Câteva citate:

Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, [red]şi[/color] sufletul, [red]şi[/color] trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului [red]şi[/color] duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii

pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei

Multumesc,

Nu trebuie sa ajungem la oconceptie trihotomica despre om. In intreaga Sfanta Scriptura, termenii suflet si spirit sau duh se folo*sesc in mod amestecat, unul pentru altul, denumind acelasi element component al naturii omenesti. Prin urmare, in cele doua texte amintite (I Tes., 5, 23 si Evr., 4, 12), in care se vorbeste despre suflet si duh, nu este vorba de doua principii deosebite, ci nu*mai de doua functii sau puteri ale aceleiasi naturi spirituale a omu*lui, si anume despre puterea vietii organice si puterea vietii spirituale. Prin suflet si duh sau spirit, in cele doua texte, se indica cele doua aspecte ale aceleiasi naturi spirituale : aspectul inferior al vietii vege*tative organice, adica al sufletului, si aspectul superior al cunoasterii si vointei rationale, adica al spiritului. Deci, aceeasi natura spirituala umana se numeste suflet cand se raporteaza la cele ale trupului, indeplinind functiuni organice, si se numeste spirit sau duh, cand se raporteaza la cele strict spirituale, indeplinind functiuni din sfera spiritualului.

Explicatia ta data versetului din 1-Tes 5:23 este o explicatie intortocheata a unei minti teologice, lipsita insa si de trairile starilor respective.
Sf, Apostol Pavel doar le-a enumerat in versetul de mai sus, duh-suflet-trup (desi nu in ordinea importantei), explicatiile nefiind insa ale lui. Ca unul dintre cei care a fost pana la al nu stiu carelea cer, se vede clar ca stia sa faca deosebirea intre cele trei "trupuri", dar n-a explicat-o pt ca nu avea rost sa se complice cu oameni pagani care nici macar nu-dal cunosteau pe Hristos.

(termenul spiritus e sinonim cu suflet si nu-l amestecam aici pt a nu ne complica inutil)

Deci ordinea importantei este si ordinea treptelor/etapelor existentiale
1)trup -necesar in existenta materiala- trairea materiala -trup de carne si oase
2)duh -necesar in existenta duhovniceasca -trairea in trup din duh (trupurile cele noi de la Inviere)
3)sufletul - partea cea divina care poate fi inobilata/desavarsita in primele doua existente, sau nu, daca se ramane in pacat, lipit de materie!

Sufletul le subordoneaza pe primele doua si la vremea potrivita sau cu voie divina se poate debarasa de ele, daca iese din etapele celor doua existente, trupesti si duhovnicesti. Dar le si poate relua daca e necesar sa se reintoarca in cele doua stari.

Intr-o varianta inversata a trihotomiei trup-suflet-duh am putea spune ca omul este format din suflet-trup-cap.

Evident ca desi este ditamai capul,totusi acesta face parte din trup,nu este de sine statator.

Hai sa fim seriosi ! Adica sa ne folosim "ditamai capul "cu tot ce are el in interior. Deci , capul este parte din trup, neputandu-l separa decat prin decapitare. Ia de folos cele spuse de George si citeste linkul .

O minte teologica doar il justifica pe Dumnezeu in minte din cuvintele Sf Scripturi.

O minte care-l contempla pe Dumnezeu, e teofanica.

Draga Dacian, nu mi se pare potrivit a justificarea Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de justificare nici in mintea noastra si nici ori unde. Cand justifici ceva inseamna ca asupra acelui ceva, a planat o suspiciune, o neancredere, o incertitudine, ceva neclar , etc. Termenul este complet nepotrivit.

mai e de albit la primul...pe celelalte Dumnezeu le stie...
sa ma dau jos de aci, sa nu ametesc....

draga cristi,

Care este diferenta intre un cap care face parte din trup si nu este de sine statator...si un cap care face parte din trup neputindu-l separa decit prin decapitare ?

In acest caz "trihotomia" suflet-trup-cap( e o gluma aici ) devine dihotomia suflet-trup...ceea ce am si vrut sa spun!

PS.evident ca citisem linkul inainte,ca sa ma inspir...

Ai intuit foarte corect ! Vorbim doar de trup in totalitatea lui si suflet, deci trup si suflet. Separarea capului de trup, precum Dacian spunea, nu-si are temei, raspunzand-ui printr-o gluma, pentru a-l face sa inteleaga , intr un fel , sau altul.

Filocalia, volumul 3, pagina 322
 

In legatura cu dilema naturii trihotomice a omului, Sfantul Maxim Marturisitorul ne talcuieste asa (redau citatul contextual):

"Dar aceştia [diavolii], care au aparenţa că ajută omului să
umble pe calea virtuţii şi că zidesc împreună cu el templul
Domnului, ce minte înaltă i-ar putea descoperi? Ea poate
aceasta numai "prin cuvântul viu şi lucrător care pătrunde în
toate şi străbate până la despărţirea sufletului şi a
duhului" (Evrei 4, 12), adică cunoaşte care dintre fapte şi gânduri sunt
sufleteşti, sau forme şi mişcări naturale ale virtuţii, şi care
duhovniceşti sau forme şi mişcări mai presus de fire şi
proprii lui Dumnezeu, date firii prin har (11); prin cuvântul
care străbate până la despărţirea "dintre încheituri şi
măduvă", cunoscând potrivirea sau nepotrivirea dintre
modurile virtuţii şi raţiunile duhovniceşti (12); prin cuvântul
care "judecă cugetările şi intenţiunile inimilor", adică
afecţiunile ascunse ale adâncului nostru faţă de cele spuse şi
pricinile nevăzute ale acestora din suflet.

Note:

11. [COLOR=DarkRed]Despărţirea sufletului şi a duhului indică deosebirea dintre virtuţile din fire, ale căror raţiuni le avem în chip firesc, şi dintre cele de la Duhul, al căror har îl primim în dar. (Interpretarea aceasta înlătură trihotomismul. Sufletul e firea, duhul e harul. Sau sufletul e omul lăuntric natural, iar duhul e omul lăuntric, adică sufletul străbătut de har.) Deosebirea acestora o face Scriptura în chip clar.[/COLOR]
12. "Măduva" este cuvântul dumnezeiesc, care nutreşte ca pe nişte oase gândurile dumnezeieşti din noi, care la rândul lor susţin trupul virtuţilor. Iar "încheietura" este modul făpturii, în care se realizează unirea gândurilor cu raţiunile Dumnezeieşti spre a da întregul virtuţii."

viziune holistica
 

Viziunea antropologia a Bibliei e holistica, adica integreaza "elementele" constitutive umane intr-un tot unitar. Nu este deci vorba de trihotomie ci de o ipostaza unica: personala, spirituala si corporala.

Eu cred ca omul este Trihotomic
 

Din textele pe care le folositi reiese ca omul este o trinitate intocmai ca si divinitatea.
TRINITATEA DIVINA este formata din Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul, si Dumnezeu Duhul Sfant. Trinitatea umana este formata din trup, duh si suflet. Geneza1:26 spune: Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra.....Asemanarea este intocmai. Multumesc.

Eu cred ca mai corect ar fi trup si suflet cu duh. Omul este trup si suflet, insa sufletul unora e spiritualizat, are duh lucrator, spre deosebire de altii al carui duh e sufocat de viata trupeasca sau sufleteasca. Sfantul Teofan Zavoratul avea o expresie "duhul e ca sufletul sufletului omenesc", iar omul e pe deplin om daca vietuieste dupa duh, adica are o viata duhovniceasca. Omul nu e trihotomic din moment ce duhul e "insufletirea sufletului", tot o structura dihotomica are trup si suflet, suflet care poate fi spiritualizat sau nespiritualizat (nu atinge lumina duhovniceasca).

Din citatul pe care l-ai dat din Geneza rezulta ca omul se bucura initial de harul sfinteniei orginiare, avea un suflet spiritualizat, insa in urma pacatului se produce o rasturnare launtrica, iar omul cade de pe treapta vietii spirituale, pe treapta vietii lumesti. Noi trebuie sa dobandim "chipul si asemanarea" celui care ne-a zidit sau cum spunea Teofan Zavoratul omul e pe deplin om daca traieste o viata spirituala(duhovniceasca).

Intr-adevar, omul este creat dupa chipul si asemanarea Sf. Treimi, dar cred ca intr-un sens mult mai profund, nu in sensul trihotomic expus de dvs.

Intai de toate, omul nu e o fiinta trihotomica (3 sectiuni distincte), ci dihotomica, adica trup si suflet, materie si nematerie, trup creat din tarana si suflet, nascut din suflarea lui Dumnezeu.

Omul este dihotomic, adica cele doua laturi din care e alcatuit sunt clar distincte: o latura e creata din țărână, cealalta e nascuta din suflarea lui Dumnezeu. Omul e singura faptura din Univers, inrudita atat cu lumea materiala (datorita trupului creat din țărână), cat si cu lumea duhurilor (datorita suflarii de la Dumnezeu).

Mai stim ca latura spirituala nascuta din suflarea lui Dumnezeu si pe care o numim generic psyche (suflet) are in adancul ei o „zona”, foarte subtila, foarte rarefiata, numita pnevma, sau duhul omului, sau nous-ul, acea parte din launtrul nostru prin care sufletul se poate relationa cu Duhul Sfant, de la persoana la Persoana.

De aceea spunem ca omul e o alcatuire pnevmato-psiho-somatica, adica duh-suflet-trup, fara ca prin asta sa afirmam trihotomia, adica separare in trei sectiuni distincte, intrucat duhul nu e altceva diferit de suflet, ci e adancul cel mai profund al sufletului.

Revenind la ideea dvs.
Omul este intr-adevar creat dupa chipul Sf. Treimi, in sensul ca la origine, ratiunea/simtirea/vointa omului, erau strans unite intr-o triada nedespartita, dupa modelul Treimii celei Una.

Dupa caderea omului in starea thanatos, unitatea triadei (ratiune/simtire/vointa) s-a scindat, iar cele trei facultati ale sufletului s-au separat in fragmente distincte.

Inainte de cadere, ratiunea, simtirea si vointa omului ii erau una, fara conflicte si disonante launtrice.

Aceste trasaturi ale chipului lui Dumnezeu din om (ratiune/simtire/vointa) fusesera initial create sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin, adica:
1.Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu si sa izgoneasca acele ganduri in contradictie cu ce a zis El.
2.Cu simtirea sa ajunga sa simta doar ce ar simti Dumnezeu pentru orice faptura si sa izgoneasca acele trairi incompatibile cu Dumnezeu.
3. Iar cu vointa sa voiasca liber doar cele ce le-ar voi si Dumnezeu.

Cei care inteleg cel mai bine ca omul e creat launtric dupa asemanarea Treimii, cei care sunt constienti de drama fragmentarii launtrice a propriei triade (ratiune/simtire/vointa) si care se straduiesc sa-L lase pe Hristos sa realcatuiasca in ei chipul si asemanarea Treimii sunt aceia care prin rugaciune neincetata, au inceput lucrarea inepuizabila de coborare a mintii si vointei in inima, pt. a reface prin har, unitatea edenica a triadei.

Se numesc isihasti si practica rugaciunea tainica de coborare a mintii in inima tocmai pentru ca impreuna cu faptuirea vointei, aceasta triada sa fie din nou nefragmentata si dupa chipul Treimii.
Acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi, daca vrem sa fim aflati la judecata, dupa chipul si asemanarea Sf. Treimi.

Adică vrei să spui că înainte de cădere omul era trihotomic, iar după cădere s-a transformat în dihotomic? Prin mântuire el redevine trihotomic?

Iisus Cristos cum A FOST/ESTE?
Sau, cum este/a fost El:
1- înainte de întrupare,
2- întrupat,
3- înviat?


Îmi cer scuze, dar nu înțeleg expresia”trei secțiuni distincte”; nici Sfânta Treime nu are ”trei secțiuni distincte”. Fiul nimic nu face de la El, ci de la Tatăl, dar numai prin Duhul Sfânt(fără distincție):

28. Deci le-a zis Iisus: "Cand Il veti fi inaltat pe Fiul Omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt, si ca nimic nu fac de la Mine Insumi, ci precum Tatal M'a invatat, asa vorbesc. (IN 8:28)

Dar de ce ratiunea,simtirea si vointa, adica constiinta sufletului va duce cu gandul la trihotomie, la structura omului?
Omul e trup si suflet, dihotomic, are o parte materiala (trupul) si o parte imateriala(sufletul), fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, adica e inrudit cu Acesta, capabil de relatie cu El, a fost pus intr-o relatie constienta si libera cu Dumnezeu prin sufletul mintal si rational inzestrat cu har. Omul a pacatuit, a cazut din har, insa el bineinteles tot dihotomic a ramas: trup si suflet (nespiritualizat)

Pentru că vreau să cred că omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și-atunci caut asemănări, nu diferențe.
27. si nu fi necredincios, ci credincios!" (IN 20:27b)

Pe de altă parte, dihotomia nu mă convinge, chiar dacă admit și acord o atenție specială ”perechii” duh-suflet. Această pereche însă este(dpmdv) cu încăpățânare unificată de unii doar pentru că sunt abstracte, deși mai corect ar fi să se observe că țărâna este modificată de duh în țesut organic; când duhul se ia trupul redevine țărână.

Toate trei, trup-suflet-duh sunt la fel de strâns legate în OM, dar deosebirile de substanță sunt mai ușor de definit în două: material-spiritual.

P.S. Nu mi-ai răspuns la dihotomia/trihotomia Iisus Cristos.

Daca veti reciti mai atent postarea mea, veti observa ca n-am intentionat sa sugerez asa ceva.

Preopinentul meu si-a exprimat parerea ca omul e trihotomic, trup-suflet-duh, si ca asta ar corespunde cu Sfanta Treime ca structura (termen oricum impropriu, insa dansul a folosit unul chiar si mai inadecvat: „Trinitatea este formata din...”).


Pornind de la aceasta observatie personala a dansului, in postarea mea am incercat sa surprind 3 aspecte:

1. Omul e o fiinta dihotomica, nu trihotomica, adica e creat din trup si suflet, sau materie si nematerie, doi termeni foarte distincti.
2. Latura nemateriala creata din suflarea Creatorului, si careia ii spunem suflet, are in adancul ei cel mai profund ceea ce se cheama duhul omului.

De aceea, spunem ca omul dihotomic (trup+suflet) are o constitutie pnevmato-psiho-somatica, adica duh-suflet-trup.
Dar asta nu inseamna trihotomie.

Etimologic, termenii dihotomie si trihotomie sunt de origine greceasca, avand ca numitor comun verbul temnein= a taia, a sectiona, a face o incizie pt. a separa in parti. Cu precizarea ca acest verb, temnein, se refera la faptul ca partile separate, sunt distincte, nu pot fi confundate ( are non-overlapping).

Asa incat, in conceptia ortodoxa nu vorbim de trihotomie cand spunem constitutie duh-suflet-trup, fiindca duhul nu e altceva decat sufletul, nu e ceva distinct, ci e partea lui cea mai profunda si subtila, prin care ne putem relationa cu Duhul Sfant.
Trihotomie ar fi daca omul ar fi creat din 3 parti distincte fiecare, insa e alcatuit doar din doua: țărână si suflare de la Dumnezeu.

3. Inteleg ca confuzia dvs. vine probabil din faptul ca am mentionat si despre cele 3 puteri (facultati) ale sufletului: ratiune, simtire, vointa, care inainte de caderea in pacat se miscau ca o triada unitara, dupa modelul Sf. Treimi.
A nu se confunda aceasta triada a facultatilor sufletesti cu termenul trihotomie!

Dupa caderea in starea thanatos, omul ramane tot dihotomic, adica trup+suflet, cu specificarea ca, pentru a supravietui in aceasta stare de despartire de Dumnezeu si pt. a nu se invesnici in rau, asa cum s-a intamplat cu ingerii razvratiti, Dumnezeu i-a modificat omului constitutia somatica, trupeasca, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”, pe care toti le-am mostenit.

„Vesmintele de piele” nu semnifica altceva decat transmutatia postedenica a omului de la vietuirea in har, la viata biologica intr-o lume supusa degradarii si stricaciunii.
Dandu-i omului acele vesminte de piele (denumire metaforica pt. mutarea la nivelul instinctual, biologic), Dumnezeu l-a adaptat pe om noii stari pt. a nu merge din rau in mai rau la infinit, pt. a nu se demoniza, asa cum s-a intamplat cu Lucifer, ci odata cu „degradarea si expirarea vesmintelor de piele”, oricat de rau ar ajunge un om, odata cu moartea trupului, el nu mai poate savarsi raul.

La nivelul sufletului, odata cu ruptura de Dumnezeu si vietuirea in afara harului si pe masura ce omul se tot indeparteaza de Dumnezeu, gandurile ii sunt tot mai imprastiate, risipite si fragmentate, simturile, intr-un permanent conflict cu vointa, intr-un cuvant, triada ratiune/simtire/vointa s-a fragmentat, s-a atomizat, iar omul resimte schizoidia aceasta pe toate planurile in viata proprie.
Omul cazut e tot dihotomic (trup+suflet), insa launtric, sufletul ii e imprastiat, risipit, coplesit de haos si devalmasie, asa cum se intampla si in natura cand se strica armonia.

Singura solutie o aduce Hristos prin aducerea la unison a tuturor puterilor sufletesti si armonizarea lor cu echivalentul lor divin dupa al carui arhetip (design) au fost create:
1. facultatea rationala, gandurile omului Hristos nu au fost niciodata in disonanta cu gandirea Tatalui si a Duhului Sfant
2. facultatea simtitoare (sau poftitoare, dupa cum o numesc sfintii parinti) trairile si dorintele inimii, la fel
3. vointa, faptuirea si punerea in act n-au fost niciodata in afara voii Tatalui si Duhului Sfant.

Eu înțeleg că punctul 2 e contrazis de (Mt24,21):
15. ca nu avem un Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci Unul dupa asemanarea noastra intru toate ispitit, in afara de pacat.

-Observ că faceți sitincție doar între material și nematerial.

-Dpmdv duh-suflet-trup înseamnă trihotomie.

-Oare dacă înainte de cădere omul era dihotomic, iar după cădere el mai primește și piele(adică ceva distinct, material), dvs spuneți că el este tot dihotomic? Nu vă contraziceți? Dacă nu, atunci cum(ce părți distincte) era Adam dihotomic înainte de cădere?

-Duhul de care spuneți că este partea adâncă a sufletului, eu adaug că este particula adâncă, unică, inconfundabilă și indivizibilă a orice(materie și nematerie), care este de fapt direcția de evoluție, aceeași peste tot, spre Dumnezeu a întregii creații, a Universului; este Duhul Sfânt dătător de viață și admit(cu greu) că este legat de suflet deoarece sufletul este nemuritor chiar dacă nu e în trup.

Domnule Demetrius, am o rugaminte. Daca se poate. Intai de toate, v-as ruga frumos sa cititi cu atentie ce scriu si daca se poate, sa nu puneti etichete definitive. Discutia e incomparabil mai ampla si nu am avut pana acum pretentia ca as fi epuizat-o in doua postari. Multumesc frumos.

Am scris mai sus ce inteleg eu prin dihotomie si trihotomie. Nu e nevoie sa fiti neaparat de acord cu mine. Mai zic o data si ultima data, motivatia pentru care sustin ideea de dihotomie: omul e o fiinta dihotomica, in sensul ca e alcatuita din doua parti mari si distincte: trup creat din țărână si suflet nascut din suflare de la Dumnezeu. Doar acestea doua. Nu mai multe. Eu altele nu mai stiu.

Ca, la randul lor, fiecare din acestea doua, e obiectul de studiu al stiintelor, anatomiei, medicinei, psihologiei, psihiatriei, filosofiei, antropologiei, teologiei, si ca pt. a fi mai bine intelese, au fost structurate pe mai multe sectiuni distincte, asta e cu totul altceva, ce tine de metodele epistemologiei, nu de opozitia dihotomie versus trihotomie. Imho.

Daca dvs. tineti neaparat sa sustineti ca omul e trihotomic, adica pe langa cele doua parti mari ( țărâna organica si suflarea de la Dumnezeu), ar mai avea o parte distincta, diferita atat de trupul creat din țărâna, cat si de suflarea de la Dumnezeu, asta e, sunteti liber sa credeti ce doriti. Cine-s eu sa va interzic ce sa credeti?

In timp ce trupul e diferit ca esenta, ca substanta de suflarea de la Dumnezeu, duhul si sufletul omului nu sunt diferite ca esenta, ci sunt nascute din una si aceeasi suflare de la Dumnezeu. Duhul nu e altceva diferit de suflet, nu are alta esenta, ci e doar partea cea mai profunda a lui. De aceea, conceptia ortodoxa sustine dihotomia: omul e alcatuit doar din trup creat din tarana si suflare de la Dumnezeu.

Firea umana, creata de la bun inceput pentru a se inrudi atat cu lumea materiala, cat si cu lumea duhurilor, e menita sa depaseasca acest punct initial neutru si sa ajunga „partasa dumnezeiestii firi”, adica fiecare om, sa dobandeasca in sine harul Duhului Sfant si odata cu asta, si natura si cosmosul intreg sa se impregneze de har.

Repet rugamintea de a citi mai atent. Am spus deja in postarea anterioara ca expresia „vesminte de piele” are o semnificatie foarte complexa.
Dvs. ati retinut doar conotatia epidermica, ceea ce nu numai ca n-am afirmat, ba mai mult, imi confirma ca n-ati intuit mare lucru din ce am spus.

Ok, nu-i nimic. Incerc sa va dau mai multe detalii, atat cat am priceput si eu pana acum. Nu-i obligatoriu sa fiti de acord cu ce va scriu, in schimb, daca doriti neaparat o polemica, va rog sa va asigurati ca ati inteles bine ce am spus.

Semnificatia duhovniceasca a „vesmintelor de piele” e foarte complexa. Sub nicio forma nu trebuie redusa doar la sensul primar al cuvintelor: „vesminte” si „piele”.

Pentru a exprima in limbajul uman imperfect o realitate paradisiaca la care omul cazut nu mai avea acces , Moise, autorul cartii Facerii, s-a folosit de un limbaj aproximativ, folosind aceasta metafora tradusa in romaneste prin expresia „ vesminte de piele” ( in greaca Septuagintei „chitōnas dermatinous”).
Repet, aceasta expresie are o bogatie de semnificatii pe nedrept ignorate de majoritatea cititorilor Bibliei, care, in autosuficienta lor, se multumesc doar cu sensul de baza al cuvintelor.

Dupa ce omul si-a pierdut vesmantul de har care il invaluia si il facea luminos, trupul material modelat dintr-o tarana organica, impregnata si ea de harul Logosului, a inceput sa isi piarda transparenta, sa devina opac, sa se invartoseze.

Dupa dezvesmantarea de harul care il invaluia si care ii asigura astfel viata harica, si tocmai pentru ca omul, creat nemuritor, sa nu evolueze din rau in mai rau, sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti , deci dupa lepadarea vesmantului de har, Dumnezeu a modificat constitutia somatica a speciei umane pt. ca evolutia omului in rau sa nu mearga la nesfarsit, ci odata cu degradarea trupului material, raul sa fie stopat. De aceea, a operat o mutatie postedenica a speciei umane de la nivelul ingeresc, la un nivel mai jos, cel al instinctului biologic, dandu-i acele „vesminte de piele”.

“Vesmintele de piele” la care se refera Scriptura nu simbolizeaza doar ceea ce se intelege in mod superficial prin „haine de agatat in cuier”, si nici „pielea”, „epiderma”, in intelesul curent, ci are foarte multe conotatii, toate legate de ideea de instinctualitate post-edenică a speciei umane si mutatia din vietuirea harica in vietuirea biologica.

Faptul ca dupa cadere, Dumnezeu a adus o modificare in constitutia somatica a speciei umane, nu inseamna ca i-a afectat structura dihotomica. Omul cazut ramane in continuare alcatuit din trup si suflet.

Dar nu trebuie uitat ca in adancul sufletului, in sinele lui cel mai profund, in acea zona numita duh, s-a interpus o prapastie intre duhul omului si Duhul Sfant, comuniunea deplina nemaiputand fi atinsa de nimeni pana ce Insusi Dumnezeu n-a intrat chiar El prin Intrupare in interiorul acestei constitutii umane pnevmato-psiho-somatice, pe care a restaurat-o avand-o El insusi inlauntrul Lui.

Pe masura ce omul cazut inainteaza in rau, adaugand la pacatul adamic mostenit, propriile pacate, prapastia dintre duhul omului si Duhul Sfant se largeste tot mai mult, omul trecand pe rand in sens invers, de la nivelul uman, la cel animalic, pana chiar la cel demonic. Asta ar fi opusul scopului pentru care Dumnezeu ne-a facut dupa chipul Sau spre a ajunge la o cat mai mare asemanare cu El.

Am scris mai demult despre distinctia dintre constitutia edenica a omului si constitutia post-edenica pe topicul de mai jos, la postarea 105.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13337&page=11

Iar de la postarea 210 incolo de pe acest link, am scris chiar foarte mult despre conceptul de „ vesminte de piele”. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13337&page=21

Mai multe despre DIHOTOMII, TRIHOTOMII, X-HOTOMII...