In acastistul Sfintei Cruci i se atribuie acesteia o cinstire personala, atunci cand rostim: "Bucura-te, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului".

Eu consider ca cinstirea Sfintei Cruci ar trebui sa fie una impersonala. Referitor la acest lucru, Parintele Teofil Paraian spune umatoarele:

"Este o chestiune de extrema cinstirea Crucii prin cuvintele acestea. Crucea nu este personala; Biserica are totusi un acatist al Crucii, pe care vad ca unii credinciosi il cinstesc cu multa evlavie. Eu personal, il cam ocolesc....adica gasesc alte acatiste, pe care le socotesc mai directe si mai cu rost decat acatistul sfintei Cruci.
Crucea este cinstita si ramane cinstita; ea are o putere, emana din ea o putere din partea Domnului Hristos; insa nu este ceva personal, nu este o persona cu care se vorbeste, cum au inteles-o cei care au alcatuit acest acatist". (cartea "Din ospatul credintei")

Am observat, insa, ca acest acatist al Sfintei Cruci este destul de citit si raspandit, vinerea, uneori l-am auzit si la slujbele de seara transmise pe radio trinitas. Voi ce parere aveti?

Aceasta chestiune m-a framantat si pe mine, dar am discutat-o pe privat ca sa nu mai creez valva si dezbinare pe forum, nici eu nu inteleg cateva fraze din acatistul SF Cruci in care exista o adresare personala, inteleg ca este pomul pe care s-a jertfit cea mai mare jertfa din lume, inteleg ca are o putere deosebita ca Dumnezeu lucreaza prin ea ca se face referire in Sf Scriptura de multe ori la cruce, ca este arma asupra diavolului si multe altele dar toate astea nu expplica de ce in acatist exista o astfel de adresare"

"Cantand cantarea ta, te laudam cu dor pe tine lemnul Domnului ca pe un insufletit; " cum sa lauzi un obiect? "Crucea aceasta de viata datatoare, ca lumina cea nematerialnica a primit-o si spre dumnezeiasca cunostinta pe toti povatuieste si, inaltandu-se acum, pe mintea noastra o inalta " cum poate crucea sa ne inalte nu este fiinta, este un material, chiar sfintit sa fie totusi cum sa te rogi unui material? "Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine sa mantuit lumea,"CUM parca Hristos a mantuit lumea, mai nou Crucea a mantuit-o? Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa raiului."Pacra Hristos era cel care prin jertfa Sa a redeschis usile raiului "primind rugaciunile noastre, de toata primejdia pe toti izbaveste-ne si de chinurile vesnice scapa pe cei ce canta lui Dumnezeu:" cum sa ne izbaveasca un obiect de toata primejdia adica cum, cum aude un obiect rugaciunea noastra?"Bucura-te, floare, care ai inflorit mantuirea noastra" cum poate sa se bucure un obiect? Nu Hristos a dat mantuirea?Bucura-te, invierea celor omorati; a deci nu Iisus Hristos este inceputul invierii celor adormiti, ci crucea..of Doamne
> "Bucura-te, izbavirea celor ce se tanguiesc" din nou, cum poate crucea sa izbaveasca, prin proprie initiativa? cum asculta ea rugaciunile?;"Bucura-te, mijlocirea catre Dumnezeu a celor muritori" crucea este "mijlocitor" si cum mijloceste ca-s curios,


aceste lucruri ma nedumeresc.:|

Ai dreptate danyel, tocmai aceasta nedumerire m-a facut si pe mine sa deschis acest topic. Nu vreau sa creez "valva pe forum", insa acest acatist este unul destul de raspandit. Se citeste in deosebi vinerea, este citit si in manastiri.Cinstim sfanta Cruce pentru ca Hristos prin insusi jertfa sa, a sfintit-o, dar oare este necesara aceasta personificare?
Sfanta Cruce ne este arma impotriva celui rau, semnul sfintei cruci este un semn de slava lui Dumnezeu si pazitor al sufletului nostru. Personal, nu inteleg de unde vine aceasta personificare.

eu ma tem sa citesc acest acatist, am fost sfatuit sa-l ocolesc, ma tem ca nu cumva din prea multa evlavie sa cadem in idolatrie,

Nu , nu cred asa ceva. Nici pe departe, astfel de "frica"este nejustificata si indusa de cine nu trebuie, de cel ce fuge de Sfanta Cruce, de vrajmasul nevazut. Este un Acatist foarte folositor, la orice vreme.

Este o rugaciune de seara speciala pentru Sf.Cruce


Rugaciunea cinstitei Cruci

Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul crucii si zic cu veselie: Bucura-te, preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe Tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului. O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, si cu toti sfintii in veci. Amin.

Cat despre cele nelamurite voua eu asa le inteleg

pentru intrebarea "cum sa lauzi un obiect?" nu e greu de raspuns pentru ca Sf.Cruce nu e un obiect oarecare ci e acel obiect pe care Sa rastignit Mantuitorul,pe care e curs Sfantul si Dumnezeescului Sau Sange.Si Mantuitorul rastignindu-se pe Cruce a murit ca mai apoi sa si invie.Mantuitorul e legat de Sf.Cruce.Nu-L putem desprinde de ea.

cum poate crucea sa ne inalte nu este fiinta, este un material, chiar sfintit sa fie totusi cum sa te rogi unui material? .Poate sa ne inalte chiar daca nu este fiinta.Doar cunoastem din vietile sfintilor,si din multe alte intamplari,cum fug diavolii de Sf.Cruce.Iar noi cand santem in primejdii facem acest semn si scapam de rele.Prin Cruce a venit invierea.

CUM parca Hristos a mantuit lumea, mai nou Crucea a mantuit-o?.Hristos a mantuit-o dar vezi ca nu ai pus bine intrebarea.Caci acolo la lauda zice asa,cum si bine ai redat :Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine sa mantuit lumea.DECI nu zice "ca tu ai mantuit lumea" ci "prin tine sa mantuit".Lucru foarte adevarat caci,repet,Mantuitorul pe ce Sa rastignit? nu pe cruce?Deci rastignindu-Se pe CRUCE ( nu pe altceva) a murit Hristos pentru noi.


Pacra Hristos era cel care prin jertfa Sa a redeschis usile raiului.Asa este...dar pe ce Sa jertfit Hristos..pe Cruce.Deci iarasi il vedem pe Hristos lipit de Sf.Cruce.


cum sa ne izbaveasca un obiect de toata primejdia adica cum, cum aude un obiect rugaciunea noastra?.Nu ti-ai facut niciodata in primejdii Sf.Cruce?Sau macar ai auzit intamplari prin care oamenii au fost salvati folosid Sf.Cruce?


....si la celelalte intrebari sunt raspunsuri dar sa avem oleaca de rabdare pana pe 14 septembrie.Atunci va rog sa nu lipsiti fratiile voastre de la Sf.Liturghie si mai ales sa deschide-ti foarte bine urechile la cuvantul de invatatura al preotului....cu sigurnata veti afala raspunsurile la framantarile voastre...


toti Sfintii au avut Crucea ca arma tare....


aveti un pic de rabdare si fratiile voastre!

Doamne ajuta!

Aceasta se traduce cu...

Bucura-te suferinta si jertfa pana la moarte a nevinovatului Hristos pt noi pacatosii, ca prin tine SUFERINTA SI JERTFA PANA LA MOARTE a lui Hristos, am ajuns si noi pacatosii la VIATA!

Hristos fara de Suferinta si Jertfa pana la moarte (CRUCE) ar fi fost (cu toate minunile facute), un nimeni pe pamant.

Minuni fac si dracii dar de suferit si de jertfit pt binele oamenilor nu se jertfesc, ca sunt prea mandri!

Deaceea cinstirea i-o aducem CRUCII, caci fara de ea Hristos nu mai era Cel ce Este...

CRUCEA este SUFERINTA-JERTFA PANA LA MOARTE pe care o putem lauda si cinsti, caci asta insemna calea cea stramta spre VIATA VESNICA!

Mucenicii cu bucurie si-au dus Crucea! Deaceea Crucea/Suferinta Sfintilor este Bucurie pe care o putem lauda!

Doar sectarii se privesc la CRUCE, ca la numai doua lemne incrucisate, uitand esenta!

Crucea nu este doar un obiect, este un simbol, un semn (sub semnul acesta vei invinge).
C-tin, nu crucea a innobilat jertfa Mantuitorului, ci jertfa Mantutorului a innobilat crucea. Nu trebuie sa sarim in nici una din extreme.

Da dragii mei, am inteles importanta Crucii, da are putere data de Sangele Jertfei cele mantuitoare, ne apara de vrasmasi facerea acestui semn, da totusi cum sa te rogi unui obiect, ca este un obiect chiar daca nu orice obiect, chiar daca este Altarul de Jertfa, n-are nici un sens sa te rogi Crucii, adica nu vad unde-i logica? cum sa te rogi Crucii, crucea este Altarul de Jertfa a Mantuitorului sfintit de sangele Sau dar nu este o persoana a fost un obiect, si acest semn are puterea data de Cel care s-a jertfit pe ea, nu-l despartim pe Hristos de Cruce, nu incetam sa ne insemnam cu semnul biruintei asupra mortii, nu incetam sa purtam acest semn la piepturile noastre, dar DE CE ne rugam acestui semn? asta este intrebarea, DE CE ne rugam Crucii? si Aghiazma este sfanta prin Harul preasfantului Duh dar niciodata nu v-om zice "bucura-te apa sfintita care ne tamaduiesti pe noi" si masa altarului este sfintita de jertfa euharistica dar niciodata nu vom zice "bucura-te sfanta masa ca pe tine se jertfeste Hristos" de aceea nu mi se pare deloc in conformitate cu poruncile lui Dumnezeu sa te rogi in fata unui obiect si sa-i ceri lui izbavirea, cand ne rugam la icoane ne rugam celui reprezentat pe ea cand sarutam si ne inchinam Crucii il sarutam si ne inchinam pe cel de pe cruce, dar cand zicem "apara-ma cruce, ajuta-ma cruce, te slavesc cruce", deja am deraiat de la calea cea dreapta

Din nou sunt de acord cu tine, danyel, Semnul Sf Crucii este pazitor si arma asupra celui rau. Cinstirea Sfintei Cruci nu trebuie sa fie una personala, pentru ca Hristos prin rastignirea Sa nu i-a dat viata, ci doar a sfintit-o cu insusi sangele Sau. Consider parerea Parintelui Teofil cu privire la acest acatist, (pe care am postat-o mai sus), de luat in seama.

Sfanta Traditie este plina de marturii, intaritoare, despre invatatura divina, ca cinstirea sfintei Cruci este unita cu Persoana Mantuitorului si face trecerea la Inviere. Dau numai doua exemple: a) "Crucea Domnului sa o laudam, sfanta ingroparea, cu cantari sa o cinstim si Invierea Lui sa o preamarim". (Sedealna Invierii, gls. 5): Sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului (550-638): "O, stralucire a Inverii, o, inchinare luminata a crucii! Acestea ne sunt cele doua semne de biruinta ale mantuirii." Asadar, cunoscand puterea tainica a Invierii si a Crucii, cunoscand cat de mare bine ne-au facut ele, cunoscand si legaturile de apropiere fata de Dumnezeu, legaturi pe care ni le-au facut acestea, sa sarbatorim Invierea si Crucea, frumos si cu credinta, asa cum voiesc ele sa fie cinstite".
Din toate acestea eu inteleg ca Hristos este nedespartit de Cruce, iar Crucea nu este un obiect cu puteri prin sine. Toata puterea Crucii iradiaza din persoana lui Hristos. Numai in teologia apuseana s-a ajuns la aceasta separatie intre persoana lui Hristos si opera Sa de mantuire.

Nu cadem in idolatrie prin faptul ca avem un acatist inchinat sfintei cruci. Crucea in ortodoxie este nedespartita de persoana lui Hristos. Ea nu se identifica cu persoana lui Hristos si nu ii tine locul. Hristos nu mai poate fi cunoscut in afara crucii. Biserica spune: "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase". Prin aceste cuvinte spunem de fapt: "Crucii care si-a lasat urma in Tine, Crucii care este in Tine si in care esti Tu mantuindu-ne prin ea!" Asa cum spunem: "Si sfanta Invierea Ta o laudam si o cinstim", nu ne gandim la o inviere oarecare, ci la invierea intiparita in El sau la trupul Lui inviat, asa vedem si Crucea nedespartita de Hristos.

vad ca tot nu ne intelegem, nu asta-i problema,normal ca nu il despartim pe Hristos de Cruce, stim de ce cinstim crucea, dar de ce ne rugam ei asta-i intrebarea? nu exista niciun fundament biblic sau invatatura ori dogma care sa prevada ca este bine si nu se incalca porunca lui Dumnezeu de a nu cadea in idolatrie daca ne rugam repet ne rugam nu cinstim, Crucii ii cerem personal Crucii ajutorul, asta este de neinteles si totodata de neacceptat, sunt de acord cu parintele Teofil, cinstirea crucii este impersonala,

Nu sunt de acord nu neaparat cu acatistul Sf Cruci, ci cu unele formulari ale acestui acatist, da veti zice k este scris de sfinti, da se poate, ii cinstesc pe sfinti, ma rog sa mijloceasca pentru mine inainte Tronului Ceresc, incerc sa le urmez exemplul vietii dar niciodata n-o sa acept ceva ce este contrar poruncilor lui Dumnezeu pt ca ar insemna sa-l pun pe Dumnezeu pe locul doi, si asta nu se poate, iar Dumnezeu imi spune sa nu ma inchin lucrurilor din cer sau de pe pamant si sa nu le slujesc, o sa cinstesc pe Nascatoarea de Dumnezeu , o sa-i cinstesc pe Sfinti, o sa ma rog sa mijloceasca pentru mine, o sa cinstesc si o sa ma insemn cu semnul Sf Cruci care ma intareste si imi da putere, dar niciodata n-o sa ma inchin unei cruci pe care nu este Hristos si niciodata n-o sa-i cer crucii personal ajutorul pentru ca nu e logic

:)Rugacinea catre sfanta cruce merge catre Cel ce s-a rastignit pe ea.Astfel a devenit altar de jertfa si arma puternica impotriva duhurilor rele.Deci adresarea merge catre Duhul Sfant care pe toate le Sfinteste si le implineste.Doamne ajuta!

Eu te inteleg. Pentru tine problema este ca acatistul are expresii personaliste adresate Sfintei Cruci. Considera ca ai in fata ta o antinomie, care nu exista in Dumnezeu, ci in mintea noastra marginita.

Antinomie, poi sa vedem definitia din DEX a antinomiei "Antinomie: Contradictie aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent"

Dar cand ma rog Crucii ca unei divinitati ca unui dumnezeu si ii cer ajutorul ca unei persoane ca si cum Crucea de la sine putere ar putea auzi in primul rand rugaciunea si ar putea actiona in vreun fel ea insasi ca raspuns al rugaciunilor mele adresate ei, ce sa mai demonstram ca nu este gresit a te ruga personal crucii? ca nu este asta o erezie? ca nu este asta conform cu dogma ortodoxa privind inchinarea si cinstirea? ce este asa de neinteles de nu putem concepe cu mintea omeneasca, faptul ca personificam Crucea? cand , cine si pe ce baza a invatat sa ne inchinam crucii si sa ne rugam ei ca unei persoane?

"Bucura-te Crucea lui Hristos" presupune o adresare personala crucii Mantuitorului de a se bucura. Ori aceasta proprietate o au doar fiintele. Nu putem spune ca de fapt adresarea este catre Hristos pentru ca ar insemna sa identificam Sfanta Cruce cu Cel care a sfintit-o. Acest lucru neavand logica deoarece Sfanta Cruce emana putere din Hristos si nu invers.

Este adevarat ca Biserica are si cantari de cinstire pentru Sfanta Cruce ca si aceasta: " Crucii Tale ne inchinam Hristoase" ori eu aici ma inchin Sf Cruci dar nu ma adresez ei, ma adresez lui Hristos pentru ca nu spun: " Ne inchinam tie Sf Cruce"...Este adevarat ca cinstirea se face prin inchinare si sarutare ca si in cazul Sf icoane, si nu contest asta. Consider ca Dumnezeu isi manifeta harul Sau, pronia Sa, prin Sf Cruce, Sf Icoane facatoare de minuni (pe care le cinstim), dar slava si adresarea ar trebui facuta pe cale directa catre Dumnezeu.

Nu vreau sa par deplasata, dar daca cu ajutor Sf Cruci trec de o ispita, venita de la cel rau, zic: "Slava tie Hristoase ca prin Sf Crucea Ta m-ai aparat pe mine" si nu " Slava tie Sf Cruce ca prin Tine m-a aparat Hristos". Ii aduc slava Celui ce m-a zidit, Celui care a sfintit lemnul. Sf Cruce este un mijloc si nu un subiect(persoana) prin care se manifesta harul lui Dumnezeu.

Pai daca o tinem asa inseamna ca nu doar acatistul este gresit, ci intreaga imnologie alcatuita de sfintii Parinti. Oare asa sa fie?
Cum sunt pentru tine cele doua expresii: "Bucura-te Sfanta Cruce" si "Crucii Tale ne inchinam" sinonime sau se deosebesc??

Sa fim seriosi! Crucea nu este numai obiect si si nici numai un simbol!
Crucea este ca si o entitate vie, in duh, ca in duh ii sta puterea (in nevazut)! deaceea se zice ca este facatoare de viata!

Cat priveste a doua, d-voastra vorbiti de un alt aspect.

In textul meu, cuvantul CRUCE il folosesc ca sinonim pt JERTFA/SUFERINTA.

Caci nu cruciulita de la gat ma inobileaza, cat jertfa si suferinta proprie intru Hristos...Aspectul asta!

"Crucea"/Jertfa/Suferinta Mantuitorului a inobilat Crucea de Lemn si Simbolul Crucii!

si daca tot intoarcem cuvintele asa ajungem la ....cine a fost mai intai oul, sau gaina?
deci eu ma opresc aici!

Constat ca precum odinioara, cuvantul Crucii pentru unii este "nebunie" iar pentru altii este "puterea lui Dumnezeu". Potrivit invataturii noastre de credinta, Crucea este semnul pogorarii lui Hristos si al iubirii sale de oameni mantuitoare. Legatura sa intima cu Hristos face din ea, icoana icoanelor, locul insusi al prezentei lui Hristos. Importanta acordata Sf. Cruci in cultul ortodox este subliniata prin sarbatorile inchinate acesteia de-a lungul anului liturgic. Atat la Inaltarea Sf. Cruci cat si la Duminica a III-a din Post, Sf. Cruce este cinstita prin intermediul a numeroase tropare. Formulari de genul "Bucura-te, cinstita Cruce..." sunt intalnite in intreaga imnografie consacrata si nu doar in Acatistul Sf. Cruci. Consider ca evlavia credinciosilor si a imnografilor a condus la "personificarea" Sfintei Cruci, totodata acest mod de adresare fiind statornicit in Biserica.

Spre exemplu, troparul urmator se canta in Duminica a III-a din Post:"Acum ostile ingeresti insotesc lemnul cel cinstit cu buna cucernicie inconjurandu-l, si cheama pe toti credinciosii la inchinare. Veniti deci, cei ce va luminati cu postul, sa cadem la el cu bucurie si cu frica, strigand cu credinta: Bucura-te, cinstita Cruce, siguranta lumii". Iata cum talcuieste Makarios Simonopetritul acest tropar: "Venerarea transmite credinciosilor <<bucuria Crucii>>, adica efectele mantuitoare ale Patimii. Cei ce o saruta cu evlavie sunt incredintati ca primesc Duhul Sfant si gasesc o adevarata sfintire in razele duhovnicesti pe care le iradiaza Crucea".

In urmatorul tropar:"Bucura-te cruce, purtatoare de viata, raiule cel frumos al bisericii, pomul nestricaciunii, care ne-ai inflorit desfatarea slavei celei vesnice...da-ne si noua acum sa ajungem la Patimile lui Hristos si la Inviere!", Crucea si Invierea fiind la fel de inseparabile ca si umanitatea lui Hristos de Divinitatea Lui, lumina Crucii o aduce oarecum si pe cea a Pastelui. In acelasi timp, crucea este simbolul participarii noastre la Patima lui Hristos. Caci scopul vietii noastre este a "purta crucea in toate zilele" pentru a urma lui Hristos, a fi rastignit impreuna cu El pentru a putea invia impreuna cu El. Despre aceasta "rastignire duhovnicesca" vorbeste si Sf. Ap. Pavel cand spune: "Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!"

Nu pot sa cred ca am ajuns sa ne smintim de textele slujbelor bisericesti. Cred ca s-a ajuns aici pentru ca am uitat ca acestea reprezinta rugaciuni ale Bisericii, ce trebuie cantate/ascultate cu evlavie si nu adaptate "nivelului nostru de intelegere". Caci daca, cautam "intelepciunea cuvantului" riscam sa punem in umbra Crucea lui Hristos, dupa cuvantul Apostolului: "Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos."

Pai prin "Bucura-te" cinstim SF Cruce si ne adresam ei ca unei persoane, prin "Crucii Tale" cinstim Sf Cruce dar ne adresam lui Hristos!!!

Of, mi-e greu sa inteleg, dar cred ca trebuie sa imi plec capul, sunteti mai multi cei care nu contestati aceasta adresare personala din acatist. Si daca este asa, poate eu gresesc...

Daca acesta postare a fost o ispita, atunci poate nu am vrut sa las aceasta ispita sa prinda radacini. Am avut o nedumerire si am incercat sa sa o elimin. Am cautat sfaturi si opninii care sa ma ajute sa inteleg, dar vad ca am fost gresit inteleasa "ca ma iau de sfanta cruce"....cat de trist.
Nu am sa mai deschid topicuri de genul acesta pe forum.

M-am referit STRICT la adresarea din acatist. Credeti ca parintele Teofil nu cunoste slujbele, rugaciunile Bisericii cu privire la Sf Cruce? ....Le cunoste mult mai bine ca noi si le si intelege si le traieste mai bine decat noi. A zis ca este extrema aceasta adresare, extrema zic si eu ca este. In rest imi plec capul... aveti dreptate si nu va contrazic.

M-am gandit si eu la aceasta problema,insa rezolvarea am gasit-o tot citind acatistul.In ce sens?Pai Sf Cruce nu este niciodata dezlipita de persoana Mantuitorului,ba mai mult fiecare din noi suntem lipiti de Cruce.Eu sunt nascut foarte aproape de sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci,adica 14 septembrie.Sa vezi cate imne sunt atunci adresate Sf Cruci.Tu te gandesti ca este vroba de o adresare personala unui obicet,insa sa stii ca nu este asa.Eu cand ma rog Sfintei Cruci,este ca si cum as confirma ca sunt cretsin,adica ca am eu insumi o cruce de dus.Stiu ca este putin bizar ce zic,insa ma descoper pe mine cel mai bine cand citesc acest acatist,.Este ca si cum as vedea ce drum mi-a rezervat Domnul in viata.Nu stiu cum sa-ti spun,insa simt Crucea ca pe un prieten,in sensul in care te sprijini de ceva,in care imbratisezi Crucea nu ca pe o suferinta,ci ca pe Lemnul prin care zdrobim puterea celui rau,prin care noi insine suntem inaltati la cer.Iti repet,cand citesc acest Actist,este ca si cum ma descoper pe mine ca si crestin,este un fel de alterego al meu,in sensul ca Domnul insusi a patimit prin Cruce,si persoana Lui,imprima persoanei mele putere,insa putere prin Cruce,prin jertfa.de aceea,cand citesti acest acatist,cand zici Bucura-te cinstita Cruce,sa stii ca te fericesti pe tine insuti ca si crstin,penatru ca tu esti strans lipita de Cruce.de asemenea il fericesti pe Mantuitorul,pe Sfinti,pe toti Crestinii.Nu degeaba,sarabatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este una dintre cele mai mari,este sarbatoarea prin execelenta a fiecaruia dintre noi.

Subscriu la cele spuse de tine Marius. Mai ales ca ne-ai facut un rezumat considerabil din punct de vedere teologic. Pe mine a minuneaza intreaga imnologie a Sfintilor Parinti in care intalnim dogmele Bisericii.

Multumim Marius pentru precizari. Parintii spun ca Hristos S-a intiparit tainic in cruce si crucea in El. Daca vom incepe sa ne explicam totul rational, riscam sa introducem speculatii acolo unde nu este cazul. Cand Hristos i se arata lui Toma i se arata ca rastignit, nu ca un om care da semne de vindecare dupa pironire si dupa strapungerea cu lancea. Cand se arata femeilor mironosite, din Trupul Sau nu mai curge sange. Oare sa Se fi vindecat in numai trei zile? Nu le spune acestora ca are dureri din cauza sulitei si a piroanelor, dar poarta semnele crucii in Sine. Iata cate lucruri sunt care depasesc puterea noastra de intelegere.

Ne vom lumina daca vom face acest acatist.

Daca ar fi sa scoatem din cult toate cate nu intelegem, sunt curios ce ar mai ramane din cult.

Mai degraba sa cautam sincer raspunsul decat sa credem ca ceva e nelalocul lui. Daca nu gasim temei in Sfanta Scriptura, in Sfanta Traditie si la marii Parinti in viata, poate atunci s'ar putea pune problema unui lucru de prisos in cult.

Ce sa facem Dorin, omul si-a dezvoltat gustul pentru ceea ce este trecator, pentru lucrul care nu dureaza. Daca ar cunoaste ca dupa cruce, dupa rastignire, urmeaza invierea, nu si-ar mai pune astfel de intrebari.

Unde pot gasi talcuire la acest Acatist?

Nu stie nimeni?

Nu stiu daca exista o talcuire, in adevaratul sens al cuvantului, la acest acastist sau la alte acatiste. Eu, cel putin, nu am intalnit-o pana acum. Putem gasi insa referiri la el, in scrierile sau predicile diferitilor parinti duhovnicesti.

Acest acatist, in sine, reprezinta o talcuire a tainei Sfintei Cruci.

Poti sa-mi dai referinta la scrierile alea?

De ce nu studiezi teologia? Ai pune niste intrebari geniale la seminarii! Iti prevad un viitor lung si stralucit in teologie, chiar si afara.