Daca mergi intr-o biserica protestanta si intrebi pe oricine o frecventeaza daca se considera sfant, acela va raspunde afirmativ. Daca eu va intreb asta pe voi, cei care urmati calea lui Hristos in pocainta, cum veti raspunde? Sunteti sfinti?

eu vb in numele meu.
eu nu sunt sfant
frate,privesti la mareele pacatos al pamantului.

La noi la ortodoxi chiar si cei cu adevarat sfinti in frunte cu Sf apostol Pavel se considerau mai cei mai pacatosi oameni de pe pamant deci cum am putea sa zicem noi, cei care tariam in pacat ca suntem sfinti?

mie mi-a spus un parinte antiohian ca noi toti suntem sfinti :) in devenire, as adauga eu.

In Biserica primelor secole termenul "sfant" era folosit pentru toti crestinii (Romani 1,7; II Corinteni 13,12). Dupa ce pentru ucenicii Domnului Iisus Hristos s-a generalizat denumirea de "crestin", termenul de "sfant" va fi utilizt pentru crestinii care s-au remarcat printr-o viata deosebita in cadrul Bisericii.

sfintzi sunt totzi cei pe care ii curatzeshte, indrepteaza shi ii salashluieshte in nepacatuire de ii shi sfintzeshte Hristos... deci Dumnezei sunt shi fratzi ai Domnului shi copiii lui Dumnezeu totzi cei ce traiesc in sfanta proorocie creshtin-ortodoxa... mie asha imi pare... :)

Eu sunt un pacatos. Gresesc, ma rog la Dumnezeu sa ma ierte, apoi iar gresc si iar marog pentru iertare s.a.m.d. Nu am primit darul proorociei, nu am nici un dar de la Dumnezeu ca sa fac vreo minune sau alta fapta importanta pentru Ortodoxie. Cum as putea sa ma consider un sfant?

Mihai-g, la aceasta intrebare a lui Florin-Ionut cred ca este bine sa raspundem sincer, fara fanfaronade. Daca cineva se considera sfant este liber sa se declare sfant. A te declara pacatos, asa, ca da bine, este nefolositor si face mult rau. Si mie mi se pare suspecta de fatarnicie o declaratie de genul "sunt cel mai pacatos", pentru ca nimeni nu stie cat de pacatos este in raport cu ceilalti, ci numai Dumnezeu, dar a te evalua ca pacatos este un semn de bun simt pentru ca fiecare greseste in fata lui Dumnezeu.

In Biserica auzim mereu aceste cuvinte: "Ca Sfant esti Dumnezeul nostru si intru sfinti te odihnesti". Pe de alta parte crestinii sunt numiti de Sfantul Apostol Pavel "sfinti", pentru ca la botez s-a salasluit in ei Hristos prin Duhul Sfant. Insa, ia Hristos chip in noi? Sau mai degraba luam noi diferite chipuri in afara Lui? Si chiar daca va lua chip in noi, niciodata nu vom putea spune - priviti la mine si Il veti vedea pe Hristos. Caci El este necuprins. Cu alte cuvinte pe masura ce cresti in Hristos, iti este din ce in ce mai greu sa spui ca esti sfant.

dar nu este mai bine in a spune ca nu stim cum sintem? pur si simplu. e chiar atit de greu?

Inainte de a-i raspunde lui Ionut ar trebui sa imi raspund mie insumi. Ca sa imi fac o evaluare, ar trebui sa ma cunosc. Spunea un Sfant ca cel ce se cunoaste pe sine e mai mare decat cel ce invie mortii. Faza naspa e ca nu ma cunosc mai deloc, nu am ajuns la constiinta pacatoseniei mele. Bine ar fi ca din aceasta cunoastere reala a noastra sa facem afirmatii referitoare la pacatosenia/sfintenia ce ne caracterizeaza.
E adevarat ca numai in starea de har omul ajunge sa se vada pe sine. Am vazut ca sfintii isi dau seama cu adevarat de starea lor de pacatosenie si se pocaiesc neincetat. Chiar daca nu mai fac rautati, ei se caiesc pentru binele pe care ar fi putut sa-l faca si nu l-au facut. Eu cred ca trebuie sa distingem intre autocaracterizarile facute cu o "mandra smerenie" si cele venite din insusirea reala a "artei de a fi la locul tau". :)

f. buna explicatia. multumim, george.

niciodata.

Nici nu ma asteptam sa spuna careva ca este sfant. :)

Cred ca aici e o diferenta fundamentala intre protestanti si ortodocsi: nasterea din nou la ei presupune ca acceptarea lui Hristos te-a si mantuit din timpul vietii, faptele fiind o consecinta a credintei, pe cand la ortodocsi metanoia inseamna de asemenea intoarcerea la Dumnezeu, insa prin plangerea pacatelor si lupta continua pana la sfarsit... Ei il lauda pe Dumnezeu pentru ca i-a salvat, pe cand cei din biserica ortodoxa se roaga pentru sfarsit bun.

Oricum, daca cineva a luat taurul de coarne si isi traieste viata urmandu-l pe Iisus, acela este sfant dupa parerea mea. Nu uitati ca toti sfintii din cer au fost oameni (care au trait intr-o lume la fel de nebuna), iar oamenii pacatuiesc zilnic dupa cum si David ne spune. Doar pentru asta ne-au fost lasate tainele proorocite in Psalmul 50, nu? Nu e neaparat ca si crestinii sa faca minuni si sa aiba daruri deosebite; exemplul propriu pentru matuirea celor din jurul sau e cea mai buna dovada a faptului ca un crestin este autentic, adica drept si sfant.

"Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede se sine" - complicat, foarte complicat...

Ionut, lepadare de sine face ca inima sa se simta atinsa de Hristos. Iar din momentul atingerii, nu mai poti indura sa vezi si sa auzi nici un fel de suferinta a fapturii, nici cea mai usoara durere. Atunci, inalti rugaciuni si lacrimi chiar si celor care te fac sa suferi. Iar cat traim, incercam sa lepadam cat mai mult din sinele nostru.

shi cum il lepadam? poi il dam jos din carca omului interior shi in locul grijii de sine punem crucea... sau cum? Dumnezeu spune ca sunt cateva portzi... intai sa ne lepadam de trup (adica sa nu furi, sa nu mintzi, sa nu ucizi, sa nu te lacomeshti, sa nu curveshti, sa nu mananci...) apoi sa foloseshti ce te indeamna Biserica (sfintzirile, tainele, lucrarile) iar la final daca ajungi la golgota sa nu fugi de acolo ci sa o urci, shi sa rabzi in pace pana la sfarshit... multzi le-au facut pe toate alea bune dar cand au ajuns la gologota... s-au intors din drum... au zis ca nu-i de ei... s-au "smerit" cica sa n-o mai urce, ca ei nu sunt ca sfintzii parintzi asha de inaintatzi... shi s-au pus doar pe tanjala... pe tanjala din aia inalta plina de inchipuiri despre sine... shi asta mi se intampla shi mie foarte des... mult prea des... cand e momentul, clipa, am visat shi am pierdut trairea... fatza era, locul era, inima nu era la locul ei, deshi parea asha de clar incat ash fi luat oscar cat de verosimil parea totul... abea mai tarziu mi-am dat seama ca era vorba de trucaje... eu nu simtzeam nimic... 6x???:(:(

Citand vsovi: "s-au intors din drum... au zis ca nu-i de ei... s-au "smerit" cica sa n-o mai urce, ca ei nu sunt ca sfintzii parintzi asha de inaintatzi... shi s-au pus doar pe tanjala... pe tanjala din aia inalta plina de inchipuiri despre sine...".

Este foarte important ce ai spus. Ai pus punctul pe "i". Si eu ma recunosc prin zona asta.

Aici intervine principalul rol al bisericii: sa te ajute sa stai in Hristos chiar si in incercarile grele care vin. De aia am si pornit discutia despre cautarea unei biserici adevarate, traitoare de credinta, unde toti lupta impotriva raului si separat, dar si impreuna... De aia e foarte important sa gasesti un duhovnic experimentat, nu oricine-ti pica-n cale, nu? Intr-adevar, Dumnezeu te ajuta, insa in timp nu stiu daca rezisti in lupta de unul singur.

Unde e biserica aceea?! Care e acel duhovnic? Dati-mi niste nume pentru Timisoara. Chiar si pentru zona Banatului...

Mergi la manastirea Saraca.

Multumesc. La cine anume? Poti sa-mi dai cateva detalii?

Vizitati Manastirea Cezba asistand la o Sfanta Litughie slujita de parintele SERAFIM.
Mai mult decat, minunat. Incercati si va veti convinge si voi. Cu drag, icamilin

eu cred ca sfintii in zilele de azi sunt tot mai rari. Sau cel putin sunt complet ascunsi si nestiuti. Multi dintre noi facem tot ceea ce trebuie din punct de vedere crestinesc (postim, ne rugam, frecventam biserica, facem milostenie), dar cum a spus si vsovi, inima nu e acolo unde trebuie, nu le facem din inima cu dragoste curata de Dumnezeu si de aproapele. Facem totul pt ca stim ca asta trebuie sa facem pt mantuire, dar nu porneste din inima ci din minte (aici vorbesc despre mine). Deci nu sunt sfanta si sincer nici nu mi-am pus pana acum aceasta problema pt ca mi se parea o dovada de mandrie.

Da, Dumnezeu cunoaste inima oamenilor, El nu l-a lasat pe Sf Pavel in ratacire pagana, El face sfinti.
Nu mi se pare un scop in sine sa fii sfant, asta hotaraste Dumnezeu. Noi sa cautam mantuirea, sa facem partea noastra.
Eu, ca si multi altii, sunt in faza de purificare si Dumnezeu stie daca o voi depasi! Sa vad si sa nu poftesc, sa aud, sa nu barfesc, sa ma rog pentru cei care-mi gresesc, usor de zis! Deocamdata am probleme cu cei care ma calca pe picioare in autobuz! Asa ca mai am mult.

Doamne, cat mi-a placut interventia ta, Lidia. Asa este. Ne dorim atat de multe, dar putem atat de putine !!!

apai ba
sfinti???
peste tot sunt pacatosi si in rai,doar ca caeaia sau pocait in timp ce din iad nu sau pocait si astfel..
au puso:)).

Eu as raspunde ca sunt o pacatoasa. (parintele Cleopa a spus sa avem smerenie ca este arma inpotriva celui rau)