Ce este sufletul exact? Este ceva foarte frumos, insa nu mi-l pot explica. Este doar o parte din noi, sau toata fiinta noastra? Va ajunge doar sufletul nostru in rai sau si corpul? Unde face sufletul legatura cu corpul?

"Se zice ca pierdem cu totii 21 de grame, exact in momentul mortii, cu totii fara nici o exceptie.....Cat incape in 21 de grame? Cat se pierde? Cand se pierd mai exact aceste 21 de grame? Oare in momentul in care corpul nostru cade fara vlaga la pamant sau in timpul ultimei expiratii de aer cald ce iese din plamanii nostri?
Cat dispare odata cu ele? Cat se castiga?....
-21 de grame- greutatea unui fisic de cinci monede... greutatea unei pasari colibri, au unui baton de ciocolata... Cat au cantarit defapt aceste 21 de grame??? Oare atat a cantarit ce ne-a tinut in viatza??????? Atat cantareste sufletul??????????????"

Iata ce spune Sfantul Ioan Damaschin despre suflet in Dogmatica sa: " Sufletul este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa, invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere.

Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul in trup, aceea este spiritul in suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator, adica schimbator prin vointa pentru ca este zidit. Pe toate acestea le-a primit in chip natural, prin harul celui care l-a creat, prin care a primit si existenta precum si de a exista prin fire in acest chip.

Proprii sufletului sunt pietatea si cugetarea. Iar comune si sufletului si corpului sunt virtutile. Ele se refera la suflet, dar sufletul pentru indeplinirea lor se serveste de corp."

Sufletul nu este undeva in om, el transcende intreaga fiinta. Insa, nu doar prin el ma inrudesc cu Hristos, ci si prin trup. Marina, in suflet poti aduna o lume. Iar o lume e mai mult de 21 de grame. Asa ca nu-ti mai pune astfel de intrebari.

Este insasi suflarea Divina, suflarea de viata. Poate nu-i corect nici a-l limita in grame si nici a-l face limitat in ceva anume. Marina de fapt nu a pus o intrebare in sensul strict , ci a lasat libera interpretarea, cugetarea noastra. El, sufletul e atat de mic, dar in acelasi timp atat de mare, far de cuprins si far de forme , ce mintea in trup , omeneasca nu le percepe in adevaratul sens. Mai putin importanta este forma fara de forma, culoarea fara de culoare si faptul ca el exista-n noi si-l simtim clipa de clipa, este insasi trairea noastra, launtrul cel nevazut, cel ce se bucura si plange totodata, ce-l ce tresare , ce-l ce te-n fioara, cel ce iubeste, cel ce creaza si recreaza culorile si dragostea deplina, este in fapt lumina si binele din noi, ce de multe ori il neglijam, il secatuim, il pustiim, prin felul neglijent al vietii noastre , prin insasi faptele potrvnice Creatiei, de unde el purcede.

Sunt momente in viata noastra care ne marcheaza, care ne lasa dureri pe perioade lungi si, cred, ca depinde numai de noi sa invatam sa mergem decent mai departe. Dupa un asemenea moment eu insami am ramas cu o durere puternica in piept, durere pe care am dus-o ani de zile. Imi intrase in cap ideea ca sunt bolnava de inima si ca medicii refuza sa-mi spuna adevarul.

Asta pana intr-o zi cand am cunoscut o persoana oarecare. De cum m-a vazut m-a intrebat de ce boala sufar, ce ma doare. Atunci, am dus mana acolo unde simteam durerea aceea permanenta, la locul numit popular cosul pieptului, si i-am raspuns ca ma doare "sufletul".

Am constientizat imediat ce am spus. Acesta a fost marele avantaj. Si-am inteles atunci ca depinde numai de mine sa fiu sanatoasa, sa traiesc decent dupa marea tragedie care mi-a schimbat viata. Trebuia sa-mi impun un alt mod de viata si sa renunt la cel vechi. Schimbarile nu s-au produs dintr-odata, ci in timp. Inainte de toate mi-am scos din cap ideea ca as fi bolnava de inima, m-am resemnat si-am acceptat tot ce s-a intamplat si-am incercat sa inteleg de ce...
Am renuntat la unii prieteni, mi-am facut prieteni noi si-am cautat ocupatii de timp liber care sa ma pasioneze, sa-mi faca placere, sa fie utile... A fost o lupta puternica cu mine si in mine. Si-am castigat.

Dupa aceasta intamplare pe care am prezentat-o succint ca sa nu plictisesc, tind sa cred ca sufletul doare. Acest organ nepalpabil, nematerial, doare tare pentru ca, asa cred eu acum, aici, in suflet si cu sufletul iubim, suferim, dorim, multumim.
Si cand pierdem pe cineva drag, in suflet ramane gol. Este golul ramas dupa ce cel drag, cel iubit ne-a parasit.

Sufletul nu este material, ci imaterial. Nu stiu daca are greutate sau nu, dar in mod sigur nu este material. Exista mai multe forme de suflet, cel al oamenilor, al animalelor si chiar al plantelor.

Spun Sf. Parinti ca sufletul plantelor area cea mai simpla organizare. Urmeaza apoi sufletul animalelor, care contine ceva asemanator sufletului plantelor si ceva in plus. Urmeaza apoi sufletul omului, care contine ceva asemanator sufletelor animalelor si plantelor, si ceva in plus, care il face om. Mai spun Sf. Parinti ca sufletul plantelor si animalelor nu este nemuritor, ci ca dispare odata cu ele. La fel si oameni, in momentul mortii, doar partea aceea a sufletului care ne deosebeste de animale si de plante, doar aceea supravietuieste.

Omul nu gandeste, nici nu iubeste si nici nu uraste cu trupul si nici cu creierul cred, ci cu sufletul. Creierul cred ca este mai mult un fel de interfata intre suflet si trup.

Trupul nostru, desi putrezeste in pamant va fi inviat in Ziua de Apoi, nestricacios si nemuritor si se va uni cu sufletul nostru.

O carte care contine detalii interesante este "Sufletul dupa moarte" scrisa de Pr. Serafim Rose.

Bogdan.

Ce este sufletul? Raspunsul stiintific nu stiu s-a il dau sau nu m-a straduiesc, dar stiu ca uneori m-a doare! Legat de suflet am s-a va spun o povestioara adevarata care la vremea aceea m-a marcat. In urma cu doi ani am avut doi papagali, nu stiu de ce unul s-a imbolnavit i-a paralizat un piciorus, s-a chinuit saracutul nu mai putea s-a stea pe betisoare si eu atunci i-am aranjat un culcus intr-un colt de colivie, acolo il hraneam si ii dadeam apica in fiecare zi. Intr-o zi i-a fost mai rau l-am luat in palma si l-am mangaiat, cand l-am pus inapoi a intors capsorul spre mine parca si-a luat ramas bun si a murit.Eu am si un catelus, si dupa ce papagalul a murit catelul a inceput s-a alerge parca ceva prin casa uitandu-se spre tavan, baiatul meu atunci mi-a sugerat s-a deschid geamul, l-am deschis si catelul parca a privit cum iese ceva pe geam, si s-a linistit. Oare catelul alerga dupa acel sufletel care tocmai parasise trupul papagalului? Nu stiu daca am gresit dar cu lacrimi in ochi am aprins o lumanare, si papagalul l-am ingropat la cateva zile la radacina unui copac! Imi cer scuze daca v-am plictisit cu povestioara asta care pe mine atunci m-a marcat!

Mi-a placut ce-ai povestit. Impresionant. Ar trebui ca cei care au trecut prin experiente asemanatoare, sa le povesteasca.
Cred ca ar trebui sa se termine cu mitul ca numai cainii si pisicile au sentimente si suflet. Tot ce exista pe lume are un suflet care trebuie descoperit. Numai ca trebuie sa iubesti foarte mult ca sa "vezi" sufletul unei flori, pasari sau copac...

Multumesc ca ai avut rabdare si m-ai inteles! eu iubesc tot ce exista,iar cat privesc florile eu nu arunc nici o floare care mai are un pic de viata, le iubesc atit de mult si simpt ca numai ele ma inteleg.Cand sunt suparata sau am o problema merg in balcon unde am o adevarata sera si acolo intre ele imi trece totul!

Atunci, luând Domnul Dumnezeu tărână din pământ, a făcut pe om si a suflat în fata lui suflare de viată si s-a făcut omul fiintă vie. (Facerea 2;7)

Card ca potrivit acestui verset, sufletul omului e suflare din suflarea lui Dumnezeu, tocmai de aceea credem ca este si nemuritor

Sa le vorbesti, sa le iubesti, ele te-aud, te simt, iti simt sufletul bun si iubitor. Exista o comuniune intru toate cele create, lasate intru bucuria si desfatarea noastra. Multi cauta minuni, dar uita ca ceas de ceas, clipa de clipa, minunile sunt atat de aproape de noi toti. Trecem pe langa ele, grabiti in tumultul vietii cotidiene, dar ele sunt peste tot, la fiece pas intr o varietate de neimaginat. Am mai spus o si cu alta ocazie si o spun si acum, ca unul di Acatistele adresate sufletelor noastre si poate unul din cele mai frumoase, este Acatistul de multumire: "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE", un adevarat balsam pentru sufletul nostru.

Si florile au suflet si sentimente
Observatii personale

Iedera

Cand mergeam la Emi, draga si buna mea prietena de care in fiecare zi mi-e dor, cea mai mare placere a mea era sa stau in bucatarie. Minute intregi priveam corzile iederii bogat impodobite de frunze mari, cat palma, de un verde stralucitor, care acopereau toti peretii incaperii. "Vrei si tu?", m-a intrebat intr-o zi. "Da", i-am raspuns, "dar nu stiu ce sa fac, cum sa procedez...". A rupt o mladita cu cateva frunze si m-a invatat sa o pun in apa. Dupa ce i-au iesit "mustati", am plantat-o intr-un ghiveci. Cu toate ingrijirile, mai bine de un an, iedera mea n-a crescut nici macar cu un milimetru, dar nici nu s-a uscat. Si, intr-o dimineata, in timp ce-o udam, am inceput sa-i vorbesc calm, linistit, cu blandete, ca unei fiinte dragi. Faceam acelasi lucru de fiecare data cand ii serveam portia zilnica de "hrana". Si... miracolul s-a produs! In nici doua luni, iedera a trecut de un metru in lungime.

Cand m-am hotarat sa parasesc orasul care ma adoptase dupa terminarea studiilor universitare, primul lucru luat din casa a fost ghiveciul cu iedera. I-am legat corzile sa nu se rupa si tot drumul am tinut ghiveciul in brate. Din pacate, noua mea locuinta s-a dovedit a nu fi ceea ce crezusem si sperasem. Au inceput nemultumirile, framantarile sufletesti, reprosurile pe care mi le faceam singura. Nimic nu ma mai interesa. Faceam totul mecanic, tristetea nu ma parasea o clipa, in jurul meu se naruise totul...Intr-o zi, am observat ca frunzele iederei se vestejisera. Apatica si indiferenta, am udat-o, spunandu-mi in gand c-o sa-si revina. Intre timp, am hotarat sa ma mut intr-o alta locuinta si, desi foarte greu, in cateva zile totul s-a rezolvat. Dar... stupoare! Iedera mea se uscase... Cand? De ce? Frunzele, odinioara atat de vesele, se zdrobeau intre degete, transformandu-se in praf. Indiferenta mea, dar mai ales egoismul de care ma lasasem dominata o ucisesera. Iubirea, cuvintele de alint, laudele cu care o obisnuisem ramasesera undeva, departe...

Cand am desprins-o de pe perete, am observat cu mirare ca undeva, pe la mijlocul corzii uscate, mai erau vreo doua frunze verzi care supravietuisera. Le-am rupt si, fara o vorba, le-am intins cumnatei mele care ma ajuta la impachetat. Dupa cateva luni, in toamna, cand am mers sa-i fac o vizita, am ramas cateva clipe in curte, unde zeci de ghivece cu flori straluceau inca in razele soarelui. "O recunosti?", m-a intrebat. Am tresarit si mi-am intors privirile catre flori... "O recunosti?", m-a intrebat din nou, amuzandu-se de nedumerirea ce mi se citea in priviri. Mana ei a atins o iedera splendida, cu frunze mari, lucioase, orbitor de verzi si de catifelate. Am privit mai cu atentie. Iderea era chiar in ghiveciul pe care il abandonasem indiferenta. Am inceput sa-i vorbesc soptit, s-o mangai si cred si astazi, ca sub atingerea palmelor mele, am simtit-o vibrand... Am adus-o acasa. Ii place aici, pentru ca si mie imi place. In fiecare zi creste cate putin pentru ca, indiferent de starea mea sufleteasca, nu uit sa-i spun cate un cuvant care sa-i faca placere, s-o incante, s-o flateze... Verdele de smarald al frunzelor sale e primul lucru pe care-l vad cand deschid usa casei.

draga askelad,

Nu ma pricep la chestii din astea,dar asa frumos ai intrebat,ca parca nu-mi vine sa nu-ti spun si parerea unui detectiv.

Eu cred ca sufletul omului este o lumina iubitoare in 3 straluciri,dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si care-l poate primi in el pe Dumnezeu(ca si trupul nostru de altfel,templu al Duhului Sfint Dumnezeu).

Spun unii sfinti ca sufletul nu sta in trup precum apa intr-un pahar...ci casa sufletului este inima de carne a omului.De acolo,el radiaza in intreg trupul,dar si in afara lui,putind ajunge in intreg Universul vizibil,ba chiar si mai departe...

"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu stiu; fie în afarã de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rãpit unul ca acesta pânã la al treilea cer. " ( corinteni 2-12)

Exact ca soarele de pe cer...el exista ca astru,este material(precum corpul nostru),are anumite dimensiuni...dar lumina lui(echivalent sufletului nostru) ajunge in intreg universul,intretinind si facind posibila viata.

Ce frumoasa este pagina asta! fara rautati, fara contraziceri si intepaturi! Va multumesc la toti,am si uitat ce ploua afara, ce frig e in casa si acum inainte de rugaciunile mele de noapte imi simpt "sufletul" incalzit de bucuria ca existati! Doame ajuta ! Am sa ma rog pentru sanatatea si fericirea voastra!

Nu se poate spune ce este sufletul , deoarece sufletul defineste persoana respectiva .
Deci sufletul uman este o taina.

Sufletul nu este material ci este imaterial.
Omul face parte din lumea vazuta prin trup si din lumea nevazuta prin suflet.
Dumnezeu a creat doua lumi ambele bune foarte, una imateriala si nevazuta - lumea ingerilor si una materiala cea vazuta.
Si zice la Crez "Facatorul Cerului si al Pamantului,al tuturor celor vazute si nevazute".

Costel, intrebarea era retorica... Cristi se pare ca a inteles ce am dorit sa spun... Pacea fie cu tine, cu drag Marina

Pai unde iti gasesti pacea si linistea deplina , decat in suflet si prin suflet, suflet ce-l hranim prin rugaciune, rugaciune ce ne tine aproape de Duhul Sfant, ce prin El , totul viaza. Nu exista de fapt, suflet bun si suflet rau. Sufletul este cea mai curata si pura parte a noastra, dar exista suflete vlaguite, pustiite de pacate, acele zise, suflete-n pietrite , "tintuite"in loc, condamnate pe nedrept de propria noastra neputinta si nepasare, a celor, fara de simtire.

Marina, ai postat de mai multe ori "21 de grame" si atat de mult au rasunat in mintea mea, incat m-am hotarat sa iau atitudine printr-o postare. Sa auzim numai de bine, atunci cand ne vei mai scrie cum se simte mama ta.

"Va spun ca pentru orce cuvint desert,pe care-l vor rosti oamenii,vor da socoteala in ziua judecatii caci din cuvintele tale vei fi gasit drept si tot din cuvintele tale vei fi osindit"-Sfintul Apostol si Evanghelist Matei XII-36.37

Cred ca sufletul este acea parte din noi care cauta mereu pe Dumnezeu si atunci cind l-a gasit vrea sa fie cu El in veci.

In conditiile acestea, pe pamant exista extrem de putini oameni cu suflet.

Din experienta proprie stiu ca exista oameni care cauta zilnic paine...
Asta e realitatea si nu trebuie nici s-o ocolim nici s-o ignoram...

Dumnezeu a conlucrat cu parintii nostri si ne-a daruit sufletul, ca sa fim fiinte vii şi doreste ca sufletul nostru sa se intoarca la El, dar ne-a lasat posibilitatea de a alege: calea ingusta care duce la mantuire sau calea cea larga a pacatelor care ne duce la pierzare.

In timpul vietii, fiecare dintre noi, dupa modul cum alege sa-si poarte crucea suferinţelor, opteaza pentru o cale sau alta. Daca optam pentru calea cea ingusta, atunci sufletul nostru poate deveni o particica de dumnezeire. Dimpotriva, daca ne punem in slujba celui rau, atunci sufletul nostru se innegreste si se face parte si o unealta a celui rau.

Am citit undeva ca in functie de lupta pe care o purtam pentru mantuire, sufletele noastre isi pot schimba culoarea. La moarte, ingerii stiu exact unde ne este locul dupa culoarea pe care o are sufletul nostru. Noi, insa nu o putem vedea cu ochii trupesti. Unii sfinti ne-au lasat marturii despre lumea nevazuta.

In cartea Mantuirea pacatosilor exista doua astfel de marturii: una care se refera la frumusetea Raiului si alta care marturiseste despre muncile celor din iad.

,,Lumea asta e asemenea unui avion, care,sigur, se va prabusi cand i se va termina carburantul. Singura scapare este sa sari cu o parasuta pe care nu stii sa o folosesti. Pana jos tebuie sa inveti sa o deschizi, trebuie sa-ti invii sufletul pentru Hristos, altfel, mori." (Sfantul Lavrentie de Cernigov, Viata..., p. 3) Dumnezeu sa ne ajute sa inviem in Hristos!

sufletul omului nu poate via fara DUHUL LUI DUMNEZEU CARE ESTE IN EL .Cine acorda importanta acestui DUH este un suflet viu ,iar cine alearga numai dupa comoditatile acestei vieti poate sa fie un suflet mort ,pt credinta crestina mort ,si atunci in el se cuibaresc toate necuratiile.

Sufletul este casa Lui Hristos in noi. :)

Daca as avea suflet a-si sti sa iubesc totul in jurulmeu...
Daca as avea suflet nu as judeca pe nimeni....
Daca as avea suflet as vedea ca de fapt toti oameni ma iubesc....
Daca as avea suflet nu as birfii....
Daca as avea suflet nu as dormi ci m-as ruga neincetat....
Dar nu am suflet....sint un om rau care birfeste,judeca,uraste,dorme neincetat......iertati-ma de veti putea....

Intresanta relatare! Dar sa nu facem confuzie intre suflet si duh!
Doar omul are si suflet si trup duhovnicesc, celelalte vietuitoare au doar duh de viata.

Pt ca vad ca se vorbeste despre suflet! ...sa va relatez aici o intamplare mai veche - neobisnuita! Sper sa reusesc sa gasesc cuvintele potrivite!

Intr-o noapte in somn am simtit cum brusc am iesit din trup. Nu eram cu trupul eteric (duhovnicesc) ci cu cel astral (sufletul).
Deci, am iesit Iesirea a fos asa de rapida ca n-am apucat sa vad nimic,decat intuneric. Dupa acel intuneric am trecut ca printr-un zid despartitor in spatele careia m-am aflat intr-o zona cu un tziuit atat de strident si de nesuferit ca simteam, numai ca m-ar fi inebunit, dar ca mi-ar fi putut plesni creierii daca aveam capul material atunci. Asa de rau era! Aveam senzatia ca vreau sa-mi prind capul si urechile intre palme ca sa estompez sunetul acela nesuferit. Si cu o astfel de senzatie am trecut de zona asta intr-o alta lipsita de acel sunet strident. In care nu mai inaintam asa repede. Si mi-am dat seama de forma pe care o aveam. Eram o sfera cam de 40/60cm galbena ca un mic soare. Si atata cata lumina se emana din sfera asta care eram atunci, am putut vedea un pic in jurul meu! O imagine gri densa! Vedeam doar pana la distanta la care emanam lumina. Vre-o 5-6metri. Dar asta nu era nimic! In comparatie cu ceea ce simteam. Eram intr-un ocean de boala, durere, de chin, de suferinta, manie, furie, ura. Toate sentimetele astea negative formau la un loc amalgam cu o presiune diabolica. Dar totul era in afara si presa asupra mea! In jurul meu pe o raza de jumatate de metru ceva vibrant care pornea din interiorul sferei. Nu era altceva decat credinta care se manifesta aici ca o entitate vie, un scut protector. Si ma fortam teribil sa stau tare contra prsiuniii aceleai diabolesti. Am presimtit ca eram in iad! Nu putea fi altceva. Si nici n-am gandit bine asta ca apoi dintr-o data am simtit ca in jurul meu ca isi facusera prezenta niste fiinte. Erau ca niste norisori laptosi inchisi la culoare si foarte fioroase prin ceea ce puteau emana. Draci! Si m-au inconjurat cu o placere rautacioasa. Ca numar, atat cat reuseam sa simt in preajma mea, sa fi fost pana la 10 fiinte. Dar banuiesc ca dincolo de raza pe care o puteam percepe sa fi fost mult mai multe. Si odata inconjurat n-am mai avut putinta de miscare proprie. Ca ma trageau de colo-colo, ca pe o minge in bataie de joc. Si in acest timp am simtit ca sfera care eram, era legata de un fir elastic, ca ma trageau dracii de colo colo si nu se rupea, si firul ducea undeva departe ca nu -i simteam capatul dar simteam legatura foarte bine. Era tot credinta! Un fir de credinta cum ca as fi fost legat de Maica Domnului. Si aveau dracii atata indrazneala incat simteam cum intrau in propriul meu trup -sfera. Impingeau dracii in mine ca intr-un balon sa-l sparga! Si nu reuseau, ca eu credeam cu tarie ca Maica Domnului e la capatul firului. Apoi deodata mi-am auzit propria voce! Era vocea mea, dar nu eram eu cel care o rosteam, ori o gandeam. Era vocea mea distorsionata foarte hidos si batjocoritor. Cu vocea mea se rostea cuvinte de batjocura la adresa Maicii Domnului. Si eu eram ingrozit ca nu aveam putinta si stapanire asupra propriilor mele simturi. Continuam sa ma tin tare de acel fir de credinta la capatul careia eu credeam ca e Maica Domului. Si apoi tot acea voce hidoasa, m-a interpelat. -Esti sigur ca la celalat capat e Maica Domnului? Dupa care am auzit un ranjet hidos; -Satan este!, -Satan este! Buimacit de o asa replica, am ezitat un pic, am ezitat ca sa gandesc daca nu cumva au dreptate. Si ezitarea mea de-o clipa a facut sa-mi cada tot scutul acela pe care il simteam vibrand in jurul meu. Ce a urmat n-am cuvinte sa descriu! Norii aceea laptasi care doar ma impungeau din afara, acum erau ca si cum bagasera mana inauntrul meu tinandu-mi cu forta toate simturile si vointa. Erau stapani pe mine! Imi era o frica teribila dar cred ca n-am apucat sa deznadajduiesc prea mult ca deodata (cineva??) cu o smucitura m-a smuls dintre draci aceia si din zbor am vazut ca ma indreptam spre un punct luminos. Zburam infricosat si grabnic sa ies din iad, mai ales ca simteam ca ma intorc inapoi. Nu stiu daca am trecut tot prin zona cu tziuituri nesuferite, ca la intoarcere nu le-am mai simtit, ori poate acel cineva/ceva care m-a smuls dintre draci mi-a oferit protectie ca sa nu le mai simt??
Daca iesirea din trup s-a facut ff repede, intoarcerea in trupul material mi-am vazut-o si simtit-o insa foarte clar!
Eu-sfera am iesit prin podeaua apartamentului din propriul dormitor. Si desi in dormitor era intuneric, la lumina proprie mi-am recunoscut patul, cadrul metalic al patului. L-am inconjurat dinspre picioare spre cap. Cand am ajuns la nivel cu patul mi-am vazut rapid trupul intins in pat! Si eu-sfera infricosat cum eram din iad, am ajuns in dreptul capului material si acolo mi-am luat locul, pe perna! Apoi am avut un gand strasnic de puternic, pornit din sfera luminoasa catre trupul material:-Trezeste-te si apara-ma! Am simtit cum de la cap se activeaza trupul eteric/duhovnicesc. l-am vazut dublandul pe cel material (asta mi l-am vazut mai des) si e de un albastru fluorescent. Dupa care am simtit o mare caldura intre omoplati raspandita in tot organismul. Din momemtul asta am simtit furnicaturi in membre, semn ca se dezmorteau, ca si cand sangele era pus iarasi in miscare, temperatura se refacu la normal si asta foarte repede. Nu stiu sigur cat timp a durat toata tarasenia asta. Am simtit doar ca unele lucruri imi erau lasate sa le pricem altele nu. Dupa ce m-am trezit mai simteam inca spaima din iad, dar intrand in rugaciune, foarte repede pogara peste mine o boare linistitoare redandu-mi pacea si linstea interioara, ca si cand nimic nu se intamplase.

Mai tarziu mi-am dat seama ca zona cu acel tziut stident ar fi posibil sa fie ceva ca o bariera de siguranta a iadului. Prin care nici sa nu se poata intra, dar nici sa nu se poata iesi. Despre acest fel de tziuituri, ori frecventze sonore la nivel mental, doar pavel corut a mai scris prin cartile lui "fanteziste" . Era vorba acolo de unii care cautau comorile dacilor, sau ale lui Zamolxe. Si intr-o pestera n-au mai putut sa inainteze de o astfel de bariera sonora, care era dupa relatarea lui cam de aceeasi natura, adica asa urate ca le plesnea mintea si mureau pe loc.

Deci concluzia este ca omul este constituit din trei trupuri (treimea cea sfanta); material / eteric(duh) / astral(suflet)
Corpul eteric sau duhovnicesc dupa cum am spus mai sus este de un albastru transparent-fluorescent si poate fi de marimea si de forma trupului material sau mai restrans, in functie de nivelul duhovnicesc.
Corpul astral sau sufletul este de forma unei sfere, ca si un mic soare. Acesta e simbolizat pe icoanele ortodoxe drept aura din jurul capului sfintilor.

Prin ultimul, prin suflet adica ne inrudim cu Tatal Nostru.
Prin trupul duhovnicesc cu Duhul Sfant
Iar primele doua se manifesta in Fiul-OM cu trup material, dar constient de natura sa divina!

Am uitat sa adaug, sa NU CARE CUMVA SA VA DORITI ASTFEL DE EXPERIENTE !!!
Caci altfel aveti de-a face cu dracii!
Acestea sunt etape/experiente primite, nicidecum cerute!

Eu stiam ca omul are doar trup si suflet, atat. De cand si pana cand trup eteric si trup astral? Trup duhovnicesc si trup sufletesc???????? NU! Eu cred simplu ca avem doar trup si suflet, atat. De unde sunte-ti asa siguri ca ce vi s-a dat sa vedeti e si real? Daca Dumnezeu a ingaduit dracilor sa fiti incercati sa vedeti diverse culori albastre ale trupului duhovnicesc care de fapt e diferit de cel astral si de trup si alte minunatii, astfel incat sa va puna creidnta la icercare, sa vada crede-ti vedeniile sau nu? Nu v-ati pus problema ca a-ti fi putut avea vre-o halucinatie sau nalucire? Hmmmmm....eu nu cred in cele doua stari, clar. E doar una, iar aceea e doar sufletu si atat, simplu. Dumnezeu ne-a facut unitari, nu multi-spirituali.
N-o sa ma mir daca mai incolo am sa-i aud pe diversi credinciosi spunand ca omu mai are inca ceva pe langa trup eteric si astral....:(

Ceea ce stii tu, era baza elementara pt acele vremuri cand nu se puteau intelege astfel de lucruri, acum sunt insa alte vremuri...

Ca sa intelegi asta priveste cu atentie aparitia Maicii Domnului in Zeitun-Cairo

http://www.youtube.com/watch?v=ZCKmsqzRtGE


Trupul Sau duhovnicesc de forma umana si cu aura din zona capului ca un soare. Acel soare din dreptul capului e sufletul! Restul in jos e trupul duhovnicesc.
Dupa Invierea cea de obste in astfel de trupuri vom trai mult, mult timp.
Si ce nu este bine aratat in Sf Scriptura....
Dupa ce vom trai in trupurile duhovnicesti, vom "muri" si vom Invia iar, despartindu-ne de corpul duhovnicesc si ramanand doar cu cel in forma de soare (aura din jurul capului) ! Si toti care vom ajunge aici, vom fi un soare mai mic sau mai mare, in functie/mare masura, de vrednicia de ACUM!

Deci, pana una alta sa ne vedem de neputintele si pacatele noastre de acum, ca sa ne invrednicim de cele zise mai sus!

Daciane, m-am uitat la filmul de pe youtube cu aparitia Maicii Domnului. Il stiam. Insa tin sa-ti spun ca eu nu cred ca acea lumina cu forma de corp si aura in juru capului e Maica Domnului. Nu e frate. Ala e un drac mareeeeee, luminos si placut la vedere tocmai pentru a atrage atentia oamenilor nedocumentati in privinta falsitatii acestor aparitii. Am inteles din ce explica comentatoru ca parca isi schimba si culorile. Tie ti se pare a fi asta de la Dumnezeu? Hmmm, eu zic sa cercetezi inca scrierile sfintilor sa vezi ce spun ei acolo despre vedenii de genu asta, de cum se transforma dracii in ingeri de lumina, mai ales ca aici e vorba de Maica Domnului. Pai suntem noi vrednici de a vedea pe Maica Domnului? Frate, in caz ca nu stiai, deabia Sf. Antonie cel Nou dupa ani si ani de post, rugaciunea inimii si nestiute osteneli si nevointe, in timp ce statea la Liturghie, a fost invrednicit sa o vada pe Maica Domnului, iar tu vii mie si-mi spui ca atatia oameni cu atatea si atatea pacate au vazut ei pe Maica Domnului! Daca tu crezi in filmuletu ala, deja ai luat-o pe aratura rau de tot si ar fi cazu sa iti revii si sa nu mai crezi in vedenii de genu asta, ca-s inselari de la draci.
Si apropo de faza cu trupu duhovnicesc si cel spiritual. Tu crezi ca ce stiu eu despre simplitatea omului si sufletului e de la mine? Nu, o stiu din ce am citit din scrierile sfintilor parinti. Iar tu ai spus ca ce stiu eu e doar o baza elementara pentru acele vremuri cand nu se putea intelege astfel de lucruri, iar acum sunt alte vremuri. Ce vrei sa spui? Ca ce spun sfintii parinti e cam invechit pentru ca ei nu ar fi inteles pe deplin starea sufletului? Pai daca sufletu era alcatuit din aceste doua parti in care crede-ti voi, crezi ca sfintii nu ar fi stiut de ele ca sa le inteleaga corect?
Si de unde ai mai scos si faza ca va mai fi inca o inviere dupa cea de la Judecata de Apoi?
Daciane, incepi sa indrugi invataturi gresite, iar eu nu le cred. Cine crede, treaba lui.
Frate, imi pare rau de tine ca ai inceput sa crezi toate prostiile. Sincer. ???

Ne hazardam mult prea mult in afirmatii de genul suflet astral sau atunci cand ne referim la aura noastra si chiar si atunci cand facem clasificari in culori sau mai stiu eu ce. Ne indreptam spre zona oculta, ce a dat nastere bioenergiei, tamaduitorilor de ocazie, cititorilor de aure si false predictii. Toate acestea sunt amagiri si oricum nu au de a face cu invataturile Sf.Parinti, cu ORTODOXIA in general.

Nici eu nu cred in aiurelile astea cu suflet astral, aure citite si ghicitori de ocazie. Toate acestea storc bani de la naivi.

Dar, spui tu Toate acestea sunt amagiri si oricum nu au de a face cu invataturile Sf.Parinti, cu ORTODOXIA in general.
Ca sa inteleg eu de aici ca ceva/cineva exista doar daca are de-a face cu invataturile sfintilor parinti? Mi se pare aberant ca un om al sec 21 sa gandeasca asa ceva.

Sufletul astral e o ineptie new-age.

Sufletul e chipul lui Dumnezeu în om, adica viata, ratiunea, simtirea (asemanarea cu Dumnezeu sunt virtutile).

Nu e nimic aberant. Dumnezeu este Acelasi ieri, azi si în vesnicie si El nu a asteptat sa evolueze stiinta materialista ca sa dea Revelatia Sa oamenilor.

Sfintii Parinti nu scriau dupa mintea (parerea) lor ci cereau inspiratia divina.

In nici un caz nu ma refer la "stiinta materialista..." Asta e clar... Citeste mai atent/a ceea ce am scris. Lumea a evoluat fantastic daca ne gandim bine numai la ultimii 20 de ani.
Daca Iliescu si gasca lui au facut tot ce-au putut sa tina Romania intepenita, asta nu inseamna ca toti romanii sunt involuati...
Pacat ca acum cand exista atat de multe mijloace de informare, unii prefera sa ramana la stadiul de roboti si asta pentru ca asa a spus nu-stiu-cine cu mii de ani in urma sau cu sute de ani in urma. Cu asa mentalitati romanii nu vor evolua in veci. Probabil pentru asta se si lupta: pentru ca romanul sa ramana sluga proasta si docila...

Este o aparenta ca lumea a evoluat. Mântuitorul a spus: "Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor."

Deci aparenta evolutie este de fapt o iluzie în mintea celor mândri. Lucrurile sunt la fel azi ca acum 2000 de ani.

Silver, te agiti/superi degeaba. Da, noi ne luam dupa invataturile sfintilor pentru ca ei au avut o adevarata traire in Hristos, ei toata viata s-au straduit sa dobandeasca duhu sfant, astfel incat ei stiu mult mai bine ca noi care sunt inselarile si amagirile decare trebuie sa ne ferim ori pe care trebuie sa le evitam. Ce te supara in acest adevar?
Cat la faza ca am fi ramas la stadiu de roboti ori de slugi proaste si de docile, noi nu am afirmat asa ceva, insa daca tu asa te-ai simti ascultand de sfintii parinti, este doar problema ta.