dupa ce se observa ca o mama face diferenta intre cei doi copii ai ei(copii avand peste 20 ani)?raspunsurile voastre m-ar ajuta sa vad daca am judecat bine sau nu.

O asemenea mama a spus odata ca l-a ajutat pe fiul care avea nevoie mai mare de ajutor, ca pe celalalt l-a vazut destul de puternic. Asa ca incearca sa nu judeci.

Asa este, aparentele sunt inselatoare, precum si intrebarea de fata.

problema este ca il ajuta pe cel care are de toate si il neglijeaza pe cel cu adevarate nevoi,ba ii mai pune si bete in roate celui care are destule probleme.Durerea este ca are nevoie de iubire iar in loc de aceasta primeste lovituri in suflet destul de puternice incat intr-o buna zi va darama si ultima picatura de dragoste fata de mama sa.

welcome to my club

De vreme ce persoanele sunt diferite, e clar ca trebuie sa faci o diferenta si in ceea ce priveste sfatul. As indrazni sa spun ca in sfat trebuie sa existe cat mai multa diferenta, iar acest lucru e semn ca ii cunosti in adanc. Insa, in iubire nu trebuie sa existe diferenta, caci daca pe unul il iubesti mai mult si pe altul mai putin, e semn ca nu cunosti iubirea, si asa nici pe cel pe care spui ca-l iubesti - nu-l iubesti de fapt.

:)O mama nu ar trebui sa favorizeze pe un copil mai mult decat pe celalalt.De multe ori unele mame favorizeaza pe cel care seamana cu ea sau care o asculta.

pai cum asa negroponte?
nu e logic?
daca eu ascult de mama si fratemio nu, mama pe minne ma ajuta,ma chestii de astea dar si pe celalalt il iubeste la fel de mult si ii sufla si lui in coarne cu toate ca el nu o respecta deloc.

eu o respect pe mama mea,numai ca de cand mi-am schimbat drumul in viata si am luat-o pe calea bisericii,adica ma stradui ca toate deciziile mele si toata viata mea sa fie legata de Dumnezeu,ea imi pune numai bete in roate,iar pe fratele meu care a incercat sa se realizeze lumeste fara sa se duca la biserica il iubeste enorm si as putea spune ca nu o respecta intru totul asa cum eu o fac,pe de alta parte eu sunt cea care atunci cand parintii au avut nevoie i-am ajutat cat am putut ,iar fratele meu nici nu se uita la ei ba mai facea si mofturi.asta e o f mica parte, incerc sa va fac sa intelegeti in mare p[roblema.Nu vreau decat sa vad un gram de dragoste pt mine.

mama mea nu are nimic cu credinta,ba chiar mai si posteste insa nu intelge sensul profund al unei gandiri cu adevart crestine si pt ca ea nu intelege sunt facuta proasta sau nebuna.nu vreau decat sa mi se vorbeasca cu respect macar atat si un pic de blandete nimic mai mult.Toata viata adica pana la 23 ani cat am in prezent am incercat sa ma zbat sa le arat felul meu de a gandi si sa motivez de ce fac anumite lucruri,insa nu m-am ales decat cu <nebuna>,nu ma asculta nimeni,nu interesa pe nimeni ceea ce simt iar pe mine ma durea toate astea,eram cea mica si nebagat in seama.Problema e ca am ramas cu traume dupa toate astea,adica complexe,din care m-a scos sotul si o buna prietena din astea insa urme au ramas,iar acum am inceput sa cersesc pana la ultimul strop d eiubire din partea ei,incercand sa ii fac pe plac insa cu cat ma stradui cu atat sunt mai atacata si tind s acred ca pana la urma va omori si ultima picatura de iubire si se va rupe totul.

Este foarte trist cand 2 frati nu se inteleg sau exista diferente intre ei din partea parintilor, dar va zic ca eu sunt singura la parinti si este foarte singuratic :(
ganditi-va ca voi, cei care aveti frati, sunttei binecuvantati pentru ca dragostea frateasca este una deosebia si speciala, iar cei care nu au frati nu vor simti niciodata aceast sentiment, de aceea venind din "tabara cealalta" tot ce va pot spune este sa va iubiti mult si sa cautati sa va intelegi intre voi, pentru ca dupa ce parintii se vor duce frati nu se vor avea decat pe ei :thumbsup:

Nu pune totul la suflet. Decat sa faci vreo greseala sa-ti urasti mama mai bine las-o in pace si vezi-ti de familia ta. De multe ori timpul le rezolva pe toate. Au fost mame si mai rele... si tu ai zis-o ca ai luat-o pe calea bisericii. Asta-i calea bisericii. Gandeste-te ce zicea mama ta daca mergeai la manastire. Spune-i sa zica mersi ca nu ai mers la manastire ca sa-si dea seama ca inca te mai are pe langa ea si ca se putea si mai rau pt ea.

konstantinos,e orbita nu vede ca daca as fi plecat la manstire ar fi fost mai rau pt ca ea toata dragostea ei si-o varsa spre fratele meu si atunci nu simte nimic din tot ce zic eu,nu constientizeaza dar ai dreptatea calea bisericii este sa o iubesc in continuare asa cum e ea

Sa o iubesti si mai ales sa nu o judeci !

panaghia m-am regasit foarte bine in cuvintele tale.aceeasi experienta o traiesc si eu.nu uita cuvintele:"22. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui."

ai dreptate alexandra,e un drum greu sa ne intareasca Dumnezeu sa mergem pe el!

:)Macar si numai pt faptul ca a binevoit sa te nasca,...
caci de restul are BUNUL DUMNEZEU si MAICA DOMNULUI grija:)!

Problema este pusa fals. Ea il ajuta pe fratele tau pentru ca il intelege si pe tine nu poate sa te ajute tocmai pentru ca nu te intelege! Datoria ta este sa o faci sa te inteleaga (prin viata ta) si sa ai rabdare, ca uneori dureaza multi ani...Iubirea nu poate sa infloreasca fara respect, ori ea nu are respect inca pt calea ta. Dar iubirea ei exista, sa nu te indoiesti! Taci ,rabda si du-ti crucea, crestinismul nu-i un drum cu flori si plin de placeri; dar drumul asta are la capat mai multa bucurie decit toate drumurile lumesti puse cap la cap.
Eu mi-asi face ginduri cind nu ar exista probleme create de drumul meu spre Dumnezeu.
"Dusmanii omului sint casnicii lui si cine nu iubeste pe tata, mama fiu, fica...."

Panaghia, cineva spunea ca bucuria ne poate face mai putin atenti la datoriile noastre, deci trebuie stropita cu dusul rece al necazurilor. Asa ca nu deznadajdui. De vreme ce toti ti-au spus numai vorbe minunate, fa si tu din tine o pilda pentru ceilalti in acest caz: cu cat te uraste mai mult, cu atat sa o iubesti mai mult.

Si eu cand eram mica am simtit ca mama face diferente intre copii noi fiind 3. Dar nu cred ca a fost cu intentie. Pur si simplu, mamele isi iubesc copiii in egala masura numai ca uneori se intampla sa te apropii mai mult de unul dintre ei, dar asta nu inseamna ca nu te iubeste. Eu fiind cea mai mica nu eram luata in seama, purtam hainele surorii mele cu toate ca nu ne potriveam, eu mai slaba ea mai grasa, si am suferit din cauza asta. Apoi sora mea primea cadouri de ziua ei eu nu am primit niciodata cadou cand eram copil. Iar mama spunea ca eu sunt mai mica...Dar nu am urat-o, ce-i drept nu ne intelegeam bine dar am preferat sa ascult ce-mi spune si faceam tot ce voiam. Era o situatie ce trebuia s-o ocolesc decat sa incep s-o urasc. Nici acum nu ne-am intelege noi prea bine dar o las sa vb mult si bine ii dau dreptate in tot ce spune, ii raspund asa cum vrea ea sa auda etc, ca altfel cred ca ne-am certa. Dar sa stii ca parintii isi iubesc copiii dar sunt unii parinti ce nu stiu sa arate dragostea de care avem noi nevoie. Mama ne iubeste dar nu stie sa se exprime ca noi s-o simtim. Dar tu increde-te in Bunul Dumnezeu ca ea te iubeste si ca iti daruieste dragoste asa cum stie ea. Iubeste-o tu si mai mult, arata-i tu dragostea adevarata si cum trebe sa stii sa iubesti. Nu stiu ce varsta ai dar cred ca esti foarte doritoare de dragoste din partea mamei tale, vrei s-o simti. Dumnezeu le randuieste pe toate la timpul potrivit. Poate ca vei primi acea dragoste din partea altcuiva...

Pentru Panaghia
Sfantul Paisie Aghioritul scrie ca pe cei care nu-i iubesc parintii ii iubeste Dumnezeu. Bucura-te ca e in viata mama ta, asa cum este. Sfantu Ian Iacob Hozevitul a ramas orfan de ambii parinti din frageda pruncie. La noua ani i-a murit si bunica. Intotdeauna exista si altii mai nefericiti ca noi. Dumnezeu poate ca ingaduie cu un rost ca lucrurile sa decurga asa. Daca te-ar rasfata mama, poate nu L-ai mai iubi pe Dumnezeu... Poate ca mama ta, fara sa stie, face tot voia lui Dumnezeu. Asa, prin necazuri, ne apropiem de El.

Atatia oameni pe care la un moment dat ne fac necazuri ne ajuta sa-L gasim pe Dumnezeu. Si atatia prieteni ne pot ,,ajuta" sa ne indepartam de El... Iart-o si primeste-i vorbele urate ca pe niste complimente. Spune in gandul tau: ,,Rabd pentru Hristos!" Vrajmasul ne loveste adesea prin cei apropiati. Roaga-te pentru tine si pentru ea si asfel vei birui raul prin bine.

In general, mamele ar trebui sa fie impartiale. Dar, daca nu se intampla intotdeauna asa, adesea exista si explicatii care depasesc puterea noastra de intelegere. De aceea, sfatul meu este sa n-o judeci. Iart-o si roaga-te pentru ea. Maica Domnului ne iubeste cu siguranta pe toti la fel, daca facem voia lui Dumnezeu. Cauta sa-i castigi iubirea Ei si apoi si mama ta te va iubi. Doamne ajuta!

In cele 2 familii pe care le cunosc si in care se intampla ca un copil sa fi fost si sa fie in continuare mai ajutat, copilul favorizat seamana mai mult cu tatal. Culmea e ca celalalt lasat deoparte e mai bun, mai generos. In ambele familii se mai intampla un fenomen: cele 2 mame au preferinte clare: uneia ii plac doar baietii, celeilalte- mai mult fetele. Motivul: experientele personale. Prima a avut 2 baieti, insa tot a facut diferente. In ambele familii, primul nascut e cel defavorizat.
la batranete, fiul favorit o vorbeste urat si ii ia banii, iar celalalt se ingrijeste sa nu duca lipsa de ceva.

Pentru Panaghia
Atata timp cat tu ai gasit calea, probabil ca fratele tau are nevoie de mai mult sprijin pentru a reusi, pentru a nu fi singur si intr-un final pentru a gasi si el calea.

Un copil nu va sti niciodata ce este in inima unui parinte si, ca urmare, nu trebuie sa se hazardeze in evaluari privind eventualele "diferente" pe care le face intre copii pentru ca va gresi cu siguranta. A-ti iubi copilul nu inseamna exclusiv a-i da bani, case, terenuri etc. Poate ca parintele acela, in inima lui, traieste mult mai intens pentru copilul pe care, aparent, nu il ajuta.

daca ai fi fost putin mai atent ai sa observi ca nu bani vreau de la mama mea pt ca nici nu ii are,ci o ajut cand si eu pot,ci doar putina dragoste si sa arate asta [prin felul de a vorbi,asta o spun pe scurt vorbind,ca problema e mai complicata de fapt.

iti multumesc pt mesaj si ma bucur sa vad ca unii ma sustin crestineste

am sa raspund in conformitate cu ceea ce dvs ati scris,in primul rand ca eu nu sunt primul copil ci al doilea si seman cu tata,iar fratele meu e mai mare ca mine si seamana cu mama,si nu vreau sa lovesc in fratele meu ca nu e el de vina de fapt ci mama care face diferentele cu toate ca ea nu vrea sa recunoasca,fratele meu e cu banii intr-adevar si nu ii e mila de mama cand ramane fara bani iar eu ma inmoi si o ajut,de asta imi e greu de ce se comporta asa cu mine cand ii sunt aproape.Cand am plecat de aici si am stat in alta casa plangea dupa mine,insa apoi o ia de la capat,incat imi vine sa plec si sa nu mai vin insa pt credinta pt care o am in suflet mereu fortez ca sa nu se intample asta si tot incerc remedierea relatiei insa nu cred ca se va imbunati vreodata

vreau sa intelegeti cu totii ca eu nu o judec doar ca mahnirea mea si durerea pt ca ea nu ma iubeste este mare si atat,iar familia mea sufera cand vede ca la randul meu sufar(familia mea finnd formata din sot si 2 copii),am analizat si altfel problema avand doi copii am incercat sa ma gandesc daca eu as face vreodata diferente intre ei si credeti-ma ca nu as face ,nu as putea.

Sigur, e dureros ceea ce ne spui panaghia, e ca si cum te-ai atinge de jar si trebuie sa te retragi. Dar am citit un articol minunat pe acest site, al parintelui Miron Mihailescu " ...Iti aduci aminte al cui este cel din fata ta si iti arzi rapid reactia negativa. In felul acesta, scanteia se transforma in tendinta de bunatate cu care poti merge mai departe. Cand simti ca ai reusit si ai cauterizat ascutisul raului, inima ti se odihneste in bucuria biruintei, nu ca o apreciere ce ti-o aduci tie, ci intr-o fireasca bucurie ca ai putut, cu bine, trece peste ceva. Preluand mentalitatea lui Hristos, iti vine asa un drag de omul ce te necajeste incat, pur si simplu, ramai uimit! Nu mai iei in considerare ca ai avut divergente, nu mai tii cont de nimic. Daca colaborezi direct cu Cel ce te-a invatat sa faci binele, iti dai seama ca nu tu il ai pe omul care te necajeste, ci l-a daruit Cineva lui insusi. Omul striga furios la tine, de parca ar spune: "Tu nu vezi al Cui sunt?" (asta trebuie sa auzi tu in taina, dincolo de vorbele jignitoare ce ti le adreseaza). Sa-ti fie drag de el, cum nu se poate mai drag! El iti adreseaza vrute si nevrute, incruntat, iar tie iti este drag, dumnezeieste drag si nu poti sa i-o spui, e un secret al tau, ce-1 traiesti numai cu Dumnezeu. Doamne, ma gandesc cat de gingas lucru avem de facut noi, cei care suntem pusi in aceasta postura de a lamuri ca, relatia intre tine si aproapele, este dumnezeiasca si sa nu ramai pe punctul tau de cadere, netratat si necontrolat. "

multumesc costel pt ajutor voi incerca ceea ce mi ai spus:)

Panaghia, fiecare dintre noi are de purtat o cruce. Purtam acesta cruce pentru a ne face vrednici sa intram in odihna vesnica. Neindoielnic e faptul ca orice cruce ti-ai lua, nici una afara de a ta, nu ti se potriveste. Deci, sa nu ajungem sa fim cuprinsi de invidie spunand ca cel de langa mine are o cruce mai usoara de purtat, caci nu cunoastem noi greutatea crucii aceluia.