Sfantul Iacov spune: "Ilie era un om cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni" (Iac. 5, 17). Ca si noi sa avem parte de o asa putere in rugaciune, sa luam aminte la aceasta invatatura a parintilor: "Cu neputinta este ca cineva sa-si vada chipul intr-o apa tulbure, si tot asa cu neputinta este ca cineva sa vada pe Dumnezeu la rugaciune, daca nu-si curata mintea de ganduri straine".

DA,si uite cum un om cu sabiciuni dar cu ravna mare pt cele sfinte a incuiat cerul cu rugaciunea,,,sa nu mai ploua.
Interesanta este afirmatia Paritelui Nicolae Tanase (http://www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3/parintele-nicolae-tanase/predica-sfantul-ilie-parintele-nicolae-tanase-audio-192.html) cum ca NU Dumnezeu a inchis cerul sa nu mai ploua ci Ilie. Dumnezeu din contra se straduia sa-l induioseze pe Ilie, scotandu-i in cale arsura pamantului si urmarile ei-adica oameni flamanzi, animale flamande. dar el nicicum nu se lasa induplecat.

Din fericire, acum il avem pe Iisus cu IUBIREA NEMARGINITA pt Aproapele (indiferent cat e de pacatos), pe langa ravna si iubirea lui Ilie pt Dumnezeu, pt. cele sfinte.

Da Constantin, pentru unii pare indrazneta afirmatia: Ilie a inchis cerul sa nu mai ploua. Dar prin unirea cu Dumnezeu, stim ca ajungi subiect al lucrarilor Sale. Cu alte cuvinte nu faci dupa voia ta, ci dupa voia ta prefacuta in voia Domnului. Cred ca asa trebuie sa intelegem acest verset: " Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel inaintea Caruia slujesc eu; in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie decat numai cand voi zice eu!" (III Regi 17, 1).

Asta inseamna de fapt indumnezeuirea Costel, sa te faci subiect al harului dumnezeiesc sau al lucrarilor necreate.

pe langa Sf. Liturghie de la biserica, ce obiceiuri sunt de Sf. Ilie, ce se face in popor?

Exista un articol pe acest site.
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-sfantul-ilie-96346.html

De la articolul indicat de georgeval:), poate ar fi intersant sa lipesc aici evenimentele care au loc de Sfantul Ilie in unele zone mirifice...

20 iulie - Covasna
Nedeea mocaneasca "Sant Ilie la romani" - la care participa si un grup de traditii populare din judetul Sibiu.

20 iulie - Sacele
"Targul feciorilor de la Sacele" - manifestare traditionala ce se organizeaza anual de Sfantul Ilie

Tot la Sacele - Sarbatoarea mocanilor de Sant Ilie - sambata si duminica in preajma zilei de Sf. Ilie, in Poiana Angelescu

20 iulie - Polovragi
"Nedeea de la Polovragi" - manifestare etnofolclorica si targ anual.

20 iulie - Falticeni
"Sezatoarea" - spectacol folcloric ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

20 iulie - Bezdead, Gaesti
Targuri anuale ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

NEDÉIE = Petrecere campeneasca populara de origine pastorala organizata de obicei cu prilejul unei sarbatori sau al unui hram.

multumesc, george, am vazut azi articolul, a aparut si in newsletter-ul de azi.

da, c-tine, uite ca de fapt mi-am adus aminte si eu acum ca mergeam la Polovragi cu parintii, cand eram mica --- dar nu sunt sigura ca era de Sf. Ilie, stiu ca ii ziceau sarbatoarea liliacului.

vad ca anul asta Sf. Ilie a venit mai devreme, aici unde am stat citeva zile a traznit de ne-a luat curentul si a trebuit sa slujim Utrenia la lumina de lanterna insa mai tirziu si-a facut pomana cu noi si ne-a dat curentul la loc:)

nu stiu de ce dar acatistul Sf Ilie este preferatul meu...stiu ca nu este chiar cel mai des intilnit insa imi place partea repetativa cu

...si inaintemergator al celei de-a doua veniri ale lui Hriostos!

Mi-au placut aceste cuvinte. E altceva, fata de ceea ce am intalnit in legatura cu Sfantul Ilie. Sper sa va placa si voua:

"Biciul lui Dumnezeu si raspunsul nostru

In fiecare dintre noi exista cate un Sfant Ilie. Nu inseamna ca sunt mai multi sfinti Ilie. Este unul, cel praznuit in miez de vara, la 20 iulie. Aplicam eronat, de cele mai multe ori, mentalitatea aceasta de Sfant Ilie, in relatie cu noi insine si cu cei din jur: judecam fara a ne judeca, certam fara a ne certa, uram minciuna fara a spune adevarul, nu suportam nedreptatea fara a fi noi insine drepti.

Sfantul Ilie Tesviteanul a fost iute, aspru si taios atat cu sine insusi, cat si cu ceilalti; nu a avut pentru interior o unitate de masura si pentru exterior o alta unitate de masura, de aceea a fost puternic si ascultat de Dumnezeu! Intreaga viata a marturisit prezenta unui Dumnezeu al puterilor, unui Dumnezeu viu. Noi, de cele mai multe ori, il izolam pe Dumnezeu intr-un sofisticat trecut sau il alungam intr-un ingrijorator viitor al Judecatii de Apoi. Si pe aceasta, ca ultim act al unui alt inceput, o transformam in judecata noastra si nu in a lui Dumnezeu. De ni s-ar putea vedea in oglinda, sufletul...

Doar prin graiul sfintilor, Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat, in rest: poetii, filosofii, teologii cauta prin cuvintele lor sa-L exprime pe Dumnezeu, ajungand in cele din urma sa fie ei exprimati de Logosul Intrupat precum niste mii de spite in roata vesniciei. Vaduva din Sarepta Sidonului, intalnindu-l pe Sfantul Ilie, isi da seama imediat de acest fapt, marturisind: Iata, acum stiu ca esti om al lui Dumnezeu si ca adevarat este in gura ta Cuvantul Domnului.

Salutul cotidian al Sfantului Ilie este acesta: Viu este Domnul,Dumnezeul puterilor! De aceea, Dumnezeu il intreaba in repetate randuri: Ce faci aici, Ilie? Ce mult mi-as dori sa ma intrebe si pe mine, din cand in cand, Dumnezeu: Ce faci aici, Sever? - dar, mi-e teama ca intrebarea va fi doar la trecut si aceasta doar din vina mea.

Intreaga viata a Sfantului Ilie este extraordinara, trei elemente din aceasta, ating sublimul, definindu-l:

1.Dumnezeu se intristeaza de lacrimile vaduvelor.
Murind din pricina foametei fiul vaduvei din Sarepta Sidonului, Sfantul Ilie il roaga pe Dumnezeu: Dezleaga, Stapane, legaturile mortii si-l inviaza pe el! Dumnezeu ii raspunde lui Ilie: Dezleaga si tu cerul...! Aici, la aceasta confluenta dintre rugaciune si porunca, sta ascuns bobul de mister: omul ajuns sfant poate lega si dezlega taina cerului, Dumnezeu coborat in umanitate, rastignit si inviat, poate sa dezlege legaturile mortii. Puterea omului si voia... Domnului; Sfantul Ilie inviaza, nemurind vreodata si este ridicat direct la cer intr-o caruta de foc.

2.Via lui Nabot.
Regele Ahab si Izabela, sotia lui, cer lui Nabot, om simplu si cu bun simt, via acestuia in schimbul altei bucati de pamant sau in schimbul banilor. Nabot refuza, raspunzand: Fereasca-ma Dumnezeu sa dau eu mostenirea parintilor mei! Refuz ce ii va atrage perfida condamnare din partea ticaloasei perechi, fiind ucis cu pietre. Direct, fara niciun ocolis, Sfantul Ilie le prevesteste sfarsitul: Cainii vor linge sangele lui Ahab si o vor manca pe Izabela. Asa a fost.

3.Imaginile apocaliptice care il insotesc pe Sfantul Ilie culmineaza chiar prin intalnirea lui cu Dumnezeu. Nimic nu pare mai actual: Viile s-au uscat, graul nu a rasarit, pomii si-au ascuns roadele, pasune nu s-a mai aratat pe pamant, toata verdeata s-a ascuns si copacii s-au uscat, iar apele au secat. Si iata, Dumnezeu a trecut mai inainte printr-o vijelie napraznica, despicand muntii si sfaramand stancile, dar nu in vijelia a fost Domnul; dupa vijelie a fost cutremur si foc, dar nu in cutremur si nu in foc a fost Dumnezeu; dupa foc a fost adiere de vant lin si acolo a fost Dumnezeu.

De ce nu trebuie sa ne temem de Sfantul Ilie? Pentru ca el, om aspru si dintr-o bucata, urand minciuna si ipocrizia, plecaciunile si linguselile, il intalneste pe Dumnezeu, paradoxal, nu ca manifestare violenta, ci ca Putere calda, blanda, iertatoare si senina.

Sfantul Ilie, - cel din noi, nu cel din Vechiul Testament, - poate sa ne rascoleasca firea peste firesc, facandu-ne vrednici de o astfel de intalnire cu Dumnezeu si de o astfel de intrebare din partea Acestuia: Ce faceti voi, aici?

Sfantul Ilie Tesviteanul ramane acel Bici al lui Dumnezeu, semn mare cat o intrebare, peste veacuri. Sti-vom noi raspunsul, sincer?!"

Pr. Sever Negrescu

scuze, am incurcat borcanele. asta era in luna mai, la Ponoare, nu la Polovragi.

Foarte interesant textul despre Sf.Ilie :)
Dar in toata existenta lui pamanteana nu a avut decat acesta ravna taioasa pt Dumnezeu?
Stiu doar ca Dumnezeu la smerit odata, atunci cand regina locului a ramas fara preotii lui baal din "vina" lui Ilie, s-a jurat atunci ca daca il va prinde pe Ilie il va omora. Asta e singurul moment in care Ilie s-ar fi speriat de moarte si a fugit sa-si scape pielea. Nu?
Oare dupa asta s-o fi inmuiat inima lui Ilie si ravna lui taioasa pt Dumnezeu, ca sa fie mai bland, mai ingaduitor, mai iubitor de semeni?
Ma gandesc la dragostea unor sfinti pt Dumnezeu, precum cea a Sf.Porfirie ca e nai recent. Oare ce o fi mai bineplacut lui Dumnezeu, o ravna pt cele sfinte ca a Sf Ilie, sau o iubire de semeni ca cea a Sf.Porfirie????

In articolul indicat de georgeval se amintea scurt ca Ilie inainte de a-l fi cunoscut pe Dumnezeu a fost un mare pacats. Chiar asa?

Da, prin ce zona te-ai aflat frate? Cu siguranta undeva la munte...

sa duceti maine mere la biserica, sa le sfinteasca preotul si sa le dati de pomana.

O mare dilema a mea in legatura cu Sf. Ilie,(unul din preferatii mei si ma rog sa prind vremurile sa-l vad cu ochii mei)) este trecerea prin sabie de catre profet a preotilor idolatri acestia din urma putind sa se intoarca la Dumnezeu numai prin semnele (focul din cer) pe care le-a facut in fata tuturor.

De ce a trebuit sa-i injunghie?

Fiind sfint cum a putut sa mai faca acest lucru, sa ridice mina asupra semenului?

Adica nici vorba sa pun la indoiala existenta sau sfintenia lui insa toti sfintii de dupa Hristos dar si dinainte(unii) nu mai puteau sa taie nici macar o gaina ca sa nu mai vorbim a lua viata unui om(Sf Serafim de Sarov se lasa batut de oricine dorea acest lucru, tilharii...)....iar aici este vorba nici macar de unul ci de omor in serie pe banda, zeci de oameni???

Ce a facut Ilie sau ce nu a facut numai Dumnezeu stie, adevarul, faptele in acuratetea lor nu au cum sa ne parvina peste ani in forma lor originala, textele comporta modificari atat prin prisma celor care le-au scris, tradus, rescris ...

Totusi se pare ca anumite evenimente sunt certe sau au mare grad de certitudine, Ilie a existat, a facut anumite lucruri cu care nu suntem obisnuiti, pe care altii nu le-au facut si cu toate astea este singurul care a plecat cu tot cu trup de pe aceste meleaguri pamantene (am inteles ca au mai fost si altii eu nu cunosc). Intrebarea pe care eu mi-o pun: de ce el a plecat in trup si ceilalti au murit (adica Sfintii spre exemplu), ce face diferenta? Sa nu raspundeti este o taina ca am depasit demult acest nivel copilaresc de a percepe lucrurile. Evident ca exista explicatii foarte naturale, firesti, dar de care noi ne ferim in permanenta.

Si nici ceva de genul ca era mai aproape de Creator decat ceilalti nu cred ca functioneaza. Oricum mi se pare mult mai "uman" sa pleci cu trup cu tot decat sa induri tot felul de schingiuri care mai de care mai diabolica. Nu m-am impacat niciodata cu martiriul Sfintilor, nu ii inteleg rostul, nu neg ca ar fi existat, dar nu stiu daca indumnezeirea Fiintei trebuie neaparat sa treaca prin asemenea experiente ale trupului. Cred ca am eu o oroare de ororile pe care oamenii le pot face si sunt prea subiectiva.

Referitor la ce zicea Cozia, " cum a putut Ilie sa ridice mana asupra semenului"?
Pentru ca exista asa numitul liber arbitru, fiecare face ce vrea in fapt pe acest pamant. Mai sunt si alte exemple in acest sens: Sfantul Ciprian, a fost vrajitor, apoi a devenit Sfant, nu a existat nici un impediment, a contat finalitatea si credinta pe care a avut-o.

Ilie se pare ca a fost mai razvratit de felul lui, si a facut de multe ori ce a dorit si a crezut el ca este bine pentru ca pana la urma, ce intelegem prin a fi "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu"? Fiecare intelege ce doreste, eu zic ca e vorba de indumnezeirea fiintei care este un atribuit al oricaruia dintre noi numau ca noi nu prea ne dorim acest lucru, vorbim mult, dam citate, ne place sa ne facem vazuta parerea si capacitatea de a reproduce citatele dar stam cum nu se poate mai prost cu capitolul credinta si practica rugaciunii, aici este diferenta. Un om care stie a se ruga, care are aceasta practica constanta zi de zi, dobandeste de fapt libertatea de a fi una cu Dumnezeu si din aceasta perspectiva imi este practic imposibil sa spun ce se poate intampla, practic orice poti face pentru ca ai dobandit Discernamant si iti asumi responsabilitatea a ceea ce esti in deplina cunostiinta de cauza. Asta cred ca a fost si cu Ilie.

Pentru noi nu poate fi decat un exemplu ca se poate, ramane sa vedem cum se pune in practica. Personal nu cred ne ajuta schemele de comportament care ni se induc de catre societate si institutiile acesteia.

Libertatea nu are scheme, nu are ganduri, nu devii una cu Dumnezeu daca vei sta in fiecare zi sa-ti numeri pacatele.

cozia: Fiind sfint cum a putut sa mai faca acest lucru, sa ridice mina asupra semenului?

Sa nu uitam ca Sf. Ilie era sub Lege; legea este foarte precisa, iar incalcarea ei nu de putine ori se solda cu moartea pacatosului. (Leveticul). Deci nu putem pune intrebarea de mai sus, devreme ce Dumnezeu spune: "Ca tot ce va face ticalosiile acestea, sufletul care va face acestea se va starpi din poporul sau."( Leveticul 18, 29)

"Sfintiti-va pe voi insiva si veti fi sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfant. Paziti legile Mele si le pliniti, ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste." (Lev. 20,7-8)
Deci omul se sfintea, prin efort propriu respectand Legea; daca executa intocmai Legea era sfant.

Deci Sf. Ilie, pe de o parte s-a sfintit implinind intocmai Legea; si tot Legea ii permitea sa ia viata celor incalcatori de Lege.

Si ce pacate faceau cei condamnati la moarte prin Lege? Pacatele pe care noi le spovedim si de care suntem iertati! Cata diferenta intre NT si VT!

Cum s-a mai zis si mai inainte, astea erau vremurile pe atunci!
Dar sa nu uitam ca Ilie ca si Enoh mai sunt datori c-o moarte, ca n-au murit.
La implinirea vremii...isi vor implini si ei Crucea lui Hristos, ca si Mantuitorul, pt a intra cu adevarat desavarsit in Slava Tatalui.

[quote]Sa stiti ca Ilie nu legat cerurile peste voia lui Dumnezeu,ci asta a fost si voia Domnului,pentru ca nu mai era alta solutie./quote]

Parintele Cleopa avea o vorba. Spunea ca niciodata n-a ascultat Dumnezeu de om mai mult ca in vremea lui Ilie.

Sfantul Ilie Carutasul Raiului, care fulgerã si trasneste Legenda biblica A trait
 

Legenda biblica

A trait in secolul al IX-lea inainte de Hristos. Pe vremea aceea, imparatea peste Israel imparatul Ahab, acesta urmand in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli. Vazand Ilie atata ratacire de la dreapta credinta si atata orbire si intunecare, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atat pe el, cat si pe poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare grozavie de catre Dumnezeu: "In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie!". Odata cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul si s-a facut seceta mare, incat nici o picatura de ploaie sau roua n-a cazut de sus pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, a urmat nerodirea pamantului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceasta cauza, proorocul Ilie a fost nevoit sa stea ascuns pana au trecut anii de seceta. Ascunzatoarea sa a fost mai intai aproape de un parau. Acolo a fost hranit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vaduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hranit minunat, caci bruma de faina si ulei ce avea acea vaduva, s-a ajuns tot timpul cat a fost gazduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale ca vor muri de moarte infricosatoare, ceea ce s-a si intamplat. Sfantul n-a murit, ci s-a inaltat la cer intr-un car de foc, pe 20 iulie, atunci cand e praznuit. Legenda biblica.

A trait in secolul al IX-lea inainte de Hristos. Pe vremea aceea, imparatea peste Israel imparatul Ahab, acesta urmand in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli. Vazand Ilie atata ratacire de la dreapta credinta si atata orbire si intunecare, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atat pe el, cat si pe poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare grozavie de catre Dumnezeu: "In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie!". Odata cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul si s-a facut seceta mare, incat nici o picatura de ploaie sau roua n-a cazut de sus pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, a urmat nerodirea pamantului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceasta cauza, proorocul Ilie a fost nevoit sa stea ascuns pana au trecut anii de seceta. Ascunzatoarea sa a fost mai intai aproape de un parau. Acolo a fost hranit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vaduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hranit minunat, caci bruma de faina si ulei ce avea acea vaduva, s-a ajuns tot timpul cat a fost gazduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale ca vor muri de moarte infricosatoare, ceea ce s-a si intamplat. Sfantul n-a murit, ci s-a inaltat la cer Minunile pe care le-a facut in timpul vietii sale l-au trecut in randul sfintilor.Santilie si dracii Sfantul Ilie, sfant razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga.

Este bine ca in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag. Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: "Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai! "Datini si credinte romanesti In ajunul zilei Sfantului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semanata canepa, se dezbraca de camasi si dupa ce se tavalesc goale prin canepa, se imbraca repede si merg acasa sa se culce. Daca peste noapte vor visa canepa verde, este semn ca la maritis vor lua flacai de barbati; daca insa vor visa canepa uscata, se vor marita dupa oameni batrani. La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sangele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel "menite", prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare.


De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana in aceasta zi. Daca va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. In ziua Sfantului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce mananca mere inainte de Sf. Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar cand va incepe sa le manance, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart si porumb fiert, dar si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa. Inaintea acestei sarbatori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.

Sfântul Ilie ocrotitorul apei,focului şi a vieţii.
"Bucură-te umilitorul şi pedepsitorul celor îngâmfaţî ,ocrotitorul şi apărătorul celor smeriţi;
Bucură-te cel ce eşti groază judecătorilor iubitori de mită şi ajutorul celor ce judecă cu dreptate;

:25:da, foarte frumos spus. adevarata vorba de duh.

"Bucură-te râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te că în ultimele zile ale lumii acesteia vei propăvădui pe adevăratul Dumnezeu şi vei mustra pe antihristul cel blestemat

Bucură-te Ilie,mărite prooroc şi înaintemergător al cele de-a doua veniri a lui Hristos"

Spre deosebire de ceilalti drepti- Moise, Avraam, etc- ai Vechiului Testament acesta primeste si apelativul de Sfant chiar daca nu a gustat moartea.

La bine si la rau
 

O povestioara frumoasa cu Sfantul Ilie, gasita chiar aici pe site.

Odata, demult, pe cand sfintii obisnuiau sa se coboare pe pamant si sa stea de vorba cu oamenii, iata ca si cel mai sobru dintre ei, Sfantul Ilie, lasandu-si carul de foc si tunul cu care bubuie dupa draci, ceru ingaduinta de la Dumnezeu sa umble cu pasul pe pamant si sa-si cerceteze neamurile, ce mai zic si ce mai fac, si cum mai merge lumea. Dumnezeu l-a slobozit sa se duca, doar-doar s-o mai insenina la fata, iar Sfantul Ilie batu pamantul in lung si in lat, dupa care se intoarse, cam cazut pe ganduri si codindu-se parca sa dea ochii cu Dumnezeu. Dar Domnul nu-l lasa cu una-cu doua, ci prinse a-l descoase, sa vada cu ce s-a folosit din calatoria aceea:
- Ia zi, Ilie, ce mai e pe pamant? Oare oamenii isi mai aduc aminte de mine?
- Belsug si fericire e pe pamant, Doamne, si toata zidirea ta se veseleste, cu muzici si cu oaspete, lipsita de griji mai ceva ca in Rai. Dar de tine, ca sa spun drept, nu prea mai are nimeni vreme sa-si aminteasca...

- De, mai Ilie, asa sunt oamenii: cu cat o duc mai bine, cu atit se fac mai uituci.
Si asa mai curse o vreme, nu tocmai putina, dupa care iar ii veni Sfantului Ilie dorul de duca pe pamant, dar se intoarse mai degraba decat data trecuta.

- Ce-i cu tine, ma Ilie, de n-ai zabovit mai mult printre oameni?

- Apoi, Stapane, cum as fi rabdat sa stau mai mult, cand gasii pamantul la mare stramtorare, chinuit de jale si de paguba multa, ca l-a batut rau ploaia si grindina, de le-a stricat oamenilor casele si tarinile, parca a dat Iadul peste ei...

- Ce sa-i faci, mai Ilie, citeodata e si asa... Dar de mine oamenii isi mai aduc aminte?
- O, sarmanii de ei, tot timpul le e numele tau pe buze, si ridica ochii inlacrimati spre cer, strigand cu glasuri rugatoare: „Doamne, Dumnezeul nostru, fie-ti mila de noi si nu ne urgisi pentru pacatele noastre multe si grele; ci opreste prapadul, ca numai nadejdea la Tine ne-a mai ramas”!

Ce potrivită este această pildă pentru vremurile noastre!
Acum câteva săptămâni,la sfârşitul postului Sfinţilor Petru şi Pavel, când au venit apele mari iar oamenii au rămas fără case şi toată agoniseala de o viaţă s-a dus odată cu puhoaile, mulţi au ridicat ochii spre cer înălţând rugăciuni stăruitoate pentru contenirea ploilor.

Ce bine ar fi dacă nu ne-am aminti de Dumnezeu doar când suntem încercaţi!

Facand o paralela intre modurile deosebite in care Dumnezeu S-a descoperit lui Moise si Ilie, Mitropolitul Bartolomeu Anania, amintea:

"Pe acelasi munte (Horeb), unde prezenta Domnului in fata lui Moise se manifestase prin nor, fulgere, tunete, negura, foc si trambite, in prezenta lui Ilie Se manifesta prin áura (citeste avra) = "adiere usoara de vant", "miscarea si sunetul brizei marine", prefigurandu-L astfel pe Dumnezeu Care li se va arata oamenilor prin Iisus Hristos, Cel "bland si smerit cu inima" (Mt 11, 29).

Cele doua moduri de manifestare a lui Dumnezeu (in functie de varstele si perceptia omenirii) vor fi evidente, simbolic, pe un alt munte, al Taborului, cand Iisus Se va schimba la fata avandu-i alaturi pe Moise si Ilie (Mt 17, 3; Mc 9, 4; Lc 9, 30)."

Sfantul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul in carul cel de foc, pana acum este viu in trup, pazindu-se de Dumnezeu in locasurile ceresti. El a fost vazut in Tabor de cei trei Sfinti Apostoli in vremea Schimbarii la Fata a Domnului si iar se va vedea de oamenii cei muritori trupeste, inaintea venirii a doua pe pamant a Domnului si cel ce mai inainte a scapat de sabia Izabelei, va patimi in acel timp de sabia lui Antihrist, impreuna cu Enoh si cu Ioan. De atunci incolo se va invrednici de mare cinste nu numai ca prooroc, dar ca si mucenic in ceata sfintilor, de la dreptul datator de plata Dumnezeu, Cel Unul in trei fete, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Caruia se cuvine cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


Maine seara, la biserica mea se va face acatistul Sf. Ilie. Sa ne rugam Sfantului sa trimita ploaie peste campurile uscate!

Rugaciune catre Sfantul si Slavitul al lui Dumnezeu Prooroc Ilie

Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pamant cu viata ta ingereasca, cu ravna ta fierbinte catre Dumnezeu Atottiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunavointa fata de tine, fiind ridicat la cer cu trupul intr-un car de foc; invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, in timpul schimbarii Lui la fata, acum salasluind in locasurile raiului si stand in fata tronului Imparatului ceresc, auzi-ne pe noi pacatosii si nevrednicii, care in ceasul acesta stam in fata sfintei tale icoane, si cu umilinta alergam catre mijlocirea ta. Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, sa ne dea noua duhul pocaintei, al izbavirii de pacate si cu atotputernica Sa bunavointa sa ne ajute sa ne departam din calea pacatului, indrumandu-ne spre tot lucrul bun; ca sa ne intareasca in lupta impotriva poftelor si a patimilor noastre, sadind in inimile noastre duhul smereniei, al blandetii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunatatii, al rabdarii, al intelepciunii, al ravnei pentru cuvantul lui Dumnezeu si al izbavirii aproapelui. Nimiceste prin rugaciunile tale, proorocule, naravurile cele rele ale lumii, ce intineaza neamul crestinesc prin necinstirea credintei dreptslavitoare, fata de randuielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea parintilor si a stapanitorilor ce ne stapanesc, aruncand astfel lumea in bezna necinstei, a desfraului si a pierzaniei.

Departeaza de la noi, preamarite proorocule, prin mijlocirea ta catre Domnul, dreapta manie a lui Dumnezeu; apara orasele, satele si tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de neintelegeri intre frati, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi. Prin rugaciunile tale, preamarite, intareste poporul nostru binecredincios si ajuta-l in toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; judecatorilor daruieste-le nepartinire si lepadare de pofta castigurilor, dreptate si mila fata de cei obijduiti; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, mila si dreapta judecata, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fata de carmuitori, cum si indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor; ca astfel, in pace si cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfântul Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/8...s9mq24rlha.jpg

Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc mâine, 20 iulie 2013, pe Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul. Important prooroc din Vechiul Testament, Sfântul Ilie este mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă. În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţă şi curaj demn de urmat. Acestuia i se cunoaşte filiaţia ereditară de preot aparţinând prin tatăl său, preotul Sovac, de neamul lui Aaron, descendent al lui Levi, oraşul Tesve al Galaadului fiind atribuit preoţilor. Încă de la naştere, Sfântul Ilie a fost vădit ca fiind un copil special, astfel după cum aflăm dintr-un articol din 'Ziarul Lumina', Preotul Sovac, a văzut la naşterea fiului său 'nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul şi învelindu-l pe el cu foc şi băgându-I văpaie de foc în gură, ca să mănânce. La Ierusalim preoţii i-au vestit că pruncul va fi lăcaş al darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător'.

Viaţa Sfântului Ilie a devenit un exemplu de efort permanent, de râvnă înflăcărată, pentru a actualiza şi a desăvârşi posibilităţile conţinute în ceea ce Însuşi Dumnezeu a sădit în om. Sfântul Ilie pe tot parcursul vieţii nu iese niciodată din graniţele pe care încă de la naştere Dumnezeu i le stabileşte. Când Dumnezeu îi spune 'pleacă', el pleacă. Când îi spune 'vino', el vine. Când Dumnezeu îi spune 'ascunde-te', el se ascunde. Când îi spune 'bea', el bea. Când Dumnezeu îi spune 'mănâncă pâinea şi carnea pe care ţi-o vor aduce corbii', Sfântul Ilie îşi învinge firea postitoare şi mănâncă ce-i aduc corbii.

Dumnezeu îi porunceşte sfântului să plece dinspre răsărit şi să se ascundă în pustie (3 Rg. 17,3), lângă pârâul Cherit - cuvântul cherit înseamnă cunoaştere - unde va fi hrănit de corbii care îi vor aduce pâine şi carne dimineaţa şi seara. Sfântul Ilie va bea astfel din preaplinul cunoaşterii, iar hrana venită prin păsările cerului va avea nu numai semnificaţia întreţinerii vieţii pământeşti. Pentru a parcurge voiajul înflăcărat de Duh al ciclului terestru, supraterestru şi spiritual pentru care s-a născut, Sfântul Ilie este îndrumat apoi la văduva din Sarepta, unde i se vădesc puterile peste cele trei lumi: a) firească, în care asigură vieţuirea existenţială, b) suprafirească, în care îşi aprovizionează gazda cu uleiul şi făina din surse supranaturale, nesecate şi necunoscute şi c) spirituală, prin învierea fiului văduvei şi transformarea lui în om duhovnicesc care va fi proorocul Iona, purtat la rândul lui în pântecele chitului la Cetatea Ninive.

Referitor la minunile profetului care a activat în Regatul lui Israel, în timpul regelui Ahab, părintele profesor universitar Dumitru Abrudan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Andrei Şaguna” din Sibiu a oferit mai multe detalii pentru Radio TRINITAS: „Regele Ahab s-a căsătorit cu o principesă păgână, Isabela, care l-a ademenit să cadă în idolatrie. Profetul Ilie l-a abordat în chip direct pe regele Ahab şi i-a spus 'De acum înainte nu vor cădea stropi de ploaie până ce nu se vor schimba lucrurile înspre bine”. Cuvântul lui Ilie s-a împlinit iar proorocul a părăsit zona. S-a întors însă, odată, tot cu un cuvânt de somaţie la adresa regelui Ahab şi a reginei Isabela care a adus până la 200 de preoţi care au făcut o mare propagandă în mijlocul populaţiei din Regatul de nord. Ilie i-a făcut o provocare: 'Ca să te convingi de adevărul cuvintelor pe care le spun', a spus Ilie, 'iată, în concurenţă cu preoţii pe care i-ai adus, să aducem jertfă fiecare Dumnezeului său'. S-a acceptat această propunere şi pe muntele Carmel au zidit fiecare câte un altar. Condiţia era să pună fiecare jertfa pe altar, iar dacă zeul are putere să trimită foc din cer şi să consume jertfa. Au adus întâi jertfă preoţii păgâni, jertfa a rămas acolo. Ilie şi-a pus şi el jertfa şi s-a rugat Domnului Dumnezeului său şi Domnul Dumnezeu a trimis foc din cer şi a aprins jertfelnicul”.

Peste jertfa adusă de sfânt 's-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele, şi pietrele, şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ' (III, Rg. 8,38). Această ardere de tot a tuturor regnurilor, animal (viţelul), vegetal (lemnul) şi mineral (pietrele) şi chiar a elementelor (apă, aer, foc, pământ) se petrece pentru a se obţine cunoaşterea pe care o cere sfântul: 'Auzi-mă Doamne, auzi-mă cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu...' (III Rg. 8,37). Într-adevăr, poporul lui Dumnezeu cunoaşte şi mărturiseşte: 'Domnul este Dumnezeu. Domnul este Dumnezeu' (III Rg. 8,39). Urmează punctul culminant de pe Carmel, al rugăciunii pentru ploaia care este nu numai pentru pământul uscat, ci şi pentru sufletele însetate de Mila lui Dumnezeu. Aici sfântul îşi îndeplineşte funcţia contemplativă: '...în vârful Carmelului s-a aplecat la pământ până a atins genunchii cu faţa sa' (III Rg. 8,42). Această prosternare totală într-un singur punct - vârf - exprimă o concentrare adâncă şi o scufundare în abisul Fiinţei.

Înălţarea la cer

„Atât de mare a fost personalitatea lui încât Domnul i-a făcut această favoare de a se muta din viaţa pământească la viaţa cea cerească fără a trece prin poarta morţii, a mai spus părintele profesor Dumitru Abrudan, referitor la Sfântul Prooroc Ilie care nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer: „Este a doua personalitate a Vechiului Testament despre care Sfânta Scriptură ne spune că s-a înălţat cu trupul la cer. Minunea a fost văzută de către ucenicul său Elisei. Ilie s-a înălţat fiind luat, răpit, după cum spune textul sacru, de către un car tras de cai, căruţă care avea roţile de foc”.

Potrivit tradiției, de Sfântul Ilie se mănâncă, pentru prima dată, roadă nouă de mere şi de struguri, nuci şi alune. El este considerat şi ocrotitorul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”, informează TRINITAS TV.

În ţara noastră, Sfântul Ilie este şi ocrotitorul aviaţiei şi al forţelor aeriene.

Sfântul Ilie și soldatul ce înjura de cele sfinte

Vorbind cu fratele Teoctist din Epir, la 20 iulie 1972, el m-a întrebat dacă am auzit de minunea care a avut loc în urmă cu cincisprezece ani, în Ioanina (Grecia), unui soldat care era rânduit să păzească cazarma. I-am spus că nu am auzit-o și i-am cerut să mi-o spună, ca s-o pot scrie, spre slava profetului Ilie.

Un soldat era staționat să păzească o baracă și la miezul nopții a auzit pașii unei persoane, care se apropia de el. Soldatul a crezut că era un ofițer care, așa cum se obișnuiește, venea să îl verifice. Soldatul a strigat: „Stai!” dar din nou, a auzit pașii apropiindu-se de el. Pentru a doua oară a strigat: „Stai! Cine-i acolo?” Cu arma în mână, nu a primit nici un răspuns. A fost apoi, forțat să spună: „Stai sau trag!”

De îndată ce a spus „trag”, arma i-a fost smulsă din mâini și a aterizat la aproximativ cincizeci de metri distanță. Apoi a văzut, dintr-o dată, în loc de un ofițer, așa cum a crezut că ar fi, un preot învăluit de o lumină strălucitoare, asemenea fulgerului. Când a văzut acest lucru, s-a înfricoșat foarte tare.

Preotul i-a spus: „Nu te teme, copilul meu, nu-ți fie frică, dar spune-mi, binecuvântatule, de ce hulești cele sfinte? Pe Hristos, pe Maica Domnului și pe Sfinți?”

Simțind remușcări, a început să plângă și și-a cerut iertare, spunând: „Iartă-mă, Părinte Sfinte, fac asta din cauza răutății mele și a multor ani petrecuți în obiceiuri rele. Iartă-mă!”

Sfântul i-a spus: „Trebuie să predici tuturor să se pocăiască și să nu huleascăcele sfinte (în societatea românească, cea mai întâlnită hulire este înjuratul de cele sfinte). Să comunici acest lucru și în metropolă și tuturor. Chiar și ziarele ar trebui să publice acest lucru…”

Soldatul a răspuns: „Nu mă vor crede, Sfinte. Dar spune-mi, cine ești?”

„Eu sunt profetul Ilie. Și pentru ca oamenii să te creadă mai mult, le vei spune că în acea stâncă (și a arătat spre zonă), vor săpa și vor găsi o biserică veche de-a mea și deasupra ei, să construiască o biserică nouă”.

El a mers și a povestit acest lucru întregului oraș și întâmplarea fost publicată în toate ziarele locale. Mulți au crezut și ș-au schimbat viața. Asociația de brutari, care îl cinstesc pe profetul Ilie, ca și patron lor, a săpat în stânca ce a fost indicată și au descoperit o biserică veche, construind una nouă, deasupra ei, în cinstea Profetului Ilie.

Soldatul a schimbat multe vieți și a trăit restul vieții sale ca un model de un bun creștin.



(Călugărul Lazăr, de la Mănăstirea Dionysiou, Muntele Athos)

traducere şi adaptare: Ioan-Lucian Radu
sursa: www.johnsanidopoulos.com via http://www.doxologia.ro/

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...n913mmgtea.jpg

Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc la 20 iulie pe Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul.

Sfântul Proroc Ilie a fost fiul lui Sovah, din cetatea Tesva, din Galaad, dincolo de Iordan, de unde şi numele Prorocului: Ilie Tesviteanul. A trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele iudeilor (c. 874-853 î.Hr.). Acest rege îşi luase de soţie o feniciană, Izabela din Sidon, femeie închinătoare la Baal, unul din zeii principali ai fenicienilor. Ea îndemna pe rege să părăsească vechea credinţă a iudeilor, în Dumnezeul cel adevărat, şi să se închine lui Baal, și regele și tot poporul să-l urmeze, întorcându-se de la Dumnezeu. Regele, preţuind mai mult deşertăciunea lumii acesteia, decât mântuirea sufletului său, a părăsit credinţa cea adevărată şi, îmbrăţişând el însuşi legea idolească, a dat poruncă şi mult ajutor spre aducerea poporului credincios la închinarea idolilor, prigonind pe apărătorii dreptei credinţe, ridicând temple păgâne, pretutindeni pe pământul lui Israel, şi ţinând în mare cinste pe slujitorii lui Baal.

S-a ridicat atunci, la chemarea Domnului, Sfântul Ilie Prorocul care, venind la curtea regelui, îl mustra, prin cuvinte aspre, pentru rătăcirea lui. Dar văzând că nu poate aduce pe rege la calea cea dreaptă a credinţei strămoşeşti, i-a vestit că se va abate asupra ţării o foamete mare, care va ţine trei ani şi jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credinţă. Pentru aceasta regele căuta să-l omoare. Prorocul Domnului s-a ascuns în Valea pârâului Chedron, unde mânia regelui nu-l mai putea ajunge. După trei ani şi jumătate însă Sfântul Proroc s-a întors la curtea regelui Ahab. Cu jertfa adusă pe muntele Carmel, jertfă asupra căreia Dumnezeu a trimis foc din cer, Sfântul Ilie a dovedit că străvechea credinţă, pe care o mărturisea și o apăra el, era credinţa cea adevărată! Poporul, văzând minunea Prorocului, a strigat: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!” (3 Regi 18, 39) şi, prinzând pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal, i-au ucis, ca să nu mai înşele poporul. Foametea a încetat printr-o ploaie binecuvântată trimisă de Dumnezeu la rugăciunea Sfântului. Prorocul Ilie a săvârşit şi alte fapte minunate: a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, a despărţit apa Iordanului şi a vorbit cu Dumnezeu pe muntele Horeb, Dumnezeu arătându-i-se ,,în vânt subţire” (3 Regi 19, 12). Prin vrerea lui Dumnezeu, Prorocul Ilie a fost ridicat la ceruri într-un car de foc, netrecând prin moarte. El s-a arătat, împreună cu Prorocul Moise, la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, pe muntele Tabor. Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii ne spun că Sfântul Ilie va reveni pe pământ, la sfârşitul veacurilor, ca înaintemergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos, mustrând pe Antihrist şi fiind omorât de către el, după care va fi înviat de Mântuitorul, Mielul cel biruitor.

20 iulie - Ziua Aviaţiei Române, a Forţelor Aeriene şi a Energeticianului

În ţara noastră, Sfântul Ilie este şi ocrotitorul aviaţiei şi al forţelor aeriene. Încă din anul 1913, pionierii Aviaţiei Române l-au ales ca ocrotitor pe Sfântul Slăvit Prooroc Ilie Tesviteanul. În aprilie 1964, ziua de sărbătorire a Aviaţiei Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când Aurel Vlaicu a zburat pentru prima dată. După anul 1990, Ziua Aviaţiei se sărbătorea în ambele zile, însă acest lucru a fost clarificat în anul 2004, când s-a stabilit ca în ziua de 20 iulie să fie sărbătorită Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene.

Tot în această zi este serbată şi Ziua Energeticianului, sărbătoare ce a fost precedată de manifestarea „Trofeul energeticianului“, statuată printr-un decret în 1972. Din anul 1992, s-a hotărât ca ziua de 20 iulie să devină „Ziua Energeticianului“, iar Sfântul Prooroc Ilie să fie ocrotitor spiritual şi al „soldaţilor luminii“, adică al celor care lucrează în centrale electrice, termocentrale, hidrocentrale, staţii transformatorii, reţele de distribuţie ş.a.

Important prooroc din Vechiul Testament, Sfântul Ilie este mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă. În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţă şi curaj demn de urmat. Potrivit tradiției, de Sfântul Ilie se mănâncă, pentru prima dată, roadă nouă de mere şi de struguri, nuci şi alune. El este considerat şi ocrotitorul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”.