Sunt intr-o stare foarte proasta am idei rele,imi vine sa sar de pe bloc chiar daca bunicul este preot ortodox!!!!nu i-am spus dar nu stiu ce sa fac!!:(este din cauza examenului de capacitate!!!as vrea sa sar de pe bloc!!!!:(((HELP MEEE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!S .O.S

omule revinoti in fire....viata este mai mult decat un examen najpa....si eu am trecut de examenul ala..e ujor....isa e mai nasol bacu ....care vine acum pt mine. ...cred ca ar fi bine sa incepi sa citesti din Sfanta Scriptura ....si viziteaza si tu pe duhovnicul tau.....presupun ca ai.. o sa te indrume el. O si neeaparat citeste cap 2 din Cartea Intelepciunii lui Isus,fiul lui Sirah (Eclesiasticul) din Sfanta Scriptura. :D

Sa stii ca prima conditie a mantuirii nu este scoala, asa ca ai grija sa nu ratezi tot, sper ca logica e la locul ei. Probabil ca ai ajuns in situatia asta ca urmare a neglijentei tale. Sa stii ca un bun crestin este atent cu toate lucrurile din viata, pe toate le face ca pentru Dumnezeu. Daca ti-e jena de bunicul tau, du-te la duhovnic daca ai unul si marturiseste-i situatia si starea ta. Citeste Paraclisul Maicii Domnului in fiecare zi, timp de 40 de zile, cu post negru vinerea pana la ora 15,00 (ora la care Mantuitorul si-a dat sufletul pe cruce) si ai sa vezi ce minunat se vor aranja lucrurile. Bineinteles nu neglija nici scoala. Doamne-ajuta!

Hei nu-i lasa pe vrajmasi sa rida de tine.Viata nu se reduce la examene ,intradevar sunt foarte importante dar daca tu nu poti la Dumnezeu totul e cu putinta. Stii doar ca nici o greutate nu e data peste care sa nu o trecem.Stii ca este cintarea aceea "Doamne al puterilor fi cu noi ca pe altul afara de tine ajutor in necazuri nu avem!" si vezi ca este un acatist care se chiama Acatistul catre Preasfintul si de viata facatorul Duh,Dumnezeul nostru-aducator de multa intelepciune si luminarea mintii pt. invatare si reusita la examen...iar inainte de examen spovada si impartasire cu Preacuratele Taine

Si eu ma gandesc de multe ori la chestia asta; in ultima vreme numai esecuri am; dar nu o fac; dupa un timp reusesc sa ma linistesc...

Hei! Capu` sus! Nimeni n-a murit dintr-un examen ratat. Revino cu picioarele pe pamant.Nimic nu-i mai rau ca iadul, dar`mite un amarat de examen... O sa reusesti tu..

imi place forumul asta, am gasit lucruri interesante si raspunsuri la unele probleme. de multe ori insa intru pe un topic, cum e si asta, la care nu stii ce sa faci mai intii: sa plingi sau sa rizi?

de ce spun asta: citind un astfel de topic, ma simt ca intr-un roman de kafka (in sensul ca nu pot sa cred ca asa ceva poate fi adevarat, ca se poate petrece in realitate).

cum sa te sinucizi pentru ca ai picat un examen? daca pentru un obstacol atit de mic ai fi dispus sa renunti LA VIATA, atunci cind te vei lovi in viata de probleme si mai mari, ce vei face?

eu nu inteleg oamenii care la primul pas gresit se gindesc sa renunte, temporar sau definitiv (definitiv, in sensul de sinucidere).

din punctul meu de vedere, sinuciderea nu poate fi acceptat decit din motive de onoare (in cazul unui razboi pierdut, pentru a nu cadea in miinile dusmanului etc).

Dragul meu prieten! Viata noastra pe pamant este intr-adevar un dar minunat, un dar de la Dumnezeu. Cred ca ne este data sa ne bucuram de ea si sa-l slavim pe Dumnezeu, dar mai ales sa ne pregatim pentru cealalta viata, cea vesnica. In Sfanta Scriptura citim sa orice pacat se iarta in afara de cel impotriva Sfantului Duh. Sinuciderea este un pacat impotriva Sfantului Duh. Nu crezi oare ca a te sinucide pentru ca ai pierdut un razboi este tot un astfel de pacat, care nu se iarta? Surprindem oare o urma de mandrie in acest gest, o alta viclenie a vrajmasului?

Sinuciderea este un act banal prin care itzi scurtezi zilele cate le mai ai. Un pacat tragic ca atatea altele.

stimabile, e interesant ca ai ales sa-mi raspunzi mie, care vorbeam despre acceptarea gestului unei sinucideri ipotetice in caz de razboi, si nu l-ai apostrofat pe autorul topicului, care se sinucide acusica din cauza ca a picat examenul de capacitate...

Ce bine ar fi daca in rugaciunile noastre i-am pomeni si pe acei care au ganduri negre...suntem cam egoisti...sa invatam- daca tot suntem crestini- sa acordam atentia cuvenita tuturor lucrurilor. Cel rau ne ataca pe toti, daca unul dintre noi este mai slab (si toti avem momente de slabiciune uneori!) atunci el mai castiga un suflet pentru intuneric. Sa luptam pentru LUMINA in rugaciunile noastre! Sa ii pomenim pe cei pe care nu ii cunoastem dar au nevoie de ajutor! Cerand ajutor si indrumare de SUS vom reusi! Doamne ajuta!

[size=2]
Sa luptam pentru VIATA
Ascultand si implinind CUVANTUL

Luptand cu Mantuitorul
Ura o sa dispara dintre noi
Putere vom primi
Tarie si
Adevarata Dragoste
Mantuitorul ne va calauzi
![/size]

ti-ai revenit?

"Mare e gradina Domnului"...si ce oi se gasesc prin ea.
Cred ca e unul din cele mai patetice mesaje de pe forum. Daca tii mortis sa te sinucizi macar gaseste-ti un motiv demn de luat in considerare

STOP STOP STOP ................CU SUBIECTUL ASTA NU MAI SUPORT.
Vreau ceva duhovnicesc.....

Buna Brainic!Eu am 20 de ani si mai facut sa-mi amintesc de vaiata ma de pana in 15 ani.In scoala generala eram o eleva foarte bun.Nu eram chiar prima pe clasa, insa erm printre 4 elevi consideratii cei mai buni.Imi doream sa intru la un liceu un, la n liceu teoretic.Cu toate astea am luat examenul de capacitate cu media6.30.cnosc greselile pe care le-am facut, insa nu intru in amanunte.Cand m-am vazut intrata la liceul unui grup scolar si mai ales la un profil tehnic(eu care imi doream sa intru la filologie-franceza)am regretat amarnic si crede-ma o saptamna m-a durut capul.In clasa a 10 am incercat sa ma transfer la liceul si l-a profilul dorit prin sustinerea unor teste de diferenta.Am luat not mari la diferentele ed la limba romana, limba frnceza, muzica si desen, dar am picat diferenta la limba laina si nu m-am transferat.Am absolvit liceul la care am intrat, am dat un bac, un atestat si acum snt si studentala psihologie-ceea ce mi-am dorit inca din clasa a V-a.imi cer iertare daca plictisesc pe cineva.Voiam numai sa-i demonstrez lui brainic c orice gresala este reparabila in viata.Cat despre sinucidere trebuie inteles ca Dumnezeu ne-a lasat pe lume ca sa luptam pentru mantuirea noastra,iar prin sinucidere renuntam la aceasta lupt, deci ne dam atuti de buna voie in fata diavolului,ceea ce bineinteles ca nu ne dorim

Toti cei care ajung in iad sunt automat slujitori ai diavolului?? Si daca acestia ii resping autoritatea ce se intampla? ???

Draga Alexandr_Bazil, sa stii ca nu consider ca acest mesaj ar fi patetic. Sunt multi care striga dupa ajutor, dar prea putini ii aud. Chiar nu inteleg ce e cu tine. De ce esti mereu contra tuturor de pe aici.
Eu sper ca si-a revenit copilul si ca a trecut peste astfel de pase.
Anul trecut copilul unei colege de serviciu si-a luat viata. Nu vreau sa intru in amanunte, cert e, ca el a incercat sa strige dupa ajutor, dar toata lumea il ignora, ii spunea ca nu e intreg la minte. In loc sa stea sa vorbeasca cu el sa vada de unde astfel de ganduri il trimiteau la plimbare. Acum, tardive sunt regretele.
Deci hai sa nu mai tratam totul cu superioritate si mai ales superficialitate.

Toti cei care ajung in iad sunt automat slujitori ai diavolului?? Si daca acestia ii resping autoritatea ce se intampla?

Si la faza asta...hai ca ai mai scos una, ca altceva ce pot zice?! Vrei sa spui ca in rai putem sa-I respingem autoritatea lui Dumnezeu? E ca si cand am ales sa fiu cu tine, dar sunt impotriva ta. Nu cred ca se cam pupa, tu ce zici?
Doamne ajuta!
Ioana

Ba e chiar foarte simplu Ioana draga... daca nu accepti autoritatea lui Dumnezeu sau a Diavolului, ce se intampla cu sufletul tau?? Din moment ce spui ca toate sufletele din iad sunt slujitorii diavolului, atunci inseamna ca cei ce ii resping autoritatea nu ajung in iad?(e concluzia logica)

de ce ar fi un pacat sinuciderea? de ce sa traiesti ca un caine cand poti sa nu mai fii!voi astia sfatosii pamantului ati trait vreodata cu frica?ati trait vreodata in mizerie?va durut vreodata sufletul ?ati ajuns la apoplexie?vorbiti ca sa nu adormiti!va spun sincer,voi face lucrul asta cat de curand si fara sa-mi fie frica ca ma va pedepsii cerul!si vreau sa va mai intreb voi cei care va credti credinciosii pamantului...de cate ori ati fost loviti din toate partile,ati rabdat de foame,nu ati avut cui sa va plangeti,plecati prin alte tari sa va gasiti rostul....plecand cu iluzii si venind rusinai inapoi fara nici un ban si toata lumea rade de tine,si acel dumnezeu atat de bun in care credem cu totii nu te-a ajutat de loc ....parca toate iti sunt impotriva!iubitilor,asta mi se intampla de 30 de ani!m-am plictisit de tot,se vor termina toate astea zilele astea.un loc imi trebuie unde sa nu fiu vazut de nimeni si totul se termina!

"Sunt intr-o stare foarte proasta am idei rele,imi vine sa sar de pe bloc chiar daca bunicul este preot ortodox!!!!nu i-am spus dar nu stiu ce sa fac!! este din cauza examenului de capacitate!!!as vrea sa sar de pe bloc!!!! ((HELP MEEE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!S .O.S "
deci pe bune acum, e doar un examen....esti sanatos?traiesti decent?ii ai pe parinti alaturi?ai prieteni?gandeste-te ca alti copii(adolescenti) nu au tot ce ai tu si trebuie sa apreciezi tot ce ti-a dat Dumnezeu, in primul rand viata...eu in clasa a 8a mergeam f des la biserica si chiar simteam ca este cineva langa mine care ma sprijina, si la examen am avut impresia asta, sa stii ca daca te rogi sincer chiar functioneaza, te simti mai linistit si mai impacat, nu mai esti asa agitat la examen pentru ca stii ca il vei trece cu bine(asta bineinteles daca si inveti, ca doar nu-ti toarna Dumnezeu informatiile cu palnia pe gaura in cap:D)...daca vrei poti sa mergi la o biserica(de ex Sf. Paraschiva din Iasi) si sa dai un acatist pentru luminarea mintii la examen.in orice caz, te rog, inceteaza cu ideile astea absurde(sinuciderea), pentru ca chiar nu e cazul si DACA VREI(sa inveti), POTI!

Am nevoie mare de ajutor !!...la inceput a fost o simpla depresie insa nu am putut accepta depresia asta fiindca stiu ca e pacat in fata Domnului sa fii trist....am ajuns sa ma critic atat de tare din cauza asta incat acum simt ca mai am putin si inebunesc cu adevarat..am incercat chiar si un act de suicid...am numai idei urate de la un timp..nu pot concepe asta !!!...credeam k sunt o persoana credincioasa insa oamenii cu credinta nu inebunesc !! ..disper din cauza asta.si sunt tanara ,am numai 18 ani si nu ma mai pot concentra asupra bacului din cauza asta...as vrea sa vorbesc cu un preot vazatoru cu duhul si cu un psiholog bun...cunoasteti asa ceva? ASTEPT RECOMANDARI URGENT:([color=black][/color][size=8][/size]

Draga georgiana, linisteste-te, e o stare trecatoare, pe care multi tineri o au la aceasta varsta. Nu stiu exact ce a declansat in tine aceasta stare, dar repet este trecatoare si mai tarziu o sa -mi dai dreptate. Totusi ce este de facut in acest moment ? 1- sa te rogi si mai mult, cu incredere si multa dragoste. Sper ca ai o carte de rugaciuni ,daca nu cumparati-o imediat, impreuna cu Acatistele si Paraclisele si Psaltira Maicii Domnului. Roagate neancetat. 2- vrei un Duhovnic .Nimic mai simplu, dute la biserica din apropierea ta si abordeaza-l cu toata increderea. Totusi daca vrei sa ti-l recomande alt cineva, iti recomand Biserica MERCURIE din sector 3, la Parintele PAUL. Poti sa-i scri si pe privat lui urzicuta , care poate sa-ti recomande si ea un Duhovnic. 3- capsorul sus caci ai toata viata inainte si DUMNEZEU te iubeste si tu trebuie sa ramai langa EL, sa iubesti viata ce ti-a daruit. Dragoste, speranta si iubire !

deci din cate inteleg eu la inceput ai avut o depresie si apoi te-ai invinovatit singura de ea si ai ajuns sa-ti amplifici aceasta stare...pentru ca te simteai vinovata...poi nu ti-a trecut prin minte sa te duci sa te spovedesti?mergi la duhovnicul tau sau al orice preot care iti inspira incredere si blandete si spune-i tot ce ai pe suflet si ai sa vezi cum o sa dispara starea de vinovatie...ca doar o sa te ierte Dumnezeu daca iti spui toate pacatele cu sinceritate si cu regret!sa vezi ce stare de liniste si de impacare o sa te cuprinda dupa spovedanie si dupa impartasanie(daca iti da voie preotul sa te impartasesti).apoi gandeste-te la viata asta, cate ai avea de pierdut daca ai renunta la ea sau daca ai incerca din nou sa te sinucizi(nu stiu ce ai incercat tu si cum ai scapat dar oricum uneori sinucigasii nu reusesc sa se omoare, dar isi distrug viata, ramanand paralizati sau luand multe pastile care le afecteaza creierul, asa ca vezi-ti de treaba si nu iti distruge sanatatea dupa care atatia oameni bolnavi tanjesc), gandeste-te cate cazuri disperate vezi al televizor, cu amarati care se chinuie sa stranga bani ca sa isi prelungeasca sau sa isi salveze viata, penrtu ca este tot ceea ce au mai de pret, pentru ca se agata cu ghearele si cu dintii de vata asta, si tu ce faci?esti bine, sanatoasa si te omori?nu prea mi se pare logic...eu am 16 ani si ceva, am trecut si eu printr-o depresie acu ceva timp, dar nu m-am gandit niciodata la suicid, pentru ca pe langa faptul ca nu am nici un drept sa-mi iau viata(pe care am primit-o de la Dumnezeu si numai El are dreptul sa mi-o ia si sinuciderea te duce direct in Iad, nici nu mai esti inmormantat crestineste), o iubesc prea mult!iubesc florile, iubesc cerul instelat, iubesc razele soarelui de primavara si parfumul lacramioarelor, dar mai presus de toate imi iubesc parintii si nu le-as face niciodata asa ceva.tu te-ai gandit la parintii tai?te-ai gandit ce durere imebnsa le-ai provoca?te-ai gandit unde ajungi dupa ce te sinucizi?nu mai exista iertare din partea lui Dumnezeu pentru asa ceva!si apoi, daca au rezistat oameni in inchisorile comuniste, cu toate torturile fizice si psihice, infometati si ingraditi, urati de toti si singuri, care e problema ta?esti libera? esti sanatoasa? ai o familie sau prieteni care tin la tine? ai ce manca?gandeste-te la toate bucuriile vietii acesteia si vino-ti in fire!roaga-te la Dumnezeu sa iti lumineze mintea si ai sa vezi ca cu timpul depresia va trece(asa cum a trecut si la mine, chiar fara sa-mi dau seama), dar nu trebuie sa stai toata ziua sa te gandesti "vai, saraca de mine, ce deprimata sunt, nimeni nu ma intelege".fa ceva util, citeste, asculta muzica clasica sau jazz...sau orice iti place si te inveseleste(NU muzica deprimanta sau rock din ala black cu oameni care rag si vb de ala rau???), deseneaza, picteaza sau confectioneaza lucruri frumoase, fa curat prin casa, iesi si plimba-te prin parc singura sau cu vreo prietena sau prieten, fa sport, ai grija de tine si de corpul tau, dar mai ales, cand te simti singura si deznadajduita, roaga-te, sua daca nu poti face asta, macar mergi intr-o biserica si stai acolo cu tine, cu gandurile tale, mai citesti o rugaciune, te reculegi...si tine minte: VIATA ASTA E PREA FRUMOASA(CHIAR DACA ACUM NU TI SE PARE ASA) SI PREA PRETIOASA CA SA RENUNTAM LA EA!!!ESTE DARUL CEL AMI DE PRET PE CARE L-AM PRIMIT DE LA DUMNEZEU!;)

Georgiana, pentru ca tu crezi in Dumnezeu sigur crezi si in viata vesnica. Sinuciderea este o ispita din partea diavolului. Prin sinucidere nu se trece in nefiinta, nu dispare existenta. In urma mortii vom trece la o alta stare de existenta (rai sau iad).Pentru un crestin este clar ca Dumnezeu ne-a adus de la nefiinta la fiinta, niciodata nu va trece fiinta in nefiinta.
Urmeaza sfaturile de mai sus ale lui cristiboss56 si oni91. Si nu uita ca nu este pacat pe care iubirea de oameni a lui Dumnezeu, sa nu-l biruiasca.

Lumea este bolnava, societatea sufera din cauza lipsei semenului, a fratelui - omul. Cel mai de pret lucru de care omul are nevoie este o relatie de suflet, cu cineva care sa-l inteleaga, la vreme de necaz. Imi vin in minte cuvintele psalmistului: "Am asteptat pe cel ce m-ar milui si nu era si pe cei care m-ar mangaia si nu i-am aflat" (Ps. 68, 24).

Pai, da Costele, dar societatea, lumea in general, este formata si din mine si din tine si din toti de pe acest forum, din toti cu mic cu mare. Acest site, crestin ortodox, asta si incearca, sa sensibilizeze, sa coaguleze cati mai multi crestini in jurul celor mai nobile si inaltatoare sentimente, al iubirii intre oameni, al ajutorului neconditionat celor in dificultate , al formarii unei opinii crestin ortodoxe sanatoase. Unitatea noastra este extrem de importanta in aceasta perioada grea si plina de ispite ce loveste nemilos pe ori si cine. Un simplu cuvant, un simplu sfat, de multe ori face mai mult decat ori ce. Multi sunt singuri, dezorientati, disperati, dar nu trebuie sa uite ca aici pe acest forum, mii de suflete sunt langa ei, zi de zi, ceas de ceas. Dragostea in Dumnezeu ne uneste, ne intareste , ne lumineaza, iar daca un frate sau sora in credinta este in suferinta , ceilalti cu siguranta ii sar in ajutor. Asa-i crestineste, asa-i omeneste. Deci singuratatea sunt straine unui ortodox, pentru ca noi suntem madularele Bisericii, iar noi unul fara altul, nu valoram nimic.

Iertare pentru o gresala gramaticala _singuratatea este straina unui ortodox_ asa trebuie citit si iertare pt.eroare.

La varsta asta dorim sa facem pe plac parintilor, sa luam examenele cu bine. Ni se pare ca lumea s-ar sfarsi altfel, iar parintii nu ar mai vrea sa stie de noi. Desi poate asa ne ameninta, ca sa scuture lenea,iti spun eu ca de fapt ne iubesc prea mult si isi doresc in primul rand un copil sanatos la minte. Gandeste-te ca cei dragi nu iubesc o imagine a ta,un robot care memoreaza si ia examenele, ei te vor pe tine, in viata, sanatoasa. Poate ca unii nu stiu sa arate aceasta, dar asa e. Si nu trebuie sa demonstrezi asta, incercand sa te sinucizi.
:)Nu stiu cat te gandesti la acest aspect, dar si parintii tai au tremurat de frica, la vreun examen mai important din viata lor. Si inchipuie-ti cat de frica le-o fi fost profesorilor, celor care trebuie sa te examineze la bac, vreodata in viata lor, inainte sau in timpul vreunui examen!! :D Pe mine ma bufneste rasul, inchipuindu-mi-i asa!!
Prin medicul de familie te poti prezenta la un psihiatru si poti primi tratament. Ceva de calmare si sa te ajute sa dormi mai linistita. Calmantele se dau doar prin reteta speciala, mai nou.Poti cere ajutorul parintilor, sa ajungi la consultatie, e mai eficient decat sinuciderea, ca sa le atragi atentia. E normal stresul inainte de un examen important. Daca posibilitatile tale de lupta, de concentrare sunt depasite, e normal sa ceri ajutorul. Pentru scurt timp, un tratament usor de calmare ar putea fi de ajutor.
Depresia nu e nebunie. Nu in sens schizofrenic. Oamenii credinciosi sunt pana la urma oameni. Pot intra in depresie.
O sa vezi, o sa fie bine, dupa ce-ti dai examenele si hotarasti ce vei face mai departe. E ceva temporar. Am trecut si eu prin asta.
Fa-ti rugaciunile, mergi la duhovnic. Roaga-te sa-ti dea linistea necesara sa inveti.

Asa este Cristi, numai ca nu toti oamenii se mai privesc ca fiind creati dupa chipul lui Dumnezeu si ca numai prin El se implinesc. Stiu, eu sunt un madular, am nevoie de ceilalti sa cresc si ceilalti de mine sa se dezvolte. Dar, pentru ca de multe ori suntem singuri printre altii, observ ca si astazi sunt actuale cuvintele psalmistului.

Stii? De multe ori vedem in altii ceea ce e de fapt in noi. Incearca sa dai tu mai intai celorlalti putin ajutor, sa scape de singuratate.
Apoi, mai e o vorba: sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, mai bine, decat in oameni.

Toti avem depresii la un moment dat,este important sa trecem peste ele.
Sincer,pot intelege de ce unii oameni gravi bolnavi,care stiu ca mai au cateva luni de trait in suferinta,oamenii care raman intr-un moment paralizati pe viata,oamenii orbi,vor sa moara.Si totusi,exista atat de multi care aleg sa traiasca in continuare,chiar si imobilizati intr-un scaun,pe un pat,sau incapabili de a mai vedea vreodata ceva.O despartire,probleme la scoala,probleme cu banii,se rezolva,dar acestea niciodata.
M-am gandit la sinucidere,de vreo doua sau trei ori.Probabil se intampla multor adolescenti,dar eram constienta ca nu as putea sa renunt la viata pentru niste probleme care mai devreme sau mai tarziu se vor rezolva(cum s-a si intamplat)

Si eu m-am gandit la sinucidere o singura data, tot in adolescenta. Acum imi dau seama cat de multe lucruri bune as fi pierdut si cat i-as fi amarat pe parinti. De multe ori suntem neintelesi, dar ei nu merita sa ne piarda in felul acesta. Oricum, am luat hotararea sa privesc viata ca dar de la Dumnezeu pe care nu am voie sa mi-l iau singura. Chiar daca as fi paralizata, sau mai stiu eu cum, m-as ruga sa mor, dar nu m-as sinucide. Mi se pare de altfel lasitate.
Vorbeam cu o vecina de vreo 70 ani, spunea ca daca ajunge paralizata, sa fie ingrijita de altii, se va sinucide. Doar ce i-am spus ca daca face asta, nu va avea parte de slujba la biserica, si parea ca s-a razgandit! Daca puteti sa va inchipuiti, nu se gandise la acest aspect!!

O copilarie traumatizanta, izolarea , raceala si neantelegerea celor din jur, au dus la o imensa si mare tragedie in urma cu cateva zile, cand o tanara de 21 de ani impreuna cu copilul ei de numai 2 ani s-a sinucis aruncandu -se in gol de la etajul 5 al unui bloc. Pe mine cel putin m-a marcat foarte mult, aceasta tragedie. Repet ceea ce am mai spus, ca singuratatea si indiferenta celor din jur pot duce la astfel de tragedii. Sa nu ramanem indiferenti si daca nu avem alte posibilitati, o vorba, un sfat , o alinare, o mangaiere venite la timp pot face minuni. Sa nu ramanem indiferenti la suferinta altora ! ! !

in gashca shi in public, filmat shi dat pe tv, de pe turla bisericii daca se poate...:angry:

ca sa zicem totzi ca defapt a fost smerenie :(

fata aia o fi ajuns la disperare, ca o fi abandonat-o sotzul shi neavand ce manca, a luat hotararea cu pricina, ca nu mai putea rabda ideea de a vedea cum plang shi ea shi copilul shi nu-i aude nimeni.... sau cineshtie ce durere te poate determina la astfel de gesturi tragice ??????

nu trebuie sa cedam in fata acestui act......trbuie sa fim abili sa depasim astfel de stari......unii sunt nebuni....care se arunca, din dragoste, picat examen....viata merge inainte....gandire pozitiva.....;)

Corect. Foarte corect, dar sa fim indiferenti pana la rautate fata de cei din jur ? Fata respectiva a crescut la orfelinat, uitata de ai sai. La 19 ani un nenorocit, ca altfel nu pot sa-i spun, o zapaceste si naste un prunc, pe care-l iubeste . 2 ani s-a luptat fata in instanta pt. paternitatea pruncului. 2 ani de injosire, umilinte, unde rudele ei se uitau in nepasare si dispret.A cedat si . . . . .Culmea cinismului, rudele fetei, recunosc ca fata avea probleme si boala se agravase foarte mult. Cine poarta vina acestei drame ?

:)Ai nadejde in Dumnezeu Georgiana!O sa ma rog impreuna cu tine sa depasesti incercarea prin care treci.Doamne ajuta!

Drga Georgiana, la multe persoane depresive apare sentimentul vinovatiei. Am trait-o pe pielea mea, e groaznic, dar incearca sa nu te mai acuzi. Invata sa te iubesti.
Pentru ca si dumnezeu te iubeste.
mergi, draga mea si la un psiholog bun sau chiar psihiatru, te pot ajuta.
Sigur ca este bine sa te rogi, dar nu te forta cu multa rugaciune. dumnezeu stie de ce ai nevoie, cere-i cu cuvinte putine ceea ce vrei, ca sa nu te obosesti.
Nu te va lasa Iisus sa patesti nimic si scoate-ti suicidul din cap, e mare pacat ( iti vorbeste o persoana care a incercat sa isi ia zilele de trei, ultima oara am zis: ce bine ca traiesc! cand eram la spalaturi).
Asta a fost acum vreo 6 ani.
Scumpo, viata este un dar, iar pentru tot chinul nostru vom fi rasplatiti in cer.