DOAMNE AJUTA

Vreau sa va cer sfatul intr-o problema. Se poate mantui un om intr-o tara straina in care nu este biserica ortodoxa. Stiu un caz din acesta, unde un apropiat de al meu urmeaza sa plece la munca intr-o tara majoritar musulmana. exista o mica comunitate de crestini acolo dar nu de ortodocsi. Vreau sa va intreb daca el continua sa practice ortodoxia cat de cat, adica sa se roage, sa posteasca pe cat va fi cu putinta, sa traiasca in cuviosie, dar despartit de o biserica si de sfintele Taine? Mai ales ca e posibil sa obtina rezidenta in acea tara. Poate avea nadejde de mantuire acolo, si ce ar trebui sa faca ca sa se mantuiasca in astfel de conditii? de fapt cam asta ar fi intrebarea de baza.
el este o persoana credincioasa, care se duce la biserica, la slujbe, se roaga acasa. dar acolo nu va avea preot si nici biserica. exista nadejde de mantuire?
Va rog sa imi spuneti parerea voastra personala, dar si ce spun canoanele bisericii in astfel de cazuri, ca sa stiu cum sa il sfatuiesc.

Cel mai bine ar fi sa stea acasa la el. Bineinteles ca poate sa-si duca in continuare programul de rugaciune si nevointa personala, dar spovedania si impartasirea cu Sfintele Taine o poate practica atunci cand ajunge in tara, chiar si odata pe an sau ocazional. Nadejdea mantuirii este oriunde, Dumnezeu tine cont de tot ceea ce scapa ratiunii noastre.

Multumesc pentru sfat Eugen. astept in continuare parerile voastre

Si eu te sfatuiesc sa intrebi un preot calugar;sunt cei mai in masura sa te indrume si sa te sfatuiasca;daca ar fi sa ne aducem aminte de -pelerinul rus-care a intrat de 2 ori in biserica toata viata lui;am spune ca oriunde esti,daca Dumnezeu este cu tine si tu cu El,este ok;dar cum este lumea in ziua de astazi,stiu eu;numai un preot te poate sfatui;Doamne ajuta;

eu cred k mantuire exista pt oricine , oriunde s-ar afla dak persoana se gandeste la Dumnezeu si se roaga. Poate daca pleaca acolo va convinge alte persoane sa se increstineze si va avea un castig si mai mare decat cel urmarit.

Am locuit un an si jumatate intr-o tara Europeana care avea si biserica romanesca. Niciodata nu am reusit sa ma rog mai bine si sa ma apropii mai mult de Dumnezeu,ca atunci in perioada aceia.Dorul de cei de acasa, de tara, greutatile de acolo, faptul ca aveam nevoie permanent de ajutor ca sa fac fata problemelor m-au facut sa "stau mai aproape de lumina".
E o parere a unui neavizat, dar pe Dumnezeu il gaseti ORIUNDE, problema e sa-l cauti-"Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta din toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul."
Problema care se pune,este sa nu va lasati influentati de celelalte religii(vorbesc din experienta).

Dumnezeu este iubire, daca acel prieten al tau va merge acolo cu Dumnezeu si cu credinta ortodoxa in suflet , nimic nu-l impiedica sa se mantuiasca Domnul mai mantuie si azi in orice loc si in orice imprejurare, nu uitati ca Dumnezeu nu umbla pe caile pe care umblam noi nici nu face lucrurile pe care le facem noi asa ca ramaneti tari in credinta si Domnul va ramane in voi si va lucra asfel incat sa fie mai bine decat ati sperat, doar ramaneti tari pe stanca ca Domnul e in urma voastra si va acopera si va pazeste, Domnul sa ne ajute!

Foarte frumos raspunde la problema ta Carla putin mai sus.
Spun asta pt ca la ora actuala si eu locuiesc intr-o tara europeana preponderent protestanta,in care marea majoritate a slujitorilor la Sf.Altar sunt femei.

Atunci cand am ajuns aici eram foarte suparata pe slujitorii BOR si eram destul de reticenta la adresa lor...consideram ca Hristos este cu mine si daca merg sa ascult si sa particip la slujba dar fara sa mai am de-a face cu slujitorii Lui...surpriza mea a fost mare cand am auzit ca in orasul unde stau este biserica ortodoxa romaneasca unde slujeste un preot roman.M-am bucurat ca aveam Biserica mea aproape(nu trebuia sa merg la protestanti),mai ales ca nu multi emigranti au acest privilegiu de a avea si biserica aproape(pt mine asta a fost o minune de la Dzeu)...dar aveam si rezerve pt ca trecusem recent printr-o experienta nu tocmai placuta in BOR...
Ajunsa la prima slujba ortodoxa departe de casa,am constatat cu surprindere ca Dzeu facea o noua minune cu mine...acolo am intalnit un preot si o mica comunitate de romani ortodocsi cu o credinta si o traire extraordinara...traditia noastra este vie intr-o tara "moarta" din acest punct de vedere...
Probabil ca Dzeu a randuit sa trec si prin aceasta experienta ca sa vad ca important este sa ai credinta in El si sa te mentii pe drumul Lui cu posibilitatile pe care le ai in acel moment al existentei tale.
Acelasi lucru ti-l spun si tie ARTHASFLEO ,nu conteaza unde esti..conteaza ce faci pentru tine si mantuirea ta...iar atunci cand ai ocazia si intalnesti un preot si o Biserica Ortodoxa sa nu o ocolesti ci sa te folosesti cat poti de ea(adica :spovedanie,impartasanie,participarea la slujbe...etc)

credinta e in suflet
 

S-a intimplat sa ajung in italia,la Napoli impreuna cu sotul meu am lucrat timp de un an,in fiiecare seara scoteam psaltirea mica pe care o aveam la noi si citeam si ne rugam la bunul Dumnezeu si la Maica Domnului.La fiecare doua saptamani ,parintele Mihai Driga din parohia Bari venea si slujea pt comunitatea noastra dar intr-o biserica catolica pe care o inchiria pt noi.Ajutorul sau,parintele Stefan ne-a botezat baietelul pe care l-am nascut acolo,aveam hramul la 2 iunie-sf Ioan cel nou de la suceava- dar nu aveam o biserica a noastra,inchiriam sau ne rugam sa fim lasati gratuit cateva ore intr-o biserica catolica dar ne rugam,botezam,cununam sau pomeneam mortii in credinta noastra ortodoxa.

Noi avem de jur imprejur biserici, dar cand trecem pe langa ele, nu simtim ca Hristos este prezent. Putini vad in ele un loc in care lumina nu se stinge niciodata. Asa ca nu e de ajuns sa ai biserici, important e sa fii prezent in ele, si nu oricum, ci dornic de schimbare.

Sigur, exista mantuire si in astfel de tari. Daca relatia ta cu Hristos e vie, te poti mantui. Dumnezeu nu e neputincios in anumite locuri. Sa ne uitam la magi. Sunt cei care ii aduc daruri la nastere lui Hristos, dar sunt cei care vin din tari pagane. Nu stiu unde se rugau, cum se rugau ... dar, ei aduc darurile. Si nu se intorc la intamplare in tara lor, ci dupa cum li s-a vestit.

Draga Costel, nu cred ca-i bine a da verdicte atat de categorice, precum spui, ca putini sunt cei ce-l simt prezent pe Hristos in Bisericile noastre, precum nici ce-ti spun eu acum nu-i bine, pentru ca asa se naste Slava desarta. Am postat in acest sens un citat in acest sens, despre Slava desarta, la topicul Pocainta , "Cuvinte de folos" si cam ne incadram acolo. Nici eu si nici tu si nimeni , decat Hristos, poate stii cati numara turma Sa. Iertare , dar asa gandesc eu la ceea ce ai gantit tu, cu toate ca nici eu nu fac bine gandindu-ma la ce gandesi . . . !

Cristi, nu dau verdicte. E punctul meu de vedere. M-as bucura sa stiu ca m-am inselat. Eu sunt trist pentru ca vad ca sunt din ce in ce mai multi oameni care nu cunosc bucuria de a fi cu Hristos.

"Mahnirea este viermele inimii care o devoreaza pe mama care l-a nascut".( Sf. Serafim de Sarov )

Cristi, e de luat in seama si "intristarea cea dupa Dumnezeu" (2 Cor. 7, 10), care-l face pe om sa se mahneasca pentru starea decazuta in care se afla.

Pai draga Costel tot Sfintii Parinti ne invata ca : " Domnul se ingrijeste de mantuirea noastra. Diavolul ucigator de oameni insa se straduieste sa ne duca la deznadejde" ( Sf.Serafim Sarov ) , ale carei invataturi le recitesc tocmai in asta zi .

lasa, nu mai fii trist... nadejdea e si ea o virtute, nu-i asa?:25: noi nu putem salva lumea, are Dumnezeu grija de ea. sa ne vedem de ale noastre mai bine, si daca putem sa mai castigam pe unul, doi ptr Hristos, cu atat mai bine. :6:

Cata dreptate ai, Mirela, in privinta nadejdii ca virtute crestina si, din nefericire, si in privinta imposibilitatii noastre ca persoane de a salva lumea actuala de la apostazia generala spre care se indreapta...

In acest sens, Vladica Averchie de Jordanville [trecut la cele vesnice in 1977] si unul dintre marii traitori ortodocsi ai Americii [membru ROCOR] repeta des sub forma de sfat adresat credinciosilor pe care-i pastorea spusele Sfantului Ignatie Briancianinov:

“Să nu îndrăzneşti să ridici mâna ta cea slabă pentru a opri valul puternic al apostaziei. Evit-o, păzeşte-te tu însuţi de ea, şi-ţi va fi de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui.“

Domnul sa ne ajute sa nu traim ceasul apostaziei finale, al incoronarii preaspurcatului antihrist, ca imparat al Israelului si al lumii!


Romeo

Mare adevar ai spus Costel. Sunt romani ce traiesc in diaspora ce duc mai departe ortodoxia. Romani ce propovaduiesc nu cu vorba ci cu Fapta!

Am vazut chiar azi la TVR Trinitas o emisiune despre traducerea cartilor religioase ( chiar si a Liturghierului) in limba rromani ( tiganeasca). Spunea prof. Sarov ( de etnie rromani) ca e foarte dificil sa gasesti cuvinte compatibile pentru a reda trairea si sensul unor cuvinte ce nu isi gasesc echivalentul in limba respectiva. Din punctul meu de vedere jos palaria pentru cei ce se straduiesc sa-si ajute semenii sa inteleaga ortodoxia ( si nu numai).

Anul trecut la Manastirea Radu Voda , mai precis pe 23 decembrie, a fost lansat un CD cu Sfanta Liturghie in limba rroamani.

Incep sa cred tot mai mult ca mantuirea in tara straina e tot mai grea, daca nu imposibila. Deci tot acasa ne e locul.
Ma gandesc la ce a scris Arhim. Petroniu Tanase: credinta ortodoxa a fost incercata prin durere si a iesit invingatoare. Credinta vesticilor a fost si ea incercat prin placere: acesta a pierdut. Credinta romanilor se pare ca este din nou incercata prin placere. Dar cum sa rezisti cu atatea tentatii la tot pasul?!?

Acasa cand eram dormeam duminica pana mai tarziu, dar cand esti departe de casa si de Biserica te trezeste dorul la ora 7 dimineata sa asculti slujba pe internet.
Eu cred ca mantuire exista oriunde atata timp cat te rogi si respecti regulile.
Maria Egipteanca a trait in pustiu si tot a ajuns sfanta.

Prietene,
un apropiat a trait citeva zile intr-un loc sfint.
Nu era nici mare rugator, nici postitor si nici n-a stat mai mult (decit la slujbe) in biserica. Dupa o vreme nu-i mai venea sa plece de acolo, ca sa nu se lipsesca de acel loc. A trebuit sa o faca, avea raspunderi, familie de intretinut; a plecat dar o parte din el a ramas acolo si in lume se simte cu aripile frinte. Eu il cred. Prin extrapolare, intr-un loc in care Duhul nu-i cel Bun, te "imbibi" de duhul.... care exista. Sincer n-asi pleca intr-un loc unde sint lipsit de Sfintele Taine si unde sint inconjurat de necrestini.
Mintuirea? Nu sintem noi in masura sa ne dam cu parerea.

Nu trebuie sa disperam ,unde e multa rugaciune ,mantuirea nu se pierde.
Mi-a placut par.Amfilohie:

http://video.crestinortodox.ro/Mantu...-20000462.html

Eugen, sunt de acord cu ceea ce zici fratia ta. Insa, ma intreb, in acelasi timp:
DE CE PLEACA ROMANUL DIN TARA LUI?
Romanul a ajuns sa fie un sclav al guvernatorilor, dator fiind si pentru viata pe care o traieste. Totul i se taxeaza scump, in schimb nu i se da nimic. Nici macar un loc de munca bineplatit. Ma intreb: de ce romanul nu are nici macar un salariu care sa-i acrediteze traiul decent al fiecarei zile? Pentru ca... parlamentarii nostri, pe langa salariile de zeci de milioane (lei vechi), isi mai satisfac buzunarele si din alte surse... lasand-ul pe romanasul nostru fara nicio sursa de existenta, fara niciun drept de a trai si el decent. De aceea pleaca romanasul nostru in strainatate. Niciodata nu mi-as fi dorit sa plec din tara mea. Nimeni nu-si doreste acest lucru! In toate statele inganfate suntem priviti cu ochi "dulci", toti incearca sa profite de noi si sa ne disconsidere. Dar, pe langa faptul ca ne disconsidera, ne acorda un salariu pe care in Romania nu-l putem avea. Spre deosebire de acest lucru, conducerea Romaniei il disconsiderea pe roman, dar NU-I da niciun salariu. De aceea romanul este nevoit sa plece, sa-si poata asigura o painica cinstita pe masa, un trai decent. In Romania doar parlamentarii au accesibilitate la RESPECT SI SALARII DECENTE? Din nefericire, se pare ca DA! Ce e de facut?.... Ce s-a facut cu ceva timp dupa ce m-am nascut eu... in jurul lui 89'. Acum sa nu ma credeti ca exagerez, insa, alta solutie nu cred ca ar fi. Ba... ar fi una: jos unii! Sus altii! Adica... tot ceea ce a fost in 98'...

Fiecare detinem "propriul adevar" insa ceea ce conteaza / primeaza este adevarul suprem, adica credinta in bunul Dumnezeu. Eu una nu vad prea multe inconveniente in a-ti practica religia cuviincios si cu traire autentica intr-un mediu "strain" din punct de vedere religios. Exista si "medii potrivnice", neprielnice daca le pot numi asa, si-acelea-s tarile musulmane in opinia mea.

Tara in care traiesc eu imi permite libera exprimare religioasa, mi-o garanteaza prin lege. Avem o biserica frumoasa in care se tine Sfanta Liturghie la fiecare sfarsit de saptamana (uneori sambata - astazi de exemplu - dar de cele mai multe ori duminica; aceasta situatie se explica prin faptul ca preotul slujeste si in biserica din Antwerpen, Belgia). Ingradita in a-mi practica religia nu m-am simtit niciodata si pot spune (lucru afirmat dealtfel si in postarile anterioare) ca dorul de casa, departarea de familie, sentimentul unei comunitati restranse din care vrei din inima sa faci parte, iti intaresc credinta si-ntr-adevar iti fac apriga "nevoirea".

Lumea occidentala, laica, este intr-adevar, plina de ispite. Insa in cazul meu acestea au fost exercitate sub forma unei "aplatizari" a sentimentului si a trairii religioase; intri intr-un ritm de viata determinat de coordonate concrete: casa, serviciu, cumparaturi, vizite, si iar casa, serviciu, etc. Aceasta este mentalitatea dominanta aici. Insa eu una ma consider norocoasa ca am avut o baza buna pe care pot construi acum, aici. Si cred ca acest lucru este valabil in cazul tuturor crestinilor ortodocsi; am fost mai toti luati de mana inca de mici si dusi la biserica, familiarizati cu ritualurile ortodoxe, cunoastem semnificatia mielului sacrificat de Paste, etc. acestea fiind doar cateva mici si (poate) puerile exemple. Insa acest "bagaj spiritual" constituie o buna temelie pe care se poate construi mai tarziu, indiferent de circumstante, CEVA trainic, o viata si-o mantuire intru Dumnezeu.

Doamne-ajuta!

Cu cit ti se pare mai greu, cu atit vei fii mai fericita!
Intr-o tara straina - multe din ele - tu trebuie sa faci ceea ce au facut mi de mult oamenii cind se rugau si propovaduiau altora Cuvntul lui Dumnezeu.
Asa si tu, acolo vei introduce pe Dumnezeu si altora care nu-l cunosc!
Printre straini multi au dobindit credinta ceea ce inseamna ceva, fiecare dintre noi are o misiune, o cruce...
Cei din strainatate au ales calea cea mai grea, deoarece de multe ori nu ai o biserica, trebuie sa mergi in bisericile altor religii, sa te rogi, nu te poti spovedi cind vrei...toate astea inseamna ca "lupta" este mai grea, mai anevoie.
Nu locul te mantuieste, Anca, ci omul sfinteste locul cu rugaciunea, cu postul, cu straduinta duhovniceasca, si vei vedea ca pina la urma, si locul ala se va sfinti.
Eu asa cred, si nu cred ca ma insel.
Multi s-au intors si de aici, au venit toti sau 99% inapoi dupa 1-2 ani...
Mai exista si partea asta a lucrurilor.

Scuzati ca revin:
Ma intreb ce usor este sa faci o supa cind ai de toate.....
Ma intreb ce greu este s faci ceva foarte, cind ai forte putine alimente in camara/frigider.
Ce usor este sa culegi fructe, cind ai pomul in curte....
Ce greu este sa mergi departe pentru ele...
s.a.m.d.
Cred ca mantuirea vine oriunde, depinde de noi, sa vrem sa ne mantuim.:18:

Iti multumesc ptr aceste randuri, bmd:6::2:

Despre occidentul sinucigas
 

Un articol foarte bun. Merita citit!

[COLOR=Red]Ortodoxia americană sau mărturia adevărului[/COLOR]

Întorcându-mă la închisoare pentru că m-aţi întrebat; după prima închisoare am venit şi m-am călugărit. În a doua închisoare am făcut aventura asta a descoperirii centrului ăsta, al centrului religios din om, unde trebuie să îndreptăm toate rugăciunile noastre. Există un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov care spune: „ieşirea din tine este ieşirea din Paradis”. Noi acolo în America, ca ortodocşi, avem această misiune: să schimbăm direcţiunea cunoaşterii pentru că Apusul, cultura apuseană din care face parte şi America, are o cultură cosmologică: ei se duc în spaţiul extraterestru, explorează universul din afară de ei. Ortodoxia, şi rostul ei, este ca să întoarcă atenţia omului că mai există o dimensiune. Nu dispreţuim cunoaşterea cosmologică, cunoaşterea din afară de noi, pentru că întrânsa sunt amprentele lui Dumnezeu ca şi Creator, dar pentru a ne cunoaşte pe noi şi pe Dumnezeu trebuie să ne întoarcem înăuntru, şi cunoaşterea lui Dumnezeu este o experienţă personală. Pe Dumnezeu nu Îl poţi cunoaşte fără să te cunoşti pe tine. Dacă începi să te cunoşti „cine eşti tu, cine sunt eu”, îţi dai seama, Îl descoperi pe Dumnezeu întotdeauna, pentru că „omul este icoana lui Dumnezeu”. După cum ştiţi El a zis: „să-l facem pe om după chipul şi după asemănarea Noastră”. Omul modern n-are timp să se cunoască pe sine pentru că este prea ocupat cu cunoaşterea în afară de sine. Iar din punctul de vedere al vieţii morale, şi tineretul mai ales nu poate suporta aventura intrării în sine şi ca un fel de scăpare („escape” noi îi spunem) cultivă lucrurile zgomotoase, adică, aşa cum este în Apus vorbesc...Poate că şi aici în România acuma, ceea ce nu aş dori să se întâmple într-o ţară ortodoxă: muzică de-asta, nu rock, rock-ul e clasic acuma, mai nebună muzică există decât atât; se duc la concerte în care se zgârie pe faţă, plâng, îşi rup hainele, concerte care te demonizează.
Nu poate un tânăr în America să stea singur pe o bancă 2 ore. Ce tragedie este! Şi vă dau un exemplu: noi avem nişte tabere de copii vara, tabere religioase le spuneţi dumneavoastră aici, îi aducem să înveţe religie. Pentru că în America nu se predă religie în şcolile publice. Niciodată nu s-a predat. Nu pentru că americanul nu este religios sau este împotriva bisericii, americanul poate nici n-are noţiunea de biserică pentru că acolo sunt 1200 de secte şi atunci nu ştii ce fel de religie să predai în scoală. Şi statul, care de fapt e respectuos faţă de biserică: nu plătim taxe, nu plătim pe proprietăţi, pe nimic, a refuzat să introducă religia în şcoală pentru că nu ştie ce fel de religie să predea. Aşadar, revenind, aveam o tabără de copii şi era o fetiţă care avea 2 radiouri: unul în dreapta, altul în stânga, şi cu 2 căşti, una în urechea stângă alta în cea dreaptă, probabil că erau 2 programe: unul de sport şi unul de muzică din asta, şi eu i-am spus: „shut it off”-„închide-le!”. Şi ştiţi ce mi-a spus? „Părinte, dacă eu le închid, înnebunesc!”. Ce tragedie la o fetiţă de 14 ani să spună lucrul ăsta. „Dar tu nu poţi să stai pe banca aia? Stai 1 oră acolo!”. „Dar ce să fac?”. „Nu faci nimic; stai şi taci; poate Dumnezeu vrea să-ţi vorbească ceva!”.
Vedeţi ăsta este rolul Ortodoxiei în cultura apuseană. Nu să ne cunoască lumea. Noi de multe ori suntem mândri, avem creştini în Franţa, în Germania, în America. Ei şi ce?! Nu pentru asta Dumnezeu ne-a trimis acolo, nu să facem bani; ne-a trimis acolo să deschidem porţile unei cunoaşteri adevărate să deschidem porţile Bisericii pentru că ei nu au Biserică. Sfintele Taine nu există la protestanţi. Nu există în lumea protestantă. Cei care vin la Ortodoxie în America (şi sunt foarte mulţi care vin), parohii întregi de baptişti, mai ales cei din Sud, ei caută Biserica. Şi citesc, pentru că majoritatea celor care se fac ortodocşi sunt intelectuali în America, citesc, şi-au găsit în Constituţiile Apostolice şi la Sf. Iustin Martirul, în Apologii, descrierea Sfintei Liturghii, despre Taine şi se întreabă: „ dar când au dispărut Astea de la noi?”; „suntem noi în Biserică sau nu suntem în Biserică?”. Şi încep să caute Biserica! Interesant că nu se duc la catolici. Pentru că catolicii sunt foarte liberali, să ştiţi. Mai ales după Sinodul al II-lea de la Vatican au reformat Liturghia, au introdus jazz-band în biserică, chitare electrice pentru că ei vor să aducă tineretul în biserică. Tineretul e mult mai înţelept. Tineretul nu se duce. Au pierdut tineretul, vocaţiile toate, pentru că atunci când intri într-o biserică chiar un tânăr vrea să vadă ceva diferit decât pe bulevard. Ortodoxia dimpotrivă vrea să impună ritmul din biserică care este ritmul normal al omului: vezi pe preot ridicând mâinile în sus, pe diacon păşind într-un anumit ritm, cădind biserica. Ăsta e ritmul nostru uman, normal. Pe acesta Ortodoxia vrea să îl impună şi pe stradă, nu să aducă strada în biserică, cum se întamplă în biserica romano-catolică.

Tragedia Occidentului

De aceea spun despre tineretul de acolo şi despre noi toţi care ne ocupăm de ei, dorinţa noastră este, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să schimbăm direcţia cunoaşterii, să schimbăm aşa numita filosofie apuseană, umanismul şi relativismul, care este bazată pe om, nu pe Dumnezeu. Nu se predau în şcoli valori absolute: ce e bine astăzi, mâine poate fi rău/ ce e rău astăzi, mîine poate fi bine; totul este relativ. Dacă Familia şi Biserica nu le dau valori absolute, şcoala nu le dă! Toată filosofia în şcoală este bazată pe evoluţionism, care de fapt nu este o ştiinţă, ci este o filosofie, bazată pe materialismul filosofic al sec. al XVIII-lea. Vă spun un lucru: dacă noi nu venim de nicăierea, cum se învaţă în general în şcolile din Apus, şi nu ne ducem nicăieri, tânărul la 14-15 ani spune: „dar nu merită să trăieşti”; „adică cum: eu nu vin de nicăieri, nu mă duc nicăieri; de ce să trăiesc să mă îmbolnăvesc de cancer, de ce să plătesc taxe la guvern, de ce să nu mă sinucid?!!”. Şi sunt sinucideri multe. Aţi auzit de prin ziare ce s-a întâmplat la Columbine College? E un liceu american şi acolo era o listă pe care elevii o păstrau şi pe care notaseră cum să se sinucidă pe rând... Şi unul dintre ei a vrut să facă un act de „caritate” şi să-i omoare el, a omorât şi studenţii din bibliotecă. De ce? Eu nu-i acuz. Eu acuz sistemul. Pentru că sistemul acesta evoluţionist, care ei spun că e ştiinţific, dar nu este experimentat în laborator, este numai o filosofie. De ce să nu admiţi şi a doua filosofie despre Creaţie şi despre Univers, şi despre studiul naturii decât numai aceea?! Pentru că, n-avem timp acuma să vorbim, există acum în America o mare opoziţie împotriva lui Darwin, s-au publicat cărţi şi sunt mari biologi care au demonstrat în laborator că este imposibilă evoluţia. Dar s-a creat în tineret un anumit „behaviour”, un comportament cum se spune. Ceea ce urmărim noi ortodocşii este schimbarea acestui comportament şi îndreptarea atenţiei oamenilor spre lucrurile eterne şi spre valorile absolute. Cred ca de aia ne-a trimis Dumnezeu în America.
- Părinte, dar cum credeţi că pot fi unite aceste 2 preocupări să le spun: o viaţă care trebuie să se folosească de economia capitalistă, că acum asta este economia de care se folosesc marea majoritate a statelor lumii, şi pe de altă parte, preocuparea către o viaţă interioară care necesită timp şi într-un fel necesită linişte.

- Acuma liniştea despre care spuneţi dvs. că e nevoie pentru realizarea noastră spirituală este, este în noi, să ştiţi. Vă puteţi bucura de sistemul economic în care trăim şi de libertăţile democratice. Nu trebuie un totalitarism ca să ne realizăm noi spiritual sau întotdeauna o persecuţie. Vă puteţi bucura de toate câte Dumnezeu Le-a dat, Le-a creat. Nu judecaţi capitalismul american prea rău. Este o societate de consum, însă progresul lor... progresul lor de consum este risipa: cu cât se aruncă la coşurile de gunoi în Statele Unite poate România să-şi refacă economia în câţiva ani. Există o anumită raţiune: ca să dea de lucru la oameni; dând de lucru la oameni, aceştia cumpără. Cumpărând, producţia creşte, şi aşa mai departe. Ei au descoperit un mod de a fi, care nu este capitalist. Să ştiţi, americanul nu e capitalist pentru că există un fel socialism bazat pe trusturi. Dacă eşti muncitor la Ford, de exemplu, la Ford te îmbraci, îţi dă şi maşină din 2 în 2 ani, o schimbi, acolo şi salariul ţi-l consumi. Pentru că Ford nu face numai automobile. Au şi magazin de cumpărături, şi de îmbrăcăminte, şi de toate, şi caută să-l ţină pe om înăuntrul acestui sistem, dar nu e aşa ca să spui că adună banul undeva, cum înţelegem noi capitalismul clasic; şi-i pune în buzunar şi câţiva trăiesc bine şi ceilalţi nu. Preşedintele de la Ford, care nu mai este Ford, un nepot de-al lui Ford care-i al 5-lea director pe acolo, deschide nu numai fabrici de maşini. Ei fac sateliţi, ei fac lucruri extraordinare, computere, toate lucrurile astea le fac şi tot banul circulă. Nu găseşti un capital undeva. Când spui că anul trecut, de exemplu, General Motors a câştigat sau are un plus de 10 bilioane ăla nu-i păstrat nicăieri, n-o să găseşti niciodată banii ăia. Banii ăia sunt, circulă mereu în producţie şi de producţia asta se folosesc cei care lucrează acolo. Ce să vă spun că aproape toţi sunt acţionari. Adică un muncitor spune: „fabrica mea”, nu spune: „fabrica lui Domnu Cutare”. Deci nu este un capitalism obişnuit, este un socialism de fapt, dar este altfel structurat, pe vârfuri, nu ca în comunism. Şi chiar şi agricultura acolo este o industrie. Nu poţi să faci, mai mult de 3000 de ha, nu poţi lucra că trebuie să îţi întreţii familia, maşinile. Dar maşinile acelea le cumpără de la cineva. Se asociază între ei. Totul este o industrie. Nu e banul, un ban care să spui: e al meu, la bancă, am atâtea: 300 000 de dolari la bancă. Nu, nu sunt oameni care ţin atâta la bancă. Cumpără acţiuni, intră banii în circulaţie, astfel trebuie înţeles capitalismul american. Însă, aici m-aţi întrebat, să revin acuma la răspuns: cum poţi să trăieşti în societatea asta capitalistă şi totuşi să te ocupi de mântuirea sufletului? Eu cred că nu se contrazic unele cu altele. Trebuie să ne bucurăm de tot ceea ce Dumnezeu a creat, dar în acelaşi timp Dumnezeu ne-a făcut oameni ca să producem, să muncim, să trăim din munca noastră. Desigur veţi ajunge şi dvs. la un timp când rezultatul muncii vă va da posibilitate să trăiţi, să trăiţi într-un mod cuviincios. Deja au început: curăţenie văd că este, au început oamenii, că nu puteţi să trăiţi izolaţi.

Ortodoxie în Europa

Intrarea asta în Europa e o chestiune care poate fi şi periculoasă şi foarte bună; depinde cum o poţi înţelege. Dar veţi ajunge la un standard european de viaţă economică. Însă viaţa spirituală este cu totul alta: trebuie să te cunoşti pe tine însuţi. Sunt oameni în America, oameni care au funcţii importante, executivi de companii; ăştia sunt cei mai importanţi; nu există compania lui Vasile sau a lui Gheorghe, aşa ceva nu există; dar există „board of directors”, adică mai mulţi directori şi ăia conduc, sunt oameni acolo care sunt foarte religioşi, religioşi nu în sensul că sunt informaţi sau se duc la biserică, dar sunt mistici-religioşi. Deci nu vă împiedică cu nimica să trăiţi cu Dumnezeu, în relaţie cu Dumnezeu şi să vă bucuraţi de toate câte Dumnezeu a creat. Iar prin munca dvs. le dezvoltaţi şi le înmulţiţi pentru că Adam lucra în Paradis împreună cu Dumnezeu. De aceea şi omul în societate trebuie să producă, să lucreze împreună cu Dumnezeu şi atunci Dumnezeu este satisfăcut. Dar Adam nu producea pentru interesele lui. Pentru că aşa l-a făcut Dumnezeu pe om să creeze. Şi creaţia în societate se plăteşte, sigur: fiecare avem talentele noastre şi avem ramurile în care ne dezvoltăm, şi colaborarea între ele este viaţa socială. Nu e imposibil. Un lucru să nu uitaţi: în orice situaţie staţi, să nu îl uitaţi pe Dumnezeu! Am văzut aici tramvaiele că fac gălăgie în partea asta, sirenele de la fabrică, toate zgomotele astea industriale în care trăim noi, să vedeţi ce este în New York, New York-ul este pentru mine cel mai bun deşert în care un Sfânt Părinte se poate realiza. Că nimeni nu te cunoaşte. Este atâta lume pe stradă, este un furnicar, încât nimănui nici nu-i pasă: poţi să îţi pui o pălărie ţuguiată, poţi să mergi desculţ, să atârne o coadă după tine, nu se uită nimeni la tine. Pentru că nu-i interesează. Într-o mulţime, de aia, şi New York-ul are totuşi nişte Sfinţi, să ştiţi. Are părinţi, are călugări, are...E posibil pentru că asta este altă dimensiune. Este dimensiunea aceea a coborârii în noi, de care am vorbit înainte, a explorării universului din noi. Şi atunci, în ciuda zgomotelor astea din afară, există o linişte şi o pace a minţii şi a sufletului. Poate să fie cât de mare gălăgia în afară, dar dacă tu ai pace în tine, asta-i de altă natură pacea în noi. A spus Iisus: „Pacea Mea v-o dau vouă”, n-a spus pacea de la Versailles sau pacea de la Paris, a spus: „Pacea Mea v-o dau vouă!”. El e Pacea Lumii. Deci dacă Îl avem pe Iisus în noi, nu vă fie frică. Nu vă fie frică de nici un zgomot din afară. Pentru că acelea au natura lor şi înţelegerea lor. De multe ori sunt prea multe. Şi dacă avem pace în noi, va fi linişte şi în afară. Depinde prin ce perspectivă priveşti.

- Părinte Roman, dar de multe ori suntem puşi în situaţia să lucrăm în nişte companii sau fabrici, sau alte instituţii care promovează, spre exemplu, patimile din oameni: consumarea, consumul. De exemplu o fabrică de arme sau, poate nu chiar aşa de rău o companie care promovează nişte produse care se vând pentru că oamenilor le plac. Şi nu le sunt de folos musai, dar le plac, sunt conform patimilor lor. Rămâi în acea companie şi îţi vezi de pacea pe care ţi-o dăruieşte Hristos sau pleci de acolo?
- Nu, aici se pune un caz de conştiinţă. Cauţi cât se poate să te izbăveşti de acea companie şi să nu mai lucrezi, adică să nu mai lucrezi pentru trezirea patimilor omului şi menţinerea lor, cum este alcoolul sau sigur că nu există o companie de droguri, că alea le fac pe ascuns, dar alcool şi ţigări, şi toate lucrurile astea, caută să nu lucrezi dacă poţi acolo. Să ştiţi că în America se fumează mai puţin ca în România, nici în aeroport, nu se fumează pe aeroport, nu se fumează nici în nici un restaurant, nicăieri. Din instituţiile publice, dacă e fumător, trebuie să se ducă afară, undeva departe...Nu pentru că e o patimă care îţi îngreunează mântuirea. Nu la asta se gândesc. Ei se gândesc la igienă şi la sănătate. Dar totuşi, aşa fac. Conştiinţa lor le dictează ca pe fiecare ţigară americană să se scrie că nu-i bine să se fumeze. Şi atunci, sigur, te mulţumeşti, dar asta nu depinde de dumneata care lucrezi acolo, depinde de directorii fabricii, sau depinde în ultimă instanţă de guvern cum priveşte; dacă guvernul are nevoie de bani şi incită patimile oamenilor: alcoolismul şi tutunul, ca să facă, dacă este în regia statului şi să facă bani pe asta, nu este vina dvs. Dvs. lucraţi acolo ca să aveţi un salariu pentru familie, şi să vă întreţineţi copiii şi familia. Fă-ţi rugăciunea, când te duci acolo dimineaţa şi spune: „Doamne ştiu că asta e, dar nu depinde de mine, depinde de cei care au făcut fabrica, de cei care aprobă, aprobă produsul acesta; nu depinde de bietul muncitor care lucrează acolo ca să îşi întreţină familia”. Nu vă simţiţi chiar aşa vinovaţi şi nu vă acuzaţi. Sigur nu o să lucrezi într-o casă de prostituţie acuma ca să câştigi bani. Aia sigur că depinde de tine. Şi aici într-o oarecare măsură depinde de tine, dacă poţi să găseşti altă ocupaţie, caută să te eliberezi din fabrica asta să te duci undeva unde conştiinţa dumneatale va fi împăcată.
- Părinte, eu vreau să vă întreb acum un lucru care îi priveşte pe preoţi. Cum se poate hotărî un tânăr, dacă a absolvit Teologia, dacă e bine să fie preot sau nu? Deci care e măsura după care ar trebui să judece lucrul ăsta?
- Eu nu cred că mulţi Părinţi. Mă uit la Sinodul românesc, ce tânăr este! Faţă de mine sunt nişte copii cu Harul lui Dumnezeu. Sigur că le sărut mâinile şi picioarele la toţi că sunt arhierei. Dar mă bucur în inima mea că Biserica întinereşte. Şi aveţi arhierei foarte capabili. Şi mulţi din ei sunt foarte duhovniceşti. Am vizitat câteva episcopii acuma. Aveţi călugări ca părintele Teofil, pe care Dumnezeu să îl ţină, este un mare duhovnic. Aveţi alţi duhovnici prin Moldova, sunt călugări duhovnici. Dar vă spun, nu depinde de duhovnic, să fie sfânt ca dumneata să te mântuieşti. Fă-te preot şi slujeşte altarului, slujeşte Sfintele Taine cu credinţa că Duhul Sfânt vine în Sfintele Taine şi lucrează pentru mântuirea oamenilor. Şi te mântuieşti. Duhovnicia nu este o aventură. Sigur am avut duhovnici mari: părintele Arsenie Boca, părintele Benedict Ghiuş, părintele Sofian...Sigur că Dumnezeu nu i-a ţinut tot timpul pe pământ că sunt oameni şi trebuie să moară. Dar să te uiţi în fiecare preot, că ceea ce trebuie pentru mântuirea sufletului are fiecare preot care este hirotonisit de un arhiereu şi are harul lui Dumnezeu. Nu vă uitaţi la slăbiciunile oamenilor pentru că asta ar fi un protestantism. Harul Domnului nu lucrează în Sfânta Liturghie şi în Sfintele Taine prin, sau după, vrednicia preotului, ci lucrează pentru mântuirea oamenilor. Vrednic, nevrednic, oamenii se mântuiesc prin el. Asta este Biserica şi asta este Ortodoxia şi trebuie să ţinem de lucrul acesta. Nu trebuie să ne protestantizăm, să pretindem acuma că fiecare trebuie să fie un părinte Cleopa. Nu, pentru mărturisire şi împărtăşire vă duceţi la oricare preot care are Harul lui Dumnezeu. „O, zice, dar nu mă duc la ăla, ăla e mai glumeţ, glumeşte, eu vreau un duhovnic mai sfânt”. Gradul de sfinţenie numai Dumnezeu îl ştie. Dumnezeu a sfinţit preoţi pentru mântuirea poporului. Şi dumneata faci parte din popor atâta timp cât nu eşti preot. Şi harul preotului din altar este pentru mântuirea ta. Deci să credem în Harul Domnului şi în Sfintele Taine. Biserica este sacramentală. Biserica ortodoxă şi cea catolică, cel puţin aceste două biserici, sunt sacramentale, iar oamenii se mântuiesc prin Sfintele Sacramente, prin Sfintele Taine.
Articol preluat de aici:
http://www.revistalumeacredintei.ro/..._sinucigas.htm

Marina draga mea, sa lasam tristetea la o parte si sa privim partea plina a paharului - intotdeauna ea exista, trebuie numai sa o descoperim. Sa credem cu tarie ca Dumnezeu ne iubeste si ne ocroteste oriunde am fi, trecatori pe acest pamant.

iti plac caprioarele? uite am gasit un baby deer, il cheama Bambi. :103:

http://inlinethumb18.webshots.com/17...600x600Q85.jpg

IEU NU CRED IN ASA CEVA.

cum sa se mintuiasca omul fara biserica fara crestini langa el in fiecare duminica ?SI CALUGARU SE DUCE LA BISERICA ceDACA STA IN CHILIE APROAPE MEREU. Fara Sfanta Biserica si intre pagini .ca oameni care nul cunosc pe Iisus Dumnezeu sunt pagini si cumpoate s-al cunoasca mai bine decat prin SFANTA BISERICA.

ieU mas intoarce imediat dintre acei oameni fara Dumnezeu la mine in tara sau intro tara care are biserica ortodoxca. Acolo nu ie mintuire

Credinta si iubirea de Dumnezeu nu tin de locul in care te afli.Domnul este omniprezent si se afla mai ales in sufletele noastre,ale fiecaruia.
Georgepacuraru,ma iarta de indrazneala,dar, daca tot ai invatat sa utilizezi internetul si te consideri in masura sa iti dai cu parerea la tot felul de subiecte, fa un minim de efort si invata sa scrii cat de cat corect gramatical.Crede-ma ca niciodata nu e prea tarziu si ti-o spun cu toata prietenia.
Mesajele tale sunt o adevarata tortura pentru cei care incearca sa le descifreze...
Toate cele bune!

Cresdinta si IUBIREA lui DUMNEZEU trebuie sa creasca in om ca un copacel si copacelu trebue udat din cind in cind cu SMERENIE si ASCULTARE si unde se stropeste sufeltu omului mai tare cu SFINTENIE decat la BISERICA?

cum sa stai tu om in tari pagine fara MASLU, fara IMPARTASANIE, fara TAINE poate faci un copil, poate Doamnefereste moare cineva din familie poate ai nevoe de un BOTEZ!!

cine te MIRUIESTE la LITURGHIE?Unde e DUHOVNICUL cand esti in tara de straini fara BISERICA????

IISUS OMUL a reusit cu greu sa stea in desert 40 de zile sal ispiteasca dracii, ca pe IISUS DUMNEZEU nu poate wsal ispiteasca ca ie frica de el si fuge. CE te face pe dumneata sa crezi ca un om ratacit intre straini fara BISERICA oricit de credincios ar fi el nu risca MULT?

Nu e mai BINE sa vina inpoi in TARA sa aiva si el BISERICA lui la care sa se duca?

eu scriu asa ca am avut o boala cand eram mic si la minen cap sE fac cuvintele corect da cand le pun pe hartie mai greseSC! asa a zis domnu doctor si din cauzasta nu mam dus mult la scoala ca copii ma bateau si ma jicneau radeau de boala mea dar eu iam iertat pe toti demult ca nu am ranchiuna cu nimenea. Sdtiu ca lumea nu mantelege mereu cda va rog frumos duamna sa nu mai cititi ce zic daca va oboseste scrisul meu, nue prima oara cand sunt certat asa ca scriu dar eu mam obisnuit cu oamenii si nu mai pun la sulfet.

va multumecs

Imi pare rau pentru asta si intentia mea nu a fost sa te jignesc si nici nu am avut pretentii de scris academic (pana la urma si dintre noi mai suntem care facem greseli),ci, sa fie cat de cat inteligibil.
In schimb,am vazut ca internetul il poti utiliza,deasemenea consideri ca esti apt sa iti dai cu parerea in privinta anumitor subiecte,desi,poate nu esti mereu in masura sa o faci,de aceea m-am gandit ca un minim de efort ai putea depune sa incerci sa inveti sa scrii cat de cat corect.Si,dovada ca nu sunt foarte departe de adevar: in posturile precedente ai folosit cuvantul "ieu" in loc de "eu",iar in ultima ta postare l-ai utilizat corect.Deci,se poate,draga Georgepacuraru!
Eu spun sa ai mai multa incredere in tine pentru ca poti mai mult decat crezi!
Revenind la subiect:ce am subliniat eu este faptul ca aceasta credinta si iubire de Dumnezeu se afla in sufletul omului,indiferent unde s-ar afla el.
Viata spirituala a cuiva este mai ales o traire interioara.Daca aceasta depinde exclusiv de exteriorul persoanei,atunci,nu stiu daca o mai putem numi viata spirituala.
Te intreb: cum iti explici ca atatia sfinti au trait in pustie,in pesteri ori,altii au mers prin lumea intreaga si,totusi,nu s-au indepartat nicidecum de Dumnezeu?Pentru ca nu aveau cum:traiau cu Dumnezeu in suflet si in cuget!

Sunt de acord, heaven.
As adauga ca mai peste tot in lume exista biserici ortodoxe. Poate doar in tari ca Arabia Saudita sau Afganistan sa nu existe.