul, ceea ce voiai sa arati a disparut.
Mergi la Biserica si vei vedea, ca ai putere sa porti si alt tricou, dar sa asculti in continuare muzica placuta, sa zambesti manelistilor, fara a le impartasi muzica, sa te rogi pentru profesoara in cauza... Si toate astea pentru ca vrei ca totul sa fie umplut de bucuria de a trai.

Inteleg ca problema ta este ca din cauza oamenilor te-ai retras in tine. Te inteleg perfect, pt ca mi s-a intamplat la fel, tot din cauza unor atitudini violente si absurde ale unor oameni, si chiar din cei apropiati. Dar ce putem face..? Nu putem decat invata sa traim cu cele care par ca ne depasesc atat psihic cat si sufleteste... Dar sa traim mai mult cu Domnul, pentru ca numai asa vom birui, si nu vom mai fi coplesiti de sentimentele si atitudinea celorlalti, si vom reusi, in timp, sa ne recapatam si increderea in noi insine... De fapt, cu cat ne apropiem mai mult de Domnul, o sa aflam mult mai multe beneficii decat daca "nu s-ar fi intamplat", cum obisnuim sa spunem in astfel de situatii... Eu te sfatuiesc sa mergi mai des la Biserica, sa te spovedesti si impartasesti, si sa inveti sa iti vindeci ranile sufletului, incercand sa nu te arunci in "refugii" ca sa iti ascunzi de tine suferinta. Si sa te rogi, ca sa-ti dea Dumnezeu putere si pentru a ierta celor care te-au ranit atat de mult.
Si eu ascult uneori rock sau metal, si la fel, muzica "de calitate"... Dar sa stii ca mai bine ma simt cand ascult muzica religioasa... Daca te observi un pic, o sa iti dai seama de acelasi lucru... :rolleyes:

Iubita sora daca itzi place acel gen de metal poate o sa vrei sa ascultzi si muzica bizantina - cred ca o sa itzi placa foarte mult.
Si mie mi-a placut foarte foarte mult metalul - dar nu ala simfonic ci heavy metalul si acum nu il mai ascult nu pentru ca nu mi-ar mai place - dar consider ca nu imi este de folos (formatzia mea favorita de metal era Judas Priest ).
Ar fi interesant sa ne spui si catzi ani ai.

iarta-ma ca te intreb.. dar pt tine e mai important sa stii ce merite au altii decat sa ai grija de sufletul tau? ???

Acuma ca sa parem ca avem pietre in maini intreb si eu, ca vad ca ti se adreseaza foarte multe intrebari pe care le-am gasit justificate. Cum poate metalul simfonic sa te faca inteleapta si toate celelalte. Eventual iti da criza aceea de identitate pe care o vad in randurile tale. Daca metalul, fie el simfonic iti da intelepciune, ma gandesc ce ti-ar fi dat Sfintele Liturghii de la care ai lipsit. O muzica sau un gen de arta trebuie sa-ti defineasca credinta , nu genul literal, altfel, vorba Pr. Noica o sa devenim doar cei mai destepti din cimitir. Si eu am fost rocker si am avut trupa si concerte. Dar sufletul meu nu aia dorea. Oricum faptul ca ai venit aici este incurajator si arata ca sufletul tau doreste ceva mai presus de ceea ce ti se parea normal tie pana acum. Bine ai venit. Te asteptam cu drag sa ne mai scri, mai asezata si mai impacata cu tine insuti. Sper sa nu te superi pe noi. Ia-le de bune si vezi ce e adevarat si ce nu, pentru ca nu te cunoastem bine si poate mai spunem si pe langa realitate.
Dumnezeu sa iti ajute.

Stii cum poate sa o faca muzica metalului inteleapta pe Always?Exact cum pe unii slujitori ai altarului,(altar spre care o indemnati cu vehementa)ai fac sa devina tirani,indreptatiti simtindu-se de insasi haina "desavarsirii"pe care o poarta.Crezamantul este unul complex si nu cred ca putem conta pe unul atat de omenesc si concret,cat pe cel din propria fire care ne defineste si asupra caruia ne descoperim identitatea.Pe unii ai caracterizeaza un gen de muzica mai lent,pe altii unul mai alert...insa pe toti,deopotriva muzica si saltul vietii in propria constiinta.
Este foarte multa frustrare in aceasta aparenta,dar si mult adevar imbalsamat de experientele inconjuratoare dintre oameni.Este vag spus sa credem asa si nu altfel,insa prea intensa se dovedeste trairea noastra cu cele exterioare si interioare noua.Nu putem sa ne dovedim exacti,ci mai degraba relativi,fiindca oricum am da-o ne pandeste incertitudinea si confuzia unor realitati atat de diverse.
Nici macar nu exista un raspuns satisfacator pentru Always,inainte de a crede trebuie sa te intelegi pe sine,apoi sa intelegi imprejurul...dar totul depinde de ceea ce te formeaza,de experientele cumulate de-a lungul timpului,fiindca avem o calitate individuala.

Vreau sa iti spun un lucru noi nu suntem nimeni sa judecam pe profa ta dar Bunul Dumnezeu ne va rasplati pe fiecare in parte pt faptele noastre.

A&F:
Ce legatura are profesoara cu credinta ta?
Credinta ta te priveste, iar relatia ta cu Dumnezeu si cu tine insuti nu ti-o influenteaza nimeni decat in masura in care tu permiti/ accepti.

Esti inca tanara si pare-mi-se ca esti si sensibila.
Nu te chinui pe tine insuti din pricina rautatilor lumii... In acelasi timp nu iti da singura dreptate, nu te auto-compatimi si nu te considera o victima - este pe cat se poate de daunator.

Credinta te face sa mergi la biserica, nu mersul la biserica te face credincios... Cel care crede vrea sa fie cu Hristos la liturghie, de-aia se duce acolo...Cel care vrea sa creada, asemenea Il cauta pe Hristos - si acela se poate gasi la liturghie.

Ce este important pentru un om nu este -asa cum incearca multi ca convinga azi- a te cunoaste pe tine insuti, pentru ca tu insuti sunt de fapt mai multe ganduri si trairi, niciodata aceleasi si mereu variabile... Important este a putea sa ne punem pe noi in lumina lui Hristos, sa ne lasam adoratia propriei persoane si sa ne punem in relatie cu Dumnezeu.

Cand tu insuti nu te mai afli in centru lumii tale, ci acolo e Hristos, indiferent cat de departe de El esti prin pacate sau caderi, El te miluieste si te intareste.

Eu te sfatuiesc sa nu te superi, sa nu te necajesti din pricina desertaciunilor, ci roaga-te. Roaga-te cand esti abatuta, cand esti incercata, cand esti bucuroasa. Ori de cate ori iti aduci aminte de Dumnezeu, aducandu-ti aminte roaga-te. Roaga-te cum stii tu, dar nu cere lucruri desarte.

Daca stii rugaciunea Domnului(Tatal nostru) spune-o pe aceea cand ai ragaz si liniste. In rest o rugaciune scurta care e usor de tinut minte, de zis si in acelasi timp foarte folositoare este aceasta: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul/ pacatoasa". Spune in gand sau cu voce tare cand poti rugaciunea asta, cat de des poti. Dar spune-o cu inima deschisa.

Dumnezeu ne iubeste pe toti si pe toti ne vrea mantuiti.

ma scuzati pt. ca am inceput cum am inceput- dar sunt atat de obisnuita ca oamenii sa arate cu degetul, incat ... am crezut ca si aici va fi la fel. poate ca, intr-o anumita masura, a si fost.
scuze si pt. faza cu masa- momentan sunt cu piciorul fracturat, in ghips, si nu pot sa mananc, de exemplu, decat cand e cineva acasa, sa ma ajute.
aici nu am venit sa ma plang,. sau sa cer ajutor, ci cqa sa vad daca toti sunt la fel ca acea d-na profesoara. nu sunt. Am venit si voi ramane.
cum m-a facut metalul mai inteleapta? inteleapta, intr-un anumit sens al cuvantului. m-a invatat sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva. sa le interpretez.
am invatat sa iubesc ceea ce e simplu. de exemplu, dupa o luna de stat in casa cu ghips peste genunchi, am fost dusa la masina si transportata la spital. si, in masina,imi ziceam ca fiecare raza de soare, fiecare frunza, fiecare nor e un miracol.
am trait sentimente pe care muzica mi le-a deschis. la inceput, le-am privit. apoi ,le-am simtit. sentimente frumoase.
de ce nu merg la biserica? mi-am dezvoltat o filosofie proprie, cu care nu veti fi de acord. Pentru mine, Dumnezeu nu are nevoie de lacasuri aurite si de preoti deseori prefacuti. Dumnezeu e in lucrurile simple, in natura, in viata si in moarte. Si e cu mine si fara ca eu sa intru in bisericile impodobite.
poate suntmai ciudata- am o perceptie asupra vietii si a mortii pe care multi nu o au. multumesc pentru raspunsuri si voi mai sta pe aici...

Da de ce nu vrei sa ne spui si noua cateva nume de formatzii pe care le ascultzi?
Asemenea ce varsta ai?

In legatura cu acea conceptzie a ta - pare un pic panteista.
Adica normal ca Dumnezeu a creat natura dar nu este totuna cu natura (stiu ca pare un pic greu de intzeles) da privind lucrurile facute de Dumnezeu ne dam seama ca e bun,iubitor,milostiv etc.

Dar pe de alta parte privind furtunile, animalele de prada care omoara pentru a vietzui si altele ni se pare ca exista doua principii - unul a binelui care a creat toate frumusetzile si unul al raului care vrea sa le distruga.
Nu este chiar asa insa - dar pe de alta parte se poate vedea aceasta datorita faptului ca creatzia minunata si buna a lui Dumnezeu este afectata de pacatul omului.


Este adevarat ca Dumnezeu nu are nevoie de biserici aurite dar omul are...ca nu pentru Dumnezeu se fac bisericile ci pentru a-l apropia pe om de Dumnezeu.
Poate daca nu te-or atrage icoanele aurite te-or atrage icoanele pictate pe lemn.
Asemenea Dumnezeu nu are nevoie de preotzi dar noi pentru a comunica cu Dumnezeu avem nevoie.

Dupa ceea ce spui pari inca un copil.

si prin ce se defineste un copil?nu mai sunt un copil de mult, si nu dupa varsta. eu am scapat din viziunea de turma, impusa . eu L-am interpretat pe Dumnezeu cum e El in mine.
moartea e o parte a ceea ce a creat Dumnezaeu. Vedeam intr-o zi o poza cu un lup mancand o halca insangerata de carne.Era frumoasa imaginea. Ce e frumusetea? Noi am creat-o dupa standardele noastre. Noua ni se pare frumos un iepuras si urat un lup flamand. Dar care e diferenta? Pana la urma, sunt egali.
Frumusetea e un concept omenesc. Dumnezeu nu e frumusete , e iubire.
nume de formatii : nightwish, formatie de suflet, within temptation, xandria, iron maiden, magica, epica.....
varstamea nu conteaza. nu dupa ani caracterizezi un om.

uitasem.
un exemplu de melodie:
http://www.youtube.com/watch?v=Lr5EB0k0y1I

bineinteles,nu toate sunt atat de lente, dar la fel de sentimentale.

Ma regasesc oarecum in vorbele tale, sau cel putin te inteleg... Sa stii ca nu poti pretinde nimanui sa nu te judece, chiar daca tu nu vrei decat sa faci bine si nu gresesti nimanui cu nimic... E cam imposibil pentru noi oamenii simpli, sa nu avem pentru ce fi judecati de oameni in general, pentru ca nu suntem precum sfintii... Pentru ca avem credinta putina si apropiere de Domnul si mai putina, atunci ne doare, pentru ca nu-I cunoastem si nici simtim dragostea, si o vrem pe cea a oamenilor ...iar comportamentul oamenilor care nu Il cunosc pe Dumnezeu este absurd... ei nu cunosc firescul lucrurilor si vor sa-l pastreze in cele ce li se par lor bune, dar din cauza asta devin egoisti si absolut nepasatori fata de ceilalti... Trebuie sa renunti, daca vrei sa cunosti cu adevarat Intelepciunea, la "filosofia ta de viata"... Iti va lipsi prea mult Dumnezeu, si nu vei rezista singura impotriva tuturor... Ai nevoie de Dumnezeu, dar nu de un dumnezeu pe care il cunosteai tu de cand erai mica, pentru ca acela e doar in mintea ta... iar acum, prin propriile idei pe care ti le faci sau doresti sa fie adevarate, despre El, nu incerci decat sa-L evoluezi cumva la ceva care probabil nu te va mai dezamagi sau isi va pastra aceleasi atribute, precum frumusetea lucrurilor simple, sau bunatatea, pe care stii ca El le daruieste oamenilor ca sa se bucure, pentru ca asa e firesc... Trebuie sa privesti dincolo de atitudinea oamenilor fata de Biserica, si sa Il cauti pe Dumnezeu, la fel de sigura ca vrei Binele si Adevarul...

Ei mie nu prea mi se pare moartea ceva ce a creat Dumnezeu si nici nu mi se pare prea frumoasa...

Una e sa privesti o poza cu un lup care mananca o oaie si alta e sa vezi 3d in natura un lup mancand o oaie.
(eventual sa vezi si cand o sfasie).
Poza atenueaza foarte mult din duritatea imaginilor reale.
Exista in orice om la vederea acestor duritatzi o simtzire care nu stiu cum sa o descriu in cuvinte - dar nu este ceva ce atrage pe om.

Oricum intrebam de varsta deoarece atunci cand eram in liceu eram si eu foarte pesimist si imi placea foarte mult muzica metal.
Tziu minte ca nu prea imi placeau nici florile.
Da nu ascultam metal asa linistit ...ascultam de ala mai violent.
Imi placea si Iron Maiden (hehehe fear of dark) foarte mult.
Iron Maiden facea parte din metalul linistit pe care il ascultam oricum.

No comment!... :rolleyes:
Mie mi-au ajuns la suflet vorbele acestea ale tale, mihailt. Pentru ca si eu sunt inca o vanatoare de idealuri, daca lumea nu ma mai doboara si de oameni nu-mi mai este teama... Dar acum Il recunosc pe Domnul si stiu unde sa-L caut si sa-L primesc... Adica in Biserica Sa... Sper ca si AlwaysAndForever sa inteleaga unde sa-L caute si de unde sa-L manance ca sa se sature de El, asa cum are nevoie, chiar daca poate acum nu vede... Dar Dumnezeu lucreaza, si se vede ca e receptiva.
Eu cred ca are in jur de 15 sau 16 ani, cel mult 18. Daca are mai mult imi pare rau, doar mi-am spus parerea, adica impresia. Dupa cum s-a exprimat, pare inca un copil, poate cam razgaiat dar matur ...dar poate se si ascunde intr-un copil pe care ar vrea sa il faca iubit de cei care o ranesc, sau sa se simta iubita ca atunci cand era copil... Sau pur si simplu nu mai are incredere ca poate fi iubita pentru cea care este ea, fara sa tanjeasca iubirea nimanui... Tocmai asta e Bunatatea Lui, ca El ne Iubeste in orice clipa neconditionat, asa cum suntem noi chiar si cand nu-I facem ceva pe plac... Noi nu avem cum sa nu-I fim pe plac, nu asa este Iubirea lui Dumnezeu pentru noi... Nu stim cum iubeste Dumnezeu, dar Ii simtim grija si delicatetea cu care ar vrea sa ne aduca la El, ca sa nu ne mai lipseasca niciodata nimic, si sa fim intregi in fiinta noastra.

Numai ca mai este si o altfel de maturitate, si anume cea duhovniceasca. Cred ca lipsa acesteia te-a adus aici, AlwaysAndForever, unde ai putea invata cate ceva. Eu de multe ori citesc din cuvintele celorlalti (ale unora, bineinteles, ca mai sunt si "incurca-lume" sau "pierde-vremea", asta e) si inchid site-ul cu ceva in plus in minte si in inima. E ca atunci cand termini de citit o carte buna, pe care o lasi sa-ti ajunga la suflet atunci cand simti ca e ceva bine - daca stii sa deosebesti binele de rau, si fara sa te minti. Cu muzica nu e chiar atat de marcant si limpede ca si cu o carte, pentru ca acolo vorbele sunt puse pe sunete, care au un efect halucinant asupra sufletului. De aceea muzica bisericeasca este mai sanatoasa, pentru ca te si incarca, cu ceva intelepciune de la Dumnezeu, nu doar cu placerea sunetelor.
Si eu ascultam aceleasi trupe ca si tine. De fapt eu am inceput de printr-a 9-a, adica pe la 15-16 ani, cu rockul. Mai exact, trupa mea preferata pe atunci era NW. Eram fana infocata, stiam toate versurile la toate cantecele, toate albumele, si as fi fugit si de acasa ca sa ajung la concertele lor, cand au fost in Romania. Dar eram o rockerita mai mult pentru mine, nu prea imi placea sa stau cu alti rockeri, pentru ca eram cam timida. Pe mine rockul m-a ajutat sa ma revolt impotriva lucrurilor cu care nu eram de acord, dar din nefericire mi-a afectat prea mult, si fara sa-mi dau seama, personalitatea, si am avut si depresie un timp indelungat, de fapt eram un emo fara sa stiu ca sunt. Mi-am dat seama dupa mai multi ani ca am vrut sa ma feresc de a copia anumite comportamente pe care le vedeam infantile si prostesti, sau neplacute, ale celor din jurul meu, dar am cazut in altele la fel de grave, doar ca intr-o alta forma. Asta a fost experienta mea. Si acum ma simt mai mult atrasa de muzica din genul asta, pentru ca sunt o fire mai directa si mai razboinica sa zic asa (cel putin in interior), desi imi recunosc si slabiciunile. Dar iti spun ce stiu sigur ca asa va fi si pentru tine, adica mai bine, si anume ca daca vei lasa un pic la o parte rockul, macar sa nu mai cauti sa iti mai cultivi o anumita atitudine pe care tu o vezi inteleapta si benefica, si vei incerca un pic mai multa muzica bisericeasca, vei vedea o schimbare in mai bine in felul de a vedea lucrurile, si la fel te vei simti. Incearca si ai incredere ca Domnul este Cel de care ai nevoie, si apoi vei reusi sa treci peste toti si toate, pentru ca nu vei mai fi singura. El este cu tine, oricand, chiar si atunci cand esti in batjocura celor ce-ti fac rau. Iti recomand, daca nu stii deja, un site interesant si frumos http://www.sfintii-arhangheli.ro/. Dar si mai bun ar fi sa-i citesti cartile Maicutii Siluana, cel putin "Mestesugul bucuriei". Mai sunt si "Impreuna dumiriri pe cale" vol I si II, dar le gasesti si pe site. Macar din curiozitate. Dar eu zic ca n-o sa-ti para rau. :D

si cum e Dumnezeu in tine? L-ai cunoscut? mi-e tare teama ca ce spui tu sunt doar niste iluzii ale tale... te inteleg intr-un fel. ti-ai creat propria filozofie, nu-ti place sa asculti de nimeni si nimic, vrei sa fii libera, sa faci ce doresti tu, fara sa-ti interzica nimeni nimic. si atunci iti impui tu niste reguli si gata, totul e ok. vezi tu, suntem liberi sa facem ce dorim, insa vom fi si judecati. libertatea implica responsabilitate. spui ca nu mai esti copil de mult; ce a spus Dumnezeu: de nu veti fi ca pruncii nu veti intra in Imparatia Cerurilor. prin faptul ca tu spui cu fermitate ca nu mai esti copil de mult iti arati naivitatea. nu te lasa prada iluziilor tale, drumul catre Dumnezeu nu e chiar atat de simplu. daca ar fi fost, acuma Raiul era plin si toti oamenii erau mantuiti... si legat de muzica, nu te lasa influentata de ea. asculta ce doresti, dar nu te lasa influentata.

Tu cauti in muzica Ceva ce iti lipseste... Dar locul acela e doar pentru Dumnezeu, si sper ca nu te vei simti ingradita de acei preoti prefacuti si de fuga dezordonata a turmei spre lucrurile ce tin de Biserica, pentru ca impresiile nu sunt placute, e adevarat. Odata, aceea melodie Swanheart era si pentru mine cel mai inalt nivel la care ma puteam simti implinita... Dar nu ma ajuta cu nimic sa depasesc momentele grele prin care treceam, ci ma ascundeam doar, si imi "luam drogul" - in cazul acesta, sentimentalismul aparte al muzicii pe care o ascultam. Nu ai nevoie doar de sentimentalism ca sa inlocuiesti iubirea care lipseste intre oameni, sau chiar lipsa atentiei si intelegerii din partea celor de langa tine. Daca ai fi un pic mai deschisa, fara sa judeci aparentele, in privinta Bisericii, ci doar sa indraznesti sa cauti si sa-I pretinzi lui Dumnezeu sa Ti se faca cunoscut, atunci vei descoperi mult mai mult decat te-ai asteptat, si vei dori mai mult de la tine, si te vei simti mult mai demna de faptul ca esti om si ca vrei Binele si Frumusetea (care apropo nu e creata de noi, dupa standardele noastre, asta e ceva ce ti se pare, pentru ca gasesti o anumita putere in muzica pe care o asculti)... si ca vrei sa traiesti cu adevarat... In definitiv, toti simtim dorul acesta de Viata, dar cati avem onestitatea sa il urmam, si sa ne cautam pe noi insine si pe Dumnezeu, Cel alaturi de care nimic nu ne mai lipseste.. Fie si cateva clipe petrecute alaturi de El, iti dau certitudinea asta ...Cand nu-L cunoastem, simtim in mod firesc ca e frumos sa traiesti, si am vrea toti sa fie totul bine, pentru ca oamenii rai nu exista, doar devin asa... Dar cat de bine e cand Il descoperim cu adevarat, chiar si pentru cateva clipe, in tot ce ne inconjoara si in cei ce ne inconjoara, si ne bucuram in Bucuria Lui... Eu zic ca merita..! :thumbsup: :p :rolleyes:

asa e lumea de cand o stiu......dar si viata de om singur este placuta in felul ei...



lumea nu mai este dreapta..sunt interlopi.gasti.bande..catastrofe...se duce spre sfarsit...

Imagineaza-ti numai cum se simt Sfintii, adica traitorii, si purtatorii de Dumnezeu ... :rolleyes: ..N-au nevoie de nimeni si nimic, n-au nici o grija lumeasca, au Totul pentru ca Il au pe Domnul in ei si sunt desavarsiti...
Nu-i asa ca ne-am dori si noi? :D ..Dar, e multa bataie de cap... ;)

Decat sa dai vina pe tine, eu zic sa schimbi scoala. Sincer, nu ai de ce sa stai intr-un mediu ostil, intolerant si care iti stagneaza formarea academica. Nu trebuie sa suporti reavointa persoanelor, Dumnezeu nu ne vrea pe toti martiri.

Nu este sfarsitul lumii, daca cauti o alta scoala unde te simti mai bine.

Adevarat spui.
Presupuneam, din povestirea lui A&F, ca majoritatea persoanelor sunt impotriva ei. Nu sunt intodeauna la fel de multi manelisti in fiecare scoala(la mine exista un numar mare de rockeri si hopperi). In cazuri in care exista doar cativa, sau un numar rezonabil, sunt de acord cu voi. Ar trebui sa se increada mai mult in Dumnezeu, sa se roage si sa reziste, fiindca nu se poate fugi de la oricare chichita si intareste caracterul.

Insa daca are parte de numai lucruri rele, care o trag in jos spiritual si amotional, de ce sa mai ramana?

Opinia mea.

nu e adevarat ce spui dragomirna. eu am facut liceul intr-un colectiv extraordinar de oameni, in care nu existau inconstienti care sa-i ponegreasca pe altii si sa fie ostili fata de ei, sau care sa-si bata joc de valorile spirituale ale fiecaruia. nu stiu daca in buc exista asa ceva, si nu stiu daca elevii din ziua de azi mai cunosc ce e respectul, insa eu inca sper ca mai exista asemenea oameni. din pacate e din ce in ce mai rau. zilele acestea am fost la fostul meu liceu, si, desi nu am terminat de f mult timp, fostii mei profesori spuneau ca noile generatii sunt dezastruoase. din pacate pt noi.. si cred ca cea mai mare vina o poarta parintii, mai ales de cand cu chestiile astea gen: fara bataie, fara nu stiu ce si nu stiu cum. mai frate, pai la mine cand urla tata o data inghetam in fata lui. si desi niciodata nu mi-a fat o palma, il ascultam cu sfintenie si il respectam pt ca era tatal meu. la fel si pe mama mea. cum sa ma rastesc la mama sau sa-i vb urat. este mama mea, si orice ar fi o sa plec capul in fata ei. din pacate lumea a luat-o razna...:(

pacifistul, ai fost "norocos", sa zic asa... :D ..Si eu am putut spune la fel pana sa intru la liceu, unde totul a luat-o razna... Si chiar daca incercam sa-mi vad de ale mele, de invatat si sa stau la locul meu, dadeam numai peste atitudini negative din partea colegilor, si chiar din partea profesorilor, din motive numai de ei nascocite, fara sa arat arat cuiva macar vreo urma de atitudine nelalocul ei care sa-i provoace... Iar adolescenta este o varsta cand iti cam formezi o imagine despre viata, si a mea a fost una care m-a dus pana la depresie... Dar, acum pot sa spun ca, paradoxal, numai asa mi-am gasit cu adevarat increderea in mine, in cine sunt si ce vreau de la viata mea, fara sa-mi pese de nimeni din cei care nu ma incurajau cu nimic sa ma apropii de Biserica, si in plus ma mai si luau peste picior cand vedeau ca nu-mi pot face nimic sa ma tina inapoi... si toate astea dupa ce m-am apropiat de Dumnezeu... De fapt, nu e asa paradoxal, pentru ca era doar ajutorul pe care l-am simtit de la Domnul, in tot ce am inceput sa gandesc si sa vreau sa fac... Sper ca AlwaysAndForever sa se mai gandeasca daca este cu adevarat sigura de filosofia ei de viata, pentru ca deja se vede ca nu prea are vreun pilon de sustinere adevarat... Eu am trecut prin lucururi de genul, si nu vorbesc pe langa, dar nici nu ma dau desteapta... Sper numai ca s-a inteles ce am vrut sa spun. :thumbsup: :p ;)

nu prea imi place linistea.. nu ma refer la linistea fara prieteni etc.vreau sa fie galagie mai mereu:))

suntem multi cei care am ascultat si continuam sa ascultam, fara patima, rock. fiecare dintre noi a avut la inceput parerea lui despre credinta. insa, in timp, Dumnezeu a intrat in sufletele noastre, gasind portita deschisa... o sa intre si pe a ta la momentul potrivit. nici nu o sa realizezi cand se va intampla.
ma bucur cand vad lumina si gandul bun in cineva care nu a ajuns la biserica "fortat", in urma unui necaz... sunt multi asemenea tie. ferice de ei daca vor pastra si vor intretine aceasta lumina.
asculta-l si pe cohen sa vezi ce zice: http://www.youtube.com/watch?v=yIdZ-rRnUkg
pt dragomirna...
ai idee cand dau drumul maicutele la pescuit?:)
am vazut saptamana trecuta niste specimene frumusele in coada iazului...

http://www.youtube.com/watch?v=EBSSA3HfDWg&feature=related
sper sa mearga tura asta...

Multumesc, rebellu007 :rolleyes: ..Dar nu stiu dc pt mine?.. :dontgetit: :)
Imi place si mie Leonard Cohen. :D "In My Secret Life" e o melodie pe care o ascult deseori. :cool: :p
Spre regretul meu, nu sunt din partea locurilor unde se afla manastirea care mi-a ramas in suflet, de cand am vizitat-o, fiind mai mica. Ce mult as vrea sa ma intorc acolo!.. E o lume desprinsa din Rai!

Emotional ! in alta ordine de idei , turma tot turma ramane si din nefericire pentru cei ce nu o urmeaza, au de suferit dar si mult de invatat din asta, iar maturizarea survine mult mai rapid. Orice rau spre bine si in acest caz. In ultima instanta, schimbarea scolii, ar fi o solutie, dar cum majoritatea scolilor abunda de buruieni si neghiobi, alegere este dificila. Oricum exista si grupuri "pasnice"in fiece scoala si integrarea in astfel de grupuri minoritare, ar fi ultima solutie. Cat priveste genul muzical agreat , nu se pune in discutie, find voia libera ce nu trebuie ingradita in astfel de situatie. Nu neaparat ce-mi place mie, este obligatoriu sa -i placa si alt cuiva si invers.

bunicul meu a fost preot. de mica am fost o credincioasa sincera. si acum sunt . nu merg prea mult la biserica, nu ascult doar muzica religioasa. dar cred.

faptul ca tu crezi se datoreaza bunicului care ti-a insuflat de mica aceasta credinta.daca traieste sa stai de vb cu el ca te va lumina in multe privinte despre credinta ortodoxa ,iar dc e mort sa te rogi pt sufletul lui ,ca mult bine ti-a facut ,caci ti-a pus piatra de temelie pt credinta .Acuma tu trebuie sa dezvolti aceasta credinta prin rugaciune ,prin spovedanie la un preot ,sincera ,urmata de impartasanie si treptar Dumnezeu te va lumina cum sa crezi .Dar sa stii ca adevarata libertate este NUMAI IN DUMNEZEU ,care ne vrea tot binele ,si care pt noi a rabdat umiliri pina la moartea pe cruce.Sa te tii de credinta ortodoxa pe care a propovaduit-o si bunicul tau.DOAMNE AJUTA!:)

Da, este foarte adevarat ca "turma e tot turma"... Cel putin eu am simtit-o pe pielea mea din copilarie, pentru ca, fiind mai timida, dar mai deschisa la minte, preocuparile mele, in special cele fata de religie, imi erau ingradite de atitudinea celor din jur, si ma inhibam... Ma fascinau filmele care aveau ca tema scene din Biblie (si din fericire am apucat sa vad niste filme bune, si nu aberatii cum au fost difuzate mai tarziu) - atunci cred ca era singura posibilitatea sa ma bucur de realitatea pe care o oferea credinta, surprindeam ceva din viata traita cu Dumnezeu... De la scoala am invatat cele mai multe - deci religia trebuie pastrata in scoli, nu trebuie tratata deloc cu indiferenta problema asta, bine ca s-a rezolvat si cea cu icoanele! ..In sfarsit, ideea este ca intr-adevar, crestinii sunt priviti cu cea mai putina toleranta in general, numai Dumnezeu ne mai pazeste! Eu am observat lucrul asta inainte sa fiu mai apropiata de Biserica, nu stiam de ce ori de cate ori se vorbea despre valori crestine, se stramba din nas sau se lua in ras... Iar de obicei crestinii, care merg la Biserica si sunt preocupati de o viata dupa invataturile de credinta, sunt mai greu acceptati de turma, de fapt cam deloc... De asta cred ca spune si Domnul "toti va vor uri"... Din fericire, mai spune si ca "Fericiti veti vi cand veti suferi pentru Mine, si vor spune tot cuvantul rau pentru numele Meu"... :rolleyes: :D
Fiti binecuvantati!

"veti fi"* :p ;)

cum ai reusit sa treci peste lucrurile alea omirna?

dragomirna scz

:D Pai, singura nu am reusit nimic... Ce sa zic, a trebuit sa ma puna Dumnezeu si pe mine la colt, si sa-mi dea si vreo cateva palme pe care eu credeam ca nici nu le merit... Mi-a fost greu sa ma desprind de ideea acelui dumnezeu pe care il avem toti drept reper cand suntem mici (sau chiar si cand suntem mai maricei..) si la care ne rugam sa stim la lucrari de control sau sa reusim unde unde si noi stim ca e bine, mai ales daca am muncit si ne dorim sa fie bine, cum e firesc. De fapt, m-am desprins brusc, atunci cand am inceput sa nu mai dau efectiv 2 lei pe religie, si vorbeam chiar lucruri urate despre crestinism si religii in general, pt ca vedeam doar ipocrizia oamenilor, sau dorinta de control asupra "turmei"... Dar acum vad ca Domnul era cu mine chiar si atunci, "rea" fiind... Odata, m-am enervat asa pe viata si pe El, si am luat icoana din perete, din dormitorul meu, si-am pus-o in dulap, si am rupt si toate iconitele pe care le-am gasit in casa (cele mici, din hartie), hotarata fiind sa pun capat minciunii despre Dumnezeu care - si imi devenise destul de clar - era doar inventat de oameni. Apoi am inceput sa citesc Nietzsche, Schopenhauer, si tot felul de aberatii care imi sustineau si propriile noi convingeri dar imi si aduceau mai bune argumente "impotriva" ideii de Dumnezeu. Am avut o criza existentiala practic, si intr-o perioada din viata destul de dificila - adolescenta. Dr mi-a prins bine, pentru ca nu mai puteam accepta sa ma mint si sa ma prefac ca e totul bine, si am tinut-o intr-o razvratire pana m-am lamurit, incet-incet, unde imi pot gasi linistea... Adica in Biserica lui Hristos, care mi-a deschis mintea si inima spre Sensul vietii mele si al oricarui om de pe pamant. Acum, nu-mi mai ramane decat sa ma tin de cele ce stiu, si sa ma apropii si mai mult de El. Sper ca toti sa ne dam seama unde ne situam, in gandire si in ceea ce simtim ca fiinte in viata noastra, sa nu ezitam sa ne punem intrebari, dar nici sa nu ne speriem de noi insine sau de Calea care pare grea, in cazul in care raspunsurile intrezarite macar, arata ca si cum ne-ar depasi puterile... Doar cu Domnul le putem pe toate, fara El nu putem face nimic, decat sa ne mintim si amagim pe noi insine si pe ceilalti...

dar sa nu ne speriem de noi insine* - ..e mai clar. ;)

Draga Dragormirna, multumeste-i necontenit Bunului Dumnezeu, pentru maturitatea ta la o varsta la care multi mai bajbaie inca nehotarati . Trebuie sa recunosc ca esti chiar mult mai vrednica ca mine, in multe privinte. Nu o lua ca o lauda ci ca o realitate. Bunul Dumnezeu sa-ti lumineze si in continuare calea ta in viata si fie ca multi tineri sa te urmeze.

Iti multumesc, cristiboss56, pt cuvinte. :)
Numai ca nu am cum sa "o iau nici ca pe o lauda, nici ca pe o realitate", pt ca realitatea, din inima si din mintea, oricui, numai El o stie... Si expresia asta e mai mult asa, intre oameni... :D
O Duminica frumoasa tuturor! ;)