Buna!
Sunt noua pe aici, bine v-am gasit!
am o nelamurire...nu stiu ce sa fac...am o relatie care nu mai functioneaza, ne certam tot mai des, sunt lucruri care nu imi mai plac in comportamentul lui, am nevoie de un sfat sa renunt sau nu la relatia asta?...ce nu ma lasa sa renunt? am pacatuit cu el, este primul barbat din viata mea stiu ca e pacat ce am facut si nu imi doresc din motivul asta sa inchei relatia ca vreau sa ramana sigurul barbat sfauiti-ma ce ar trebui sa fac?
sa raman intr-o relatie nefericita pt ca am gresit sau sa ne despartim si sa imi vad de viata mea ...nu stiu ce sa fac.

Daca il iubesti...lupta..pentru ca este posibil ca mai tarziu sa regreti.

pai...luand in considerare comportamentul lui si faptul ca am inceput sa ne certam tot mai des...nu stiu daca il mai iubesc :(...

Toate cuplurile au momente de cearta...poate fi o ispita..nu te lasa descurajata..incearca sa cauti raspunsul in sufletul tau...

in plus parintii mei sunt cam impotriva lui..eu ma aflu undeva la mijloc, acum si cu neintelegerile care sunt intre noi si cu o oarecare presiune de partea a lor mei...am toate motivele sa renunt dar 1 si cel mai puternic motiv sa nu renut...:(
nu am nici cea mai mica idee cum ar trebui sa procedez ca sa ne fie bine.

Cunosc acest sentiment...la fel am patit si eu cu fosta prietena..desi am luptat un an jumate...influenta parintilor si-a spus cuvantul..si ne am despartit.Eu cred ca este mult mai bine sa discuti si cu el...despre voi...si in urma discutiilor poti lua o decizie.

Dar el ce zice de ideea de a va desparti?
Am niste curiozitati: de ce ati hotarat sa fiti impreuna? L-ai iubit, sau te-a iubit el la inceput? Sau poate ai simtit ca vrei sa fii cu cineva, vazand in jurul tau cupluri? Dupa cata vreme ai simtit ca nu-l mai vrei in viata ta?
Decizia este pana la urma a ta. Crestineste mi se pare ori sa va despartiti, ori sa va casatoriti, in ciuda tuturor greutatilor.
Pana la urma, noi de pe forum nu putem sti de ce va certati mereu, care e motivul adevarat, sau multe altele.

Parerea mea, din proprie experienta, ar fi sa nu ramai cu el numai pentru ca ai avut relatii intime cu el. Daca poti sa pleci si sa traiesti fara el, mai bine lasa-l, ca altfel o sa regreti mai tarziu... Sunt si barbati maturi, care stiu sa treaca peste mitul fecioriei, si sa iubeasca o femeie pentru ceea ce este, iar nu pentru bucata aceea de membrana. Gnadeste-te ca daca acum va certati, dupa casatorie va fi dezastru!E doar o opinie, si cred ca nu exista legi general-valabile in viata, dar...

el nu e de acord cu despartirea, dar spune ca daca nu ne mai intelegem nu are rost sa mai continuam si sunt de acord cu el...daca in tot acest timp nici unul din noi nu s-a schimbat si nu a facut nimic sa ne fie bine, nu mai credem ca se va schimba ceva in viitor...in plus nu imi place ca nu face nimic ca sa ne fie bine, de fiecare data raspunsul lui e cum vreau eu, cum cred eu indiferent de situatie.
de ce am hotarat sa fim impreuna?
la inceput nu m-a atras nimic la el, in afara ca era un baiat linistit si timid si il vedeam ca pe un amic si atat insa el s-a tinut cateva luni bune sa fie impreuna cu mine si am prins drag de el si am acceptat sa fim impreuna...
El m-a iubit la inceput, eu in timp..
Dupa cata vreme ai simtit ca nu-l mai vrei in viata ta?
hmm...cam in ultimele luni...bine de fiecare data cand ne certam imi spuneam ca nu vom mai fi impreuna...pt ca el pleca si eu plangeam ca nu am cu cine sa discut nu este prea comunicativ.
De ce ne certam: nepotrivire de caracter, lucru care l-am observat in timp, eu ambitioasa el calm, eu energica el nu,puncte de vedere diferite...
:(

Eu cred ca ar trebui sa vedeti care este de fapt adevarata problema a voastra si sa luati o hotarare definitiva. dar un lucru e sigur : boala lunga moarte sigura.
asa am patit si eu cu unul din prieteni ( dar nu am avut relatii) am fost impreuna 2 ani jumate si ne-am despartit din cauza incapatanarii lui. dar am gasit pe altul ce ma iubeste cu adevarat.

eu zic sa te duci la manastire.

astea sunt motivele pt care crezi ar trebui sa mearga omul la manastire? sau poate ii sugerai sa mearga doar ca sa-si planga pacatele.

ambele.

O, de-as sti sa dau vreun sfat folositor! Spovedanie, rugaciune , milostenie, acatiste, Sfantul Maslu, discutie cu un duhovnic. Dupa ce vei face toate acestea, vei avea raspunsul la aceasta intrebare deloc simpla.

Pildele lui Solomon 6
20. Pazeste, fiule, povata tatalui tau si nu lepada indemnul maicii tale.
(...)
24. Ele te vor pazi de femeia vicleana, de limba cea ademenitoare a celei straine.

Pererea mea este ca daca parintii tai nu vad cu ochi buni relatia voastra, si daca acum inainte sa fiti casatoriti aveti neintelegeri mai tarziu relatia asta aproape sigur va continua cu mari dificultati si posibil divortz.

Eu zic sa nu pierzi timp pretios alaturi de acea persoana pentru ca nu vad ca relatia sa fie una realista.

Chiar daca el a fost primul barbat din viata ta eu cred ca vei cunoaste si alti barbati care vor aprecia la tine multe alte calitati decat faptul ca ai fost virgina. Mai ales daca parintii nu sunt deacord nu vei avea o casnicie fericita. Poti avea o relatie fericita si cu alt baiat!

iubirea nu se duce sa ca un fum..iubirea adevarata tine si in fata momentelor mai grele..acum..numai tu stii daca a fost iubire sau nu..am avut si eu momente de nalucire..in care mi se parea ca nu ma mai potrivesc cu a mea pereche..ii gaseam tot felul de chichite...si dupa putin timp mi-am dat seama ca era greseala mea..au trecut ani de atunci..si inca mai resimt vina in suflet ca am schiopatat...ca nu am avut incredere totala..ca l-am facut pe celalalt sa sufere..
deci mare grija..fii sigura ca ceea ce simti nu este trecator si ca este ceva REAL

intr-adevar parerea parintilor este importanta dar ce te faci cand gasesti o persoana poate nu prea bogata (dar in rest sa fie ok) si parintii de asta sa nu o placa??

Cantarea Cantarilor 8:7. Marea nu poate stinge dragostea, nici raurile s-o potoleasca; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispret ar fi respins acela.

Marea majoritate a parintilor chiar daca nu stiu acest verset din Sfanta Scriptura, dar le spune constiinta lor ca averea partenerului nu este un criteriu decisiv. Ceea ce ar trebui sa fie decisiv intotdeauna ar trebui sa fie CARACTERUL.

Eu cred ca parintii pot avea indoieli din cauza averii partenerului insa pentru a fi ferm impotriva trebuie ca sa mai existe si dubii in privinta caracterului. Adica si sarac dar si cu un caracter indoielnic, sau teatralizat mascat. Si parintii in general au multa experienta in astfel de situatii.

Cred ca daca parintii ar fi siguri de caracterul viitorului partener, in aproape toate cazurile ei nu resping, ci cel mult eventual au o strangere de inima pentru partea materiala.

Pai,. va certati pt ca nu traiti sub Binecuvantarea lui Dumnezeu! Nu sunteti cununati !!!

Intr-o relatie desfranata vrei sa ai liniste si pace!

De cat timp e relatia? Cum au fost sentimenele voastre pe la inceputul "relatiei" ? Daca au fost bune, si va potriveati, nu tebuia sa zaboviti prea mult, ci sa va cununati, mai ales ca v-ati si impreunat...

Si un alt aspect la fel de grav!
De cate ori v-ati impreunat? Asta nu ca m-ar interesa pe mine, ci pe voi ca sa va deati seama cati copii ati aruncat la gunoi :(
Si mai vreti sa fiti fericiti ?????????????

Insa sa nu deznadajduim, caci cu pocainta, spovedanie, cu traire ortodoxa, se milostiveste Dumnezeu de noi si ne va scoate si din fundul iadului daca am fi. Totul e sa vrem sa ne indreptam ! Si s-o facem acum cat mai e vreme!!!!

Precum spui tu Costi.. dar sa nu uitam ca sunt si atat de multe casnicii CU binecuvantarea lui Dumnezeu si totusi nu se inteleg... nu cred ca trebuie facuta o regula din faptul ca daca te afli casatorit religios, curge laptele si mierea armoniei pe 3 jgheaburi la tine in casa.
Faptul ca sunt necununati la biserica poate fi UNUL din motivele neintelegerii dar NU UNICUL.

In fiecare cuplu sunt probleme, caci altfel ne-am plictisi.
Nu te sfatuiesc sa te desparti ci sa rezolvi mai intai problemele existente; altfel despartindu-te, le iei cu tine.
Cunosc pe cineva, care a avut aceleasi probleme cu toti partenerii ei. Si atunci nu mai e vina partenerilor, ci a femeii, care nu a stiut sa-si gaseasca partea de vina, s-o indrepte si sa invete ceva din ea. Fara simt autocritic, s-a simtit perfecta, dand vina exclusiv pe celalat. Iata ce face mandria din om.
Situatiile acestea ne sunt date, pentru ca noi invatand, sa devenim mai rezistenti la tensiune, pentru a ne putea pastra linistea interioara. Dar daca noi abandonam la fiecare cearta, nu numai ca nu am invatat nimic, dar atragem oamenii, predispusi sa creeze aceste situatii conflictuale. Si asta, pana cand vom fi invatat lectia.

imi doresc sa fim impreuna, per total e un baiat bun...insa avem caractere diferite nu stiu daca reusim sa facem si sa respectam compromisurile...pentru ca de la diferente de caracter ne-am mai certat...
...mai rau e ca ne-am certat si de la faptul ca el nu prea crede in Dumnezeu, cand il intreb de ce? sau in ce crede spune ca in nimic...si nu imi place felul asta de a gandi...
...dar ma incapatanez sa ramanem impreuna desi nu pot spune ca imi e foarte bine ... nu mai stiu ce sa fac sunt total confuza..
C-tin, siu ca am gresit ca am avut relatii intime cu el, dar asta nu e neaparat motivul neintelegerii noastre, traim intr-o societate in care multe cupluri traiesc fara cununii ba mai mult au chiar si copii si se inteleg...nu neg ca am gresit...
dar dragii mei sunt constienta ca nu merge relatia asta, nu mai merge, si totusi imi poate spune cineva de ce ma incapatanez sa raman?...de ce nu vreau sa renunt?...

Stii dece nu se inteleg nici cei "Binecuvantati" ?

Caci printr-o traire stramba si-au baut joc de BINECUVANTAREA CUNUNIEI!

ADICA, PT CA NU AU MAI RAMAS ALATURI DE CELE SFINTE NICI DUMNEZEU NU MAI E PREZENT IN CASA LOR, PANA CAND NU SE POCAIESC, SPOVEDESC, SA FIE IAR OAMENI DE OMENIE!

Cati ortodocsi nu sunt decat doar cu numele...?

Bine Ada, sa ne rugam dara impreuna!

Doamne iti multumesc ca nu te mai bagi in viata "mea".
Nu mai am nevoie de binecuvantarea ta, nici de mila ta.
Ca eu mi le fac singura pe toate dupa bunul meu plac.
Aici pe pamant e viata mea, ce mai atata mantuire.
Nu mai vreau sa ma comande nimeni.
Impunandu-mi morale peste morale cand mie imi place sa desfranez.
Degeaba te-ai rastignit pt mine.
Degeaba mi-am pierdut si vremea pe site-ul asta ortodox
Ca eu nu vreau sa traiesc ortodox. AMIN:(

de ce intelegi cresit?
am zis ca stiu ca nu e corect, stiu ca am gresit si nu vreau sa continui asa, dar esti foarte drastic...eu am nevoie de un sfat, ca mi-am recunoscut greseala...

soro, duhovnic ai?
daca nu, cauta-ti cit mai degraba. nu-ti mai plinge de mila pe forum, caci nimic bun pentru sufletul tau si al barbatului cu care traiesti si pe care doar crezi ca-l iubesti, nu vei cistiga.
daca ai, mergi la duhovnic si urmeaza intru-totul canonul pe care il primesti.
si spera in bunatatea Lui Dumnezeu, care te iubeste, chiar daca tu ai alte lucruri de facut, decit sa te gindesti la El.

Eu nu cred ca e bine sa continui relatia doar pentru ca ai cazut in pacat cu baiatul acela. Cred ca cel mai bine e sa iei hotararea sa traiesti asa cum e voia lui Dumnezeu si sa te rupi de pacat. Daca defectele de care zici sunt unele cu care nu ai putea trai o viata intreaga eu zic ca e mai bine sa rupi relatia, oricum asta cel mai bine va dati voi seama. Am fost si eu intr- situatie asemanatoare si desi vedeam cate lucruri urate imi facea, ne certam etc, am continuat o buna bucata de timp. M-am rugat insa lui Dumnezeu cu lacrimi sa ma ajute sa fac cum e mai bine si Dumnezeu mi-a luminat mintea sa vad cum era situatia in realitate si am cunoscut pe urma pe actualul meu sot. De fapt cred ca imi doream foarte mult dragostea, dar nu stiam cum s-o fac, eram si mai cruda la minte, nu am avut langa mine persoane cu credincioase cu care sa ma pot sfatui. Iar pacatul ne intuneca ochii si nu mai vedem lucrurile asa cum sunt de fapt. E bine sa il pui pe Dumnezeu pe primul plan, sa duci o viata crestina, sa te spovedesti cat mai des la un duhovnic bun si sa ii urmezi canonul. Si o sa iti dai seama daca este intr-adevar persoana potrivita pentru tine sau nu.
Pe mine m-a ajutat foarte mult si cartea "Intre Freud si Hristos" a lui Savatie Bastovoi..

daca el nu crede in Dumnezeu si nu-l iubeste,atunci cum ar putea sa iubesca pe aproapele sau???roaga-te tu singura la Dumnezeu sa iti arate calea si sa-l intoarca pe prietenul tau ,daca e sa fie jumatatea ta.

Deuteronomul 22
28. De se va intalni cineva cu o fata nelogodita si o va prinde si se va culca cu ea si vor fi prinsi,
29. Atunci cel ce s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea sa-i fie nevasta, pentru ca a necinstit-o; [color=red]toata viata lui sa nu se poata desparti de ea.[/color]

Daca fata era deja logodita sau maritata atunci pedepsele erau mult mai aspre..

Daca bine imi dau seama..., odata ce doi tineri nelogoditi au avut relatii intime premaritale atunci ei primesc prin Sfanta Scriptura porunca sa se casatoreasca si nu mai au dreptul sa se desparta toata viata.

Ada, daca mai ai ceva in comun cu baiatul asta si esti hotarata sa te cununi cu el si sa traiti asa cum se cuvine, lupta, impacati-va, mergeti si va spovediti si faceti canon. Daca nu-l mai iubesti si stii ca nu se pune problema de casatorie sau de vietuire crestineasca in casnicie atunci desparte-te de el! Mergi si te spovedeste, nu lipsi la Sfanta Liturghie si sub nici o forma nu mai intra in pacat trupesc cu alt baiat! Decat sa ajungi cu prietenul tau sa traiesti in afara bisericii si departe de Dumnezeu mai bine sa ramai singura! Desi stii si tu ca baieti sunt multi si poate daca te straduiesti sa lupti cu ispitele, te spovedesti curat si te rogi, Domnul iti va ingadui o casatorie binecuvantata in care sa fiti fericiti si sa va mantuiti. Doamne ajuta!

constantine, nu mai fa pe crestinul, aruncand ironii de genul asta! daca nu ai ce sa spui, las-o pe fata in pace!ii vine ei mintea la loc!:D

Ba dimpotriva, daca sunteti diferiti ar trebui sa va potriviti: tu energica, el calm...polii opusi se atrag. Trebuie sa inveti sa-l accepti asa cum e, sa-l indragesti asa cum e el! Pana la urma, nimeni nu e perfect, trebuie sa gasesti pe cineva potrivit pt tine, nu perfect! Se spune ca o pesoana este pregatita pt casatorie atunci cand este gata sa accepte si defectele si calitatile celuilalt! Numai tu stii ce e bine pt voi...sau vei afla cu timpul. Roaga-te la Dumnezeu si el iti va arata calea cea drepta!

Poate dintr-o ambitie prea mare nu renunti...vrei sa faci relatia sa mearga, in vreun fel...nu stiu exact situatia, relatia voastra, nu stiu daca se poate remedia ceva... Dar stiu ca de cele mai multe ori parintii au dreptate... Eu am stat 2 ani cu un baiat, parintii nu au fost de acord, dar am zis k il iubesc si voi lupta oricat pt iubirea noastra. M-am certat de multe ori cu ai mei pt el, am zis k plec de acasa, dar cand el a calcat stramb, am ajuns la vorba parintilor. Trebuie sa te cercetezi bine, sa-ti dai seama ce vrei de fapt...daca acum esti nefericita, e posibil ca cu trecerea anilor sa fii si mai nefericita...

trebuie sa fii puternica si sa stii k vei supravietui si fara el! Daca vrei sa te desparti de el, tre sa ai vointa!!!

sa dea Dumnezeu sa fie dupa cum spui!

vai de mine, soro, nu mai este saracul barbat conform dorintelor tale, nu?

mergi soro la duhovnic si cu rusine ori nerusinare, spune-i ca nu mai suporti sa traiesti linga acest barbat.
si urmeaza spusele duhovnicului.

"""si vezi-ti de viata ta"""...
mda, e greu intr-o relatie nefericita. de cele mai multe ori, dupa coltul blocului, te asteapta relatia fericita. doar ca voi nu puteti sa o vedeti.

Am trecut si eu prin aceasta situatie. Este obisnuinta. Te-ai obisnuit cu el si te temi de singuratate si de faptul ca-ti va fi mai greu sa-ti gasesti un prieten. Dar asta e raul cel mai mic Cunosc cateva familii ajunse la divort din cauza acestor diferente de caracter. Ca o regula generala iti spun ca sunt sanse sa te intelegi cu un om cand acesta are bunavointa in a-si recunoaste greselile si a dori sa si-le indrepte. Sf. Antonie cel Mare spune :,,Om rational e cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat, acela e neom caci s-a pogorat pe sine in randul dobitoacelor.,,
Spune-mi, te injura, e violent, nervos? Daca te-a injurat fie si o singura data sau mai rau te-a palmuit, da-i papucii, ca acesta dupa ce ai sa te mariti cu el o sa te si bata.
Dumnezeu, prin aceste fapte ale lui ti-l pune pe tava sa vezi ce fel de om e ca pomul rau nu poate face poame bune. Daca nu e deloc interesat sa mearga la biserica, la preot sa va spovediti impreuna, e un alt motiv de a-l lasa, pentru ca el iti va strica si tie bunele tale obiceiuri.

:(
 

Fratilor, stiu ca am gresit si recunosc si nu vreau sa mai repet aceasta greseala...dar va spun ca modul in care voi ii abordati pe cei pacatosi, asa ca mine ii poate face sa creada: "am gresit nu mai am nici o sansa de scapare, toti ma vad ca pe o oaie neagra" ...si atunci continua sa mearga pe calea cea gresita sau poate din rau in mai rau...
Consider ca cei cazuti trebuie priviti cu mila si intelegere si ajutati in incercarea lor de a se indepta, nu trebuie sa aruncati cu pietre in ei ...oameni suntem cu totii si fiecare dintre noi avem greslile noastre mai mici sau mai mari.
Am primit aici si raspunsuri care m-au ajutat sa inteleg unele lucruri,dar unele au fost spuse cu rautate si in batjocora ceea ce nu mi se pare deloc crestineste.
Va multumesc tuturor!
Domnul sa va binecuvanteze!

Ada, draga, am recitit tot topicul si fiecare ti-a dat sfatul pe care l-a considerat cel mai bun. Aici se scrie pe scurt, nu facem romane.
Ai de ales: ori te impaci cu baiatul, mergeti la duhovnic, va spovedti si va cununati;
ori te desparti, mergi la duhovnic si te spovedesti si-ti faci canonul. Pe scurt cam asta este.
De ce sa-ti plangem de mila, devreme ce esti tanara, sanatoasa. La tinerete toti sufera din cauza dragostei, la batranete de boli; asta e regula. Tu nu iesi cu nimic din tipar. Nu-ti mai plange de mila, ci mai degraba fugi la duhovnic si vezi ce te sfatuieste dupa spovedanie.
Mai ales pentru ca stii ca ai gresit.
Cand ai probleme trebuie sa le rezolvi repede: boala lunga, moarte sigura.
Dupa cununie apar copii; apar alte probleme, care va vor aduce mai aproape unul de altul; asta in cazul in care veti ramane impreuna.
Multe femei si-ar dori un barbat calm, ca al tau... sunt zeci de fete care chiar in clipa asta se roaga la Dumnezeu sa gaseasca un barbat bun...de pus la rana. Da-i drumul si cat ai clipi din ochi ti-l ia alta, care abia il asteapta.
Asa sunt fetele: apreciaza ce au dupa ce l-au pierdut!