Buna,

In zadar imi pun de gand sa postesc lunea, miercurea si vinerea saptamanal , ca ma ispiteste mama mea cu specialitati culinare.


Va rog sa imi spuneti cat este mai bine sa postesc in Postul Sfintei Marii. 8 zile de post este suficient pentru impartasanie?
Astept cu nerabdare sfaturile voastre.

Draga Elena iti inteleg durerea dat fiind ca, ani la rand am avut ca si tine multe ispite in privinta postului de mancare, cand ai mei parinti gateau dinadins in zilele de post numai fripturele si alte ispitzele:D.... dar am reusit sa le trec cu bine... insa din ce le respingeam din asta lupta devenea mai crancena cu familia care nu putea intelege dorinta mea de a posti....m-am rugat mult la Sf Filofteia care a fost asuprita de al ei parinte si a murit ptr credinta, ca o porumbitza nevinovata.. si intr-adevar rugaciunile ei au dat roade.. nu intr-o zi.. nu in doua ci cu rabdare si speranta.Dupa parerea mea binea ar fi sa il poti tine pe tot, dar acum depinde de putintza fiecaruia.Imi aduc aminte de vorbele unui mare duhovnic care intrebat fiind ce parere are despre a posti doar prima si ultima saptamana dintr-un post, acesta a raspuns ca e bine dar ca este ca si cum un om ar umbla pe strada incaltat doar in pantofi si cu palarie pe cap, restul trupului fiind gol.. Multa putere in postul ce vine!

iataa parinti care, in loc sa fie cei care sa-i ajute pe copii in lupta pentru mintuire, ii duc de fapt la pierzare.
zii mamicii tale ca este pentru tine ispita, din pacate.
asa parinti "iubitori" am si eu, din pacate.

Parca numai mama! Colegi, prieteni, in fiecare post, de multe ori. La inceput ma deranjau si pe mine, mai ales ca mai uitam cand imi ofereau ceva si uitam sa le spun ca postesc. In timp, insa, ei ma tenteaza la fel, dar nu stiu cum se face ca imi amintesc si nu mananc.
Voiam sa spun: tentatiile vor fi aceleasi, dar daca persisti, daca mai incerci, o sa vezi ca tii minte si mananci de post.
Dupa ce i-am refuzat mamei mancarea de destule ori, sau cand evitam sa vin pe la ei in post, pe timpul facultatii, sa vezi ca intr-o zi m-a sunat mama si mi-a zis ca ma cheama la masa, ca a gatit de post! Asta s-a intamplat insa, in timp. Dar, cu rabdare..

pe langa infranarea la mancare-lacomie dupa randuiala:

"Caci cine te deosebeste pe tine ? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit ?
Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. 4, 7).

sf. Ioan Hrisostom :
"Amandoua acestea ne fac sa ne pierdem mantuirea:
increderea, pe cel din picioare; deznadejdea, pe cel cazut."

Sf. Vasile cel Mare:
Adevaratul post este despartirea de rautate, infranarea limbii, retinerea de la manie,
taierea poftelor, defaimarilor, minciunilor si juramintelor strambe.

Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste astfel rugaciunea visatorului si roadele ei:
"El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin toate acestea isi starneste sufletul sau catre Dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul, fara a pricepe el aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa-l invredniceasca a petrece pururea in aceasta stare. Acesta este semnul inselarii. Un asemenea om de s-ar si linisti cu linistire desavarsita, nu poate sa scape de nebunie si sminteala. "

Cuviosul Lazar:
"Cei ce lucreaza fapta buna ca sa cistige slava de la oameni,
acestia nu au nici un folos, dupa cum zice sfintita Evanghelie: si-au luat plata lor.
Ca de nu ar fi fost cineva sa le laude faptele bune, ei, cu adevarat,
nu s-ar fi apucat nicidecum sa lucreze fapta buna.
Iar cei care lucreaza fapta buna pe ascuns, numai lui Dumnezeu fiind cunoscuta,
acestia vor lua de la Dansul multa lauda.
Iata dar cu cat este mai buna slava lui Dumnezeu decat slava oamenilor!
Ca aceea este vremelnica si stricacioasa si nu ramane pana in sfarsit,
ci, mai inainte de a muri ei, se va vadi fatarnicia lor.
Deci, cu cat este mai buna si mai inalta slava lui Dumnezeu,
cu atat este mai presus acela care lucreaza fapta buna in ascuns".

Sf Ioan Hrisostom (Gura de aur):
"1. Prima treapta, dupa Sfantul Ioan Hrisostom, e de a nu face primii raul.
2. Cea de-a doua treapta, e de a nu ne razbuna pe masura a chiar suferintei
care ni s-a facut.
3. Cea de-a treia treapta e de a nu ne razbuna deloc, si de a lasa razbunarea in grija lui Dumnezeu
4. A patra treapta e de a nu ne impotrivi. Aceasta atitudine corespunde sfatului lui Hristos:
"Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau!" (Mt 5, 39).
5. A cincea treapta e de a nu ne infuria la randul nostru pentru ceea ce ne fac vrajmasii, ci de a-i suporta, de a da dovada de rabdare, de a indura tot ceea ce ne fac sa suferim
6. A sasea treapta e de a nu ne mahni launtric pentru afronturile,
injuriile, incercarile si intristarile pe care ne fac sa le suferim vrajmasii nostri
7. A saptea treapta e de a privi ocarile primite drept o binefacere, de a ne bucura de ele si de a multumi lui Dumnezeu
8. A opta treapta e de a ne oferi de bunavoie ocarilor.
9. A noua treapta e de a voi sa suferim mai mult decat vor altii sa ne faca sa induram.
10. A zecea treapta e de a nu avea ura pentru cei ce ne maltrateaza.
11. A unsprezecea treapta e de a nu simti ranchiuna, de a nu avea nici manie,
nici resentiment fata de vrajmasii nostri
12. A douasprezecea treapta e de a nu-i invinui pe vrajmasii nostri, de a nu-i critica, de a nu vorbi rau drept de ei si chiar de a nu descoperi altora raul
pe care ni-l fac.
13. A treisprezecea treapta e de a nu avea nici un dispret pentru ei.
14. A paisprezecea treapta e de a nu avea in noi nici o urma de aversiune
sau respingere fata de ei.
15. A cincisprezecea treapta e de a nu incerca nici cea mai mica amaraciune
fata de ei la gandul a ceea ce ne-au facut, nici cea mai mica intristare.
16. A saisprezecea treapta e de a nu-i judeca defel, ci de a privi la propriile noastre nedreptati.
17. A saptesprezecea treapta e de a ierta sincer. (shi a cere iertare ca defapt tu ai greshit.)
18. A optsprezecea treapta e de a ne sili sa ne impacam cu vrajmasii nostri
19. A nouasprezecea treapta e de a avea inima si compatimire pentru ei.
20. A douazecea treapta implica nu numai renuntarea la fi razbunat de Dumnezeu, dar si la dorinta ca El sa pedepseasca vreodata pe vrajmasii nostri
21. A douazeci si una treapta e de a ne ruga lui Dumnezeu pentru ei.
22. A douazeci si doua treapta e de a avea afectiune pentru ei.
23. A douazeci si treia treapta e de a (primi Bunavoirea shi a) voi si a le face binele.
24. A douazeci si patra treapta e de a-i privi pe cei ce ne fac raul deopotriva
cu cei ce ne fac binele, si a-i iubi in mod egal
25. A douazeci si cincea treapta e de a-i trata pe vrajmasii nostri ca pe prietenii nostri
26. A douazeci si sasea treapta e de a-i iubi pe vrajmasii nostri un numai ca pe noi insine, dar chiar mai mult decat pe noi insine " (pentru mintuirea lor mai sus de noi)

deci postul e greu chiar daca e scurt... shi daca te-ai gandit la mancare ai shi cazut in pacat caci la ce tanjeshti aia ai savarshit shi ai shi devenit... rugaciuni ale inchipuitorului parerilor bune despre sine... deci te-ai pus pe tanjala 2x???:(:(

Ca bine zici Lidia.... dupa ani si ani de lupta mama a ajuns sa gateasca de buna voie si nesilita de nimeni(mai ales vinerea) mancare de post.... deci mult poate rugaciunea!!!!!!!

Cine intelege cum vine asta:
"4. A patra treapta e de a nu ne impotrivi. Aceasta atitudine corespunde sfatului lui Hristos:
"Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau!" (Mt 5, 39)."?
Adica vedem raul pe care-l fac altii si il lasam sa fie?

Cineva spunea: "...Recunosc, gras si pofticios cum sunt, mi-e greu sa stau impasibil in fata unui sirag de carnati bine preparati sau a unei table de slanina fiarta pana ajunge moale ca untul, usturoiata si data prin boia, ca in Ardealul meu natal. Uneori ma abtin, alteori nu. Si daca pana atunci am reusit, cu chiu, cu vai, sa tin postul, intr-o secunda de slabiciune (e doar un fel de-a spune, in cazul meu) totul se naruie, odata cu o felie de jambon fiert, data prin hrean ras.

Daca v-am smintit, sa ma iertati. Dar, din pacate, nu-s decat un roman ca atatia altii, care crede in Dumnezeu si isi doreste mantuirea, dar face pentru ea cat poate. Iar in materie de rigoare gastronomica, pot destul de putin. Si nici mentalitatea natiei asteia nu m-a ajutat prea mult, fiindca romanul ramane destul de ambiguu in toate cele, inclusiv in cele ale poruncilor bisericesti..."

Sunt cuvinte ce au viata in multi dintre noi. Insa, ca sa faci din tine un templu al Duhului Sfant, nu sunt valabile cuvintele "merge si asa". Consider ca daca dai ceva de buna voie de la tine, da din toate punctele de vedere. Cu alte cuvinte daruieste fiinta ta ca o jertfa. Cat timp? Eu zic nu dupa puterea fiecaruia, ci dupa credinta fiecaruia.

DA COSTEL, PERFECT DE ACORD CU TINE, PRIN AFIRMATIA MEA"DUPA PUTINTZA" MA REFEREAM LA PUTINTZA FIECARUIA IN FUNCTIE DE NIVELUL SPIRITUAL IN CARE SE AFLA IN ACEL MOMENT...FIINDCA FIE VORBA INTRE NOI, PE CINE NU TENTEAZA CATE O SLANINUTZA CA CEA ATAT DE FRUMOS DESCRISA DE TINE :D

lupta fiind cu duhul rau, shi cu pacatul din om, trebuie sa ajungem la a fi de partea binelui, a lui Dumnezeu, a iubirii...

iar infruntand pentru indreptatzire de sine, pentru slava de la oameni, pentru fruntea shi locurile de cinste sau pentru cineshtie ce alte lucruri, vom sta, deci stam shi nu mai facem nimic ci stam impotriva celui rau... nu intoarcem obrazul, nu rabdam ci ne semetzim intr-o escaladare a conflictului infruntand shi luptand pentru mandria orgoliilor dar devenind la fel de rai, caci nu avem voie sa rasplatim raul cu rau darmite binele cu rau cum fac multzi invidioshi...

deci nu trebuie sa ne impotrivim raului ca sa instauram binel prin fortza prin lupta impotriva raului caci tot in armata raului o sa sfarshim... caci nu cu omul ci cu pacatul din noi, cu gLumea cu duhurile rautatzii din vazduh, cu incepatoriile shi cu vremelniciile avem de luptat shi nu stat impotriva ci luptat cu armele cele Bune ale credintzei... deci e greu, ca itzi vine mereu sa spui : Piei, dar asha itzi faci fapta cea rea de a dori raul shi moartea cuiva, sau injuri ca sa infruntzi shi atunci huleshti, sau te manii ca sa-i spui adevarul shi atunci deja ai ucis... deci e foarte greu...

deci calea este de a-L chema pe Hristos in ajutor shi nu de a duce noi lupta escaladarii orgoliilor... ca daca Statzi impotriva? atunci cum o sa mai intoarcetzi obrazul celalalt adica ala ascunsul care chiar merita a fi lovit ca e plin de pacate....CUM? sau daca statzi impotriva celui rau, cum o sa-i mai dai haina dar shi camashea sau cum o sa mai mergi o leghe impreuna cu el... deci cel rau nu poate fi invins prin lupta dintre masculi... raul poate fi invins doar cand devi bun in Hristos shi atunci nu te mai poate inhaita la a face raul cuiva... nici raului insushi macar... caci cui cu cui nu se scoate shi rau cu rau nu se indreapta....ei ai intzeles? ma iarta ca iar am o pocaintza invatzator-shtiutoare deci trufashe 87x???:(:(

dar a nu sta impotriva celui rau nu inseamna sa fi cuprins de o buNebunatate, adica sa faci cele ce par a fi bune, adica sa faci pacate din mila de ele, de pacatoshi, ca ele cer de mancare shi a fi facute mereu mai ales ca produc shi placere, sau sa te milostiveshti de hotz sa devi shi tu ca el sau de criminal sa ucizi alaturi de el, sau necredincios shi indoielnic pentru ca sa nu discriminezi sau sa devi un om al gLumii ca sa nu se simta ei in largul lor... NU ci trebuie sa faci shi sa urmezi lui Hristos... deci "precum ne-a iubit El asha shi noi sa ne iubim unii pe altzii, caci El ni l-a Daruit pe Dumnezeu" deci PRECUM... adica fara de pacate shi cu viatza intru Sfintzenie... deci nu inseamna ca daca nu ne impotrivim inseamna ca il ascultam pe cel rau care ar vrea sa ne faca asha cum este el... adica mincinos shi rau...NU!

ce poate fi mai dezgustator decit niste oameni care se imbuiba si se ghiftuiesc, mai rau ca animalele.
oamnei care decad atit de jos, incit un porc ajunge sa la fie superior.
ppa mine slaninuta si altele din carne ma las rece.

Si totusi, sunt unii care mananca om direct, iar altii se plang de putina slanina! Asta poate fi mai dezgustator decat cei care se imbuiba, Petrurar! Ura, invidia..

un imbuibat cu carne este calea sigura inspre ura si dispret.

Un lucru foarte important: sa nu te atingi de impartasanie decat daca te-ai pocait realmente, ai mare grija! Sper ca stii se inseamna asta... Daca nu stii, nu te impartasi dupa o spovedanie de forma. Postul e partea a doua...

Forumistii pot sa-ti confirme.

a nu te impotrivi celui rau cred ca inseamna sa nu raspunzi raului, cu rau.

3 zile este minim-ul.

eu te sfatuiesc sa aplici tehnica pasilor mici, mai ales ca ai zis ca ai atatea ispite la mancare.

sunt convinsa ca in timp Hristos o sa te intareasca si o sa te creasca duhovniceste, astfel ca intr-o buna zi ai sa vii sa ne spui ca reusesti sa tii in intregime si posturile lungi, de 40 zile.

Multumesc pentru mesaj. Tata si fratele oricum nu mananca de post, iar mama trebuie sa gateasca si pentru ei. Voi incerca in perioada postului sa imi pregatesc cu o seara inainte mancare pentru a doua zi.

Draga Mirelat,

Voi incepe cum spui tu cu pasi mici, ca nu m-am mai impartasit de un an si s-au cam adunat in sufletul meu multe. Multumesc pentru sfat.

Multumesc pentru vorbele bune, sa stii ca de multe ori am facut priomisiunea ca voi fi mai buna, voi face mai multa milostenie in post, si mi se pare ca numai vorba e de mine.

3 zile cum a spus si Mirela dar, cel mai potrivit ar fi sa ceri sfatul parintelui. La urma urmei chiar daca vei posti dupa sfatul lui x sau z tot parintele va lua decizia finala nu?;)

In ultima vreme am tot cunoscut persoane care nu prea mai recomanda cele 3 zile de post, inainte de Impartasanie. Mizand pe faptul ca la inceput, in crestinismul primar, crestinii nu tineau cele 3 zile de post, ei zic si faptul ca se poate si fara.

Nu stiu ce sa zic. Eu cred ca cele 3 zile sunt un minim necesar (afara de exceptii).

Individual
 

Eu spun ca postul, ca si credinta, este o problema privata a individului si nu este bine sa ne avantam in sfaturi, sau chiar daca le dam dupa stiinta si experienta noastra, trebuie ca individul insusi sa aleaga ce poate lua din ele.
Impartasania este strans legata de post si de pregatirea sufleteasca pentru ea.
Postul este de mancare si trupesc si amandoua au nevoie de nsite conditii prealabile.
Postul de mancare nu este influentat numai de ispita, adica nu toti sunt neparat neputinciosi cand vad pe altii ce mananca, sau cand gatesc pentru ei. Depinde.
Sunt oameni care trebuie sa gateasca si pentru familia sau prietenii care nu postesc, sau mai mult, care au chiar o petrecere in acea perioada (privata, sau profesionala). Se spune ca nu e bine in post. Asa este, dar unii tin la ele, sau trebuie sa se spuna (la serviciu).
Sunt oameni care pot tine, ca sanatate, tot psotul, cat ari de lung, unii chiar sunt vegetarieni stricti si convinsi, tot timpul, deci nu au probleme.
Altii au probleme de sanatate si nu pot.
Acestia din urma pot fi dezlegati in cazuri mai grele, sau pot sa tina numai macar o saptamana. Eu una, atat pot si si atunci depinde de cum ma simt in perioada respectiva.

Postul trupesc - aici este si mai delicat, fiindca daca esti casatorit trebuie un acord cu sotul/sotia si acesta nu prea merge asa pe termen indelungat.

In concluzie fiecare dupa cum poate. Dumnezeu vede si stie puterea si posibilitatile fiecaruia.

Mi se pare in schimb f.importanta pregatirea sufleteasca pentru impartasanie, chiar mai importanta ca postul si ca spovedania. Cum te sim ti tu in suflet si in relatie cu ceilalti.
Daca nu te simti bine, daca ai probleme, blocaje, mai bine nu te duci la Impartasanie si amani pentru alta data, decat sa mergi cu sufletul bolnav, sau incarcat.
Spovedania te mai ajuta in astfel de cazuri, dar nu in totalitate.

Este musai si neaparat sa tii tot postul si asa cum scrie in calendar, vezi dezlegarile la ulei, vin, peste etc. Din cate stiu, cei care nu tin posturile sunt anatemizati de Biserica - dar poate nu stiu eu bine... In sfarsit, pentru cazurile de neputinta (batranete) sau de boala nu este obligatoriu sa tii tot postul, evident.

Te ispitesc specialitatile? Sa-ti spun ce mi s-a intamplat mie... :)

Acum un an am inceput sa tinem posturile - eu si sotia. Si am constatat ca ne simtim mult mai bine ca inainte, cand ne imbuibam cu carne, mici si alte mancaruri periculoase si toxice. Asa ca am trecut pe alimentatie predominant vegetala, combinata cu lactate, oua, peste si uneori carne de pasare. Si crede-ma ca o salata de legume ne tine mai mult decat o friptura copioasa! Inainte, cand mergeam sa mananc la cantina (4-5 feluri), dupa vreo trei ore imi era foame, dar acum o mancare de post ma tine jumatate de zi.

Nu spun ca am ascultat opiniile nutritionistilor, experti in alimentatie sanatoasa si toti recomanda sa mancam cat mai putina carne (gatita la cuptor sau fiarta sau coapta). In fond, asta e normalitatea pentru ca asa a lasat-o Dumnezeu:

"Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră."

A zis El ceva de carne? Da, ne-a aratat Iisus Hristos ca e bine sa consumam peste - si au descoperit si cercetatorii ca este cea mai buna carne dintre toate, acele grasimi omega sanatoase, stiti voi...

Pai TOATE vegetalele sunt bune, trateaza boli, sunt sanatoase, deci trebuie consumate. Pe cand despre carnea de porc, vita, pui samd nu am auzit sa fie recomandata in vreun tratament al vreunei boli. Si aici e o alta poveste, ca trebuie sa evitam alimentele modificate genetic, tratate cu chimicale, crescute fortat cu ingrasaminte chimice, conservate cu tot felul de substante toxice......................

Eu sunt de parere ca postesti cat iubesti. Adica cu cat iubesti mai mult, cu atat doresti, dar si prinzi putere sa postesti.

Nefericirea sta in faptul ca unii nu au descoperit postul ca pe o cale de intalnire cu Dumnezeu.

Dar trebuie sa postim nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Adica, in perioada postului, se recomanda sa ne curatim sufletul prin Taina Spovedaniei. „Nu stiti voi postul care imi place? - zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau El va zice: Iata-ma!“, spunea proorocul Isaia contemporanilor sai.

pacatul fumatului :(
 

eu cu postul alimentar nu am avut niciodata probleme desi sunt o mare pofticioasa in rest.. insa, in perioadele de post, chiar si in cele lungi Postul Craciunului, Postul pastelui pur si simplu nici nu ma mai gandesc la mancarurile de dulce.. recunosc ca am avut exemplu in familie fiind crescuta de o bunica foarte credincioasa care a tinut toata viata post vinerea. eu acum tin mereu post si miercurea si vinerea si de carne sau oua sau branza nu-mi e pofta deloc... ba chiar am realizat ca daca e post atunci trebuie sa ma infranez de la ceea ce chiar imi place chiar daca respectiva mancare e de post.. asa ca, desi, de exemplu, ma dau in vant dupa cartofii prajiti, in post ii mananc doar fierti cu putina sare.
problema pe care o am eu este fumatul :( am acest viciu urat si singurul lucru pe care-l pot face in post este sa ma abtin si sa reduc numarul de tigari si cand fac economie astfel de bani, sa fac milostenie.. adica mai mult decat in restul timpului..
cat despre pacatele trupesti... dupa ce am trait in pacat ani de zile mi-a dat Bunul Dzeu in mare mila lui dureri sufletesti mari care mi-au deschis sufletul spre calea adevarata si acum nici macar nu ma mai gandesc sa fac asa ceva.. adica, sa nu mint, de gandit ma gandesc dar mult mai rar si nu mi se pare un sacrificiu mare de facut pentru mantuire... stiu ca poate fi dificil pentru unii de inteles de ce pot sa ma infranez cu atata usurinta de la placeri trupesti sau alimentare dar imi e greu sa renunt la patima fumatului...
Un sfat despre infruntarea ispitelor din partea parintilor sau a celor din anturaj in perioadele de post.. ca sa nici nu para ca ma mandresc ca tin post sau sa evit in aceasta perioada "certuri" pe tema asta cu cei care nu inteleg/accepta ideea de post pur si simplu nu le spun ca tin post.. refuz politicos pe motiv ca tin cura de slabire sau nu mi-e foame in acel moment sau sunt deranjata la stomac si prefer o salata, etc....

In Biserica Ortodoxa nu sunt pareri, ci canoane:

44. Daca va manca cineva de dulce miercurea sau vinerea precum si in Postul Pastelui, 2 ani sa nu se impartaseasca (Fara numai cei ce au pogoramant deoarece sunt in armata, pe santiere, in camine etc.).

http://www.sfaturiortodoxe.ro/ortodo...elecanoane.htm