Hristos a inviat! As dori sa discutam despre ce este crestinismul autentic. Cum se regaseste el in comunitatile de astazi. Si in afara Athosului care este o comunitate monahala, avem exemple puternice in enorii?

Nu stiu... Dar nu stiu nici daca in muntele Athos gasim crestinism autentic cu adevarat. Acum, e discutabil. Pentru mine, crestinism autentic este comuniunea cu Dumnezeu. Asta nu presupune neaparat respectarea unor reguli. Ce am inteles eu prin aceasta sintagma e redat foarte bine de Rafail Noica intr-un text publicat pe site-ul manastirii Dervent: www.dervent.ro. Restul e doar scrum.
Si nu cred ca putem vorbi de crestinism autentic la o intreaga comunitate. Crestinismul e o calatorie pe un munte, dupa cum spunea Steindhart: in orice moment poti doar sa aluneci sau sa urci, nu exista cale de mijloc, nu ai loc unde sa te odihnesti. Daca in timpul vietii ai ajuns pe varful muntelui e foarte bine, daca nu asta este, ai muncit degeaba. De aici, chiar daca ai ajuns aproape de varful muntelui, poti sa cazi in ultima clipa si tot ce ai incercat nu ajuta la nimic, cum poti sa iti aduni in ultima clipa puterile si sa urci muntele.
Eu vad crestinismul ca pe religia luptatorului, nu se lupta cu sabia, dar cu sine insusi o face permanente. Si ma intreb, pentru ce are nevoie sa se retraga in Muntele Athos, cand lupta cu el insusi o poate incepe oriunde si oricand?
Numai bine.
Mari

Crestinismul autentic o buna perioada a fost aproape mort. Acum vad ca mai sunt oameni care incearca sa reinvie acel spirit. Crestinismul autentic nu tine de cult, in crestinismul initial nu exista o diferenta intre comunitatea laica si clerica, ci era doar comunitatea crestina. Nu erau pastori,preoti,traditii preluate din alte culturi, biserica-institutie, care zic eu a pastrat crestinismul, dar a distrus multe idealuri. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sustin nici un cult, nici ortodocsi, nici catolici, nici protestanti, nici neoprotestanti,nici stiu eu ce. Prefer sa fie crestinism si atat, fara denominatii care numai distrug comunitatea crestina. Biserica a facut cateva chestii bune nu zic ca nu, dar a si ucis ideea de cercetare, cu "Crede si nu cerceta". In schimb primii crestini cercetau intens cartile NT, deoarece credinta vine din suflet nu din ce zice popa. Crezi in ce intelegi si consideri tu ca este bun, nu in ce ti se spune. Inteleg ca sunt oameni comozi, sau care nu au destula pricepere, si pentru ei este mult mai bine sa urmeze doctrine gata stabilite, altfel se ajunge la mormoni si alte culturi deviate rau. Dar pentru cei ce pot gandi, este pacat sa nu gandeasca un pic.

Ai niste idei care frizeaza logica si istoria Bisericii (mai degraba neoprotestante decat neutre).
1. De unde ai luat sintagma aceea "crede si nu cerceta"? Te intreb fiindca am mai auzit-o ca fiind pusa pe seama Bisericii de catre ateii comunisti, dar nici n-am auzit-o, nici n-am vazut-o scrisa nicaieri. Poate imi indici sursa.
2. De unde aveau primii crestini cartile NT care au fost scrise mult mai tarziu si pe rand? Deci credinta venea prin viu-grai, nu din cercetarea cartilor si nici "din suflet" (trebuia sa o sadeasca cineva acolo). Iar cei ce o vesteau au fost initial apostolii si apoi urmasii lor, "popii" si episcopii ("prea sfintii").
3. Problema este, tu ai destula pricepere? ca din ce-ai postat pana acum se vede ca ai mari lacune, sau cum spune proverbul acela "daca taceai, filozof ramaneai".
4. Singurul punct cu care sunt perfect de acord cu tine este ultimul: hai sa gandim inainte de a posta!

Nu stiu in ce masura ideile sunt neoprotestante(desi te asigur ca nu sustin in nici un fel neoprotestantii)
1. Nu apare efectiv ca sintagma, dar a fost atitudinea bisericii, care indemna oamenii sa nu puna doctrinele ei sub semnul intrebarii, altfel deveneau eretici,vrajitoare,etc. Desi in capitolul acesta catolicii cu Inchizitia au excelat, au fost si cazuri restranse pentru ortodoxie,insa acesteia ii lipsea puterea politica a papalitatii, prin urmare nu a putut sa faca prea multe.
2. Prima carte NT a fost scrisa prin anii 40 d.Hr. de catre Marcu din cate stiu, si a si fost folosita de multi crestini. Intradevar in primii ani era raspandita prin viu grai, si orice nou convertit incerca sa converteasca altii la randul sau, deci apostolii sunt apostoli, nu primii preoti. Erau autoritati bisericesti, dar mai degraba fiindca ei sunt discipolii lui Iisus. Apostolii au raspandit acele invataturi, iar dupa o vreme le-au si scris. Primii crestini au inteles fundamentul prin viu grai, dar si-au insusiti fiecare detaliu prin evangheliile scrise.
3. Nu stiu daca am sau nu... asta ramane de vazut. Cat despre lacune, citeste mai atent. Nu sunt perfect dar te asigur ca stiu despre ce vorbesc, atfel nu as fi postat/
4. Hai sa gandim intotdeauna nu doar inainte de a posta.

Protestantii(si aici ii includ si pe neoprotestant) au dreptate la cateva puncte, gresesc la altele(cam multe), dar imi displace total aroganta lor, sustinand prin tot portul lor ca ei ar fi gata mantuiti de la nastere, si desi se pretind a fi smeriti, nu pot intr-o conversatie sa nu spuna ca Il iubesc pe Iisus. E un lucru frumos sa Il iubesti pe Dumnezeu, dar nu trebuie sa te lauzi continuu cu aceasta.

Inca studiez sectele crestine,deci nu pot pretinde ca stiu toate in aceasta materie, desi momentan incerc sa inteleg filozofia gnosticilor.

Nu stiu daca merita sa-ti pierzi timpul cu asa ceva; s-ar putea sa-ti epuizezi viata inutil.

Religia este unul din lucrurile fundamentale din viata omului, deci eu nu cred ca orice activitate de studiu religios e o pierdere de timp. In legatura cu irosirea vietii invata-ne tu Sf. Intelept Eugen cum ar trebui sa ne petrecem viata. Eu sunt de parere ca sa cauti cunoasterea e un scop sanatos si normal in viata, ceea ce nu pot spune despre chestiuni cum sunt sa-ti doresti bani multi, succes in cariera, o casa mare, sau mai stiu eu ce chestie puerila plagiata din filme de proasta calitate.

Imi imaginez ca ai citit volume intregi de scrieri patristice, de vreme ce ai ajuns la studiul sectelor crestine.

Multumesc pentru "aprecieri", dar nu te mai obosi, sunt imun la ele. Cunoasterea nu poate fi un scop in sine, e un fel de "arta pentru arta". Vrei sa fii cel mai destept, cel mai informat din cimitir?
Esti poet. Mai bine cere de la Dumnezeu intelepciune si le vei afla si pe celelalte.

Da Eugen sunt un adept al cunoasterii pentru cunoastere. In fond daca am afla adevarul, acel adevar absolut, viata ar capata sens si am trai-o asa cum trebuie. In legatura cu ultima propozitie... pusa langa ce spuneam eu are tendinte pleonastice. Cunoasterea inseamna intelepciune, si desi nu sunt increzator in ierarhia clerica, cred totusi in Dumnezeu, si sunt destul de siguri ca am sanse egale de mantuire cu orice om care sustine ca doar prin preoti te poti mantuii. Cer intelepciune pentru ca o data cu ea ai totul. In orice caz ma simt flatat pt faptul ca ma consideri poet.

E urat ca faci pe nevinovatul dupa ce l-ai atacat pe Eugen cu sintagma: "Sf. Intelept Eugen".
Din volumul "Cunoastere pentru cunoastere" special: tu nu vrei sa respecti autoritatea preoteasca ca intermediar intre tine si Dumnezeu. Dar tu atunci cand citesti Sfanta Scriptura nu esti intr-o legatura directa cu Dumnezeu. Tu esti conditionat de intelesul cuvintelor pe care l-ai primit... de la oameni, de la parinti - un fel de "preoti" in cazul tau, niste preoti pe care nu i-ai observat. Nu poti avea o relatie directa cu Dumnezeu prin litera, ci prin duh. Si Hristos a spus lucrul acesta, si se gaseste in Biblie, sper ca mesajul nu a ajuns distorsionat datorita "preotilor" tai.

Fara o relatie personala cu Dumnezeu este imposibil sa te numesti crestin. Aceasta relatie personala cu Dumnezeu este mijlocita de propovaduirea Bisericii ca pastratoarea si transmitatoare a evangheliei, creste in Biserica si se desavarseste in Biserica. Insa nimeni si nimic nu inlocuieste relatia personala cu Dumnezeu care se dezvolta prin rugaciune, prin cautarea si cercetarea cuvantului lui Dumnezeu, prin participarea la sfintele slujbe, prin primirea Sfintelor Taine. Participarea la viata Bisericii nu este una pasiva asa cum au multi impresia. Pe Hristos il descoperim pe masura ce implinim poruncile Lui. Aceasta este calea spre Dumnezeu...implinirea Evangheliei!

ai dreptate:)

Alexandr-Bazil, iti impartasesc intru-totul parerile. Nici eu nu suport sa "cred" doar pentru ca scrie intr-o carte, sau ca a spus un preot ceva. Cei ce cred in Hristos se numesc crestini. Dar si alte religii cred in Dumnezeu, chiar daca nu prin Hristos ca Fiul. Ma rog, asta e treaba unora daca spun ca au drepturi de autor asupra lui "Dumnezeu".
Cunoasterea este foarte importanta. Cunoasterea fara credinta nu duce nicaieri, la fel ca si credinta fara cunoastere. Daca crezi orbeste in ceea ce o dogma iti spune, asa cum se modifica ea de la secol la secol in functie de interesele bisericesti, nu cred ca ajungi sa cunosti Adevarul. A crede in Dumnezeu, in Isus si in Invatatura sa este corect. Si eu ma intreb cat din adevarata Invatatura mai este acum neatinsa de interese de putere, de politica bisericeasca.
Fiecare este liber sa-si aleaga drumul si nimeni nu ne poate obliga sa renuntam la cunoastere. Nu le neg Calea celor care iau litera de lege tot ce biserica spune. Este un drum bun pentru ei, pentru ca l-au acceptat si ii implinesc. Insa ca si pentru tine, a cunoaste si a intelege este si pentru mine la fel de necesar. Iar credinta in Dumnezeu nu se poate masura din exterior, oricat de mult ar incerca sa o faca cei din afara. Credinta o simtim in noi si nu facem atata caz pe seama ei. Nu este un obiect de comparatie, de ierarhizare.

"Daca crezi orbeste in ceea ce o dogma iti spune, asa cum se modifica ea de la secol la secol in functie de interesele bisericesti, nu cred ca ajungi sa cunosti Adevarul."

Asa este ,numai doctrina crestin ortodoxa nu s-a modificat de 2000 de ani ,indiferent de regimul politic ,deci numai prin ea descoperim Adevarul.

"A crede in Dumnezeu, in Isus si in Invatatura sa este corect. Si eu ma intreb cat din adevarata Invatatura mai este acum neatinsa de interese de putere, de politica bisericeasca."

Ramine valabil ce am spus mai inainte.

Dogmele sunt ca niste turnuri de aparare, fara ele suntem asemenea unei cetati fara aparare in fata unor erezii sau alte agresiuni ale mintii autonome ale unor persoane. Sfintii care au formulat aceste raspunsuri pentru intreaga Biserica, din toate timpurile, nu s-au exprimat subiectiv, ci au ajuns la o formulare unitara petru ca mintea lor nu este autonoma, subiectiva, "mintea lor a devenit mintea lui Hristos", dupa cum spune Par. Teofil Paraianu.

Cine reuseste sa vada dincolo de dogme, ajunge la acelasi Adevar Universal (parca si vad ca-s acuzat de francmasonerie). Sfintii au ajuns cu simtirea dincolo de dogmele bisericesti si cine are deschiderea sa citeasca si altceva, poate vedea ca intelepciunea umana nu este atat de diferita de la o credinta la alta.

Personal nu pot sa merg decat pe o carare batatorita de altii, nu intamplator Hristos se numeste pe Sine "Calea, Adevarul si Viata". Drumul acesta deschis de Sfinti prin invatatura lor (dogme) este sigur.