ce credeti, un om care iubeste muntele si simte ca acolo sus, pe creste este mai linistit, mai credincios, mai aproape de Dumnezeu, insa care-si pune intr-o mica masura viata in pericol datorita unei boli de care sufera, aceasta boala putand fi fatala in anumite momente pe munte, face bine ce face? este bine sa continue aceasta pasiune a lui, chiar daca e constient ca exista o mica sansa ca lucrurile sa nu fie tocmai favorabile intr-un anumit moment? opiniile voastre astept...

mai , orice ai face ai grija mare sa nu-ti uiti puffer-ul, mobilul, si nu ar strica sa mergi si cu un prieten

regula nr 1 pt munte: se merge in grup de minim 3 persoane. eu cred ca Dumnezeu o sa aiba grija de mine acolo sus. aceasta calatorie catre munte este ceva f important pt mine. poate ca multi nu inteleg, insa o sa ma ajute f mult, mai ales in ceea ce tine de sufletul meu. si simt nevoia sa ma duc.

Dumnezeu o sa aibe gija de tine dar vezi ca iti ingaduie sa faci si prostii acolo pe munte, deoarece iti respecta libertatea de alegere, iar noi de regula, cind alegem de capul nostru cam dam in gropi...si este dureros...cunosc din experienta

nu inaltimea iti aduce mai multa liniste, ci pozitia ta in lume. in concluzie poti sa fii mai linistit si in campie, cu conditia sa stii sa traiesti viata. a nu-i mai avea pe ceilalti langa tine, nu e semn ca dobandesti adevarata liniste

nu stiu daca ai inteles. eu nu plec acolo pt a fugi de ceilalti, ci plec pt a ma regasi pe mine. niciodata nu ti s-a intamplat sa vrei sa fi singur? tu si cu propria ta persoana? sa stai sa te gandesti la cum esti, la ce esti, la ce trebuie sa faci si incotro trebuie sa te duci? iar muntele il aleg pt ca imi place cel mai mult. sunt altii carora le pace delta. nu ma duc acolo definitiv, ci ma duc pt cateva zile. nu multi cunosc muntele. muntele nu e cum e campia sau dealul sau podisul. muntele este mare, inaltator. se ridica si spune: vino! insa ai grija ce faci, pe mine nimeni nu ma conduce. muntele este ceva sfant, are o semnificatie anume, este un loc unde te poti duce si te poti reculege. campia niciodata nu o sa fie asa, si niciun alt loc. oricum eu o sa ma apuc sa cutreier muntii orice s-ar intampla. ce ma ingrijoreaza este mama, care isi face extraordinar de multe griji. de-asta am o oarecare retinere, pt ca este mama si o iubesc mult si nu vreau sa sufere din cauza mea.

Inteleg ce vrei sa spui, dar cand vei intelege ce inseamna sa traiesti prin ceilalti, o sa-ti para rau de clipele petrecute doar cu tine. Nu e rau sa stai de vorba si cu tine insuti, e rau sa iesi si sa ramai in lume doar cu tine insuti.

eu sunt de parere ca nu trebuie sa risti sanatatea pentru munte.

dar oare noi nu ne riscam viata in fiecare zi? in acest haos in care traim? poluare, zgomot, stres, cafea multa, fast-fooduri etc etc. oare acolo in munti nu e diferit? iti risti viata, intr-adevar, oricand poti cadea cand esti in zone mai periculoase, dar de asemeni intr-un oras oricand poate da o masina peste tine. nu stiu, dar am impresia ca in ziua de astazi oriunde ne-am afla riscul de a ne pierde sanatatea sau viata este cam acelasi. parerea mea...

Si mie imi place la munte. Tu stii ca e un risc acolo si totusi mergi. Vezi sa nu fie in alegerea ta si oarecare lehamite de viata, de tot, ca asta nu e buna.
Interesant cum ne expunem cu buna stiinta riscurilor, noi oamenii. Vorbeam cu cineva odata despre reactia instinctuala de APARARE: despre comportamentul animalelor la factori de agresiune- isi retrag labuta la stimul nociv, fug.
La noi, ma uit prin lume: unii fumeaza,stiind ca-si pot scurta viata; celor bolnavi de diabet le plac dulciurile si daca insisti, afli ca au poftit la vreo gogoasa sau placinta.
E ciudat. Presupunand ca informatiile despre ce ne e nociv, transmise prin cuvant sau scris, ar fi la fel ca acea dovada pe care o are animalul, e chiar ciudat.
Iar altii accepta violenta in familie si ajung la batranete cu concluzia ca s-au iubit mult.

nu mi-e lehamite de viata. iubesc f mult viata, cel mai mare dar pe care ni L-a dat Dumnezeu. eu unul sustin viata sanatoasa, fara tutun, bauturi alcoolice, fast-food si alte prostii. mai multa mancare gatita, sport si iesiri in aer liber. gandeste-te ca muntele nu este doar un risc. este mai degraba un medicament. iti ofera sport, aer curat, relaxare, tot ce ai nevoie pt a scapa de stresul asta cotidian. totul depinde de ce traseu alegi. nu toate sunt periculoase. ba unele sunt chiar mai lipsite de pericol decat mersul pe strada.

Oriunde ai fi esti aproape de Dumnezeu, daca il ai in inima ta. Oriunde ai fi esti departe de Dumnezeu daca il intelegi ca pe un fel de sef care este undeva foarte departe, de exemplu undeva foarte sus.
Dumnezeu este peste tot pentru ca toata creatia sa - de la univers la microparticule se afla in interiorul Dumnezeirii.
Poti fi singur cu Dumnezeu in mijlocul aglomeratiei din metrou si poti fi impreuna cu toata omenirea in mijlocul pustiului.
Viata este data de la Dumnezeu ca sa fie traita si nu intrerupta sau supusa vreunui risc in mod constient.
Daca ai o problema de sanatate, trateaza-te dragul meu, iar daca muntele poate deveni periculos pentru tine evita-l sau treci cat mai putin pe acolo.
Este foarte important ca, in trecerea noastra prin lumea aceasta, sa ne situam in mijlocul ciclonului, acolo unde viteza vantului este zero. Asadar, echilibrul este important.
Dumnezeu sa te ajute in tot ce faci.

Este adevarat ce spui. Fiind ca m-ai intrebat, iti voi raspunde ca, in urma cu peste 30 de ani, cand, probabil, eram cam de varsta ta, am facut o hepatita de tip A. Evident, medicul mi-a interzis aproape orice, mai precis tot ce-mi placea mie la varsta aceea. Nu l-am luat in seama. Eram casatorit doar de vreo trei ani. A dat Dumnezeu si nu am patit nimic. Sunt perfect sanatos, complet refacut si pentru asta multumesc bunului Dumnezeu ca nu s-a uitat la trasnaile mele si m-a facut bine dar ma gandesc uneori ca puteam sa o patesc. Din aceasta perspectiva ti-am spus parerea mea.
Ceea ce mi-a atras insa atentia, intr-un mod cu totul special, in discursul tau de la postarea topicului, te rog sa ma crezi ca nu a fost problema ta de sanatate, care din cate inteleg nu ete chiar grava ci faptul ca, in opinia ta, acolo sus pe munte poti fi mai aproape de Dumnezeu, de aceea tocmai cu partea pe care am considerat-o ca fiind cea mai importanta mi-am inceput expunerea. In special asupra acetui aspect as fi asteptat un raspuns din partea ta.

Incearca sa mergi sa te rogi la o manatire undeva mai retras in munte . Efortul fizic e mai mic fata de o drumetie pe munte ,e mai sigur , si te linisteste mult mai tare . Ce priveliste poate fi mai frumoasa decat o manastire in mijlocul muntilor?

este, intr-adevar, f frumos la manastire. am fost la doua manastiri, insa nu in munti, ci in campie. asa erau plasate acestea. oricum a fost extraordinar de frumos...

Nu am inteles prea bine din ce zona a tarii esti?
Daca esti din Bucuresti sau imprejurimi, te sfatuiesc sa mergi la manastirea Caraiman, din statiunea Busteni, este sus pe munte, asa cum iti doresti tu, este o oaza de liniste, un coltisor de rai, un loc unde ai putea sa te regasesti pe tine si pe Dumnezeu!
Si te mai sfatuiesc sa vorbesti cu staretul acestei manastiri, un calugar batran si sfant, pentru mine, care m-a ajutat in multe probleme de sanatate!!
Iti doresc sa ti se intample ca si mie, sa afli ca tot ce ne inconjoara (si ma refer la cele lumesti!!) reprezinta o mare desertaciune de care suntem legati strans tocmai ca suntem departe de Bunul Dumnezeu!
Multa Lumina iti doresc!

2 Regi 23
14. David se afla intr-un loc intarit, iar o ceata de Filisteni era in Betleem.
15. Si fiindu-i sete lui David, a zis: [color=green]"Cine ma va adapa cu apa din fantana Betleemului cea de la poarta?"[/color]
16. Atunci acesti trei viteji au strabatut prin tabara Filistenilor, au scos apa din fantana Betleemului cea de la poarta si au adus-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea, ci a varsat-o inaintea Domnului, zicand:
17. [color=red]"Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac una ca aceasta! Aceasta nu este, oare, sangele oamenilor, care si-au pus viata in primejdie?" si n-a vrut sa bea.[/color] Iata ce-au facut acesti trei viteji.

Aprob atitudinea lui David de a nu gusta din apa aceea, si in aceasta atitudine vad un indemn a nu lua din ceea ce este facut cu un risc cam inutil al vietii...

Cred ca pentru un crestin ortodox, [color=red]prudenta[/color] este o calitate. Iar a-ti risca viata inutil este [color=red]lacomie[/color] sau pofta ochilor sau laudarosia vietii.

Pacifistule ...daca tie iti place si e o pasiune stai! dar nu uita sa te gandesti la consecinte..sa vezi daca o sa-ti fie bine sau nu si dupa i-a tu singur decizia!

...intr-adevar ,nimic nu se compara cu muntele...si daca simti nevoia du-te ,Dumnezeu se va indura de tine si de mama ta...inceraca insa sa -ti imaginezi fiecare clipa ca si cand ai fi pe munte,intr-un loc mirific...cred ca vei reusi:)
Sa fii fericit!

am o mare nedumerire
 

am o relatie cuo fata de ceva vreme...dupa un timp am aflat k ea este vara varului meu..eu cu ea c sunt c grad de rudenie exista intre noi?????ajutati-ma...multumesc anticipat