As dori sa surprindem cateva aspecte din viata Sfantului Ioan Botezatorul a carui sarbatoare se apropie- 29 august.
Pentru mine, Sfantul Ioan Botezatorul ramane un model de smerenie. Prin cuvintele: "Eu trebuie sa ma micorez, iar El trebuie sa creasca" ne-a invatat ca Dumnezeu nu poate sa locuiasca decat in sufletele si inimile smerite. Sa ne micsoram si noi in pornirile noastre egoiste si sa-L lasam pe Hristos sa creasca

Troparul la Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul

Pomenirea dreptului cu laude, iar tie destul iti este marturia Domnului, Inaintemergatorule, ca te-ai aratat cu adevarat si decat proorocii mai cinstit, ca si a boteza in repejuni pe Cel propovaduit te-ai invrednicit. Drept aceea, pentru adevar nevoindu-te, bucurandu-te, bine ai vestit si celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a aratat in trup, pe Cel ce a ridicat pacatul lumii si ne-a daruit noua mare mila...

Pustia i-a fost cea mai inalta scoala de formare duhovniceasca, de pregatire pentru a fi prooroc si Inaintemergator, propovaduitor al pocaintei si botezator al lui Hristos. Ca nimeni dintre oameni nu poate forma pe Sfantii lui Dumnezeu, ca viata de pustie, in post, in rugaciune si liniste. Nimic si nimeni nu-i poate ajuta si lumina, pe cei alesi de Dumnezeu, sa-L marturiseasca pe pamant, precum Harul Duhului Sfant si nevointa in feciorie si in neincetata rugaciune. Iata scoala Duhului cea mai inalta! Iata cat de Sfant trebuie sa fie un prooroc si cat de ingereasca viata trebuie sa duca pentru a deveni vas al Duhul Sfant

29 AUGUST pomenirea Taierii cinstitului cap al Sfantului, slavitului Prooroc IOAN, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului:

Martorul lui Hristos, Sfantul Ioan Botezatorul a fost inaintea Domnului, nu numai cu nasterea sa, dar si cu moartea sa. Si, precum Domnul Hristos a patimit pentru pacatele oamenilor, tot asa si Inaintemergatorul Sau a indurat moartea muceniceasca, pentru faradelegile lui Irod.

Si aceasta a fost asa: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pruncii cei din Betleem, a luat, mai intai de sotie, pe fiica lui Areta, imparatul Arabiei, si a petrecut cu ea multa vreme. Dar, aprinzandu-se de patima pentru Irodiada, sotia fratelui sau, Filip, a alungat pe sotia sa legitima si a luat-o pe aceasta, impotriva legii, facandu-se rapitor, desfranat si amestecator de sange.

Deci, pentru o nelegiuire ca aceasta, Ioan Botezatoul, pazitorul Legii lui Dumnezeu si propovaduitorul pocaintei, il mustra pe fata, pe Irod, inaintea tututror, si-i zicea: " Nu ti se cade tie sa ai sotie pe femeia lui Filip, fratele tau ". Irod, nesuferind mustrarile Proorocului si indemnat de Irodiada, care plina de manie, voia sa-l ucida, dar nu putea, oprind-o chiar Irod, insusi, care stia pe Ioan, ca este barbat drept si sfant, incat, de multe ori, il asculta cu placere, luand aminte la cuvintele lui, si se temea de popor sa-l ucida, Irod a poruncit,totusi sa-l prinda si sa-l inchida in temnita. Luni si luni de zile a zacut Sfantul Ioan in temnita, la palatul lui Irod de la Maherlus, langa Marea Moarta. Si fiind cercetat de ucenicii sai, Ioan ii intarea in vestirea lui Mesia, care venise in lume, trimitandu-i pe ei sa-L vada si sa-L auda, asa cum spune Evanghelia. A venit, insa, o zi cand netrebnica si vicleana femeie a putut sa-si implineasca gandul cel nelegiuit.

Sosind ziua nasterii sale, Irod a poruncit sa se faca ospat mare, la palatul sau Maherus, acolo, unde in temnita isi ducea zilele Sfantul Ioan Botezatorul. Si mult s-a veselit Irod, impreuna cu sfetnicii sai, cu dregatorii si cu toate capeteniile regelui Galileii, cu mancaruri scumpe si vinuri alese. Iar pentru ca petrecerea sa fie si mai deplina, au fost adusi cantareti vestiti si dantuitoare tinere, sa le desfete ochiul si auzul. La acest ospat, fiica Irodiadei, Salomeea, jucand si placand lui Irod si celor ce sedeau cu el, acesta i-a fagaduit, ametit de bautura, ca-i va da orice, ii va cere, pana chiar si jumatate din imparatia sa. Nestiind ce sa-i ceara Salomeea a cerut sfatul maicii sale.
Si Iordiada si-a sfatuit fiica sa ceara capul Sfantului Ioan Botezatorul. S-a tulburat tiranu, dar, din gura sa, sugrumata de patima, a iesit porunca sa se taie capul lui Ioan Botezatorul. Si capul sfantului a fost taiat in temnita si adus, pe o tipsie, Salomeei, iar ea l-a dus mamei sale. O traditie spune ca Irodiada a poruncit slugilor sa ingroape capul acesta intr-un loc ascuns si departe de trup, temandu-se ca nu cumva, capul, alipindu-se de trup, sa invieze Sfantul si sa-i fie din nou glas de mustrare.

Si asa s-a sfarsit muceniceste Sfantul ioan Botezatorul, la porunca unui rege impatimit si a unei femei nelegiuite, aparand legea lui Dumnezeu si invrednicindu-se de multe cununi intru Cereasca Imparatie, ca un feciorelnic, ca un vietuitor in pustie, ca un invatator si propovaduitor al pocaintei, ca un prooroc, ca un Inaintemergator si Botezator si ca un mucenic. Cu ale Caruia sfinterugaciuni, si pe noi, la calea adevaratei pocainte, sa ne povatuiasca si Imparatiei Ceresti sa ne invredniceasca Hristos Milostivul, Domnul si Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, in veci! AMIN. DOAMNE AJUTA! cu mult drag, icamilin

Troparul, cantarea inchinata Sfantului Ioan, ne descopera ca misiunea sa de proroc a continuat si dupa moarte, "Drept acecea pentru adevar nevoindu-te, bucurandu-te, bine ai vestit si celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce S-a aratat in trup".

"O , Invatatorule al caintei si marite Prorocule, care esti mai mare decat toti prorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Eveanghelie, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parinteluli Ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El, Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui. Intinde mana aceea, cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a Lui Dumnezeu. O, Prorocule! Lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc, pana la capatul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor raposati, sa-i odihneasca de nevoile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Amin +

O, Mergatorule inainte al Domnului si Botezato-rule al lui Hristos, mari si multe sunt vredniciile date tie de la Dumnezeu, fiindca tu de proorocii cei vechi ai fost proorocit.

Tu, dupa fagaduinta si proorocie ingereasca, te-ai si nascut. Numele tau prin cuvantul Arhanghelului Gavriil mai inainte s-a vestit; a ta numire cu minunea dezlegarii limbii tatalui tau s-a pecetluit.

Tu, din copilarie, in pustie ai vietuit si, ca o pasare a cerului, desavarsit neagoniseala ai iubit, cu agurida si cu miere salbatica te-ai hranit. Tu ai fost crinul cel cuvantator al vailor si al pustiilor, care in loc de podoaba hainelor, cu darul cel de sus imbracand trupul tau, cu peri de camila l-ai acoperit. Tu ai fost glasul care a strigat in pustie si calea Domnului o ai pregatit.

Tu, cu duhul si cu puterea lui Ilie, in lume te-ai aratat si nelegiuirea lui Irod si a tuturor celor asemenea lui ai mustrat. Tu esti martorul cel preavestit al Preasfintei si de viata facatoarei Treimi. Tu pe Mantuitorul catre multimea popoarelor L-ai marturisit si cu degetul tau L-ai aratat pe Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii. Tu, de catre insusi Domnul, mai mult decat prooroc ai fost marturisit si dupa Nascatoarea de Dumnezeu, pe tine te credem a fi cel mai mare om nascut din femeie.

Deci, pentru toate aceste vrednicii si daruri, multimea popoarelor crestine te socoteste pe tine ca pe un mare prieten al lui Dumnezeu, care ai mare indrazneala catre El.

De aceea si eu, smeritul si mult pacatosul, cu multa evlavie, cu durere de inima si cu lacrimi, te rog pe tine, dumnezeiescule Ioane Prooro-cule, sa-mi fii mie, pacatosului celui nemernic si cu totul neputincios, mare aparator si grabnic izbavitor de toate ispitele si incercarile acestea ale vietii de acum.

Roaga pe Preamilostivul Dumnezeu ca, cu a Sa nebiruita putere, sa ma pazeasca in toata vremea de primejdiile vazutilor si nevazutilor vrajmasi, sa ma spriji-neasca cu a Sa mila la vreme de ispita si sa ma intareasca cu darul Sau, pentru rugaciunile Preasfintei si Preacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, ca sa pot rabda pana la sfarsit toate necazurile, ispitele, durerile si suferintele, ca si intristarile veacului acestuia de acum.

Si asa, prin mijlocirea sfintelor si preaputerni-celor tale rugaciuni, sa dobandesc mila lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos in ceasul cel de pe urma al sfarsitului meu. Amin!

"Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!"

Am o nelamurire. In Biblia veche de la 1600 scrie ca Sfantul Ioan Botezatorul se hranea cu mladite si miere salbatica. In editiile recente scrie ca acest prooroc se hranea cu lacuste si miere salbatica. Sincer eu cred ca Sfantul Ioan Botezatorul, ca vietuitor al pustiei, a optat pentru muguri si mladite, nu pentru lacuste!

Din cate stiu doar Sf. Ev. Matei si Marcu amintesc acest aspect legat de Sf. Ioan Botezatorul.

Mat 3-4 Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica.

Mar 1:6 Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica.

In Noul Testament-limba greaca este folosit termenul "akrides" care inseamna lacuste.

Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai inainte l-a vestit Isaia, zicand: Iata, Eu trimit pe ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va gati calea Ta inaintea Ta. Si iarasi: Glasul celui ce striga in pustie, gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui.
Dar de ce l-a numit inger? Pentru ca viata lui s-a asemanat foarte mult ingerilor celor fara de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mancari alese; nu era la Ioan viata impatimita catre trup, ci cu totul dezlegat de trup traia pe pamant, ca un inger.

Cati dintre noi ii mai urmeaza Sfantului Ioan Botezatorul? Cati il mai vestesc pe Hristos altora? Cati mai pregatesc inimile altora ca loc de odihna pentru Hristos?

Am ajuns sa credem ca numai lui Ioan i-a fost dat acest lucru. In realitate fiecare dintre noi poate vesti in "pustiul" zilelor noastre. Cuvantul lui Dumnezeu este din ce in ce mai putin ascultat si cautat.

Acest act sangeros- taierea capului Sfantului, pare sa fi fost ingaduit de Dumnezeu pentru ca dupa ce a fost Inaintemergatorul lui Hristos pe pamant, Sfantul Ioan Botezatorul sa fie de asemenea in imparatia mortilor si sa mearga sa instiinteze pe mortii cei drepti de speranta in Mantuire, venirea apropiata a lui Mesia care trebuia sa sparga prin Cruce portile si inchizatorile Iadului.

http://www.greekbible.com/index.php - mergi la Matei 3, 4 si da click pe ἀκρίδες:

ἀκρίς,n {ak-rece'}
a locust, particularly that species which especially infests oriental countries, stripping fields and trees. Numberless swarms of them almost every spring are carried by the wind from Arabia into Palestine, and having devastated that country, migrate to regions farther north, until they perish by falling into the sea. The Orientals accustomed to feed upon locusts, either raw or roasted and seasoned with salt (or prepared in other ways), and the Israelites also were permitted to eat them.

sau vezi aici:

http://concordance.biblos.com/akrides.htm

interesant, nu m-am gandit la aceasta paralela... este canonica? adica nu prea inteleg cum vine asta cu "instiiintarea mortilor".

Cum interpretati:

Luca 7, 28.
Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

Matei 11, 11.
Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

Adica celor din iad Sfantul Ioan le-a propovaduit venirea Mantuitorului. Ca dovada ca portile raiului erau inchise. Asa se spune in tropar.
Troparul.
"Pomenirea dreptului cu laude, iar tie destul iti este marturia Domnului, Inaintemergatorule, ca te-ai aratat cu adevarat si decat proorocii mai cinstit, ca si a boteza in repejuni pe Cel propovaduit te-ai invrednicit. Drept aceea, pentru adevar nevoindu-te, bucurandu-te, bine ai vestit si celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a aratat in trup, pe Cel ce a ridicat pacatul lumii si ne-a daruit noua mare mila.".

da, uite ca de mult vroiam sa te intreb ce inseamna mai exact "tropar".

spre rusinea mea, nu reusesc sa ajung la biserica decat duminica la sf. liturghie, si uneori nici atunci. :2:

Cantare bisericeasca in cinstea unui sfant. Cea mai veche si mai simpla forma a poeziei imnografice intrebuintate in cultul ortodox. De la tropos-mod, chip sau to tropion-trofeu, biruinta, pentru ca prosalveste biruinta sfintilor asupra diavolului sau a patimilor trupului. Infatiseaza pe scurt si canta chipul sau icoana vietii unui sfant.

Multumesc, George. :6: :25: troparul pe care l-ai dat tu mai sus se canta in seara asta la Vecernie?

dar ca model de lupta?
 

Sunt unii duhovnici care spun ca in tinerete l-au avut ca model de lupta. A fost cel care i-a strigat mereu lui Irod "Nu ti se cuvine!" si de fapt acest lucru evoca sarbatoarea de azi. Asemenea atitudine a avut si Sfantul Ilie.
Cum il iau de model teologii de azi pe Sfantul Ioan Botezatorul?

Atat la Vecernie cat si la Utrenie si Sfanta Liturghie.

La noi astazi nu e decat vecernie, poate ajung.

Avem mare nevoie de astfel de duhovnici care sa ne ajute efectiv sa luptam cu propriile pacate mari si mici. N-ar trebui sa ne suparam daca un duhovnic ne-ar mai si mustrului putin pentru pacate. Asta ar insemna ca ne iubeste cu iubire sfanta si ca doreste sincer sa fim crestini adevarati. Abia astept sa ascult predici ziditoare in care pe langa ,,strictul necesar'' sa se mai faca si nitica misiune, sa simt ca-l doare pe duhovnic pierzarea unei oi din cele o suta date in ingrijire.

[quote=teatru-copii;162921]Sunt unii duhovnici care spun ca in tinerete l-au avut ca model de lupta. A fost cel care i-a strigat mereu lui Irod "Nu ti se cuvine!" si de fapt acest lucru evoca sarbatoarea de azi.



Da,taierea capului Sf. Ioan Botezatorul este un strigat peste veacuri impotriva desfranarii, a luxului si imbuibarii cu mancare si bautura, un strigat impotriva casatoriilor dintre rudenii

Mi-a placut foarte mult ca in cantarile de la Utrenie se spunea ca Irod trebuia sa incalce juramantul. Ce trist un juramant a omorat pe cel care marturisea adevarul.

Iata un Sfant care nu este praznuit doar la data mortii. Sfant ales inca din pantecele maicii sale.
"Acesta este mărturisit de Hristos mai mare decât toţi cei născuţi din femei, şi mai mult de prooroc, care a săltat în pântecele maicii sale, şi a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, şi a mers mai înainte la iad, ca să binevestească învierea. Acesta a fost fecior al lui Zaharia, arhiereul şi al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduinţă. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui sau, când s-a născut, şi a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea şi îngerii astăzi se bucură cu oamenii, şi toată lumea este plină de bucurie şi de veselie. Şi se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia".

Astazi am citit ca una din explicatiile pentru afirmatia Mantuitorului ca Ioan va fi cel mai mic in Imparatia Cerurilor, ar fi aceea ca Ioan nu primise Duhul Cincizecimii. Dar intr-o predica a IPS Anania se precizeaza ca Ioan l-a primit pe Duhul Sfant din pantecele maicii sale, deci inainte de a se naste; iar mama sa Elisabeta s-a invrednicit de primirea Sfantului Duh prin pruncul sau, care a saltat in pantece la intalnirea Elisabetei cu Fecioara Maria.

Daca mergem pe principiul ca Ioan este numit cel mai mic pentru ca nu a primit Duhul Cincizecimi, inseamna ca el este mai mic decat cel mai mic membru botezat si impartasit prezent in imparatia cerurilor. Eu nu inclin sa dau credit acestui punct de vedere.

Într-adevăr, în Evanghelia după Matei se spune:
"Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el."
Cuvintele "cel mai mic" nu se referă la o comparaţie în sensul obişnuit, ca mărime, ci se referă la părtăşia Harului Sfânt. Şi aceasta nu este spusă ca o învinuire, ci pentru a scoate în evidenţă importanţa botezului cu Duh Sfânt, necesitatea lui pentru mântuirea oamenilor care au trăit după Hristos.

În ceea ce priveşte Împărăţia cerurilor se ştie că doar sfinţii pot direct ajunge acolo, fără a fi duşi întâi la Judecata lui Hristos.

Astazi am ajuns din nou la ceas de sarbatoare.
Fie ca Domnul sa primeasca postul si rugaciunile pe care le veti inchina azi Inaintemergatorului Sau!

Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul-Alcatuire a sfintitului Patriarh Isidor al Constantinopolului
http://www.youtube.com/watch?v=kjRao...eature=related (de pe blogul lui Cristiboss).

Sunt foarte bucuroasa caci cu ajutorul Domnului maine voi putea merge la biserica ortodoxa greceasca din oraselul meu(adica sunt bucuroasa ca se tine slujba,caci pana acum nu era deschis decat duminica)!
Sf.Ioan Botezatorul inseamna f mult pt mine,este Sfantul despre a carui istorie am aflat in copilarie simtind compasiune pentru moartea sa nevinovata;mai mult decat atat,dupa mai multi ani am scapat dintr-o mare primejdie care se intampla chiar in seara zilei Nasterii sale(24 iunie).
Il iubesc si il cinstesc mult pe acest drag smerit ocrotitor!

Condacul 1

Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Icosul 1

Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa :

Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi [COLOR=#0000ff]inimile credinciosilor[/COLOR];
Bucura-te, datatorule de [COLOR=#004276]bucurie al crestinilor[/COLOR];
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !
.................................................. ..........................
Condacul 13
Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Cand induram neplaceri de la cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu, ar trebui sa ne gandim la moartea Sfantului Ioan Botezatorul, la sfantul sau cap adus pe tipsie fetei nelegiuite, insetate de sange. In felul acesta, vom fi mai curajosi in a suporta scarbele venite din partea acelora.

"Dumnezeu a ingaduit - spune Sfantul Ioan Hrisostom - si nici n-a dezlantuit traznet din cer ca sa arda chipul acelei nerusinate, nici n-a poruncit sa se despice pamantul si sa inghita tot ospatul acela nelegiuit. N-a facut asta si ca sa incununeze cu si mai mari cununi pe drept, si ca sa lase mare mangaiere celor care vor suferi mai tarziu pe nedrept.

Sa auzim, asadar, acestea toti cati facem fapte de virtute, dar suferim necazuri de la oamenii rai. Dumnezeu a ingaduit sa fie injunghiat cel care a trait in pustie, cel incins cu cingatoare de piele, cel imbracat cu haina de par; profetul, cel mai mare dintre toti profetii, decat care altul mai mare n-a fost intre cei nascuti din femei, a ingaduit Dumnezeu sa fie injunghiat de o fata desfranata si stricata omul care apara legile dumnezeiesti. Gandindu-ne, dar la acestea, sa induram cu curaj oricat am suferi" (Omilia XLVIII la Matei).

Cuvânt la Tăierea Cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul
 

De pe site-ul www.ortodoxiatinerilor.ro:

"Precum un bărbat iubitor de pustie, ajuns într-un loc cu dumbravă, la umbra copacilor, la chemările păsărilor şi la răcoarea apelor, îşi simte lină şi netulburată cugetarea minţii şi se arăta cu fire blândă către toţi oamenii, aşa şi noi, în zilele trecute, fiind mângâiaţi de suflarea Duhului, cea blândă, vă vorbeam vouă despre milostenie.
Iar când Evanghelia ne vorbeşte despre nebunia lui Irod, înverşunarea femeilor, ospăţul bărbaţilor nebuni şi masa cea pângărită, darul cel fără de lege, lucrul cel necuvios şi îngroparea trupului preacinstit, simt că mă fac alt om, fiindcă încremenit mă simt, iubiţilor, când, înaintea mea, aduc faptele făcute de Irod, de este îngăduit a le numi fapte şi nu ucideri, ale celui ce a făcut nişte fapte ca acestea. Că, zice Evanghelistul Matei: „În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus. Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul, el s-a sculat din morţi, şi de aceea, se fac minuni prin el" (Matei 14, 1-2). Mărturiseşte uciderea Proorocului şi nu poate minţi, că a ştiut, pe cel ce l-a omorât, că este Prooroc şi bărbat drept.
Că de nu ar fi cunoscut acest lucru, ar fi zis că el s-a ridicat din morţi şi pentru aceasta se fac minuni printr-însul. Şi, pentru care pricină a ucis pe Prooroc? Pentru cã acesta a fost propovăduitorul adevărului. Şi voia prin vădire şi mustrare, sã curme fapta cea fără de lege şi sã fie, precum i se cădea ca împărat, păzitor poruncilor lui Dumnezeu, el, care, prin sminteala cea desfrânata a dulceţilor, strica legile. Că acela este împărat, care dă legi cu dreptate, împlinindu-le, mai întâi, el însuşi, iar nu schimbându-le.
Că în ce alt chip s-ar fi putut pune rânduiala, în lumea pe care o stăpânea, dacă nu prin legile cele după dreptate, înfrânând neamul oamenilor, cel greu de ţinut în frâu. Dar Irod era împărat, nu al popoarelor, ci al desfătărilor şi rob al patimilor. El nu numai legea lui Dumnezeu o strică, ci şi ucidere pe nedrept făcea. Şi pe cine a ucis? Pe un bărbat drept, decât care, mai mare între cei născuţi de femei, nu s-a ridicat, precum şi Domnul a mărturisit. Pe un bărbat care locuia în pustiu, nu fugind de neamul oamenilor, ci de faptele cele rele şi scârnave ale lor.
Pe acesta prinzându-l, Irod îl ţinea legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada. O, lucru străin, Ioan vroia prin mustrare, să dezlege sufletul lui Irod, cel legat cu lanţul păcatului, iar el lega pe cel ce-l dezlega. Era legat Ioan, şi cu toate acestea, grăia, era închis şi, în temniţă fiind, mustra. Nu se temea Ioan de moarte, ci îi era frică să tacă şi să nu spună adevărul.
Pe acesta l-a ucis Irod şi nu numai o singură ucidere a făcut, ci mai multe. Că cel ce ucide un dascăl folositor sufletelor, acela nu ucide numai unul, ci pe atâţia pe câţi i-ar fi putut face vii, prin cuvântul său, de ar fi trăit.
O zi de prăznuire a unei naşteri, care mărturiseşte din sine ucidere de prooroc. Că, deşi vasul de lut al acestuia se risipea în mormânt, făclia de lumina a duhului său purta în ea lumina credinţei. Pe acesta l-a ucis Irod. Şi cum l-a -ucis? În vremea când se prăznuia, ziua naşterii lui, când jucând fata Irodiadei, jocul ei de dezmierdare, a primit această plată. Că n-a cerut aur, nici argint, nici pietre scumpe, ci povăţuită fiind de maică-să, a zis: „Dă-mi, aici, pe tipsie, capul lui Ioan".
Că, dacă l-ar fi cerut, pentru ca să cinstească capul lui Ioan, l-ar fi preţuit cu adevărat, mai mult decât tot aurul şi argintul şi pietrele scumpe. Dar ea nu l-a cerut pentru credinţă, din evlavie, ci că, după ce îl va ucide pe Mustrător, să dăruiască mamei sale libertate, fără oprire, pe calea păcatului.
Deci auzind, împăratul s-a întristat, nu pentru uciderea Proorocului, ci de frica poporului, cã toţi cinsteau pe Ioan ca pe un prooroc. Şi era sufletul lui Irod ca o corabie mare, care se clatină, când de o parte, când de alta; să facă ucidere, se temea de popor, să nu facã ucidere, nu-şi putea ierta jurământul, faţă de cei ce erau împreună cu el. Deci, îngreuiat de dulceaţă cea cu multe văpăi, pe care o avea pentru femeie, trimiţând, a tăiat capul lui Ioan în temniţă.
O, rău lucru este jurământul, Ascultaţi pe Domnul, care zice: „Să nu va juraţi, nicidecum" (Matei 5, 34). Că, ticălosul, de nu s-ar fi jurat, n-ar fi suferit să facă ucidere. Ce mână a îndrăznit a apropia sabia de sfântul grumaz al lui Ioan, de care fiarele, în pustie, s-au sfiit, leii s-au cutremurat, şerpii şi balaurii s-au înfiorat, albinele cele sălbatice, pentru sfinţenie hrăneau, lucrând mierea pe care i-o dăruiau? Pe acesta mâna de călău, l-a tăiat, neînspăimântându-se de faţa lui de înger, nici cutremurându-se de obrazul lui, cel cu chip dumnezeiesc. Îmi vine să cred, întunecat de beţia lui Irod, călăul avea sabie, dar ochi nu avea. Că dreptul, şi după moarte trăia şi capul lui, tăiat fiind, glasul îi era încă viu.
O, cruzime şi asprime a omului! O, tiranule fără de lege! Nu era oare destul înjunghierea pruncilor, ucişi în Betleem, de Irod, cel dinainte de tine? Când plângerile maicilor erau mai ascuţite decât sângele, când picăturile lacrimilor biruiau izvoarele, când pieptul maicilor, cu lapte, albea pământul? Care fiară n-a lăcrimat atunci? Nu a fost destulă neomenia acelui Irod, ci ai tăiat şi tu pe Ioan, împlinind nemilostivirea aceluia, tu care nici de un fir de păr al lui nu eşti vrednic?
Pentru care din lucrurile acestea, voi fi ţie milostiv, zice Domnul? O, cetate a sângelui, în care Irod a împărţit, iar fiul a desăvârşit, cel deopotrivă cu numele şi asemănarea cu năravurile! Vai nouă, că cei ce par sprijinitori bunei rânduieli, s-au făcut povăţuitori neorânduielii. De unii ca aceştia, povăţuiţi fiind şi învăţaţi a ucide, toţi, spre uciderea lui Hristos, au căzut la înţelegere. Pe Isaia l-au fierăstruit, pe leremia l-au omorât, pe Nabot împroşcat cu pietre, pe Zaharia l-au ucis, pe Hristos l-au răstignit. Cu toate acestea plânsul şi tânguirea, pentru rele, lăsându-le lor, să alergăm la lumina învăţăturii de taină, în Hristos Iisus, Domnul nostru, căruia slava se cuvine, în vecii vecilor! Amin."
(Sf. Ioan Gură de Aur)

Pentru rugăciunile Înainte Mergătorului Tău, Hristoase, Dumnezeul nostru, rămâi cu noi şi umple inima noastră de lumină şi de bucurie duhovnicească! Amin!

Tot pentru praznicul de ieri, cred că ar fi deosebit de interesant să postăm predica părintelui Nicolae Steinhardt dedicată Sfântului Ioan Botezătorul. Voi încerca s-o găsesc online pentru a o putea posta aici.

Adică ? Ce înseamnă "împătrit luminată" ?

Trebuie sa va marturisesc ca m-am gandit si eu la metafora aceasta si nu am gasit nici un raspuns,dar am sa mai caut si voi scrie aici pe forum.

Pe mine ma duce cu gandul la o exprimare liturgica destul de frecventa in slujbele ortodoxe, luata de la Ap. Pavel pt. a incerca sa graiasca negraitul tainei de necuprins. Taina crucii in toata adancimea si inaltimea si largimea si lungimea ei.

„Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea...plinatatii lui Dumnezeu ” ) Efeseni 3, 18

Simbolistica de taina a Crucii, o stiti - coloana verticala ne sugereaza cerul coborat pe pamant, inaltimea dumnezeirii coborata pana la cele din adancime. Coborare a Celui ce este Nematerie, care apoi se preface in urcus al materiei. Duhul S-a facut materie, pt. ca materia sa se faca duh.
Dumnezeu S-a facut om, pt. ca omul sa se faca dumnezeu prin har.

Latimea si lungimea - cu mainile pironite pe bratele laterale ale Crucii, Hristos ne invaluie intr-o imbratisare vesnica atot-iubitoare si atot-cuprinzatoare pe toti cei de pe rotundul pamantului.

Desi am auzit exprimarea asta, de multe ori in imnele liturgice, acum, pe loc, nu mi-o amintesc exact decat intr-un icos din Acatistul Sf. Apostoli Petru si Pavel. (cred ca in slujbele din Postul Pastelui se aude frecvent).

Bucura-te, necuprinsă lăţime a dragostei;
Bucură-te, lungime a dumnezeieştii rânduieli celei mai înalte de veci;
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei;
Bucură-te, nevăzuta adâncime a iconomiei;

Referitor la Sf. Ioan Botezatorul, cred ca imnograful care i-a alcatuit Acatistul, vrea sa ne sugereze prin expresia atribuita lui - „frumusetea cerului cea impatrit luminata”, ideea ca el infrumuseteaza cerul luminat de Cruce simultan, in toate cele 4 zari.
Sfantul inaintemergator a fost capabil de jertfa intrucat era inradacinat adanc in iubirea de Dumnezeu si s-a inaltat atat de mult pana la a renunta la toate ale lumii de dragul Lui.
El si-a asumat anticipat si tainic jertfa Crucii, a inteles ca Dumnezeu nu incape intr-un suflet stramt, ingust, inghesuit, lipit de cele pamantesti, a inteles anticipat ca numai jertfa din iubire largeste, inalta, lateste si adanceste launtrul omului pt. a-l face incapator pentru Dumnezeu.
Sau, dupa cuvantul lui Steinhardt din linkul pus de Laura, sfantul a depasit "stramtoarea fenomenalitatii."
A inteles anticipat taina Crucii ce lumineaza in "patru zari" si a devenit el insusi podoaba infrumusetata a acestui cer.

Sfantul Ioan Botezatorul este simbolul anticipat al patimirii martirilor si misionarilor crestini care au fost ucisi pentru vestirea Evangheliei lui Hristos. Asa cum Irod a refuzat sa-si indrepte viata prin predica lui Ioan si l-a omorat pentru ca a mustrat traiul sau nelegiuit, tot asa si necrestinii, neprimindu-L pe Hristos, i-au dat mortii pe cei ce L-au vestit.

Frumos este comentariul Parintelui Staniloae la talcuirea Sfantului Chiril al Alexandriei a textului Evangheliei dupa Ioan, in care Sfantul Ioan Botezatorul este numit si proroc si apostol. "Apostolul se bucura de o cintire mai mare de la Dumnezeu decat Proorocul. Ultimului i se comunica de catre Dumnezeu ca va veni. primului i Se arata venit..........., Ioan Botezatorul are fericirea sa implineasca amandoua slujirile. El stia ca Hristos va veni curand. Si are fericirea sa-L vada, sa-i fie si confirmata vestirea venirii Lui de catre El prin venire" (Pr Prof. Dr. Dumitru Stanilaoe)