De 2 ani de zile ma confrunt cu o mare problema. Mi-e foarte frica si sunt mereu ametita. Medical nu am nimic. Este foarte delicat ceea ce simt eu si mi-ar prinde tare bine niste sfaturi sau povestiri despre cum s-a trecut peste experiente asemanatoare.
Va multumesc

Danuta,am citit mesajul tau ;daca medical nu ai nimic,atunci este altceva si medicul tau este numai Domnul Iisus;nu ai spus de unde esti;dardacaesti pe aproape de o manastire ,da fuguta si vorbeste cu un preot calugar,stai la Sf.Maslu,platesti niste rugaciuni ale lui Sf.Vasilie cel Mare si apoi vorbim;dacamai pot sa te ajut ,scrie-mi la getasart@yahoo.com-Geta Petrescu

Danuta, Danuta, trebuie operatie duhovniceasca - spovedanie!
Frica este pacat. In Apocalipsa se spune:"Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua." cap. 21,8. Se mai vorbeste in Sf. Scriptura despre frica dar, ca virtute pe care parintii biserici o traduc cu termenul de "evlavie": "Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi" (Psalmul 33, 8).
Departe de mine gandul de a te speria si mai mult cu textul din Apocalipsa, insa ti l-am prezentet pentru a te convinge ca este un pacat. Daca nu este tratata ca atare riscam sa ne luptam cu vantul sa lovim fara sa stim in ce.
De ce este un pacat? Frica tradeaza o neincredere in purtarea ne grija a lui Dumnezeu, adica ne arata (daca suntem realisti cu noi) credinta noastra cu o valoare de 2 le vechi. Si ucenici Mantuitorului la inceput se scundeau de "frica iudeilor" pentru ca nu erau intariti.(vezi Ioan 7,13;19.38;20.19)
De unde vine frica? Sfinti parinti spun ca, din MANDRIE.
Deci, MANDRIA ne departeaza de Dumnezeu; odata departati intervine singuratatea (nimeni si nimic in lume nu poate umple golul)iar efectul singuratatii este frica.
Ar mai fi multe de spus nu mai este timp fizic pentru mine ca sa raman mai mult, dar ideea de final aceasta este: bine ar fi sa ne facem o cercetare amanuntita si obiectiva in interiorul nostru, sa ne depistam cangrena mandriei sub ce forma(e) ne stapaneste, o legam cu sfoara umilentei ca sa nu se intinda si mai mult in suflet si apoi sa ma doara sufletul mai tare, si o duc la operatie / la duhovnic. la inceput va durea putin dar cu timpul, tot luptandu-ne cu ea , ii vor slabi puterile. De luptat nu trebuie sa ne luptam cu frica ci cu mandria, izvorul fricii. Nimeni care doreste sa scoata apa din rau, nu se apuca sa o pompeze cu pompa, daca izvorul nu este intai secat sau deviat. asa ca izvorul trebuie sa ne fie in atentie, adica MANDRIA. In fond...Hristos a inviat!

din pacate si eu m-am confruntat cu frica aceasta si pot sa iti spun ca intr-adevar spovedania rezolva aceasta boala. trebuie sa discuti mult cu duhovnicul tau, sa ii spui exact ce anume te sperie cel mai tare. eu cred ca in momentul in care duhovnicul tau afla ce probleme ai, incepe sa se roage pentru tine. eu nu imi pot explica altfel, cum mi se rezolva orice problema, dupa ce ii spun duhovnicului de ea. si mai cred ca nu conteaza ce fel de duhovnic este, adica cat de rugator pare, ci conteaza faptul ca este duhovnicul tau.poate e acelasi lucru ca si in cazul rugaciunilor mamei pt copii, care au atata putere, iar aici e vorba de fii duhovnicesti si pt asta Dumnezeu ne ajuta pt rugaciunile duhovnicilor. sa ai nadejde ca Dumnezeu te va ajuta, sa participi daca ai timp la Sf. Maslu si daca vrei sa mai comunicam, poti sa imi scrii pe adresa karlaa_26@yahoo.com

Cum spunea karlaa , spovedania este un medicament foarte bun pentru frica, si pentru orice problema. Incearca sa te spovedesti mai des, nu numai in posturi, ci ori de cate ori simti nevoia. Vorbeste deschis cu duhovnicul. Participa la Sf. Maslu de cate ori poti. Si nu uita sa fi prezenta la Sf. Liturghie, e deosebit de important. Toata copilaria mea am fost foarte fricoasa. Eram ingrozita sa stau singura in casa, ma inchideam intr-o camera cu radioul deschis si nu prea ieseam de acolo. Printre rugaciunile mele de copil era si: "sa nu-mi fie frica". Cred ca stiu ce zici cand spui ca simti si ametita, pentru ca frica poate fi aproape paralizanta, aproape nu esti tu insati. Ai mei ma duceau uneori la Sf. Liturghie, iar la sfarsitul slujbei un preot citea rugaciuni pentru sanatate. Cand ajungeam acasa dupa slujba ma simteam curajoasa, chiar ma verificam inchizandu-ma in baie cu lumina stinsa si minunandu-ma ca nu mai simteam frica (tu sa nu faci verificari de genul asta, astea erau...lucruri de copil).
Dumnezeu m-a ajutat si incet-incet a mai disparut frica. Nu pot sa spun ca sunt complet vindecata (pentru ca mai am de luptat cu multe, in special cu mandria). Dar medicamentele duhovnicesti (participarea regulata la Sf. Liturghie, spovedania deasa, rugaciunile duhovnicului, Sf. Maslu,...) m-au ajutat si ma ajuta enorm, din mila lui Dumnezeu.
Citeste si carti duhovnicesti, cauta mai ales despre invingerea fricii.
Roaga-te mult, citeste Paraclisul Maicii Domnului cu multa nadejde.
Dumnezeu sa-ti ajute!

Dana,
Cu ajutorul lui Dumnezeu, al prietenilor, a rugaciunilor (a lor si ale tale) si sfaturilor lor, cu rabdare si cu trecerea timpului, cred ca o sa reusesti sa scapi de starea de frica pe care o traiesti.
Rugaciunile facute la manastire (Sfanta Liturghie, Sfantul Maslu, celelalte slujbe) si ajutorul unui preot duhovnic (Spovedania,rugaciunile,sfaturile) sunt foarte importante. Si cred ca daca o sa tii legatura cu cele care ti-au dat deja adresa lor de e-mail (Carla, Geta) o sa iti faca bine.
Important este sa stii ca nu esti singura si ca se poate trece si peste aceasta problema si peste altele care vor mai veni in viitor.
Siluan

Danuta,
Poti sa ne mai spui cate ceva despre tine?
Ce mai faci?
Tare m-as bucura sa aud ca te simti mai bine. Siluan

Danuta,nu stiu daca mai citeste careva acest top,observ ca n-a mai intervenit nimeni,dar m-a atins putin la suflet "chemarea"ta pentru ajutor.Eu,personal cred ca trebuie sa fie ceva psihologic,cred ca teama,mai ales nejustificata,este un dusmat de temut al omului...ea poate surveni in urma unor stari tensionate,sau a unui stress real,ori al unei probleme de natura obsesiva.Doamne fereste!,nu spun ca ai avea cu adevarat probleme,far trebuie sa cauti radacinile problemei si sa le "tai",caci astfel ea capata forme diverse,in timp,si este mai greu de tratat.Eu vorbesc din experienta,uneori poate sa se manifeste aceste lucruri ca simtome ale unei fobii....nu se stie.Un lucru este cert,fiinta umana este destul de fragila,iar unele neputinte sunt,efectiv,datorate ADN-ului.Am citit aici tot felul de feplici religioase,fratilor "Dumnezeu nu baga in traista",nu ajunge sa te temi ca nu e de la Dumnezeu aceasta stare,sau doar sa te rogi,trebuie sa faci si lucruri concrete,caci traim intr-o lume foarte complexa si trebuie sa reactionam in orice siruatie cu toate posibilitatile care ne-au fost date.SA AUZIM DE BINE!

Danutza, fi serioasa, tuturor ne e frica, asa cum cu totzii avem si curaj, si ura si dragoste, si mandrie si pocaintza, si parere de rau si bucuria implinirii... si multe altele...
Dar, parerea mea este ca nu are rost sa luptzi cu frica, fiindca itzi pierzi timpul inutil, adica fie te inrolezi intr-o armata de imbecili si devi in cele din urma un robot potrivit pentru a ucide simtzind chiar satisfactzie, fie iti estompezi simtzurile si devi un ... nesimtzit...
Ca atare, cred ca ar trebui sa-ti fie mai degraba frica si incontinuare, adica sa nu cumva s-o tai sau sa bravezi, ci preocupa-te sa-ti folosesti si sa-ti urmezi chemarea... cu frica cu tot.. ori cu ce sentimente mai salashluiesc in tine...
Itzi spun si eu care m-am luptat cu frica si cred ca am facut rau ca sunt lafel de fricos, poate chiar mai fricos ca in copilarie... si frica izvoraste din multe, asha ca nu cred ca are rost sa astupi izvorul mandriei ca sa scapi de frica, nu, ca acea frica este o frica ipocrita, adica sa nu cumva sa nu fi aplaudat sau luat drept extraordinar de comunitate, de colegi, de public, dar tu aici vorbesti de alte frici... adica cata frunza si iarba... parerea mea ca frica asta ar trebui sa-ti cam fie un prieten speriat dar prieten... pe care de multe ori ar cam trebui sa-l iei in seama... si ascultand ce vrea sa zica... frica... vei dobandi curajul de care probabil cam ai nevoie... eu asha vad problema asta... dar catzi oameni atatea pareri...
-sigur ca bulgardepamant poate ca are dreptate, dar el vorbeste de o anumita frica perfida care sta la panda si ne "fariseaza", si acea tip de frica este specifica mai mult credinciosilor, celor inaintatzi in credintz, calugarilor... asha banuiesc, si nu copiilor ori tinerelor ori laicilor care se confrunta cu alte probleme... dar e bine de tzinut seama ca si aia din mandrie vine la un moment dat sa ne covarseasca... banuiesc, mai stii... :satisfied::hmmm:???

Eu m-am confruntat cu problema fricii timp de 2 ani si ...Cu siguranta DUMNEZEU STIE DE CE.Am incercat sa aflu ce se intampla. In timp ce ma purtam intr-un mod cat mai firesc cu putinta si nu dadeam nici un semn ca as fi in pragul nebuniei,am cautat ajutor la sot,la mama, la frate, la prieteni...Nimeni nu ma putea ajuta, mai rau, nu ma credeau pentru ca nu aratam.Ajunsesem ca, imediat ce ramaneam singura acasa ori in alta parte, sa ma arunc la pamant si sa ii cer iertare lui DUMNEZEU.Inebuneam de frica.De frica ca se intampla ceva rau.Aveam ganduri negre,huleam.Ralizam ca eu nu sunt in stare sa gandesc asa,eu am gandit toata viata mea frumos despre toti si despre toate,il iubesc pe DUMNEZEU nu mi-am inchiput niciodata ca va veni o zi in care sa ma simt abandonata.Departarea de DUMNEZEU, iata fratilor o experienta pe care nu o doresc nimanui.M-am departat de EL.Poate nu am facut mai mult rau decat au facut altii dar cu siguranta am facut ceva care L-a suparat.Am inceput sa fac ceea ce simt .A fost un prim pas.Am simtit nevoia permanenta sa imi cer iertare mai mult decat nevoia de a merge la doctor.Asa am aflat ca fata de DUMNEZEU am gresit.Am fost la un Sf. Maslu si l-am rugat pe preot sa ma lase si pe mine sa citesc psalmi si sa cant in corul bisericii.Spre marea mea uimire a fost de acord pe loc.Apoi am inceput sa merg la cor si sa cant la Sf.Liturghie, eu care in viata mea nu am stat la o Liturghie cap-coada.Ca sa nu mai zic ca de multe ori nici nu ajungeam.La Sf. Maslu merg de 1 an.La slujba de Paste am stat toata noaptea.Va dati seama?M-a facut sa realizez ca am gresit,ca fara dragostea lui nu putem trai,ca nu trebuie sa fi bisericos ci sa ai credinta iar daca esti ispitit si ti-e greu, intoarce-te si du-te la slujba pentru acele cuvinte pe care DUMNEZEU le pune in gura preotului pentru tine.Acele cuvinte iti dau putere si te vindeca.

Mai mergi si la alti medici, frica fara mativ este data de lipsa unor substante de la creier, deci alimenteaza-te cum trebuie, ia b-uri, odihneste-te, nu te baza numai pe rugaciuni, caci si medicina este tot de la Dumnezeu. Sigur ca este bine sa participam laSfantul Maslu, (iti vorbeste o persoana bolnava de nervi, care statea mult in biserica si a facut delir mistic.) Deci calea de mijloc este buna, nici prea multe slujbe, nici prea putine. Dumnezeu este peste tot, nu numai in sfanta biserica.

Nu mai credeti orbeste numai in duhovnici. Sunt si probleme medicale, stiti ca un calugar a pus o fata diabetica sa se roage fara tratament si ea a murit? Sau cazul de la Tanacu. Este foarte bine sa te impartasesti si sa mergi la sfantul maslu. Dar eu sunt patita: am spus la duhovnic ca am indoieli, ca mi-e frica ca nu exista Dumnezeu, si chiar daca stia ca sunt bolnava m-a certat spunandu-mi ca nu ma poate impartasi. Mai aveam si crize de isterie care m-au determinat sa practic masturbarea, si iarasi m-a certat. (eu sunt si schizofrenica si parintele stia, imi murise si cineva drag de curand si iarasi parintele stia.) Ideea este nu ca nu il iert, mai ales ca stiu ca si dumnealui are probleme de sanatate, dar poate dauna uneori duhovnicul, alegeti calea de mijloc, nici toate ale doctorului, nici toate ale duhovnicului.

euftalia draga, nu esti deloc schizofrenica, esti cat se poate de ratzionala si normala si deshteapta, preotul nu te-a putut impartasi probabil din alte motive... pe care nu trebuie neaparat sa le cunosti... nu sti ce inseamna schizofrenica... si nici nu are rost sa-tzi explic, ca e o porcarie sa-ti explic asha ceva, dar delirurile mistice respective nu eu fost tocmai deliruri, ci pur si simplu, foamea, exagerarea, stradania... uneori te apropie de o forma de visare in care iluziile sunt acceptate mai usor, dar aceste iluzii le ai si cand privesti un film bun, si cand esti foarte satul si incepi sa-ti depeni amintiri... deci nu te speria ca nu e chiar asha, dar bolnava sigur ai fost, adica boala de care suferi este un fel de durere fiindca esti neajutata suficient, esti lasata de izbelisti... dar gaseshtetzi prietene pe masura, adica foarte filozofice, visatoare, cu vedenii duium si stai de vorba cu ele, povestitziva grozaviile si incet incet sa vezi cum... ce tzi se parea asha o mare nenorocire se linishteste...
dar b-urile si calciu si vitaminele te ajuta intr-adevar cand esti slabit, si ai crize epileptice ori de cadere fizica (leshin) dar e foarte bine si sa te pazesti si sa incerci sa te ajutzi in momentele mai grele, sa stai jos, sa tragi cateva guri de aer, chiar sa te intinzi pe pat, sa incerci sa stai de vorba cu cel care vine langa tine... si altele... nu trebuie sa te cramponezi in boala si in calea de mijloc care nu duce nicaieri... decat in mijloc, si ce anume e in mijloc? centrul unui cerc, dar cercul ce este? multzimea punctelor la egala distantza de un focar si nu definitzia sa ...
deci calea de mijloc este o aberatzie politica... :D

Am avut o forma de schizofrenie atipica, sunt si pensionata medical, de la 16 ani am fost bolnava, este adevarat ca sunt lucida, stiu ce se intampla cu mine, dar aveam halucinatii auditive dese , mai mult niste soapte. amAm depasit, ce voiam sa spun este ca frica este si de ordin medical nu numai sufletesc, eu stiam ca de exemplu cand lipseste litiul ai stare de frica. Ii spun Danutei sa gaseasca un medic bun, fii atenta Danuta ca si psihiatrii totusi se reped sa dea doctorii destul de tari. Sa te indrume Dumnezeu spre un doctor bun. Intreaba pe cineva de incredere daca stie un medic bun.

Vreau sa-mi cer scuze de la duhovnici in general daca am fost dura in aprecieri, stiu ca sunt oameni si este omeneste sa gresesti, si vreau sa mai adaug despre acest duhovnic despere care povesteam ca mi-a dat dezlegarea, dar eu am fost mahnita ca m-a certat si n-am mai mers la dumnealui si nici nu voi mai merge vreodata.( nu era momentul sa ma certe, imi decedase si bunica de curand si pentru ca si schizofrenia si isteria sunt BOLI ALE TRUPULUI si nu este asa pacat daca eu am cautat remediu prin niste metode considerate pacat), dar si preotii sunt oameni supusi greselii. Sa le ajute Dumnezeu, sa le dea sanatate, sa-i lumineze si sa nu se supere pe mine pentru aceste considerente. Nu este bine sa discreditezi pe nimeni, nici pe preoti in speta.

problema asta cu frica o am si eu de cand eram f mica si anume imi e frica sa raman siggura in vreo incapere mai ales cu usa inchisa pentru ca exista diavoli si nu poti sa stii ce puteri au si ce pot sa iti faca. In plus simt atmosfera incarcata apasatoare, neliniste, disperare din anumite directii, si niste fiori reci. Casa e sfintita dar nu conteaza asta vad.....
Am fost la tot felul de slujbe, masluri tot ce exista. Ma impartasesc spun toate pacatele, nu ascund , nu fac rele altora incerc sa respect tot cat mai corect.
Mi-au citit preotii de mai multe ori, am fost si la moastele sfintilor. Toate au efect de moment, iar pe durata lunga absolut nimic nu mi-a ajutat, singura solutie ar fi sa nu raman singura in camera sau sa nu mai existe duhuri ceea ce e imposibil...

-consuela draga ai venit bine la mine sa te sfatuiesc fiindca sunt un fricos notoriu... si asha este ca in copilarie si eu simtzeam o frica cumplita de cum eram lasat singur in camera fie sa dorm, fie altceva, si mai ales daca imi stingeau si lumina... buhuhu-groaznic, stafii, spaime... zbucium...
-poi daca zici ca ai facut atatea e foarte bine, si o sa vezi cum se cara "ludaile" decupate frumos ca de holoween... una cate una...
-incearca sa nu le "zgandari" si sa te portzi cu ele ... cu manushi ... daca ai potzi sa tzi le iei pe maini prin casa, manusi lungi si albe sau roz de dantela... ca pentru demoazelele ce se plimbau simandicos cu trasura, sa vezi cum dispar nalucile ca prin farmec... ele nu sufere manushile... ale mele sunt imblanite si din piele, si eu le port pe afara, nici pe ale mele nu le sufere...

si acuma un fel de gluma macabra, ca doar au aparut niste articole pe site f. interesante despre hititzi si despre sarmatzi, adica un fel de credintze la confluentzele cu credintzele noastre dacice stramoshesti ori ancestrale, stiam eu ca am fost ocupati de ceva imperii inainte de Burebista, astia or fi fost, hititzii si in decursul timpului ce banuitzi ca am devenit noi dacii, adica ce, sau eu cel putzin ca sa fiu in ton cu subiectul... poi am devenit un... un... pitit... mai domnule.

sa inteleg ca tu fiind inca un fricos notoriu cum spui continui sa porti manusi in speranta ca dracii se sperie de manusile tale?
stai linistit e tot o gluma
Sau poate chiar asa faci? ma rog ....fiecare cu experientele lui. Dar am sa spun si la altii care au venit cu propuneri sa ma ajute (prieteni) care este solutia din punctul de vedere al unui forumist ortodox....niste manusi. Merita sa-i distrez putin, nu?
Iar tu m-ai distrat pe ziua de azi (cu manusile) :D.

Daca lasam gluma un pic, vrei sa imi spui ce vrei sa spui cu "incearca sa nu le "zgandari". Adica tu le zgandareai? Eu nu le-am zgandarit niciodata...nu prea am cum sa aplic metoda asta....

Nu te mai speria. Dumnezeu este mult mai puternic decat toti dracii la un loc. Daca iti faci o simpla cruce, fug toti de mananca pamantul. Eu cred ca la tine este o obsesie , mai bine zis o fobie, ignor-o nu te mai gandi la duhuri rele. Doamne ajuta!

Frica vine de la diavol,iar el se teme de 2 lucruri,de cruce si de numele lui ISUS HRISTOS.Sfatul meu este sa-ti pui o cruciulita la gat si sa te rogi neincetat, sau doar cand apare frica,aceasta puternica rugaciune DOAMNE, ISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU ,MILUIESTE-MA PE MINE PACATOASA.CU ACEASTA RUGACIUNE S-AU MANTUIT MULTI CALUGARI SI AU FACUT MULTE MINUNI,ESTE FOARTE PUTERNICA.

Da, draga Danuta este si normal si anormal sa avem aceasta stare. Este normal sa avem frica de a gresi fata de noi insine, fata de semeni nostri si in primul si primul rind fata de Bunul DUMNEZEU, prin caderea in pacat. Cind avem ceva in noi in neregula fata de EL, se instaureaza aceasta stare foarte fireasca. De multe ori nu ne dam seama, nu constientizam. Si frica pentru ziua de miine,reprezinta o indepartare neconstientizata , fata de EL , punind accentul pe partea materiala decit pe cea spirituala. Goana dupa agoniseala, dupa cele lumesti in mod obsedant duc la acele stari specifice animalelor. Detaseaza-te mai mult de cele lumesti, materiale si citeste,citeste si iar citeste pentru ca am cam uitat sa citim si nu chiar orice , ci carti care-ti merg la suflet inclusiv cele cu teme crestine. Vorbeste cu tine insati si cu Bunul DUMNEZEU ,pe care fati-L cel mai bun prieten. EL te asteapta , de tine depinde legatura cu EL. DUMNEZEU este singurul care te cunoaste cel mai bine si tot El stie ce-ti lipseste, ce probleme ai si de ce ai nevoie. Refa-ti legatura cu EL.Cum? Prin multe rugaciuni atit citite precum si ale tale cu proprile cuvinte pornite din inima. Mergi constant la biserica la SF.Maslu si SF.Liturghie si nu numai, mergi si stai si reculege-te, roagate, intra in atmosfera Divina vorbind in gind sau in soapta cu EL. Postul este la fel de important si cauta un Duhovnic , pe care ti-l va arata chiar Dumnezeu prin rugaciunile tale. Ajunsa la acest ultim pas, Duhovnicul iti va spune tot ce mai ai de facut. Iti garantez succesul deplin in rezolvarea problemei tale, daca respecti ce ti-am scris mai sus. Si te rog, capul sus pentru ca viata e frumoasa si de multe ori problemele ni le facem singuri. Mult succes! DUMNEZEU SA-TI LUMINEZE CALEA ! +

Daca iti este frica, trebuie sa existe un motiv.Analizeaza-te.inntreaba-te de ce iti este frica, ce te sperie.In cazul in care nu gasesi raspuns adecvat la aceasta inrebare, poti apela atat la ajutorul unui duhovnic, cat si la ajutorul unui psihanalist.Acesta din urma, te poate ajuta, punandu-ti niste intrebari care ale caror raspunsuri te apropie trerptat de adevar.Nu-ti poti invinge frica fara sa sti care este cauza ei.Ajutorul psihologului, nu este opus celui duhovnicesc, ci in rezolvarea problemei tale, ele sunt complementare.Este clar ca nimic nu trebuie sa ne infricoseze pe lumea asta in afara de mania Bunului Dumnezeu atunci cand gresim si ca prin Sfanta Taina a Spovedaniei trebuie sa ne lecuim de orice soi de teama, dar eu cred ca se merita sa-ti dai seama si de ce anume iti este sau ti-a fost frica.Dupa aceea locul fricii tale va fi luat de:p:)autocunoastere, calm, impacare sufleteasca, seninatate.

iertati,dar daca va duceati la duhovnic ca la Dumnezeu ca asa e ortodox si nu ati fi judecat duhovnicul oricat ar fi el de rau v-ati fi folosit mai mult,intr-adevar unele lucruri se rezolva si cu dr sau poate ca si duhovnicul si dr impreuna.nu dati vina pe duhovnic nu exista asa ceva,dumneata esti singura vinovata de pacate si stiu ce vorbesc cunosc cazuri asemanatoare important e cu ce ganduri va duceti la duhovnic ,daca accepti cearta ca de la Dumnezeu nu cred ca m-ai riposteai.iar SFANTA IMPARTASANIE se da dupa canoane,nu doar daca te-ai spovedit,poate ai anumite pacate care te impiedica,sau poate nu constientizezi ce inseamna sf Impartasanie,sau poate nu esti pregatita pt a te impartasi,sunt multe canoane dupa care se da sf Impartasanie

eu am o frica mai mare ca a ta ,de mic copil si cand se insereaza imi e frica sa stau singura in casa,fie bloc ,fie casa,frica s-a accentuat si se accentueaza dar mi-am dat seama ca e ceva religios,ameteli nu am.nu pot dormi cu becul stins.merg frecvent la bis,ma spovedesc regulat,mi,s-a facut maslu,mi s-au citit rugciuni pt frica,dar am vb si cu duhovnicul si mi-a zis ca frica asta imi face de ras credinta mea pt Dumnezeu si ca daca am incredere in Dumnezeu voi trece peste frica asta,mi-a dat canon sa ma duc intr-un loc unde imi e frica noaptea vorbind cu el la tel deci ascultare spre rusinea mea nu am putut face asta.dar leacul e sa te duci unde iti e frica cel mai tare si din momentul ala iti va dispare frica,curaj trebuie ceea ce eu nu am.in cazul meu daca m-as fi dus acolo eram sub ascultare nu pateam nimic sau daca pateam inseamna ca era de la Dumnezeu,chiar daca era sa mor ,ma duceam in rai caci eram sub ascultare.Sper sa iti fie de folos!

:)Sfantul Vasile cel Mare tot asa a vrut sa isi invinga teama de intuneric,de necunoscut,si de duhurile cele rele,intr-o anumita perioada a sa,cand se simtea oarecum ceva mai slab sau mai vulnerabil,ca sa zic asa,si a cautat sa fie in cimitir noaptea,dar demonii nu stau ei linistiti,si se tineau de sicane,pozne si shotii ca sa il sperie,si a ajuns la concluzia cea mai buna,ca noua trebuie sa ne fie teama numai si numai de Dumnezeu,caci cel rau sau slujitorii lui nu au ce sa ne faca noua,daca ne tinem de Dumnezeu si de tot ce este al Lui,Maica Domnului cu toti Sfintii si Puterile Ceresti ale Binelui,ne sunt numarate pana si firele de par si nu se poate atinge de niciunul dintre ele,decat daca ii ingaduie Prea Bunul Dumnezeu,ca sa ne incerce in credinta,si sa vada daca suntem sau nu cu EL,sau daca facem voia Lui nu numai cu vorba,ci si cu fapta,cum se si poate intampla,din pacate.Astfel ca asa a ajuns de a scris rugaciunile contra celor rai,de blestemare si de certare a celor rai,de indepartare si de alungare a lor,adica a duhurilor necurate,ale intunericului,si ale ignorantei.

M-am referit mai sus la faptul ca,din pacate,unii zic ca sunt credinciosi,dar nu au fapte de credinta,din pacate,caci credinta si faptele sunt surori,si una fara cealalalta nu se poate,asa cum stiinta si credinta sunt surori,asa ca faptele,stiinta si credinta sunt 3trei surori de nedespartit pt.mantuire.