Buna ziua. Am apelat la aest forum pentru ca am nevoie de ajutor, este foarte grav. Simt ca sufletul meu este pierdut. Sa va spun cate ceva despre mine: sunt o femeie rea la suflet cred, am facut foarte mult rau oamenilor din jurul meu, uneori cu era intentie, alteori din nepasare, alteori fara sa vreau. Am ranit foarte m,ulti oameni, mi-am batut joc de oamenii care au tinut la mine si i-am alungat din viata mea, gandindu-ma ca nu am nevoie de ei. Sunt o mare pacatoasa mai ales in ale sexului. Nu vreau sa intru in amanunte pentu ca nu vreau sa smintesc pe nimeni. Asa ca am sa spun despre asta doar atat: nu am pe nimeni, nimeni nu vrea sa se apropie de mine, dar nici eu nu las asta, si astfel, sunt multe ispite cum ar fi filmele xxx pe internet. I-am promis de multe ori lui Dumnezeu ca am sa ma las de acest pacat, asa cu faramita aia de credinta pe care o am in mine si mi-am cerut iertare, dar de fiecare data am luat-o de la capat. Mai am foarte multe pacate cum ar fi cea a minciunii, pacat care exista la mine inca de acnd eram mica, nu e zi sa nu mint. Nu trebuie sa am vreun motiv anume ca sa fac asta, mi-a intrat in obisnuinta sa mint si o fac uneori fara sa imi dau seama, de la lucruri marunte, pana la lucruri importante. Si mai am foarte multe pacate, dar acestea cred eu ca sunt cele mai grave pentru ca sunt vechi, au devenit o rutina in viata mea. Eu vreau sa ma spovedesc, dar nu vreau sa ma duc la preotul meu duhovnic. Nu ma intelegeti gresit, este un om bun, dar nu simt sa imi mai deschid sufletul in fata lui. Mereu m-am dus la preoti diferiti pentru ca mereu mi-a fost rusine de pacatele mele si mi-am tot schimbat duhovnicii. La fel si acum,. o sg data m-am dus la acest preot si acum iar vreau sa ma duc la altcineva pentru ca mi-e prea rusine. Mi-e rusine rau, chiar si de dvs , dar diferenta e ca dvs nu ma cunoasteti, nu sitit cine sunt, nu m-ati vazut niciodata si de aceea imi e mai usor sa cer ajutor aici, pe acest forum.
Vreau sa scap de ele ! Nu mai pot, am sufletul greu, vreau sa o iau pe calea credintei dar imi este foarte greu. Inainte nu eram asa, era o fata cuminte, dar acum am ajuns de ultima speta. Mi-e rusine de mine, si nu vreau sa ajung sa ma urasc desi uneori mi-o spun. Vreau ca Dumnezeu sa ma ierte, vreau sa ma schimb sa ma fac buna, sa fiu sincera, sa am si eu credinta si sa imi simt sufletul ca un fulg. Mi se intampla numai rele si trec printr-o perioada foarte grea, si relele astea cred ca sunt pedeapsa de la Dumnezeu pentru tot raul pe care il fac. Am nevoie de ajutor ! Dati-mi va rog, un sfat, nu radeti de mine, nu aruncati cu piatra in mine, va rog, am nevoie doar de intelegere :((

idyahoo, sfaturile vor fi aceleasi de la orice crestin: spovedanie, ascultare fata de duhovnic, indepartare de cele ce te smintesc.
alt sfat nu exista.
si inca ceva: nu deznadajdui. Dumnezeu ne iubeste pe toti, insa si noi trebie sa fim placuti in fata Lui.

stai linistita,Dumnezeu iti aude doloeanta.spune cat mai des rugaciunea inimii sau a mintii:Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiestima pe mine pacatosul(a).spuneo cat mai des posibil.so ai in minte in fiecare secunda.va da rezultate.doamne ajuta

Bravo,Idyahoo, ai facut primul pas si cel mai greu. Sa stii ca nu esti singura care pacatuieste asa si poate mult mai mult. Dealungul timpului si eu am mintit, m-am ingamfat, mi-am spurcat trupul cu placeri lumesti, m-am spovedit la preoti diferiti si inca multe altele dar nu am avut puterea sa pun toate astea pe net. Tu ai facut un lucru extraordinar. Este primul pas spre curatenie. Acum mergi la preot si spovedeste-te, marturiseste tot, cu lux de amanunte. Dumnezeu te va auzi si iti va sterge toate gresalele pentru ca tu din inima ta vei marturisi. Dumnezeu poate sa faca sfinti si din cei mai pacatosi oameni daca ei se prabusesc la picioarele Sale si cer, cu lacrimi, iertare. Adu-ti aminte de sfanta Maria Egipteanca. Ma bucur pentru tine si din toata inima iti sunt alaturi.

ydi,esti pe drumul cel bun,stii...noi oameni nu putem sa facem nici un pacat pe care sa nu ni-l ierte Dumnezeu,DAR,sa ne caim,spovedim si toate celalalte pe care cred ca le stii.Nu te lasa,fii curajoasa.o sa reusesti,,,Doamne ajuta!

IdYahoo ...am mai spus pe undeva ca nu exista pacat! ...fiecare om are o parte buna si o parte rea ..ca sa se creeze un echilibru perfect trebuie sa ne acceptam aceste 2 parti si sa le folosim in favoarea noastra. Gandeste-te ca nu exista bine fara rau , sau lumina fara intuneric , sau iubire fara ura , placere fara durere, etc ...Raul si binele trebuiesc privite din punct de vedere personal( nu din punctul de vedere al oamenilor sau al unui zeu!) e ca si gustul de exemplu mie mi se face rau de la inghetata si colegului mei ii face bine ca se racoreste ...deci binele si raul trebuie privit din perspectiva ta! Poti spune adevarul sau poti minti ...important este ca tu sa stii adevarul si sa nu te autoamagesti. Pe cei dragi si pe cei ce te iubesc niciodata sa nu-i ranesti...ei trebuiesc tinuti aproape. Iar daca cineva te loveste , atunci ii poti face rau ..trebuie sa le platim oamenilor cu aceiasi moneda ..nu sa ne lasam calcati in picioare! E ceva de genul "Ofera-le celorlati ce iti ofera si ei tie". Dar daca cineva iti va gresi sa nu cauti sa-l condamni pe el , ci pe tine...pentru ca tu l-ai lasat sa-ti greseasca. Sex-ul nu este pacat , este ceva natural , normal , este o placere ...de ce sa te abtii de la o placere..daca nu-ti face rau? Tu trebuie sa faci ceea ce vrei cu viata ta , sa nu te lasi condus de nimeni pentru ca esti o fiinta cu vointa libera !!!

Va multumesc din suflet pentru sfaturi. O sa ma spovedesc, dar nu stiu daca mai pot la acelasi preot. O sa dureze ceva pana imi voi intocmi lista cu pacatele pentru spovedanie, mi-e mai bine cand ma duc cu lista ca stiu sigur ca nu am uitat nimic sa spun. Dar degeaba ma duc cu liste daca eu tot repet pacatele si din aceasta cauza ma amagesc, pentru ca nu sunt in stare sa ma tin de cuvant.
Re-Daniela.Matei: Adica nu e pacat ? mie preotul mi-a zis (si nu numai)ca e pacat pana la nunta. Nu as vrea sa fiu rea si sa ma bucur daca nu ar fi pacat, dar o parte din mine ar surade daca ar fi adevarat. Dar au fost oameni care au zis ca e pacat si as vrea sa ii cred si sa iau atitudine in acest sens. Sincer nu stiu daca mai are vreun rost sa renunt la acest viciu pentru ca deja pacatul a fost savarsit, dar ma gandeam ca asa pentru mine, daca as "apela" la abstinenta

Draga Daniela, sigur esti credincioasa ortodoxa?
Nu exista pacat daca nu exista porunci ca sa fie incalcate. Insa acestea exista pentru noi, crestinii. Pacat este cand le incalci cu buna stiinta, cand cunosti ca nu e bine ce faci, si totusi faci.
Daca cineva te loveste, zici sa-i faci rau. Dar asta nu te va ajuta nici pe tine, nici pe cel care te-a lovit, spre mantuire, si spre comuniune in biserica- daca e tot crestin. Eu cand fac bine celor care imi fac rau, ma gandesc la Dumnezeu, ca altfel n-as putea, de fel sunt rea, as lovi in celalalt. Pe prietena mea de ani de zile, asa mi-am facut-o: dintr-o neintelegere stupida a crezut ca ii sunt dusmanca, si mi-a facut niste lucruri. Pentru ca i-am raspuns cu bine, a venit la mine si i-a parut rau, si de-atunci am ramas prietene.
Nu avem 2 parti distincte: bine si rau, avem libertatea de a face bine si rau.
De ce sa te abtii de la sex? Pentru ca este nevoie mai intai de iubire, apoi de casatorie- binecuvantare in fata Domnului. Altfel, noi crestinii avem probleme de constiinta, ca stim ca nu e bine ce facem.
Totul e bine sa traiesti instinctual, fara reguli: daca ti-e foame mananci, daca vrei sex faci sex, daca vrei sa lovesti, lovesti, etc. Constiinta te trage de maneca, tu o adormi. Dar daca vrei sa iubesti pe Dumnezeu, sa iubesti pe aproapele, nu mai poti face asa.
Mergi la spovedanie, Idyahoo. Rezista si nu te departa de Dumnezeu. Mai ales cei credinciosi au ispite si incercari, ca celui rau nu-i place sa vada pornirea spre credinta. Iar aceasta pornire cred ca vine de la Dumnezeu, nu o ignora.

Cand eram in situatia ta, pentru a ma intari in credinta citeam mereu Vietile Sfintilor intre care au fost multi pacatosi cu pacate mari si simteam o putere, un imbold care ma intarea sa incep lupta cu propriile patimi, mai ales cu gandurile, caci totul incepe de la gand. Au aparut multe carti cu minuni din zilele noastre care citindu-le ne pot folosi foarte mult. Citeste-le si reciteste-le! Iata una culeasa de mine de la un batran:

Invierea sotiei soldatului
Cand a sosit mobilizarea pentru razboiul din 1916, un barbat a avut intr-o noapte un vis in care a venit la el un tanar (inger) care i-a spus: ,,T u ai sa mergi pe front si nu ai sa te mai intorci acasa. Spune-i sotiei tale sa nu se mai casatoreasca si sa-ti faca cele trebuincioase pentru sufletul tau si al ei.’’ Apoi tanarul a plecat, iar el desteptandu-se din somn, i-a spus sotiei sale ce vazuse.
Si chiar asa s-a intamplat pentru ca a fost luat pe front iar nu dupa mult timp, s-a intors un soldat de acolo care i-a adus sotiei inelul si ceasul, spunandu-i ca chiar el l-a ingropat. Ea cand a auzit si a vazut si inelul lui, a lesinat deodata ca tinea foarte mult la el. A stat vreo doua zile tulburata caci de durere nu stia ce ar putea face.
Dupa aceea s-a recules si a inceput sa faca milostenie, gandind ca sufletul lui sa fie la bine pentru ca ei erau oameni tineri si abia traisera impreuna vreo patru ani, avand impreuna doi copilasi.
Si a inceput a vinde din lucrurile pe care le avea. A vandut masina de treierat, trasura cu cai si mai multe lucruri mari, de valoare pe care le avea pe langa casa, caci ei fusesera oameni instariti si gospodari. Iar cu banii cumpara cu carul zilnic paine si haine pe care le impartea la saraci. Ii ajuta pe bolnavi, cumpara icoane foarte multe si de valoare si le dadea de pomana mai ales acolo unde nu aveau, iar sarindarele si parastasele mergeau continuu. Viata ei s-a schimbat cu totul. Se imbraca numai in negru si petrecea numai in post si rugaciune, mergand des la biserica si umbland din sat in sat, ii invata pe oameni despre credinta in Dumnezeu.
A umblat asa un an de zile, venind din cand in cand acasa unde statea cateva zile cu copii si cu socrul ei care era batran, iar in aceste zile petrecea mai mult in camera ei pe care si-o umpluse cu icoane, intre care avea si o icoana cu chipul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil carora se ruga cu lacrimi adeseori ca sa-i arate unde se afla sotul ei si unde sunt milosteniile pe care le facea.
Intr-o zi, a venit acasa dupa mai mult timp in care fusese plecata departe. Cum a ajuns acasa, s-a dus in camera ei si punanadu-se in genuchi in fata icoanei Sfintilor Arhangheli, zicea in gand: ,,Doamne, aici in lume cand este frig, ne ducem la caldura, cand este cald, ne ducem la umbra, bem, mancam si facem ce vrem ca suntem liberi, dar ce vom face cand se va desparti sufletul de trup ca nu mai este vointa noastra?’’ Si a inceput a plange si a se ruga.
Si tanguindu-se ea, deodata ii apare Sfantul Arhanghel Mihail in mare lumina, cu sabie de foc in mana, zicandu-i: ,,Haide sa-ti arat ce doresti!’’ Si invartind sabia de foc din care sarea scantei pe la gura ei, s-a dezlipit sufletul de trup si a cazut moarta. Unul din copilasi care avea vreo patru ani cand a vazut-o pe moarta, s-a dus si a chemat pe bunicul lui: ,,Haide ca mama doarme si nu vrea sa se scoale.’’ Acesta vazand ca intradevar e moarta, a chemat vecinii. Femeile au scaldat-o, au imbracat-o cu haine de inmormantare si au pus-o in cosciug. S-a tras clopotele la trei biserici, unde a facut ea milostenie. Lumea a priveghiat trei zile si trei nopti si toti se mirau cum a murit asa de repede.
A treia zi, cand preotii slujeau si neamurile ridicau coliva sa-i cante ,,vesnica pomenire’’, ea s-a ridicat si a sarit din cosciug in mijlocul casei, s-a asezat pe marginea patului, uitandu-se in toate partile. Cand au vazut asta, preotii si lumea au fugit cum au putut, ingramadindu-se la usa, iar de frica au cautat prin curte ciomege sau topoare si stateau uitandu-se speriati la cine se repede moarta ca sa-l omoare, toti crezand ca s-a prefacut in strigoi, cum zice lumea, si trebuie sa faca la cineva rau. Dar vazand ca nu se intampla nimic, s-au apropiat cativa barbati de fereastra, sa vada ce face. Cand s-au uitat pe fereastra, au vazut-o ca se lupta sa scoata sicriul afara, dar nu putea deoarece era foarte slabita si obosita ca de la drum lung. Atunci oamenii au intrebat-o: ,,Ce faci, Stanico’’, ca acesta ii era numele. Ea le-a raspuns cu glas stins: ,,Nu stiu ce-au facut aici. Cred ca a murit sotul meu ca vad un cosiug. Eu acum am venit de departe si sunt tare obosita. Dar oamenii i-au zis:
-Acela e sicriul tau, Stanico, si ai fost tu in el.
-Eu nu stiu ca am fost in el, dar daca ziceti voi, asa sa fie. Eu de trei zile umblu prin locuri necunoscute si nemaivazute de ochii omului pamantean si multe am sa va spun din cele ce am vazut, dar nu pot, dupa cum vedeti, ca sunt tare slabita si nu mai pot vorbi. Veniti maine la ora 9 dimineata si va voi spune ce-am vazut si mi s-o poruncit sa va spun. A doua zi dimineata a inceput lumea sa vine la casa ei, in urma zvonului adunanadu-se o multime de popor. Au venit preotii, jandarmii, primarul satului si din toate treptele conducerii de acolo si asteptau cu nerabdare si curiozitate sa auda ce are de spus Stanica din ce a vazut pe lumea cealalta.
Pe la 9 dimineata, dupa cum spusese, a iesit din casa palida si slabita ca o moarta, imbracata in negru. S-a suit pe o masa ca sa o poata vedea toata lumea, s-a facut liniste, si-a facut semnul Sfintei Cruci si a inceput a vorbi cu glas tare neputincios zicand:
-Oameni buni, venind din drumurile mele, dupa cum stiti, am intrat in camera mea de rugaciune si m-am rugat in genuchi Sfantului Arhanghel Mihail sa-mi arate unde este sotul meu si milosteniile la ce-au folosit. Si rugandu-ma, mi-a aparut Sfantul Mihail intrupat viu si luminat, iar pe el era o panza subtire si in mana tinea o sabie de foc pe care invartind-o pe la gura mea, mi-a scos sufletul din trup si mi-a zis:
-Vino sa-ti arat ce mi-ai cerut!
Si m-a luat Sfantul Mihail si am zburat prin sat, trecand in drum pe la primarie pana am iesit in camp, si am zburat in sus spre rasarit. Si tot mergand in sus, am dat de o casa mica pe care scria sus cu litere de pacura: Vama I. Iar eu am inceput a tremura de frica atunci cand am vazut ca m-au inconjurat o multime de harapi negri care atat de urati erau inacat de ar fi fost cu putinta sa mai mor odata, muream de frica. Erau unii cu cate o limba de trei coti care le atarnau de pamant ca la cainii turbati si-mi promiteau fel de fel de chinuri ingrozitoare si au inceput a trage de mine zicandu-mi:
-Femeie, unde mergi si unde-ti sunt actele tale? Iar eu tremurand am zis Sfantului Mihail:
-Sfinte Mihaile, de ce nu mi-ai spus, ca am trecut pe la primarie si sa fi scos si eu actele? Iar Sfantul Mihail a scos sabia si le-a zis:
-Aceasta femeie nu are nevoie de acte pentru ca va trece inapoi. Si asa am plecat zburand inainte si intalnind alte 23 de casute de acelea unde aveau scris la fiecare deasupra pana la vama a 24-a. Si la fel ma inconjurau diavolii si ma intrebau de faptele mele si noi tot mergem inainte. Si atatia ieseau din casutele acelea de credeam ca izvorasc si eu l-am intrebat pe Sfantul Mihail de unde au iesit atat de multi deoarece casa era mica. Iar Sfantul Mihail mi-a zis:
-Nu te mira, ca dedesupt este iadul si prin aceste casute care sunt ca niste rasuflatori, ies ei. Mergand mai departe cu Sfantul Mihail pe aceasta cale trista pe care era numai pacura si smoala, mi-a zis Sfantul Mihail sa calc pe urmele lui ca nu cumva sa cad in locurile acelea de unde alunec in iad. Am mers cu mare grija pana am scapat de acolo si am ajuns intr-un camp mare cat vezi cu ochii. Pe el erau niste uriasi imbracati cu par negru ca pacura si stateau cu fata in sus si cu mainile intinse, iar in loc de degete aveau gheare ca de vultur. Iar stomacul lor era in forma de ceaun mare si intr-insul erau tot felul de spurcaciuni: caini si pisici putrezi, viermi mari si multe necuratii din care mancau multi oameni si femei, avand toti cate o lingura si tipand, mancau acolo. Unii mancau intruna, altii mai rar, altii gustau din cand in cand si toti tipau de ti-era mai mare mila sa-i auzi. Aici ne-am oprit si mi-a zis Sfantul Mihail sa mananc si eu dandu-mi si o lingura. Iar eu am inceput a ma ruga de el zicandu-i:
-Sfinte Mihaile, iti dau toata averea mea ce mi-a mai ramas, numai sa nu mananc de aici si sa ma inac cu viermii acestia si sa mor. Dar el mi-a zis:
-Nu te teme, ca nu mori. Pentru ca aici nu mai este moarte. Te ineci si te dezneci si nu mai mori in veci.
-Da, asa este, dar ma spurc Sfinte Mihaile, am zis eu.
-Dar cand mancai in posturi, miercurea si vinerea, nu te spurcai, mi-a zis el? Si cu mare greutate m-a lasat de nu am mancat si mi-a zis:
-Ia aminte, si vezi tot ce-i aici ca tu vei merge inapoi in lume si sa spui ca cei ce nu tin posturile si zilele de post din saptamana, aici se vor munci (chinui). Apoi am plecat mai departe si m-a dus Sfantul Mihail ca sa-mi arate muncile iadului si mi-a aratat unde era soacra-mea. O stiam femeie rea. Aici statea intr-o casa de fier pe un scaun, iar in fata ei era o masa plina cu tot felul de bucate. Ea plangea ca ii era foame iar niste muste mari cat vrabiile atat o intepau ca toata era insangerata. Cand m-a vazut m-a intrebat:
-Cum Stanica, si tu ai venit aici? Daca poti sa te intorci acasa, ajuta-ma ca nu mai pot de foame si mustele astea rau ma chinuie si sunt pline de necuratii si murdarie si de le spal mai rau se umple. Soacra-mea avea obiceiul urat ca de cate ori da milostenie, il certa pe sarac si-i zicea vorbe necuviincioase. A plans si m-a rugat s-o scap din locul acela. Mergand mai departe, am dat peste niste inchisori de fier. In ele o multime de oameni cu trupurile goale, iar de sus curgea un foc de smoala si rasina clocotita si-i ardea grozav. Ei fugeau din colt in colt ca sa scape dar in zadar.Si atat se vaitau de tare, ca zbirau ca dobitoacele. Am plans de mila lor si am intrebat pe Sfantul Mihail:
-Acestia, de ce se chinuie asa?
-Acestia sunt crestinii botezati care au luat in ras pe cei care le propovaduiau credinta si care au injurat de lucruri sfinte si au ras de cei care se pocaiesc adica de cei care sunt pe calea credintei si a Bisericii. Asa se chinuiesc in veci si nu are cine sa-i miluiasca la voi pe pamant cu sarindare. Mergand de acolo, am ajuns la un loc intunecat si trist, plin de fum si putoare. O multime de diavoli negri si urati stateau toti cu tigarile in gura, gata sa arunce sufletele care veneau in niste gropi ce erau pline de scuipat si viermi foarte mari unde erau o multime de suflete care se vaitau grozav. Si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestia sunt cei care au fumat tutun si asa se vor chinui in veci. Mergand mai departe, am ajuns intr-o vale plina de flacari si tipete. Din loc in loc apareau niste ziduri prin focul acela si pe ele erau spanzurate femei nenumarate carora le sfartecau sanii niste serpi infricosati de ma lua groaza numai de frica. Pe unele erau cate doi, iar pe altele erau mai multi. Si intreband pe Sfantul Mihail, mi-a zis:
-Acestea sunt cele ce au mancat carne de om, adica acelea care au facut avorturi. Cati copii au avortat, atatia serpi sunt pe ele si asa se vor munci in veci. Mergand mai departe, s-a facut un zid de stanca, dar era asa de inalt ca nu vedeam unde este sfarsitul. Sfantul Mihail ca pe o minge m-a pus pe palma si m-a aruncat pe zid, iar el a zburat.
Acolo, ce sa-mi vada ochii, atata frumusete era ca nu se mai saturau ochii privind si urechile auzind. Dar eu eram goala si ma rusinam asa de mult ca nu mai stiam ce sa fac. Atunci Sfantul mi-a zis:
Ti-ai dat tu vreo haina de pomana? Dar eu nu mi-aduceam aminte sa-mi fi dat ceva pentru mine, nu-mi purtam de grija cat am fost in viata ci numai de sotul meu aveam grija. Si mi-a aratat o multime de haine fiecare cu numele ei zicandu-mi:
-Du-te si cauta si tu o imbracaminte acolo! Si mergand, am gasit o rochie pe care o aruncasem la o saraca ca pe un lucru de nimic. Am luat rochia si m-am imbracat cu ea si mult imi parea bine de dansa.
Erau acolo pomi de tot felul cu flori frumoase si pasarile cantau in alte voci, iarba era moale si ca de aur, mese intinse printre flori, canite cu apa, vin, lapte, farfurii frumoase care aveau numele scris pe ele ale celor ce le dadusera si cu lumanari aprinse. La unele mese, in dreptul vaselor erau oameni care mancau si se veseleau. Unele erau singure si fara oameni si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestea sunt ale celor ce si-au dat in viata si au murit si s-au mantuit si se veselesc de ele, iar la cele singure nu au murit cei care le-au dat, ci sunt inca in viata si ele au venit aici inainte si-i asteapta. Si sa stii ca numai cei ce si-au dat de pomana sau pentru cine au dat de pomana, se indulcesc cu ele, altul nu poate. M-a dus apoi pe o pajiste de o frumusete rara. Acolo erau o multime de soldati imbracati in alb care asteptau pe iarba si se veseleau si canta o muzica dulce de nu te mai puteai satura. Pana sa ajung acolo, vad o livada de pomi de tot felul cu niste roade de o frumusete tare placuta; cirese frumoase mai mari ca la noi,iar pe o poarta scria numele socrului meu. Fiindu-mi sete, mult m-am bucurat ca voi manca si eu din pomii aceia. Dar cand sa ma duc, Sfantul ma opreste si-mi zice:
-Nu te apropia ca nu e al tau. Iar eu i-am zis:
-E a socrului meu.
-Da, dar stii cand il certai si-i ziceai sa inchida gradina, sa nu o mai lase asa deschisa. Socrul meu lasa pe oricine sa-si ia cate fructe vrea. Si nu m-a lasat Sfantul Mihail sa iau nici o fructa si mi-a zis sa dau si eu de pomana ca sa am cand ma voi intoarce aici pe veci. Apoi mi-a zis:
-Hai sa vezi pe sotul tau. Si m-a dus la soldatii aceia pe care ii vazusem de departe in multa veselie si apropiindu-ne noi, se scoala unul de pe iarba unde sedeau si cantau si vine spre noi, iar cand s-a apropiat, eu l-am cunoscut. Era sotul meu dorit. De bucurie, am alergat spre el sa-l imbratisez, dar el mi-a zis:
-Nu te apropia, si in acel moment s-a facut un zid mare intre noi ca un gard de sarma, asa ca nu am putut sa ma apropii. Bucuroasa eu i-am zis:
-Mult mi-a fost dor de tine si am facut asa cum m-ai rugat si nu m-am casatorit. Iar el mi-a zis:
-Stiu toate si le vad. Stiu milosteniile si viata ta pana acum si ma bucur ca m-ai ascultat. Iata, acesti soldati, camarazii mei care sunt in acest loc fericit dar sunt tristi ca sotiile lor s-au casatorit. Eu nu i-am zis ca copii s-au facut marisori, dar el a zis ca si cum mi-ar fi stiut gandul:
-Stiu si chiar ii vad in acest moment cum se joaca. M-am uitat si eu, dar n-am vazut nimic. Apoi mi-a spus ca vede tot ce fcem noi pe pamant.
-Mult as vrea sa raman aici, sa nu-ti mai duc dorul pe pamant, dar el mi-a zis:
-Nu poti sa ramai acum; te duci inapoi in lume si sa faci asa cum ai inceput pana la sfarsit ca mai ai inca de trait pe pamant. Atunci au sunat trambitele si ne-am despartit. El s-a dus unde era mai inainte, iar pe mine m-a luat Sfantul Mihail si m-a dus la un munte de zahar si eu ma gandeam de unde sa fie atat de mult zahar. Dar Sfantul Mihail mi-a spus:
- Adevarat este cuvantul Domnului care zice:,, Orice va da omul, insutit va primi si viata vesnica va mosteni.’’ Tu ai dat una, si in cer s-a facut o suta. Si intradevar, eu aveam obiceiul de a da zahar la copii in loc de bomboane. Apoi Sfantul Mihail imi zice:
-Hai sa te duc la ai tai, sa mergi iarasi si sa faci asa cum ti-am spus. De acum incolo picioarele sa nu-ti mai stea, gura sa nu-ti mai taca. Sa te duci din sat in sat, din oras in oras, din casa in casa si sa ai grija de sufletul tau. Stai aici! Apoi Sfantul ma puse pe o polita care era tinuta in lanturi, zicandu-mi:
-Vezi ca eu te las in jos, iar tu cand vei vedea ca e la un metru de pamant, sa sari jos ca eu o trag la mine si ma duc sa ma inchin Dreptului Judecator.
Asa ca eu stiu ca din aceasta polita am sarit, nu din cosciug. Aceasta s-a intamplat toamna iar in iarna aceea am stat acasa si le spuneam la toti cei ce veneau la mine cate am vazut pe lumea cealalta. Iar noptile le petrec in rugaciune si plangand merg la biserica si ma rog pentru cei din iad. Ea mai spunea ca il vedea pe Sfantul Mihail mereu la dreapta ei. Amin si slava lui Dumnezeu pentru toate!
Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

INTERVIU CU DUMNEZEU

Cu titlul meu de ziarist, recent obtinut, m-am hotarât sa realizez un interviu important si dorinta mi-a fost acceptata; mi s-a permis astfel o întâlnire cu Dumnezeu.
-Asadar, vrei sa-Mi iei un interviu?, mi-a zis Dumnezeu.
-Da, i-am raspuns...
-Ce voiai sa Ma intrebi?
-Nu e o întrebare nici noua, nici dificila pentru Tine: ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Mi-a spus:
-Ca se plictisesc sa fie copii grabindu-se sa creasca si apoi suspina dupa vremea când erau copii. Ca mai intâi isi distrug sanatatea pentru bani, pentru ca apoi sa piarda banii pentru a-si recapata sanatatea. Ca, facându-si prea multe griji pentru viitor, neglijeaza prezentul, si asa nu traiesc nici prezentul, nici viitorul. Ca traiesc ca si când nu ar trebui sa moara, si mor ca si când nu ar fi trait...
Dupa o lunga tacere I-am zis:
-Lasa-ma sa Te mai întreb ceva: ca Tata, ce le ceri copiilor Tai?
Mi-a raspuns:
-Sa învete ca cea mai mare valoare o reprezinta pentru ei nu ceea ce au în viata, ci pe cine au alaturi;
-Ca cel bogat nu este cel ce are mult, ci cel care are nevoie de mai putin;
-Ca trebuie sa-si controleze actiunile, altfel actiunile îi vor controla pe ei;
-Ca nu este bine sa se compare cu ceilalti, pentru ca întotdeauna va fi cineva mai bun sau mai rau decât ei;
-Ca nu pot face pe cineva sa-i iubeasca, ceea ce pot face într-adevar este sa se lase iubiti;
-Sa învete ca încrederea se construieste în ani si se poate distruge în câteva clipe;
-Ca sunt de ajuns doar câteva secunde pentru a-i rani profund pe cei care îi iubesc si pot trece chiar ani pâna sa repare raul facut;
-Sa învete ca a ierta se învata iertând;
-Ca sunt oameni care îi iubesc mult, dar, pur si simplu, nu stiu cum sa demonstreze acest lucru;
-Sa învete ca banul cumpara totul, mai putin fericirea;
-Ca atunci când sunt suparati, au dreptul sa fie, dar asta nu le da dreptul sa-i supere si pe cei din jurul lor;
-Ca prietenii adevarati sunt atât de rari încât, daca au gasit unul, înseamna ca au gasit o adevarata comoara;
-Ca nu întotdeauna este suficient sa te ierte altii, de multe ori trebuie sa te ierti tu însuti;
-Sa învete ca sunt stapânii a ceea ce se abtin sa spuna si sclavii a ceea ce spun;
-Ca ceea ce seamana, aceea vor culege: daca seamana bârfe vor culege intrigi, daca seamana dragoste vor culege fericire;
-Sa învete ca fericirea adevarata nu înseamna sa-ti realizezi visele, ci sa fii multumit cu ceea ce ai. Fericirea nu tine de noroc, ea este rezultatul propriilor decizii. Oamenii decid daca traiesc fericiti cu ceea ce au sau daca mor de invidie si de gelozie pentru ceea ce le lipseste sau au nevoie.
-Sa învete ca a dori si a iubi nu sunt sinonime, ci antonime: a dori cere totul, a iubi ofera totul;
-Ca nici o data nu vor face ceva atât de maret încât Dumnezeu sa-i iubeasca mai mult si nici ceva atât de rau încât Dumnezeu sa-i iubeasca mai putin. Dumnezeu îi iubeste pur si simplu, în ciuda comportamentului lor;
-Sa învete ca cea mai mare distanta la care se pot afla de Mine, Dumnezeu, este distanta unei simple rugaciuni.
Am ramas în liniste, tinându-ne de mâini.
Oare o sa învatam si noi vreodata?

Ti-am postat aceasta istorioara pentru ca ,,Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, iar sfarsitul ei este dragostea de Dumnezeu, caci acum nu ma mai tem de Dumnezeu pentru ca-L iubesc', spune Sfantul Apostol Pavel. Iar romanul zice: frica pazeste pepenii.
Iar ce ziceai tu, Daniela Matei e exact ce zice gruparea antihristica New Age: ,,Nu exista bine si rau. Fa ce vrei. Daca ceea ce faci te satisface, e bine. Nu conteaza ca altii sufera din cauza ta. Tu sa fii satisfacut.' Cel putin abtine-te sa mai dai asemenea sfaturi pe situl acesta. Du-te la yoghini, la budisti, nu aici pentru ca produci sminteala, iar Mantuitorul pe nimeni nu-i vaita mai mult decat pe cei ce smintesc pe altii: ,,Iar de va sminti cineva pe vreunul din acesti mai mici frati ai Mei, mai bine i-ar fi lui de i s-ar lega o piatra de moara de gat si sa fie aruncat in fundul marii.'i

Iustin32,este extraordinar.mi-au dat lacrimile.fii binecuvantat.dumnezeu sa-ti fie lumina

idyahoo parerea mea este ca trebuie neaparat sa te spovedesti daca potzi odata la 2 saptamani si la acelasi duhovoinc pt o periodata de vrea 3 4 luni. Chiar rusinea pe care spuneai ca o ai atunci cand trebuie sa ii spui acelasi pacate( pe care cred ca cu totii o avem) te poate face sa renuti la ele. Gandidu-te ca peste 2 sapt ai sa te spovedesti iar ai sa renuti de bunavoie la pacat tocmai ca sa nu mai fie nevoie sa ii maturisesti duhovnicului pacatul pe care i l-ai mai marturist odata...

Ai incredre ca Dumnezeu nu te va lasa niciodata pt ca te iubeste si vrea ca tu sa te mantuiesti si tot El te v-a ajuta in acest senes
Doamne ajuta!

Dar si mie mi s-a intamplat sa spun aceleasi pacate la spovedanie, din cate am inteles preotii intalnesc des problema asta. Important e sa nu renunti la lupta, sa vii din nou. E o lupta grea, uneori avem obiceiuri pacatoase. Duhovnicul meu mi-a recomandat sa vin macar in cele 4 posturi mari de peste an la spovedanie.
E important sa ai duhovnic, sa te cunoasca, sa vada evolutia in timp a acelor obiceiuri, sa duceti lupta impreuna.

:)idyahoo,ma alatur si eu celor ce te sfatuesc sa te spovedesti la un duhovnic si cat mai des,sa eviti sa privesti la tv sau pe net imagini care sa-ti alimenteze patima.Nu sunt de acord cu ce te sfatuieste Daniela Matei pentru ca,sfaturile ei nu sunt ortodoxe.Doamne ajuta!

Cu desfranarea, se lupta cel mai greu , iar lupta este apriga cu vrajmasul ce si-a inmultit mult cetele in aceasta directie, dovada faptele fara precedent ce au lovit pana si reprezentanti ai BOR. Sexualitatea si pornografia sunt scapate de sub orice control, iar fenomenul, tinde sa se agraveze pe fondul indepartarii de Dumnezeu. Sa ne intarim noi insine si unii pe altii in fata vrajmasului, intru mentinerea credintei noastre ortodoxe nealterata .

de unde le scoti toate astea draga mea?...ar fi timpul sa te trezesti...o spun cu dragoste...nu cu repros...

DUHOVNICUL ESTE PARINTELE CARE TE CUNOASTE IN TIMP CU TOATE CELE RELE ALE TALE CA SA TE POATA AJUTA DACA II TOT SCHIMBI RAU FACI SI NU TREBUIE SA TI FIE RUSINE FIINDCA NU ESTI CEA MAI PACATOASA TREBUIE SA TI FIE FRICA DE DUMNEZEU .CE AI SA I SPUI DOMNULUI ISUS CAND AI SA STAI SA DAI SOCOTELA IN FATA LUI CA TIE RUSINE? MERGI INAINTE CU CREDINTA SI TINE DE DUHOVNICUL TAU ,FIINDCA PRIN EL VORBESTI CU DUMNEZEU ,POTI SA TE DUCI LA ZECE PREOTI TOT CU DUMNEZEU VORBESTI DAR NU TE POT AJUTA TOTI ZECE CI DOAR DUHOVNICUL TAU CA DOAR DE AIA TIE DUHIVNIC.DUMNEZEU SA TE AJUTE .

De gresit,gresim cu totii.In ceea ce priveste ispitele pe care le mentionai,eu cred ca trebuie sa gasesti pe cineva pe care sa-l iunesti si care sa te iubeasca."Dragosea acopera multime de pacate",spune Sf Ioan Teologul.Stiu si eu,ca atunci cand nu ai pe cine iubii,devi rau,egoist,ranesti pe altii.Intr-un fel,poate nu este numaivina ta.Eu cred ca totusi,nimeni nu ti-a daruit dragoste indeajuns incat sa nu mai suferi.Putini sunt oamenii care sa sufere in tacere,si de fapt nici nu este bine.Poti innebuni.Oricum,nu trebuie sa te invinuiesti prea tare,eu vad ca de fapt tu cauti dragoste,insa nu are cine sa ti-o ofere.Roaga-te Sfantului Nicolae,el a rezolvat multe probleme de genul asta,in toata viata lui.Nu trebuie sa exagerezi in a te numi desfranata,sunt altele si mai grave.Oricum,acest afect trebuie canalizat spre iubire,si atunci totul devine ok.

In zilele noastre exista multi oameni care sufera din cauze pe care le-ai prezentat. De fapt, chiar cred ca ai pus inceput bun pocaintei tale, scriind despre tine cu multa umilinta. Cauta insa si un duhovnic pentru a te spovedi. Sa fii convinsa ca vei avea ispite, dar daca doresti cu adevarat le vei invinge. Foloseste acest prilej pentru a vedea cat de frumoasa poate fi viata traita dupa poruncile divine, cu post si rugaciune si peste catva timp fa o comparatie intre cele doua moduri de a trai!

Este bine ca iti pare rau si vrei sa te intorti la bunul Dumnezeu Stai lin ca Dumnezeu cu iubirea sa mare ne iarta dar importannt este sa ne para rau din suflet pt ce am facut urat si sa nu mai facem cele care sunt neplacute Lui:) Tre sa te spovedesti, sa te rogi mereu la bunul Tata sI Maiculita Domnulu, iti spun din tot sufletul ca vei simnti ajutor Doamne ajuta:)

buna
 

Trebuie sa gasesti un duhovnic bun!
cineva care sa te asculte si sa nu te judece ci sa te ajute sa nu mai faci! sentimentul de vinovatie care il ai in fata lui Dumnezeu crezi ca nu este vazut de Sus?! eu cred ca da!
Lupta-te cu ispita ca de la gand pana la fapta este o distanta!
Pana dai clik pe net la un site xxx gandeste-te cum o sa te rusinezi cand trebuie sa te spovedesti! Lupta_te cu tine insuti cu instinctele spre pacat!
Sexualitatea este o problema in zilele noastre, eu vad asta cum s-au inmultit posturile tv pe aceasta tema...etc! Ispitele sunt mari, si tot cel celupta pana la sfarsit in vremea de azi va fi mai bun decat Sfintii Mucenici de demult!
Curaj! cu frica nu rezolvi nimic!
eu sunt o fricoasa dar ma lupt in fiecare zi cu neincrederea mea!
Pe curand cu vesti bune!

Aceasta este cea mai satanica postare de pe acest forum!

Pai cred ca e bine daca te spovedesti asa in mare (desfranare ,perversiuni, am facut rau altora, mi-am batut joc de ei) (cam cum ai facut aici, nu trebuie sa detaliezi cum desfranezi). Eu am gasit un preot care nu imi cere detalii (desfranarea e tot desfranare nu trebuie sa pui filmul) si nu face spovedanie in public (cum am vazut ca se mai intampla la unii ) si am ramas la el . Daca gasesti un preot care iti da si canonul in forma rugaciunii (rugaciunile de dimineata si seara, vreun canon de pocainta) cred e gresit sa pleci de la el. Important e sa nu renunti la spovedanie si sa iti gasesti un duhovnic "stabil".

e f simplu
 

e foarte simplu ,si se rezolva,...fapte bune, nu vorbe !

Te felicit si eu sunt la fel de pacatoasa ca si tine am gresit foarte mult fata de copii si fata de sot si fata de familie dar nu am avut atata curaj ca sa spun te rog frumos daca vrei putem vorbii nu am cu cine vorbii

un sfat
 

Idyahoo....eu poate ca voi fi mai taioasa...dar eu una....in locul tau asa as proceda.......
Cati ani ai?...ai familie?daca raspunsul la ultima intrebare este nu(adica nu ai copii si sot)......taie raul din radacini...si ca sa nu-l mai repeti fii ca Maria egipteanca..ia-ti lucrurile si du-te in manastire....sau pe aproape.In lume dusmanul este puternic si viclean si te fura de la toate lucrurile la care vrei s apui inceput bun...si daca vezi ca nu et poti abtine sa nu le ami repeti e clar ca te biruie si ai nevoie de o sustinere foarte mare....i-ati un duhovnic si incearca sa ramai prin preajma.Doamne ajuta!

Mai uitati-va la data la care a fost postat primul mesaj pe topic si cate postari are persoana in cauza.

Cred ca e destul de evident ca acum nu prea mai e pe aici sa va citeasca sau sa va raspunda.

buna
 

Aveti dreptate...ma iertati

N-am pentru ce :)
Era un sfat.

Oricum postari din astea mai scot la suprafata discutii vechi, unele interesante..

Si de ce tocmai manastire? Acolo nu i-ar fi greu? Eu zic sa se casatoreasca, dar oricum nu mai este pe forum...

Am trecut si eu prin starea asta pe care o ai, de rusine. Este destul de dificila situatia dar sa stii ca atunci cand tu faci un pas spre Dumnezeu, El face 1000 catre tine. Rusinea de la spovedanie e o ispita pe care sper ca ai trecut-o deja (avand in vedere ca pana acum a trecut multi timp de cand ai postat aci). Solutia este sa accepti sa te marturisesti si sa infrunti rusinea si sa mergi la duhovnicul tau.(nu iti recomand sa iti schimbi duhovnicul fara sa ceri binecuvantare de la cer de la care vrei sa pleci).
Doamne ajuta!

Fara efort si un pic de jertfa nu are cum sa te ajute nimeni. Din cate vad tu cunosti deja remediile: spovedania, rugaciunea si infranarea, dar fiindca ai venit pe acest forum, banuiesc ca astepri si alte variante de raspuns, fiindca nu prea iti priesc cele pe care tu deja le stii si sunt de altfel si cele mai bune. Minciuna sa stii ca este un pacat cu mai multe taisuri si poate face mult rau celor din jurul tau, inclusiv tie, nu intamplator vrajmajul mai este denumit si tatal vicleniei si al minciunii. Incearca in primul rand sa fii mai corecta cu cei din jurul tau. Cereti iertare de la cei pe care i-ai mahnit sau i-ai suparat cu ceva, calca-ti pe orgolii si mandrie. Prin minciuna se cultiva cel mai bine mandria si slava de sine si probabil ca de aici ti se trag toate deoarece mandria este denumita pe buna dreptate mama tuturor pacatelor.

Trebuie sa mai intelegi un aspect, minciuna chiar daca aparent este mica poate face mult rau. Impune-ti sa fii corecta cu cei din jurul tau si cauta sa-i superi cat mai putin. Nu mai calca pe adevar, ci cauta sa-l cultivi si ai sa vezi ca lucrurile au sa se schimbe chiar daca asta presupune a-ti calca orgoliile si mandria in picioare.

de una singura nu vei putea sa scapi de nicio patima,indiferent de natura ei.....iar aici pe forum nu vei gasi decat vorbe,sfaturi si intentii bune pt ca cu mai mult nimeni de aici nu te poate ajuta...cel mai bine ar fi sa povestesti ceea ce simti cuiva apropiat,o prietena,o ruda,care sa fie o persoana de incredere si sa te sprijine mereu,sa te incurajeze sa te indrepti si sa mergi la biserica

am revenit
 

De ce am zis de manastire pt ca daca e sa te casatoresti in ziua de azi nu mai sunt barbati care sa tina cele ale casatoriei stricte...asa cum trebuie...care sa se infraneze de la taote cela atunci cand trebuie.Casatoria in ziua de azi nu mai este ridicata la rangul de taina asa cum spunea parintele Arsenie Boca....este o cruce mult mai grea cea a casatoriei din punctul meu de vedere....e mai greu sa se infraneze 2 oameni decat unul singur.
.Doamne ajuta!

Nu te duci la manastire decat daca ai chemare pentru asta si numai atuncea. Parintele Arsenie Papacioc daca nu ma insel a spus un lucru foarte interesant pentru cei care se gandesc la monahism dar care sunt plini de patimi si vicii, daca nu ati reusit aici ca mireni cum credeti ca veti reusi acolo ca monahi ? Viata la manastire sub nici o forma nu este mai usuoara decat cea de mirean. Uneori chiar necuratul iti da un astfel de gand, sa te aduca la manastire, fiindca stie ca esti o prada usoara si odata ce ai venit acolo te lupta de-ti "sar maselele din gura" ca sa te piarda, deoarece ca sa rezisti acolo trebuie sa ai multa vointa si tarie de caracter, iar multe cate sunt permise mirenilor nu sunt permise calugarilor.

mariasimarta, eu sunt barbat si crede-ma ca acelasi lucru as putea sa-l spun si despre femei. La femei in general nu sexul este problema ci materialismul, superficialitatea, frivolitatea si altele, dar cu toate astea stiu ca sunt si multe fete cuminti si la locul lor, deci hai sa nu generalizam. Ma crezi sau nu eu cunosc un caz in care tocmai preoteasa la parasit pe preot, fiindca tinea toate posturile si dorea infranare, ce sa mai spun ca au doi copii si faptul ca acest lucru a daunat enorm statutului sau preot, ce sa le mai spuna el acuma celor care vin sa caute sfaturi in probleme similare atata timp cat propria lui sotie l-a parasit.

Nu femeile sau barbatii s-au inrait cu timpul, noi toti, oamenii la modul general ne-am cam stricat.

Problema e din 2008 .De atunci nici nu a mai intrat pe forum .Sigur situatia sa rezolvat .

cu iertare din partea dumneavoastra
 

Asa este nimic nu este simplu pe fata pamantului mai ales in vremurile de azi cand vrasmasul este puternic si noi fleoscaiti in credinta.asa este cu totii avem patimi si muuuuulte pacate indiferent de sex...nu am generalizat dar din pacate noi oamenii ne-am inrait si departat de Dumnezeu de aceea am spus ca e greu si din ce in ce mai greu va fi sa gesesti o familie de crestini adevarati.....si ma refer la amandoi.
Cat despre problema flui Idyahoo...numai Dumnezeu si ea stie cum s-a rezolvat si daca s-a rezolvat.
Doamne ajuta!