Buna ziua tuturor,si Dumnezeu sa va ajute
Am o intrebare.Ce ar trebui sa faca o femeie crestina care este abuzata psihic( jigniri,tipete,amenintari.....),sa indure, si sa accepte astfel de tratamente de la sotul ei,sau poate riposta si chiar inainta divort.De multe ori in aceste incidente el nu tine cont ca este si un copil de 5 ani martor....care sufera enorm.
Cum vede biserica astfel de incidente?
Multumesc

Divorteaza. Copilul va creste cu mari sechele emotionale din cauza abuzului. Si nu te minti pe tine insati, nu esti numai tu abuzata ci si copilul care, chiar daca are numai 5 ani intelege multe. SI de multe ori nu intelege, ceea ce e si mai rau si mai treist.

Am citit recent un articol in ziar. Daca un barbat incepe sa jigneasca sau sa loveasca o femeie, el nu se mai indreapta si va continua. DIn nou, nu te amagi, nu il poti schimba, si nu merita un astfel de barbat care nu are respect fata de sotia sa sa iti sacrifici copilul pentru a fi cu el.

Aici pe forumul asta o sa iti spuna unii ca trebuie sa te rogi, sa rabzi si sa speri ca Dumnezeu va face o minune. Dar minunile sunt extrem de rare. Si eu iti spun din experienta personala, avand astfel de probleme in familie in trecut, ca nu are rost sa fie ranit copilul pentru asa ceva. Divortul este o optine mai buna, decat sa ajungi inevitabil la ura. Mai ales ca si copilul va creste sa il urasca pe tatal lui daca il vede tratand-o astfel pe mama sa.

Nu as putea sa va sfatuiesc sa divortati sau nu...dar un lucru stiu:dak ai mei divortau mai devreme(nu dupa 15 ani de chinuri)poate nu eram atat de instabila emotional...si cu un frate bolnav psihic(nu din nastere).discutati cu duhovnicul dv.

Cred ca ar fi bine ca data viitoare sa duci temporar copilul la o ruda si sa vii acasa cu politia, sa-l ia macar cateva ore la sectie. In felul asta va intelege ca poti sa ripostezi si ca nu vei mai indura mult comportamentul lui daca nu vrea sa se schimbe. La fel ai putea sa-i aduci si familia lui sa vada cum ai tu de suferit, daca n-ai facut-o pana acum.

Mai sunt organizatii care se ocupa de problema violentei in familie (vezi pe internet) - poti apela si la ei, sunt sigur ca te vor ajuta.

In caz ca nu si nu, gandeste-te la copil si separa-te o perioada de sotul tau, daca ai unde sta. Asa va vedea daca ii place sa ramana singur.

Altfel, solutia ultima este sa divortezi.

In astfel de situatii cheia e iertarea:

Coloseni 3:13. [color=green]Ingaduindu-va unii pe altii[/color] si [color=red]iertand unii altora[/color], daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.

Maleahi 2:16. [color=blue]Caci Eu urasc alungarea femeii"[/color], zice Domnul Dumnezeul lui Israel, "si ca cineva sa intinda nedreptatea pe vesmantul sau", zice Domnul Savaot. "Deci aveti respect pentru viata voastra, si [color=red]nu mai savarsiti aceasta viclenie![/color]

Matei 5
31. S-a zis iarasi: "Cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea carte de despartire".
32. Eu insa va spun voua: [color=maroon]Ca oricine va lasa pe femeia sa[/color], in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, [color=maroon]si cine va lua pe cea lasata[/color] savarseste adulter.

Biserica se opune divortului.

Exista un proverb: Daca nu ai reusit sa bagi de seama anumite lucruri inainte de casatorie, atunci e mai bine ca dupa, sa nu le mai bagi in seama.

Da, sa rabzi, sa te rogi sa vada niste lucruri. Asa ar fi crestineste. Dar se ajunge uneori ca sa te intrebe chiar copilul de ce nu divortezi, ajunge sa vada ca ti-e mai bine fara scandal.

divort...the only way...decat sa stai cu un tembel...mai bine singur...

Dar intrebare: cum se face ca inainte de casatorie unii oameni vad ca viitorul lor partener nu ii cum trebuie, dar totusi se casatoresc?

Fiindca isi fac iluzii ca totusi, poate il pot schimba spre bine, ca atunci cand o sa vina copii o sa se indrepte, ca atunci cand mai imbatraneste o sa se rezolve problemele. Ceea ce este fals, lupul isi schimba parul, dar naravul ba.

Eu nu cred ca pentru o greseala facuta in tinerete cineva si copiii trebuie sa sufere toata viata.

Dar intrebare: cum se face ca inainte de casatorie unii oameni vad ca viitorul lor partener nu ii cum trebuie, dar totusi se casatoresc?

Inainte de casatorie era numai lapte si miere,si nici pe tatal lui nu a vrut sa-l cunosc,abia dupa casatorie mi-am dat seama care era motivul.Oricum lucrurile sau inrautatit dupa ce am nascut asta intamplandu-se dupa trei ani de la casatorie.
Stiu ca trebuie sa iert si de cele mai multe ori imi este si mila de el, cat de deznadajduit este si fara pic de speranta.Ma rog de patru ani pentru el.Sper si cred ca va gazi intr-o zi calea prin care sa-l caute pe Dumnezeu.Numai asa isi mai poate gasi linistea.Nu este multumit de nimic....vede doar rau in jurul lui..
Multumesc pentru mesaje,Dumnezeu sa va ajute

Inca ceva,trebuia sa vad inainte de casatorie lipsa de credinta.....dar nici eu nu aveam cunostinta de cele sfinte:( Doar problemele de sanatate inainte de-a avea copilasul m-au facut sa-l caut pe Dumnezeu.A fost singurul mod in care s-au rezolvat problemele de sanatate si am putut aduce pe lume un copil sanatos si frumos-Numai prin lucrarea lui Dumnezeu.
Dar drumul acesta ( 4-5 ani) m-a schimbat si pe mine, eu zic in bine,sotul meu crede ca in rau.Rade cand merg la spovedit:( Si spune de tatal meu care merge in fiecare duminica la biserica ca este cu capul...pana de curand ma feream sa nu ma vada cu cartea de rugaciuni in mana...
totusi sper ca o sa ajungem intr-o zi sa mergem impreuna toti trei la biserica,sa ne spovedim si impartasim impreuna...
cam asta e povestea mea :)

Of, Elena, te inteleg. Cunosc multe cazuri asemanatoare in care sufereau nu numai sotiile ci si sotii. In unele situatii s-a ajuns la divort si a fost mai rau si pentru sot si pentru sotie si pentru copii. In altele, prin rabdare, s-au mai indreptat lucrurile, iar in altele asa au dus-o pana la moartea unuia dintre soti. De regula, dupa moartea sotului care a facut necazuri, sotul supravietuitor, care a fost victima, nu s-a recasatorit. Intotdeauna i-am admirat pe acestia din urma.
Tu ai o intelegere crestineasca foarte buna si sunt sigur ca vei proceda corect. Am retineri in a-ti da sfaturi pentru ca, barbat fiind, ai putea sa ma suspectezi de partinire. Pot, in schimb, sa te asigur ca sunt alaturi de tine. Dumnezeu sa te ajute.

Dar oare tu cum il tratezi?

De unde stim ca nu minti si tu nu faci la fel sau poate mai rau il inciti dar fiind femeie se trece cu vederea chiar si de politie, deoarece prin definitie acceptata de societate femeia este slaba. Eu nu zic nimic pina nu-l cunoastem si pe sot. AM INVATAT LECTIA din multele exemple din jur.

Nu vorbesc aiurea ci direct de la tribunal, de la o ruda de a mea care este de 30 de ani judecator

... cautind pe internet veti vedea ca in ultima vreme cel mai mare trend este cel al barbatului abuzat insa ei se feresc sa denunte femeia care il asalteaza fizic si psihic cind are chef si atit ii trebuie barbatului sa ridice un deget sau sa zica ceva ca a si zburat din casa cu politia pentru minim un an de zile... Femeile la inceput se bucura de aceste noi legi women-friendly si se folosesc din plin insa mai tirziu relizeaza cit de manipulate de democratie sunt si uite asa isi distrug familia si ajung ca ignorantele de caruta

hai mai andrei, las-o mai usor cu legile astea women-friendly... auzi, barbatul abuzat! o fi, unul la o mie, dar cate femei nu sunt abuzate de soti mitocani si nu se plang? iar cand rupe una tacerea si se plange e acuzata ca e feminista sau mai stiu eu cum. rusine barbatilor care gandesc asa!

apropo, ce motiv ar avea elena sa ne minta pe noi aici?

cum o fi asta?? se vede ce mult respect ai tu ptr femei, ma ierti ca-ti spun.

Cel mai bine pentru femei este sa invete jujitzu:D.Cand se infierbnat masculul,pac,o lovitura subcentura:D,si liniste desavarsita.De fapt,se vor auzi niste icnete.ma iertati,eu azi chiar am chef de glume.Da oricum,femeia trebuie sa riposteze,si la o adica,sa divortezedecat sa stai cu un nebun in casa,mai bine singur.Apoi exista si alte feluri de ati bate joc de sotie.Eu stiu pe cineva,care adivortat(o femeie),cu 2 fete,pentru ca sotul se credea un sfant in viata.Adica...,intelegeti voi ce vreau sa spun.Si femeia i-a zis bye bye si la gara.:D

Sotul de care zici ca se poarta nebuneste si te "abuzeaza" ti la dat cineva cu fortza ca sa-l iei de barbat?, sau ti l-ai ales tu?
Daca ai fost obligata sa te mariti cu el, lasa-l si cautati altul mai bun. Dar daca tu ti l-ai ales, atunci rabda-l si sa-ti adunci aminte ca i-ai fagaduit lui Dumnezeu prin taina cununiei ca veti fi inpreuna la bine si la rau pana la ultima suflare. Barbatul necredincios trebuie sa se sfinteasca/indrepte prin femeia credincioasa

Citand Cozia

Dar oare tu cum il tratezi?

Iti dai seama ca nu-l aplaud cand vorbeste urat,am explicat de nenumarate ori ca nu prin tipete si vorbe urate ne impunem o parere ci prin argumente.Si daca nu avem acele argumente mai bine am renunta sa ne impunem punctul de vedere.
Problema nu este la mine ca nu mai suport,ci la el ca ma acuza ca nu-i mai ofer afectiunea pe care i-o ofeream cand se purta frumos cu mine.Cred ca gresesc dar nu mai pot sa mai fiu cum am fost.Il iubesc foarte mult,sentimentele puternice care au existat la inceput nu vor disparea niciodata definitiv...numai ca imi este frica sa mai sper ca va fi bine.Este bine o luna doua dupa care ma astept deja la ceva rau.
Imi spune ca m-am inchis intr-un glob de sticla.O sa spuneti ca asta inseamna ca nu pot sa iert...voi vorbi si despre aceste aspecte cu duhovnicul maine.
M-am indepartat de el tocmai pentru a nu mai fi afectata de comportamentul lui...dar nici macar nu poate sa astepte macar cu aceste tipete pana ce doarme copilul...cand vrea sa tipe...tipa.
I-am spus ca daca mai face circ de fata cu copilul..i-au baiatul si merg la prieteni si le spun ca astept la ei pane ce se mai racoreste sotul...s-a cam speriat..dar nu l-a tinut mult.
va iubesc

Elena, dupa cele cate le-ai mai amintit acum, eu cred ca e bine sa ai rabdare cu el ca nu-i om rau, doar o face pe raul.
Intre timp, tu cauta sa-ti intaresti credinta in Dumnezeu si linistea launtrica. Si treptat se linistete si el! Deci, fa PROBA RABDARII CU BUCURIE INTRU DOMNUL:)nu cu sila! SI O SA VA FIE BINE!

Pai la bine si la raul care vine din afara casatoriei,nu de le raul facut de un om sarit de pe sine.Si oricum,taina cununiei inseamna "taian dragsotei","a unirii","a armoniei",nu a tipetelor,racnetelor,jicnirilor,urii.Ce taina mai este si asta?Pai se vede si de pa marte cand unul nu mai tine la partenerul de viata.Si daca nu mai tine,insemna ca nu mai tine,adica d-ai drumul sa se duca.Nicaierinu zice Sf Ap Pavel ,ca barbatul rau sau nebun,se indreapta prin femeia normala la cap.Se referea la iubirile dintre cei de alta credinta,nu la lipsa dragostei.Nu mai incercati sa stramabati Evanghelia,ca sa dea bine.Mantuitorul spune ca in caz de adulter se pot desparti.Sotul care isi jicneste sotia in permanenta este adulter,adica este unit cu dracul,si sotia nu are de ce sa fie si ea in comuniune cu dracul.

Elena, sigur ca ne dorim sa fim lipsiti de durere. Dar noi nu cunoastem si bucuriile voastre ca sa putem da cel mai bun raspuns. Daca spun - trebuie sa porti aceasta cruce, ar insemna sa spun ca e o invitatie la o viata nefericita. Dar pot sa spun ca si printr-o credinta puternica, nu vei mai rabda singura, sau mai bine zis nu vei mai rabda deloc, ca ea va fi asumata de Hristos. Si asa putem avea si un raspuns la aceste cuvinte: "Va spun ca oricine va lasa pe femeia sa afara de cuvant de desfranare si va lua alta, desfraneaza, si cel ce va lua pe cea lasata desfraneaza".

Nu Jane , nu intelegem ce vrei sa spui prin faptul ca sotul se credea sfint.

Eu cunosc un caz in care dupa multi ani de viata traita in pacat, necununati, in ignoranta fata de biserica, cu copii needucati in valorile si in Tainele crestine, tatal brusc se trezeste(sau in alte cazuri mama) si incepe regulat sa se roage, sa se reapropie de cele Sfinte, sa-si puna viata in ordine vorbind cu Duhovnicul, insa ea nu este alaturi de el, si nu numai asta dar se si opune, persistind sa traiasca in pacat ,in omul vechi. Mai mult efectul rugaciunii incepe sa-l simta cel virit in ea care vazind teren fertil o indirjeste tot mai mult impotriva lui,...il simte cind se roaga, creaza provocari viclene, INCITA COPIII IMPOTRIVA LUI, iar copiii si ei nefiind dusi la Biserica IMEDIAT se alatura "puctului de vedere" al mamei care de fapt este al satanei...insa ce stiu ei...ei doar stiu ca tata a luat-o razna si merge Duminica la Biserica

Intimp[lator stiu si cazul in care tatal vazind ca nu are trai cu familia si mai ales sotia care fierbe de cite ori aude de Biserica a renuntat la a mai merge la Biserica si "s-a intors" la viata cea fara Biserica si sa stii jane ca sunt bine merci...ii tine cel necurat pe linie de plutire asa cum o face cu milioane de "clienti". Ea, sotia se bucura nespus ca a invins si ca i-a scos "prostiile" din cap

...inainte il vedeam citind acatiste pe ascuns in masina in timp ce o astepta pe fica sa de la cursuri, iar acum....sta Duminica dimineata si face gratare si pune berea la rece

Mirela:
...stiu ce vorbesc

De acord cu tine Cozia,
Ce ar trebui sa faca barbatul cu pricina, sa mearga in fiecare duminica la biserica sa se roage in continuare si sa zica da-i Doamne minte sotiei? Eu asa cred,dar de cele mai multe ori cel ce apuca drumul spre cele sfinte este mai cu capul pe umeri si incearca sa tina cont si de parerea celuilalt si atunci simte ca se rupe in doua si ajunge sa nu-l multumeasca nici pe cel ce insista sa nu mearga la biserica in fiecare duminica si nici cel ce apuca drumul spre cele sfinte nu-i multumit ca nu poate sa inainteze pe aceasta cale.
Este greu, dar nu imposibil

Nu era chiar asa.Amnadoi mergeau la Biserica,insa barbatul era mai distant,se credea mai "curat"Dupa mai multe refuzuri,femeia a plecat.Merge si acum la Biserica,insa are un nou sot,care are grija de ea,nu o considera un obiect de lustruit.Stiu ca sunt si cazuri de care spui tu,nu neg.cunosc si eu.Insa aici era vorba despre cum barbatii isi abuzeaza psihic femeile.Poate deschidem un topic invers,Barbatii abuzati de femei.Acolo,vom veni cu late exemple.

elena1974: am explicat de nenumarate ori ca nu prin tipete si vorbe urate ne impunem o parere ci prin argumente.

Draga mea, unii barbati nu au nevoie de argumente, ci de laude! Daca ii lauzi sunt "painea lui Dumnezeu", iar daca le faci cea mai mica observatie, se transforma in "tsunami".
Dar, cum a mai spus cineva, ar trebui sa vezi cu ce gresesti si tu in aceasta relatie. Chiar daca greseala ta este infima, trebuie sa o gasesti si sa o indrepti.
Psihanalistul Carl G. Jung spune, ca acolo unde se cearta doi, vina e impartita, in mod inegal ce-i drept, dar fiecare are o parte de vina. Analizandu-ti partea ta de vina, ai infinit de multe de invatat.
Rugaciunea este buna, insotita de tamaierea casei, stiut fiind, ca diavolul fuge de tamaie.
Cine trece de asemenea momente grele in casnicie, va ajunge sa traiasca si clipe fericite, pe care , despartindu-se de sot, nu ar mai fi apucat sa le traiasca.
Dar...fiecare face cum crede de cuviinta. Intrebarea e: "Vrei sa ai pace in casa sau vrei sa ai dreptate?!?" Poate e bine sa mai cedeam din cand in cand in favoarea celuilalt.

O femeie crestina, draga Elena, este o femeie in general echilibrata si stie ce vrea de la viata, iar de intalneste un barbat cu apucaturi pe care tu le-ai enumerat, il ignora si nici un caz nu se casatoreste cu el. In expunerea ta nu faci precizarea a inceput "calvarul"tau. Dintr o dat ? Imposibil ! O cauza exista, iar "vina"probabil este cat de cat impartita. Obiectivitatea in astfel de situatii neplacute, este extrem de importanta. Amandoi , cu siguranta sunteti atinsi de patima mandriei, ce nu va lasa loc de reconciliere. Mandria, orbeste, iar fiecare in parte, nu-si recunoaste vina. Solutia e la indemana ta, find crestina declarata. Dubleazati afectiunea fata de el, cedeaza putin de la tine, macar formal . Cu tact, dragoste, credinta sunt sigur ca vei trece (veti trece), peste acest impas.

Din cate stiu, preotul ii ia pe amandoi la spovedanie, Elena.
Mania asupra sotiei nu e crestineasca. Sa acoperim pe celalalt, asta da. Sa-i facem si partea lui de treaba, fara repros, e crestineste. Sa-i fim alaturi la bine si la rau. Sa incercam sa ne purtam bine cu el, ca poate se schimba. Sa nu-i reprosam.
Iar daca copilul e afectat, pai o mama n-are decat sa si-l apere, chiar daca asta inseamna sa divorteze.
Asa, Cristiboss, suntem tot noi, femeile de vina, ca ne-am casatorit cu ei, daca ei tipa! Iar daca ameninta, poate nu suntem echilibrate! Parca n-ai fi vazut prin lumea asta gelosi, betivi, sau cu alte apucaturi- manifestate dupa luna de miere!

Frate, daca ti-ai ales un nebun, firesc e sa-ti duci crucea! Cine vrei sa i-o duca?
Daca nu s-a rugat la Dumnezeu sa-i dea jumatatea potrivita, acum sa-l rabde asa nebun cum e, ca singura si l-a ales!
Ca poate spune multi ca la cununie n-a fost asa...Acuma s-a schimbat...! NEADEVARAT!

Si apoi unde sunt ceilalti copii? Dece are numai unul? Numai odata au avut contact sexual? Si apoi s-au infranat..:rolleyes: Bine ar fi sa fie asa! Dar tare ma tem ca sufletele acestor copii pe care trebuia sa-i mai aibe si nu-i are, astia o chinuie!
Pacatele se intorc inapoi prin NEBUNIE/BETIE ori altele mai rele, ca sa le rabzi, sa-ti faci motiv de mantuire si tie si celor carora le-ai gresit. Nu rabzi necazul asta si alergi dupa un barbat mai bun, mare sanse ai s-o patesti si mai rau!
Si-n final, ai dreptate! Sa nu ne dam mari duhovnici vazator cu duhul si specialisti in evanghelie:rolleyes:, caci doar cine-o spovedeste si-i stie pacatele, poate sti dece i-a inebunit barbatu-sau:).

Am dat mare atentie fiecarui mesaj in parte,
Am deschis acest topic deoarece maine merg la duhovnic si vreau sa stiu exact ce trebuie sa intreb.
Da recunos ca sunt in mare parte si eu vinovata,sunt si mandra ca doar asta nu ma lasa sa ofer afectiune in perioadele de liniste,am si pacate multe.
Daca el ar pleca, nu as cauta un altul nici in ruptul capului,dar sper ca asta nu se va intampla.
Spunea cineva ca nu ne stie momentele fericite...avem parte si de momente fericite...sper sa fie din ce in ce mai multe.
Sotul meu are si multe calitati,munceste mult,aduce bani in casa,este un tata bun(fac exceptie momentele in care tipa si nu tine cont ca cel mic este in preajma)
De mers la spovedit impreuna el nici nu vrea sa auda,sau sa se spovedeasca singur.
De rugat,este clar ca nu ma rog destul si asa cum trebuie,ca daca m-as fi rugat cu mai multa credinta sigur acum nu mai eram in aceasta situatie,si am fi mers toti trei impreuna duminica la biserica.Dumnezeu zice ca daca avem destula credinta putem muta muntii...eu nu am:(
Nu am de gand sa divortez, imi place sa fim toti trei impreuna,dar in liniste.
Copii nu am mai multi din motive medicale...nu ca as fi avut mult mai multi dar un al doilea copil in mod sigur.
Of Doamne sunt atat de multe,nimeni nu are cum sa vada adevarata situatie,sa-l lumineze Dumnezeu pe duhovnic sa-mi dea sfaturile cele mai bune,nici eu care sunt in aceasta familie de aproape zece ani nu mai stiu ce sa cred.
Duhovnicul mi-a spus mai de mult, ca Dumnezeu nu vrea ca sotii sa se desparta,doar noi va trebui sa gasim o cale de mijloc in toate.
Multumesc,mi-ati fost de mare ajutor.

Am incercat sa rspund la unele intrebari sau afirmatii,sper ca am reusit???

buna elena ,eu nu mi permit sa dau sfaturi fiindca si eu sant intro situatie asemanatoare plus probleme financiare 2 copii si el nu munceste dar ma jigneste zilnic,ce sa fac nu am avut taria sa divortez si nu ma intreba de ce si apoi problemele au venit din ce in ce mai multe dar eu cred ca nimic nu este intamplator pe pamant ci ca asa vrea BUNUL DUMNEZEU cu noi oameni .eu una am cedat si mi am gasit alinarea in biserica in duhovnicul meu sa ma indrume pe drumul cel bun si cu lasarea in voia DOMNULUI fiindca doar el stie incotro ne indreapta viata,pot doar sa ti spun sa lupti cu tine sa nu renunti sa te rogi pentru voi si sa dai ascultare duhovnicului tau si dumnezeu cu tine SA TI AJUTE BUNUL DUMNEZEU ,si sa dai un semn ca ti este bine

Ancah,

Diavolul fuge de tamiie daca cel ce-l poarta in casa SE LEAPADA DE EL. Daca la sfintenia casei doar unul dintre soti constientizeaza acest lucru, si crede, iar celalalt(sotia) NU, asa cum s-a intimplat in cazul descris de mine mai sus(sotie care ia in deridere toate cele sfinte), atunci la sfestanie diavolul se aliaza cu sotia si-l TERMINA pe sot deoarece acum necuratul are suport INTRUPAT, pe sotie si chiar si pe copii in lupta lui impotriva celui ce se sfinteste(posteste si se roaga), adica al sotului

In cazul stiut de mine, sotia cind a auzit ca preotul vine sa sfinteasca casa a facut urit, turba, ii ieseau ochii din orbite, si-a luat copilul si a plecat de acasa nu inainte de-ai urla sotului in fata ca nu cumva parintele sa intre cu tamiie la ea in camera si prin lucrurile ei, si a stat pe strazi si a asteptat pina preotul a plecat dupa care s-a intors si a sarit sa deschida toate geamurile ca sa aeriseasca.

Ea, sotia i-a reprosat ca el ii impune sa faca ceva impotriva vointei sale(cxa este tiran)( de a nu tamii casa si a-l lasa pe preot sa spuna rugaciunile arhanghelului Mihail)
......si NU A TRCUT MULT TIMP, si EXACT cum a prezis Duhovnicul sotului, ceva rau s-a intimplat...ea printr-o viclenie organizata minutios l-a dat afara din casa...

Deci aveti grija IN CE CONDITII CONJUGALE faceti sfestanie ca nu este de joaca!...in aparenta nesemnificativa ea facuta de un monah poate avea efecte foarte puternice si zguduitoare, negresit vindecatoare pentru acea familie.......insa manifestarea vindecarii nu este intotdeauna PLACUTA

Omul are vointa proprie si libera. Dumnezeu nu il poate face bun cu forta. Eventual il poate tranti bolnav la pat ca sa se linisteasca, sau baga in pamant, ca sa te scape de el (s-a mai intamplat, vezi vietile sfintilor).

Nu pot sa zici nici sa divortetzi nici sa nu divortezi. Zic doar sa te rogi, si Dumnezeu te va ajuta.

Bogdan.

PS: Oare daca ai incerca sa il ameninti cu divortul, nu ar fi suficient pentru a-l trezi?

:) probabil, dar problema este ca te gandesti la cazuri particulare si ai tendinta sa generalizezi.

Mai frate Cozia mata crezi ca diavolul fuge de mirosul de tamaie? :D
Hai ca ma ia rasul.

Fuge Misule..dar nu intotdeauna ci stii cind ...cind nu mai esti al lui ci asa neputicios si pacatos cum esti incerci cu puterea ta sa te apropii de Hristos, atunci fuge...asa cum nici Hristos nu putea vindeca fara ca cel ce se vindeca sa creada
El vindeca pe citiva care credeau iar restul poporului se "tira" spre el si nu capata vindecare pina nu se lepadau de cel rau

Pe cei care veneau la Hristos ca la urs , Apostolii de regula ii indepartau, ii trimiteau la plimbare

eu chiar cred ca fuge de tamaie, intotdeauna.

mi-ai adus aminte ca la noi a venit odata parintele cu Boboteaza si sotului meu tocmai i se pusese pata ca nu vrea sa stie de asa ceva. prin urmare, s-a pus imbufnat in varful patului, pretinzand ca doarme. am incercat eu sa-l conving sa renunte la "planul" lui, dar fara succes. in fine, a ajuns parintele si la noi acasa, a pregatit busuiocul si aghiazma si ma intreaba si de sot, ce mai face (ca intotdeauna ma intreaba de el si ii ureaza toate cele bune, desi nu-l prea vede la fata)... eu ii spun ca se odihneste, in dormitor, si el atunci zice: pai sa asteptam sa se trezeasca. si am mai stat noi putin de vorba in bucatarie, cand, ce sa vezi, apare si sotul meu in capul oaselor, fara sa mai faca scene, si atunci parintele ne-a binecuvantat si noua casa. :)