Ce viata duhovniceasca? cate vieti pot avea crestinii ortodocsi? Adesea ma uit in jurul meu si vad multa ignoranta. Crestinii ortodocsi ce ignora parca voit trairea in ortodoxie ....Legea scrisa de multe ori este totul pentru uni, insa pentru altii doar o lege moasta... Multi postesc si merg duminica la Sfanta Liturghie, insa habar nu au ce Evanghelie s-a citit...Multi alearga la Manastiri , se pocaiesc 3 zile apoi......, Voi cum simtiti Duhul Sfant in inima voastra? cum traiti in Duhul lui Dumnezeu? ...suntem noi cu adevarati fii ai lui Dumnezeu si ucenici ai Lui Hristos?....

pai daca te-apuci si judeci asa crestinii, inseamna ca nu prea traiesti in Duhul lui Dumnezeu... Dumnezeu inseamna dragoste, cel care iubeste nu vede defectele celui pe care-l iubeste!

Din pacate Gabri are dreptate. El nu vorbeste de crestini, ci de cei care vor sa para crestini si nu-s. E plina biserica de asa oameni si a nu-i vedea inseamna ca esti orb.

Pentru mine personal este foarte greu sa gasesc o biserica ortodoxa si un preot autentic, care sa-mi fie si duhovnic. Unde biserica = oamenii traitori de credinta care participa la slujbe si care-si manifesta dragostea unii fata de altii si in extra-program, iar preotul respectiv sa fie un sfant in mijlocul orasului unde slujeste.

A nu judeca aproapele, cum zice Scriptura, nu inseamna sa nu vezi raul din jurul tau si sa nu-l condamni - parerea mea. Adica nu e bine sa fii ignorant sau sa zici ca suntem o tara de sfinti, ca nu-i chiar asa.

ai constat diferentza dintre omul exterior shi cel interior, dintre faptele pentru slava de la oameni shi adevarata fatza interioara a omului credincios, adevarata stare a inimii lui shi a duhului din ea... eu am constat pe mine cat de departe sunt fatza de ceea ce imi pare ca ash fi prin deasa inshelare... de ceilaltzi nu pot sa afirm ca nu le shtiu partzile interioare shi inima shi ashezarea ei...

in interior am observat la mine un pasionat patimash de a face tampenii din distractzie sau cu sadism, poate chiar razbunandu-se pe ceva dintr-un motiv lipsit de dreptate shi temeinicie dar cu o idee vaga de vina, ingamfandu-se shi un haios sexYnterior care are relatzii sexuale aproape de inima sa din orice pricina ce se iveshte in preajma lui... privire, simtzire, mancare, ceva placut... el nici nu-shi da seama ca mai shi curveshte dincand in cand crezand ca este bun, ca un fel de bunie a trandaviei de a mai respecta poruncile shi atunci devine bun shi nepasator, un soft, o programare spre satisfacerea poftelor... se bucura ceva de astfel de placeri, o minte beata sufleteasca, interioara...

deci vezi, in comparatzie cu cel ce mi se pare ca ash fi prin inchipuire de sine, cel ce intradevar sunt shi care rezulta shi din ceea ce fac shi cum traiesc este o deosebire uriashe... primul este un sfintzishor iar al doilea, cel interior, este defapt un pacatos notoriu shi sluga a unor patimi adanci, ca un duh, ca un miez ce ii cere repacatuire mereu din motive ca pamantul s-a indulcit spre satisfacerile respective... deci pana nu scoatem radacinile chiar daca am mai taiat din frunze la caini shi ramuri, pana atunci nu ne putem vindeca deoarece creshte arborele pacatos pe interior chiar daca afara te lasa sa te pacaleshti de ai zice ca eshti un ingerash... shi daca nu dai atentzie o sa ajung un falnic fariseu ce se multzumeshte sa se autoinshele shi sa se mire "cum putetzi sa zicetzi cele bune cand voi suntetzi rai?", deci cum pot sa fiu pui de vipera... iar vipera este un sharpe... nu intzelept ci veninos shi ticalos... deci o intzelepciune contrara binelui, nici eu nu ma vindec shi pe cei din jur ii pacalesc cu o realitate falsa lipsita de profunzime...

deci omul interior, omul duhovnicesc... acela este chemat sa duca o viatza Duhovniceasca... dar noi credem ca e vorba de osandiri, invinovatzirei shi judecatzi ale aproapelui shi la mandrii shi sadisme personale shi etichetari shi multe foarte multe barfe ce vin sub forma de dreptatzi shi nedreptatzi adica de nemultzumiri, dar bineintzeles ca ne inshelam amarnic... deci ne autoinshelam ca am fi ceva shi am face ceva caci suntem atentzi la o aparentza de om interior... in stari ce par roade ale Harului, nishte stari de bine naive shi fericite care sunt rodul inchipuirii de sine shi par dragoste sau fericire, dar defapt sunt entuziasmul naiv al nebuniei, sunt stari ale voirii poftelor rele, ale iubirii de sine, ale fericirii tiraniilor, ale minciunilor shi inhaitarilor prieteneshti cu fiul pacatului... deci cu placerea trufashe a calcarii, intr-un cuvant e vorba despre nerushinarea rushinilor akediene ridicate shi tzinute aproape de inimile noastre... shi toate astea din experientza dezastroasa a ascultarii doar de tine insutzi, adica de gLume shi moda ei shi grijile de a sluji grijilor porcioicilor, ca acuma nu se mai ingrijesc porcii ca in pilda cu fiul risipitor ci eshti chiar sluga lor oarba shi fericita... benevol... pentru ca eshti fermecat de tot felul de aiureli... shi frecushuri... shi din frica poate... frica de greu... de raspundere... ca e mai ushor sa te ascunzi prin vre-un bar shi sa fi exact cum e toata lumea, adica un consumator de tot felul de placeri... tzigara, cafea, shi filme sexy... shi pentru astea trebuiesc bani... deci lucra la caramizile lui faraon ca sa ai multa slava de la oameni shi sa potzi sa beneficiezi de placeri... cam asta

7???:(:(

Eu inseamna ca sunt oarba?
Nu ma intereseaza ce gandesc cei ce vin la biserica ,dimpotriva mi se par foarte evlaviosi.
Noi nu avem cum sa stim gandurile celorlati.
In afara de asta trebuie sa fim constienti ca sporire duhovniceascanu nu se face dintr-o data ,unii mai superficiali ,mai caldicei ,in timp pot deveni foarte induhovniciti.
Dar de ce sa cautam noi la ale altora si sa nu ne vedem pe noi?

Se intampla ca astazi sa fim mai indiferenti fata de valoarea ortodoxiei pentru ca o limitam la lacasul bisericesc. Insa, ortodox nu esti doar duminica, ci in fiecare situatie a vietii. Ortodoxia se manifesta in fiecare lucru pe care il facem sau il spunem. Ce minunat spune Printele Serafim Rose: "O Ortodoxie care este prea inalta si prea in nori, o Ortodoxie de sera, nu ne poate ajuta in viata de zi cu zi".

Subiectul topicului e foarte bun, din pacate continutul e dezastru chiar de la primele randuri. Obsesia cu "celalalt" e mare.
Aici trebuia sa ne impartasim unuia altuia modul in care incercam sa fim crestini si felul in care punem in aplicare poruncile Domnului si chiar micile noastre nevointe, pentru a sugera si altora directia pe care se poate merge, fara a ne acuza de lauda si mandrie.
Si ca sa apara si fapte nu numai vorbe am sa va spun doua vorbe despre tentativa mea de viata duhovniceasca. O sa va rog sa nu ma pomeniti la altii cu nume si daca pare lauda, Dumnezeu sa ma ierte ca nu vreau acest lucru.
Desi am un autoturism, vin la servici cu autobuzul iar cand plec acasa de multe ori o iau pe jos. Incerc sa imi cumpar cat mai putine lucruri si sa ingrijesc mai mult de cele pe care le am. Incerc sa vorbesc cat mai calm si mai retras, desi mi-e foarte greu pentru ca sunt o fire foarte mandra si orgolioasa, dar lucrez la asta. Incerc pe unde umblu sa imi las amprenta crestina: aranjez lucrurile la locul lor, spun vorbe placute tuturor si incerc sa pun lucrurile intr-o ordine de echilibru, fie ele sufletesti fie materiale, nici spre prea mult bine din habotnicie nici spre rau paganeste. Pentru ca un crestin este caracterizat prin echilibru, ordine si chiar disciplina, chiar daca suna militareste. Si ce ma ajuta foarte mult, indiferent ce percep prin auz si vaz, toate le trec prin filtrul ortodox. Si acest "simt" se ascute pe zi ce trece si din ce in ce mai mult esti foarte sensibil la unele lucruri pe care altii le percep mai greu.
Si parerea mea personala e ca daca nu iti faci ordine in propria ta viata care inevitabil poseda tot ce ne inconjoara, poti vorbi de iubire si biserica cat ii vrea. Consider ordine in viata modul de a vorbi, modul de ati aranja spatiul din jurul tau, modul de a scrie -greseli de ortografie, incoerenta, prescurtari, etc.- modul de a trata oamenii, modul de perceptie a lor in interiorul tau, ce iti alegi sa mananci, cat si cum, ... Pentru ca noi vorbim si nu spunem nimic, auzim si nu percem nimic, mancam si nu ne hranim, ne rugam si nu ne inaltam deloc, atingem si nu simtim nimic, privim si nu vedem nimic, citim si nu intelegem nimic, pentru ca viata dezorganizata ne impiedica a face lucrurile bine si firesc. Si da, nu stim si nu putem cunoaste firescul care vrea sa iasa din constiinta noastra pentru ca debandada din viata noastra e mare.
Vorbim de rugaciuni, vorbim de Sf. Liturghie. Daca in viata nu ai ordine e foarte greu sa te rogi si e foarte greu sa fi prezent si spiritual la Biserica nu numai fizic.
Daca mai stiti si alte lucruri de echilibru si elemente de viata duhovniceasca eu zic ca ne-ar prinde bine la toti.
Dumnezeu sa ne ajute.

vezi Darius cum itzi formezi un om exterior ce il inchipui intr-un echilibru al unei vietzi echilibrate shi astfel itzi faureshti o inchipuire de sine ce tinzi sa o apreciezi shi prin prisma ei pe tine... dar omul interior, inima duhului din mintea inimii shi trupului tau, ce spune? cum se arata? ce patimi poarta in el shi cat a lasat/lepadat cel dinlauntru softurile shi slava gLumei pentru Duhul shi Lumina cea de sus? caci catre omul interior s-a adresat Domnul, pe el l-a chemat spre cinste shi induhovnicire, spre intzelepciunea lui Dumnezeu care este alungata shi dispretzuita de oameni... dumneata vorbeshti despre echilibru, slujirea la echilibru, iar noi vorbim aici despre slujirea lui Dumnezeu, prin Hristos nu pentru slava de la oameni, deci despre echilibristica fiindca oriunde te uitzi sunt prapastii shi focuri shi ademeniri iar tu, in inma ta trebuie sa mergi in genunchi pe sarma... pe poteca shi poteca nu se vede... caci nu cu ochii trupeshti trebuie sa vezi doar ci cu cei duhovniceshti sufleteshti interiori care daca nu vad bine shi deslushit atunci te indeamna spre prapastie... ca le naluciferizeaza mereu ceva ispititor in fatza simtzurilor... iar a-ti vede viatza echilibrata shi prin asta sa te simtzi linishtit nu poate fi decat o inshelare ca vezi doar cele de afara shi te automultzumeshti in timp ce prinlauntru e prapadul de pe gLume... 4x???:(:(

Bine zis, Darius, ne-am indepartat de subiectul propus. Insa eu n-am ce sa scriu la subiect, asa ca scriu pe langa... :)

Un exemplu de a critica pe cineva fara sa-l judeci sau sa-l condamni: Darius spune ca "modul de ati aranja spatiul din jurul tau, modul de a scrie -greseli de ortografie" si textul lui contine destule astfel de greseli... :) Nu-i condamn pe invatatorul, pe proful lui de romana sau pe Darius, insa pot sa-i atrag atentia asupra unor greseli, cum ar fi:

modul de ati aranja spatiul
si daca pare lauda,
, fie ele sufletesti fie materiale
nici spre prea mult bine din habotnicie nici spre rau
e foarte greu sa fi prezent

Acum, el se poate supara pe mine sau poate sa le ia in considetarie si sa incerce a nu le mai repeta.

Cam asa ar trebui sa se intample si in viata crestinilor, in caz ca cineva observa de exemplu un frate din biserica sau chiar un preot mergand constant pe calea pierzaniei. Sa-i pese de respectivul (sau chiar de biserica in cazul unui preot decazut) si sa incerce sa-l salveze, intorcandu-l pe cat posibil catre o viata duhovniceasca imbunatatita.

Ovidiu ai foarte mare dreptate in ceea ce zici. Dar hai sa mai judecam odata lucrurile cu ajutorul unor parinti.
Despre ce vorbesti tu este ceea ce Arhim. Sofronie spunea despre Sf. Siluan ca a ajuns la o constiinta a duhului. Ca sa ajunga acolo, peste multe lucruri a trecut si le-a ordonat duhovniceste: hrana, vorbirea, auzul, apoi gandurile, lucrarea mainilor, etc. Nu cred ca poti vorbi despre interior daca ochiul tau e stricat, daca mintea ta inmulteste teroarea pacatului din strada pentru ca tu il vezi pacat, daca mancarea pe care o mananci face parte din multele "bunatati" cu care suntem amagiti in ziua de azi?
Decat sa imi scot ochiul pentru ca ma duce iad, prefer sa il educ sa vada crestineste. Decat sa imi tai mana mea pentru ca ea ma sminteste, prefer sa ma educ sa nu ma sminteasca nici cel mai neinsemnat organ al meu.
Ortodoxia nu vorbeste numai despre spirit, aia este altceva. Ea vorbeste despre tot: trup si suflet intr-un perfect echilibru. Acolo tindem. Unde suntem Dumnezeu poate sa stie.
Nu am spus ca totul e viata exterioara. Ea ajuta constiinta si simturile noastre sa fie firesti, ca sa putem face restul trebuincios sfintirii.
Dumnezeu vorbeste prin constiinta noastra. La felul in care traim noi azi, intreb prin care constiinta? Aia pervertita si neodihnita din cauza motivelor mai sus spuse? Ma indoiesc.
Doamne ajuta.

Ionut ai dreptate.Dar totusi nu eu sunt subiectul.
Doamne ajuta.

intrebarea mea fratilor era una simpla: TRAIM NOI ORTODOCSI DE AZI O VIATA DUHOVNICEACA IN DUHUL EVANGHELIEI DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS? AVEM NOI MINIMA NOTIUNE DE MANTUIRE SI INDREPTAREA PRIN POCAINTA? SAU SUNTEM DOAR URMARITORI AI UNEI LEGI SCRISE ? SAU SUNTEM NOI DOAR PRACTICANTI AI EVANGHELIEI SI NU TRAITORI???

Asta este intrebarea mea fireasca pe care mi-o pun ...

90% din romanii de pretutindeni nu sunt crestini, desi multi se declara ortodocsi.

Ceilalti 10% reprezinta o predictie optimista, dar sper sa ma insel si sa fie de fapt mai multi...

Florin-Ionut:
"Cam asa ar trebui sa se intample si in viata crestinilor, in caz ca cineva observa de exemplu un frate din biserica sau chiar un preot mergand constant pe calea pierzaniei. Sa-i pese de respectivul (sau chiar de biserica in cazul unui preot decazut) si sa incerce sa-l salveze, intorcandu-l pe cat posibil catre o viata duhovniceasca imbunatatita."

Mai inainte de a-l salva pe pacatos trebuie sa ne salvam pe noi insine ,sa invatam sa ne vedem pacatele si sa ne indreptam.
Ce drept am eu sa-mi cert aproapele ,chiar si cu duhul blandetii cand eu nu m-am vindecat pe mine insumi ?Orbul nu poate sa il ajute pe orb sa mearga.
Nu asta e viata duhovniceasca ,sa vedem greselie altora ,viata duhovniceasca incepe asa cum a spus Darius cand traim in armonie cu noi si cu cei din jur .
Am o prietena care pe timpul verii ,in week-end merge la tara ,la casa parintilor sa aiba grija de gospodarie.Si participa acolo la sf.Liturghie ,care nu se desfasoara cum trebuie ,nu se canta Fericirile decat foarte rar ,nu se canta "Iubite-voi Doamne.." ,slujba e mult mai scurta decat la biserica unde mergem noi.
Credeti ca nu i-a spus preotului si dascalului?
Au invocat scuze ,etc.

"Mai inainte de a-l salva pe pacatos trebuie sa ne salvam pe noi insine ,sa invatam sa ne vedem pacatele si sa ne indreptam." Corect.

"Ce drept am eu sa-mi cert aproapele ,chiar si cu duhul blandetii cand eu nu m-am vindecat pe mine insumi ?" Pai am presupus deja ca vorbim de crestinii care vad alti crestini mergand pe langa drumul cel bun. E de datoria lor sa intinda o mana de ajutor.

"Orbul nu poate sa il ajute pe orb sa mearga." Asta e cazul meu. Dar, inca o data: mai sus e vorba de cei care se straduiesc sa fie prieteni cu Dumnezeu, nu de cei orbi ca mine.

"Nu asta e viata duhovniceasca ,sa vedem greselie altora ,viata duhovniceasca incepe asa cum a spus Darius cand traim in armonie cu noi si cu cei din jur ." Viata duhovniceasca nu se poate descrie asa simplu... Dar oricum, dragostea conteaza cel mai mult; si, din iubire, sa intindem o mana de ajutor celor care au nevoie, sa le dam macar un sfat bun, sa nu-i ignoram spunand din falsa smerenie ca nu avem dreptul sa facem asta. Prietenei tale nu i-a fost frica s-o faca, bravo ei, tot respectul.

Sunt bune intrebarile tale, Gabri. Sa le luam pe rand.
1. TRAIM NOI ORTODOCSI DE AZI O VIATA DUHOVNICEACA IN DUHUL EVANGHELIEI DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS? Raspuns: Ne straduim, fiecare dupa cat de arzatoare ii este dorinta de a duce o astfel de viata. Duhul Evangheliei este VIATA PRIN IUBIRE. Asta ne dorim toti si tregem din greu in aceasta directie.
2. AVEM NOI MINIMA NOTIUNE DE MANTUIRE SI INDREPTAREA PRIN POCAINTA? Raspunsul aici ar suna mai curand a intrebare. Oare ce ai vrut sa spui? Daca stim definitia mantuirii? Cred ca da, stim aceasta definitie, dar o fi suficient? Probabil ca nu.
3. SAU SUNTEM DOAR URMARITORI AI UNEI LEGI SCRISE ? Raspuns: DA. Este vorba de Legea scrisa in inimile noastre prin Taina Botezului si nu de Legea scrisa in piatra. Legea din inima ne spune mereu cand gresim, pentru ca ea este purtatoarea Duhului Evangheliei, despre care spuneai. Conditia este sa-i auzim glasul ca sa o urmam sau macar sa ne straduim.
4. SAU SUNTEM NOI DOAR PRACTICANTI AI EVANGHELIEI SI NU TRAITORI. Raspuns: Daca am fi macar practicanti, ar fi ceva dar, dupa cum vezi, cu totii scancim ca suntem murdari, pacatosi, netrebnici, nevrednici s.a.m.d. Oare, in aceste conditii, cum am putea sa spunem ca suntem traitori? Cert este ca ne straduim si nu e deloc putin. Poate cine stie, macar un pic reusim.

P.S. Se pare ca o parte din participantii la aceste discutii chiar au reusit cate ceva, din moment ce ii privesc pe amaratii din jur cum merg din greseala in greseala si isi propun sa-i ajute sa traverseze strada desi amaratii aia nu prea vor. Poate ca n-ar fi rau sa-i lase sa-si doreasca si atunci, la solicitarea ajutorului, sa-l acorde cu draga inima. Mi se pare ca Dumnezeu ne-a invatat: "Cauta si vei gasi" si nicidecum "Gaseste si vei cauta", adica fiecare, in mod absolut liber sa-l caute pe Dumnezeu si nu impins de la spate. Numai asa indreptarea este adevarata.

ma gindesc ca Iisus iti va raspunde la intrebarea asta arzatoare.:satisfied::satisfied::satisfied:
in rest, cauta sa fii tu drept in fata Sf Treimi.

frate, mai treci si tu cu vederea, ca sa ti se treaca si tie. nu uita, cu ce masura judeci, cu aceea ti se va judeca si tie.

si apoi ce, noi ne ducem la biserica ca sa aratam cu degetul la unul si la altul?

chiar de-ar avea si o mie de pacate, mai bine e ca sunt in biserica, mai mari sanse au sa se indrepte.

iar daca vreunul din noi se stie ca are darul de a indrepta pe altii prin vorba blanda si inteleapta, atunci da, acela poate sa se incumete sa le arate acelora ce si cum.
restul, mai de folos le e sa taca. si mai bine sa se roage pentru aceia, daca pot.

Sunt destui care vin la biserica doar pentru a sporovai. Dupa ce ca vin tarziu, in loc sa stea la locul lor, se duc si se saluta, se imbratiseaza, de parca ar fi la club. Preotul nostru nu e zice niciodata nimic, dar atunci ce e de facut? Chiar si pentru acestia e benefica prezenta la Sf. Liturghie, dar pentru faptul ca-i deranjeaza pe ceilalti, consider ca trebuie atentionati. Oameni suntem, si "nu e nimeni bun, pana la unul".

In pateric, la intrebarea unui ucenic: Parinte, ca sa facem atunci cand vedem un frate de al nostru dormind in Biserica? batranul raspunde: eu daca vad un frate dormind in Biserica ma duc la el si ii odihnesc capul in poala la mine.
Vorbim de dragoste? Asta inseamna dragoste. Iar o alta dovada de iubire neconditionata ne-o da insusi Mantuitorul atunci cand ii spune prieten lui Iuda, desi stia tot ce voia sa faca. Acolo unde este curat locul se va odihni si bunatatea, iar toti cei care fac altfel decat noi in jurul nostru vor fi priviti de noi cu mila si rugaciune, caci nu va mai fi rautate.
Din nou grija de "celalat".
Gabri a pus o serie de intrebari in care apare acel "noi". Corect era sa apara "eu". Daca avem atata grija de "celalalt", de ce nu il odihnim prin bunatatea noastra, prin candoarea noastra, blandetea noastra, si exemplul nostru.
Daca fac asa de multe lucruri nefiresti cum s-a zis, o fac pentru ca inca nu s-au rusinat in fata evlaviei si comportamentului nostru crestin. Nu le-a sarit in ochi inca un crestin de o asemenea credinta incat sa le fie rusine sa vorbeasca in Biserica.
Sf. Ioan Gura de Aur a avut o vorba: daca noi am fi crestini adevarati si paganii s-ar crestina.
De aceea eu zic sa cautam la purtarea noastra, sa vorbim despre ea pana vom face din instinct lucrare duhovniceasca.
Doamne ajuta.

Darius, nu se pune problema a ura pe cineva pentru ca deranjeaza. Ma gandesc doar ca altele sunt roadele la Sf. Liturghie, pe care le resimtim, cand e liniste si ne putem concentra. I-am spus parintelui nostru si a spus ca si pe el il deranjeaza; cu toate astea nu a spus niciodata nimanui nimic, de teama ca ar putea sa ii alunge in felul acesta pe enoriasi, si asa prea putini la numar. Totusi preotul are autoritate in fata mirenilor si cred ca ar putea sa faca niste observatii cu blandete in timpul agapei. Daca nimeni nu le spune, de unde sa invete sarmanii mireni, care cred ca biserica e loc de adunare si schimb de idei si impresii?!?

ma gandesc ca preotul ar putea sa tina o predica, la sfarsitul Sf Liturghii si sa spuna cate ceva despre comportamentul crestinilor in Biserica, atunci cand se savarseste Sf Liturghie.

Am intalnit un preot ortodox care obisnuia din cand in cand sa intrerupa Liturghia si sa ne spuna pe alocuri ce se intampla de fapt in anumite momente ale slujbei. Adica el comenta pentru cei care erau neinitiati Liturghia, astfel incat oamenii sa inteleaga semnificatiile adanci ale rugaciunilor si a slujbei in sine.

Acelasi preot ii mai mustra uneori pe participantii la rugaciune sa faca liniste si sa fie macar atenti la ce se spune, daca nu se pot ruga impreuna cu biserica.

Un exemplu bun este parintele Staniloaie, care slujind acum multe zeci de ani o Liturghie, a fost foarte deranjat de doua femei care stateau de vorba. A intrerupt ritualul si le-a tinut o predica usturatoare despre gravitatea celor ce se intampla in momentele Liturghiei... Intamplarea a facut ca acolo sa fie prezent Alexandru Paleologu, care a marturisit ulterior ca acela a fost moemntul decisiv al transformarii sale in crestin ortodox autentic, datorita lui Dumitru Staniloaie.

Multumec, petrurar, cred ca asta e cea mai buna solutie.