Iata ca, cu indurarea Domnului nostru Iisus Hristos si a Preacuratei Maicii Sale, ne invrednicim si in acest an, prin mila bunului Dumnezeu de a sarbatori cm se cuvine Inaltarea Sfintei Cruci, simbol al crestinatatii si mijloc de biruinta impotriva celui viclean.Domnul, prin iubirea lui nemarginita pentru omenire, S-a jertfit pe cruce pentru a ne salva si astfel, dintr-un obiect de tortura, crucea s-a ransformat in o arma nepretuita lasata noua de Iisus Hristos, Domnul nostru. Sa primim deci, fratilor, aceasta sarbatoare si totodata victorie asupra dusmanului nostru viclean,cum se cuvine, cu pace si post si rugaciune. Domnul sa ne ajute

"Te-ai gindit pe Crucea ta si la mine,Doamne,si o picatura din singele Tau ai varsat si pentru mine,in ceasul patimirii Tale pe lemnul cel grozav al Crucii.Invata-ne sa nu uitam dragostea aceasta a Ta niciodata si ca-Ti suntem datori cu un raspuns,ca dragostea cu dragoste se plateste"
/CaciTu, dai la fiecare/ Doar cit poate indura./ Fiecare-si duce singur/ Mica,mare crucea sa./ Ma ajuta Doamne dara,/ Sa duc crucea cu rabdare,/ Dar, vegheaza-ma Iisuse/ Pe a vietii grea carare!/
"CUVINTUL CRUCII PENTRU CEI CE PIER ESTE NEBUNIE,IAR PENTRU NOI,CEI CE NE MINTUIM ESTE PUTEREA LUI DUMNEZEU"-Sfintul Apostol Pavel

Cantarile religioase, intalnite in cartile de cult ale Bisericii, cuprind
adevarul de credinta, exprimat in limbaj poetic, ele fiind, in acelasi timp, o forma de marturisire si de exercitare a credintei. Praznicului Inaltarii Sfintei Cruci, care se apropie, ii sunt inchinate numeroase cantari ce reprezinta, practic, sinteza invataturii Bisericii referitoare la Sfanta Cruce. De aceea, atat in cadrul slujbelor cat si in alte imprejurari, se cuvine sa le ascultam cu "luare aminte".

Cantarile Sfintei Cruci - Grupul Anghelos

Ghici ghicitoare...:) de care Sfant e vorba in acest text?

"Deci aşa vieţuind, am văzut odată pre vremea secerişului popor mult de bărbaţi, Liviani şi Eghipteni, mergând spre Mare, şi am întrebat pre oarecine carele s’a întâmplat lângă mine: Unde se duc bărbaţii aceştia aşa cu grabă? Iar acela mi-a zis: La Ierusalim, pentru înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, carea în curând se va prăznui. "

"Inaltarea Sfintei Cruci, de la 14 septembrie, este cea mai veche sarbatoare ortodoxa inchinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Aceasta sarbatoare a luat fiinta, potrivit unei cronici anonime, in anul 335. In ziua de 13 septembrie, a avut loc sfintirea bisericii construite de imparatul Constantin cel Mare deasupra mormantului Domnului. Pe data de 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat pentru prima data, de pe amvonul bisericii, sfantul lemn al Crucii pe care a fost rastignit Hristos. De atunci, a ramas definitiv ziua de 14 septembrie, ca sarbatoare a "Inaltarii" sau "Aratarii" Sfintei Cruci. La inceput, sarbatoarea avea un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde, se pastra lemnul Crucii Rastignirii, de la descoperirea lui pana la 634, cand a fost dus la Constantinopol. Procesiunea solemna, prin care se cinstea odinioara Sfanta Cruce in Cetatea Sfanta, s-a pastrat acolo pana astazi. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol. In calendarul roman, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa de papa Serghie I (6877-701).

Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului." Sursa - crestinortodox.ro

...mai dau un element de legatura....

In aceasta Sfanta Zi, a Inaltarii Sfintei Cruci, s-a convertit ....

In anul 312 d.Hr., Constantin cel Mare se afla in razboi cu Maxentiu. Inainte de lupta de la Pons Milvius imparatul s-a invrednicit de cercetarea Domnului. El a vazut pe cer semnul luminos al Sfintei Cruci, deasupra soarelui, cu inscriptia “intru acest semn vei invinge.” In timpul noptii Hristos i-a aparut in vis, cerandu-i sa insemne cu crucea toate steagurile si scuturile ostasilor sai. Constantin a ascultat porunca Mantuitorului, si astfel toate steagurile au fost insemnate cu crucea si monograma crestina. Ajutat de Dumnezeu, Constantin a biruit.

Acest eveniment a marcat inceputul convertirii celui ce avea sa devina Sfantul Imparat Constantin cel Mare, alaturi de mama sa Elena. Imparateasa-mama Elena a fost trimisa de fiul sau, in urma convertirii acestuia la crestinism, la Ierusalim, pentru a gasi Crucea pe care fusese rastignit Hristos. Ea a gasit toate cele trei cruci si piroanele, si printr-o minune i s-a descoperit Crucea adevarata: o femeie vaduva, moarta, a fost atinsa de cele trei cruci. Daca la crucile talharilor nu s-a intamplat nimic, Sfanta Cruce a adus femeii invierea. In fata acestei minuni, imparateasa si toata suita s-au inchinat Sfintei Cruci si au sarutat-o. Poporul fiind nerabdator sa I se inchine, Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, a ridicat Sfanta Cruce deasupra amvonului, si astfel tot poporul a putut-o vedea si slavi. De atunci a inceput sa fie sarbatorita in aceasta zi inaltarea Sfintei Cruci.

Ziua Crucii are o insemnatate deosebita pentru mine. Imi aminteste de copilarie, de bunica, de strugurii proaspat culesi si de dulceata ei de nuci. Dar dincolo de toate acestea este ziua biruintei pentru noi crestinii ortodocsi asa cum frumos spune la tropar: Crucea Ta o ai dat noua.. Crucea repezinta mandria mea ca si crestin.:)

Ma rusinez, parinte, iarta-ma! Infricosat este a-ti spune lucrurile mele; ci fiindca trupul meu gol l-ai vazut, iti voiu goli si lucrurile mele, ca sa cunosti de cata rusine si infruntare este plin sufletul meu. Nu pentru vreo lauda, precum singur ai zis, iti voiu spune istoria mea; caci pentru ce ma voiu lauda, vas ales al diavolului fiind? Ma mai gandesc ca de voiu incepe povestirea cea pentru mine, vei fugi dela mine, precum fuge cineva de un sarpe, nesuferind sa auzi cu urechile lucrurile cele necuvioase ale mele, pre carile eu, nevrednica, le-am facut. Insa ti le voiu spune, nimica ascunzand, ci rogu-te mai nainte sa nu incetezi a te ruga pentru mine, ca sa aflu mila in ziua judecatii. Iara batranul, dorind sa stie viata ei, si neoprit lacramand, a inceput aceea a povesti asa cele pentru dansa: Eu, parinte, sant nascuta in Eghípet, si cand eram de doisprezece ani, si inca traind parintii mei, m’am lepadat de dragostea lor, m’am dus in Alexandria, si dupre ce mai intaiu mi-am stricat fecioria, am inceput a face pacatul neoprita si nesatioasa. Ma rusinez si a gandi, nu numai a le spune cu deamaruntul; dara voiu spune mai degrab ceea ce este mai de nevoie, ca sa-mi stii neoprirea trupului meu: Saptesprezece ani si mai mult am facut curvie intru norod, nu pentru daruri sau pentru oarecari plati, ca n’am voit sa iau nimica dela cei ce-mi da; iar aceasta o faceam ca mai multi sa alerge la mine in dar si sa-mi implineasca pofta trupeasca. Si sa nu socotesti ca eram bogata, si de aceea nu luam, ca intru saracie vietuiam, si de multe ori flamanzind, cu furca torceam, iar aprindere de pofta aveam fara satiu, ca totdeauna sa ma tavalesc in noroiul pacatului. Pentru ca aceea mi se parea ca este si viata, ca totdeauna sa intinez firea mea cea slaba.

Deci asa vietuind, am vazut odata pre vremea secerisului popor mult de barbati, Liviani si Eghipteni, mergand spre Mare, si am intrebat pre oarecine carele s’a intamplat langa mine: Unde se duc barbatii acestia asa cu graba? Iar acela mi-a zis: La Ierusalim, pentru inaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, carea in curand se va praznui. Si am zis catre dansul: Dar oare ma vor lua si pre mine, daca m’as duce cu dansii? Iar acela mi-a raspuns: Daca ai chirie si hrana, nimenea nu te poate opri. Si am zis catre dansul: Cu adevarat, frate, n’am nici chirie nici hrana, ci voiu merge si voiu intra intr’o corabie cu dansii, si ma vor hrani ei. Pentru ca-mi voiu da trupul meu in loc de chirie, ca pentru aceasta voiesc sa merg cu dansii. Ti-am spus, parinte Zosima, nu ma sili sa-mi mai spun rusinea mea, ca ma spaimantez: stie Domnul, ca spurc si insusi aerul cu cuvintele mele! Iara Zosima, cu lacrami udand pamantul, a raspuns catre dansa: Spune, pentru Domnul, o, Maica mea, spune si nu inceta de povestirea aceasta, carea imi este de folos. Iara ea, catre cele de mai nainte a adaos: Deci acel tanar auzind nerusinarea spurcatelor mele cuvinte, cuprinzandu-se de ras, s’a dus. Iara eu, lepadandu-mi furca, am alergat spre Mare, unde am vazut pre cei ce alergau; acolò am zarit vreo zece barbati carii stau langa Mare, tineri cu trupurile, carii mi s’au parut a-mi fi de ajuns spre pofta mea; las ca mai intrase si altii mai nainte in corabie. Eu, dupre obiceiul meu, cu nerusinare sarind intre dansii, „Luati-ma – le-am zis – si pre mine, oriunde veti merge, pentru ca nu ma voiu afla voua neplacuta!” Inca si alte spurcate cuvinte zicand, i-am pornit pre toti spre ras. Iar aceia, vazandu-mi nerusinarea, luandu-ma m’au dus in corabia lor, si indata am inceput a innota. Iara cele ce de-aicea am facut, cum le voiu spune tie, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limba va grai, sau ce auz va priimi acele lucruri rele ale mele carile le-am facut pre cale si in corabie? Cum si pre cei ce nu voiau, eu ticaloasa, i-am silit la pacat! Sa ma crezi, parinte, ca ma spaimantez, cum a suferit Marea desfranarea mea! Si cum nu si-a cascat pamantul gura sa, si in iad nu m’a cufundat de vie, pre ceea ce am vanat atatea suflete cu latul mortii! Ci socotesc ca Dumnezeu cauta pocainta mea, Cel ce nu voieste moartea pacatosului, ci asteapta cu indelunga rabdare intoarcerea lui.

Asa, si cu acest fel de sarguinta, m’am suit in Ierusalim, si cate zile mai nainte de praznic am petrecut acolò, tot cele de asemenea cu cele dintaiu am facut, ba inca si mai rele. Pentru ca nu eram indestulata cu tinerii ce au fost cu mine in corabie si pre cale, ci si pre altii multi, si cetateni si streini, spre acea spurcaciune ii adunam. Iara dupre ce a sosit serbarea sfintei Inaltari a cinstitei Cruci, eu ca si mai nainte umblam imprejur, vanand sufletele tinerilor. Vazand foarte de dimineata pre toti cu un gand alergand la biserica, m’am dus si eu, si am alergat la cei ce alergau, si am intrat cu dansii in pridvorul bisericii. Si daca a sosit ceasul Sfintei Inaltari a cinstitei Cruci a Domnului, si eu silindu-ma sa intru in biserica cu norodul, ma indesam, dar inapoi silita si impinsa eram; si inghesuindu-ma cu multa osteneala si sila, m’am apropiat de usa bisericii si eu, ticaloasa. Iara dupre ce am pasit pre pragul usii, altii toti fara de oprire intrau, iara pre mine oarecarea putere dumnezeiasca ma oprea, nelasandu-ma sa intru; si iarasi am cercat, dara inapoi m’am impins, si numai eu singura stam in pridvor lepadata; si parandu-mi-se ca din slabiciunea femeiasca mi se intampla aceasta, iarasi cand intrau altii, ma amestecam si ma sileam sa intru; ci m’am ostenit in zadar. Pentru ca iarasi, cand piciorul meu cel pacatos s’a atins de prag, biserica pre toti ii priimea, neoprind pre nimenea, numai pre mine, ticaloasa, nu ma priimea; ci ca o multime de oaste, spre aceasta randuita, ca sa-mi opreasca intrarea, asa oarecarea napraznica putere ma oprea, si iarasi m’am aflat in pridvor. Astfel de trei si de patru ori patimind, ostenindu-ma si nimica sporind, am slabit, si mai mult nu am putut sa ma mai amestec cu cei ce intrau; si intru rusine si deznadajduire fiind, m’am departat si stam intr’un unghiu al pridvorului bisericii. Aici abia mi-am venit in simtire, ca sa inteleg carea era pricina ce ma oprea a vedea lemnul cel de viata facator al Crucii Domnului; pentru ca se atinsese de ochii inimii mele lumina intelegerii ceii mantuitoare, porunca Domnului cea stralucita, carea lumineaza ochii cei sufletesti, aratandu-mi ca tina lucrurilor mele imi opreste intrarea in biserica. Deci am inceput a plange si a ma tangui, in piept a ma bate si a scoate suspinuri dintru adancul inimii. Asa plangand la locul la carele stam, am vazut sus icoana Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu stand la perete, si am zis cautand la dansa, cu ochii si cu mintea fara de abatere: O, Fecioara Stapana, ceea ce ai nascut cu trup pre Dumnezeu Cuvantul! Stiu cu adevarat, ca nu este cu cuviinta, nici cu placere tie, ca sa privesc eu, pacatoasa, cea atat de necurata si spurcata, spre cinstita icoana ta, ceea ce ai trupul si sufletul curat si nevinovat. Si cu dreptate este ca eu urata si lepadata sa fiu despre fecioreasca ta cu curatie; dar auzind ca pentru aceasta Dumnezeu s’au facut om, pre Carele l-ai nascut, ca sa cheme pre cei pacatosi la pocainta, ajuta-mi mie, ceea ce numai eu nu am dela nimenea ajutor; porunceste sa-mi fie si mie neoprita intrarea in biserica, si nu ma lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pre carele cu trupul S’au pironit Dumnezeu cel din tine nascut, carele si-au dat sangele sau pentru a mea mantuire. Porunceste, Stapana, ca si mie, nevrednicei, sa mi se deschida usa spre inchinarea dumnezeestii Cruci; si-mi fii mie chezasuitoare preavrednica de credinta catre Cel ce s’au nascut din tine, ca de acum nu-mi voiu mai spurca trupul nici cu un fel de pacat; ci dupre ce voiu vedea Lemnul cel Sfant al Crucii Fiului tau, ma voiu lepada cu totul de lume si de cele din lume, si ma voiu duce oriunde ma vei povatui tu, ca o chezasuitoare a mantuirii mele. Acestea zicand, si luand oarecarea adeverire, cu credinta aprinzandu-ma, si cu nadejdea cea spre milostivirea Nascatoarei de Dumnezeu intarindu-ma, m’am pornit din locul acela, si ducandu-ma iarasi la cei ce intrau in biserica, m’am amestecat printre dansii, si acum nimenea nu era sa ma impinga in laturi si nimica nu ma oprea sa ma apropiu de usile prin carile se intra in biserica. Atuncea m’a cuprins frica si spaima, si cu totul tremuram si ma zbuciumam. Apoi ajungand la usile acelea carile mi se inchisesera, fara de osteneala am intrat inlauntru in biserica, si cinstitul si de viata facatorul Lemnul Crucii m’am invrednicit a vedea; am cunoscut si tainele lui Dumnezeu, cum ca gata este sa priimeasca pre cei ce se pocaiesc, si cazand la pamant, m’am inchinat cinstitului Lemnului Crucii, l-am sarutat cu frica si am iesit grabindu-ma spre chezasuitoarea mea. Si ajungand unde era sfanta icoana a chezasuitoarei mele scrisa cu mana, si plecand genunchile, m’am inchinat Pururea Fecioarei, si aceste cuvinte am zis: O, pururea fericita Fecioara Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, de vreme ce atata iubire de oameni ai aratat spre mine, si nu te-ai ingretosat de nevrednicele mele rugaciuni, acum vremea este, Stapana, sa plinesc aceea ce cu chezasuirea ta m’am fagaduit; acum oriunde voiesti povatuieste-ma, si-mi fii mie de aicea inainte invatatoare spre mantuire, povatuindu-ma la calea pocaintii. Acestea graindu-le am auzit un glas de departe strigand: De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla!

"O, intru tot cantat Lemn, pe care a fost rastignit Hristos, Cuvantul cel mai sfant decat toti sfintii, primind rugaciunile noastre, de toata primejdia pe toti izbaveste-ne si de chinurile vesnice scapa pe cei ce canta lui DUMNEZEU : Aliluia ! +

Secventa de teatru relatata de tine se aseamana oarecum cu vorbele unui parinte:
Aflat la o nunta, a fost rugat sa tina un cuvant de invatatura tinerilor miri. Fiind luat pe nepregatite, parintele l-a luat de brat pe mire si aratandu-i mireasa, ia zis;
-Uita-te bine la mireasa! O vezi? Ea este Crucea ta!
Apoi a luat-o pe mireasa si aratand catre mire ia zis;
-Uita-te bine la mire! Il vezi? El este Crucea ta!
-SA VA PURTATI UNUL PE ALTUL !!!

Si pt ca mai sus s-a vorbit de vrednicul Dan Puric, imi aduc aminte de o vorba interesanta dea lui, spusa cu prilejiul prezentarii cartii "Sfantul Inchisorilor"

Pe Golgota erau trei cruci:
Crucea asumata, a suferintei asumate de bunavoie , transfigurante. Crucea lui Iisus. Cruce pe care si-a asumat-o si Valeriu Gavencu
Crucea pocaintei, a suferintei si a convertirii de ultim moment. Crucea talharului convertit. Pe care s-au aflat multi dintre cei inchisi!
Si Crucea suferintei in sine, a suferintei primita cu cartire. Crucea talharului cel rau.

Constantin, e minunat acest indemn: Sa va purtati unul pe altul, si nu oricum, ci ca pe o cruce. Cu alte cuvinte, nu vad in sotie amaraciune, ci dulceata, nu e umilire purtarea ei, dimpotriva, e inaltare.

Da-mi Doamne putere sa am in lume bratele asa cum le ai Tu tainic pe cruce: pentru toti.

Sa ne dea aceasta putere , acest dar, la toti, draga Costele!

Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat in crucea Domnului nostru Iisus Hristos” - spune Sfantul Apostol Pavel (Gal. 6, 14). AMIN

Daca nu vom fi si noi imprimati, in sens mistic, de jertfa lui Hristos nu vom intra in imparatia lui Dumnezeu. Sfantul Chiril al Alexandrie ne spune ca in camara Tatalui nu putem intra decat prin Fiul si in stare de jertfa.

Nu intamplator in cadrul Tainei Mirungerii, preotul il unge cu Mir pe cel care a primit botezul (cel ce "s-a imbracat in Hristos") facand chipul Crucii, in frunte, la ochi, la nari, la gura, la piept, la maini. Este si acesta un semn ca toate simturile/simtirile noastre se cer dupa cruce.

Adam si-a intins mainile ca semn de neascultare si a primit moartea, iar Hristos isi intinde mainile din ascultare pe cruce si asa firea umana se vindeca. Sa ne daruiasca Hristos putere, ca prin semnul crucii pe care il facem sa biruim toate patimile.

Sfanta Maria Egipteanca, nu-i asa?Dupa toate detaliile ce ni le-ai dai prin postarile ulterioare, iata-ma ca stiu a raspunde la ghicitoare.Doamne ajuta!

Cel mai mare fragment din Sfâna Cruce , la Mănăstirea Xiropotamou
 

Astăzi , fragmente din lemnul Sfintei Cruci se mai păstrează în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Veneţia , Constantinopol , în Franţa ( Saint Sernin de Toulouse ; Capela "La Vraie - Croix" din Morbihan, Bretania ; Anjou ) , Germania ( Limburg an der Lahn ) , Belgia ( Colegiul "Sf. Cruce din Liege ) , Spania ( Santo Toribo de Liébana ) etc. Cel mai mare fragment din Sfânta Cruce se află la Mănăstirea Xiropotamou ( Muntele Athos ) , fiind adus, în 1992, pentru câteva săptămâni şi în ţara noastră, spre închinare. În anul 2004, cu prilejul hramului Cuvioasei Parascheva , a fost adus la Iaşi un alt fragment din lemnul Sfintei Cruci, care se află la Mănăstirea "Panaghia Soumela" - Veria , Grecia.

Crucea lui Hristos a fost in mijloc,intre cei doi talhari.Pe unul l-a dus in Rai iar pe celalalt in Iad.Pe talharul cel hulitor l-a dus in Iad iar pe cel intelept l-a dus in Rai.Crucea lui Hristos a fost intre cei doi ca o balanta, ca un cantar, ca o sabie ce desparte binele de rau,adevarul de minciuna, impartind dreptate.Crucea reprezinta altarul lui Hristos si Sabia lui Dumnezeu care desparte trupul de duh, binele de rau.Crucea reprezinta Sabia lui Dumnezeu care desparte trupul de suflet, binele de rau, adevarul de neadevar,hula de lauda reprezinta mana cea tare a lui Dumnezeu si toiagul de fier a lui Hristos.Pe cruce Iisus si-a incredintat Duhul in mainile Tatalui.

Daca Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt numiti "intocmai cu Apostolii", cred ca li s-ar potrivi de asemenea si numirea de "Apostoli ai Crucii lui Hristos".

Doua evenimente minuntate legate de Sfanta Cruce au loc in vremea lor. Primul este aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer si in vis, lui Constantin, in ajunul luptei de la Pons Milvius. Acesta constituie actul - chiar daca de unii este contestat - prin care multi istorici si teologi au explicat convertirea lui Constantin cel Mare la crestinism. Evenimentul este consemnat de Eusebiu de Cezareea in Vita Constantini, si de catre Lactantiu in De mortibus persecutorum. La numai un an (313), Constantin dadea Edictul de la Milan prin care oferea libertate de cult crestinilor.

Cel de-al doilea eveniment este Aflarea si Inaltarea Sfintei Cruci pe care o praznuim astazi.

Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta inverea Ta o laudam si o marim, ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti toti credinciosii sa ne inchinam Sfintei Invierii lui Hristos, ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

In jurul anului 325, Sfinta Elena, mama Sfintului Imparat Constantin cel Mare, la vremea cind era deja inaintata in virsta s-a invrednicit cu mare evlavie si smerenie sa faca drumul la Ierusalim in cautarea Sfintei Cruci. Imparatul Adrian inaltase un templu al Afroditei peste Golgota ca sa spurce si sa stearga din amintire locul Patimilor Mintuitoare. Sfinta Elena a dispus ca acel templu sa fie distrus si pamintul indepartat, ceea ce a scos la iveala Mormintul Domnului precum si trei cruci. Una dintre acele cruci s-a crezut pe buna dreptate a fi cea a Domnului nostru, iar celelalte doua ale celor doi tilhari crucificati odata cu El, dar Elena s-a aratat pierduta cind a trebuit sa aleaga care era lemnul mintuirii noastre. La sugestia Sfintului Macarie, arhiepiscopul Ierusalimului, a fost adusa o femeie din Ierusalim, care era pe moarte, ca sa atinga crucile si in momentul in care s-a apropiat de Crucea Domnului s-a facut complet sanatoasa. Ca urmare, Sfinta Cruce a fost ridicata in sus din amvon de Arhiepiscopul Macarie al Ierusalimului si cind oamenii au vazut-o un strigat “Doamne miluieste!”. Dupa descoperirea sa, o bucata din Sfinta Cruce a fost luata la Constantinopol ca binecuvintare. Restul a ramas pina in anul 614 in biserica minunata pe care Sfinta Elena a construit-o acolo. La acea vreme persii au pradat Palestina si au dus Sfinta Cruce in tara lor. Mai tirziu, in anul 628, Imparatul Heraclius, aflat in campanie militara, a recuperat Crucea si, dupa ce a adus-o la Constantinopol, personal a insotit-o la Ierusalim punind-o inapoi la locul ei.

"Mintuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau." (Troparul)

Astazi, 14/27 septembrie, Biserica lui Hristos praznuieste Inaltarea Sfintei Cruci, asa cum a facut-o intotdeauna si neclintit de-a lungul secolelor si asa cum Domnul si-a arat direct voia la vreme de mare tulburare si rascruce.

Mare este taina crestinatatii, mare este Taina Crucii si Invierii lui Hristos! Nici nu a inceput bine anul nou bisericesc si Biserica pe toti ne cheama spre a contempla Taina Crucii lui Hristos. Nici nu incepe bine Postul cel Mare si Biserica, de asemenea, ne cheama sa cinstim Sfanta Cruce a Mantuitorului.

Chinonicul zilei de astazi, "Insemnatu-s-a peste noi, lumina fetei Tale, Doamne!", ne pune inainte legatura dintre asumarea Sfintei Cruci si lumina cea dumnezeiasca. Cine isi asuma cu barbatie si credinta Crucea vietii, prin jertfelnicie, se insemneaza in chip tainic cu Crucea lui Hristos. Acesta se impartaseste astfel de lumina cea dumnezeiasca si sfintitoare.

Altfel spus, "Lumina fetei Domnului", devine prin milostivirea si iubirea Sa fata de noi, "lumina a chipului nostru", ca semn al biruintei asupra vrasmasilor vazuti si nevazuti.

Cântarea Sfintei Cruci
de Gherontie Prodromitul

(versuri)

Astăzi voiesc a-ţi aduce laudă Sfinţită Cruce,
Cântând cu cântare dulce:Bucură-te Sfânta Cruce !(de 2 ori)

Bucură-te, semn ceresc,Cruce steag imparatesc!
Bucură-te ,arma sfanta,Bucură-te ruga sfanta!

Bucură-te , bucurie celor din calatorie!
Bucură-te sfanta arma care pe vrajmaşi îi sfarmă!

Bucură-te , armă tare călătorilor pe mare!
Bucură-te , şi eu ţie, cânt astăzi cu veselie.

Astăzi ţie ţi se închină al meu trup făcut din tină,
Că pe tine când te fac ,de toată năluca scap.

Scap de vrajmaşii cumpliţi ce sunt cu mine învrăjbiţi
Când te am eu păzitoare şi buna străjuitoare.

Atuncea răul vrajmaş n-are la mine lacaş
Şi se scutura şi piere de nespusa ta putere.

Tu eşti a mea mângâiere. O Cruce a mea putere!
Tu eşti povăţuitoare ,tu la Rai îndreptătoare

Tu minuni mari ai făcut de demult de la-nceput
Tu ape ai îndulcit ca mierea le-ai întocmit

Tu Marea Roşie înca , pe cât este de adancă
În doua ai despărţi ,o Cruce lemn fericit.



Tu pe cer te-ai arătat ,creştinului împarat
Visele ai tâlcuit, O Cruce prea fericita!

Având împrejur scrisoare cum că eşti biruitoare
Tu Cruce fiind purtată pe umeri ridicată

De Bunul Stăpân Iisus , mergând la Golgota -n sus
Acolo,Iisus voi ,pe Cruce a Se sui

Unde prin maini şi picioare ,cu cuie străpungătoare,

A fost Sfântul Trup pătruns al Preadulcelui Iisus.

Pentru aceea şi mie , dă-mi scârabă şi bucurie.
Scârbă că sunt pacătos şi nevrednic de Hristos.

Bucurie căci semn sfant , creştinilor pe pamant ,
Eşti tu Cruce mângâiere ,o Cruce a mea putere.

Dă-mi dar ca să biruiesc tot sfatul diavolesc

Dă-mi o inima curată ,dă-mi o minte luminată!

Şi aşa prin darul tău să ma-nvrednicesc şi eu

Vredinic a te lauda , vrednic a te săruta !

Cântându-ţi cântare dulce :Slavă ţie Sfânta Cruce!


http://www.youtube.com/watch?v=IJQO5oAOzPU

Poate suna a blasfemie ingrozitoare dar cum se bucura Sfanta Cruce avand in vedere ca nu este o persoana ?

Sfanta Cruce nu e un obiect; ea e nedespartita de Hristos. Aducandu-i ei slava, ii aducem slava lui Hristos si jertfei Sale.

S-a mai discutat acest aspect - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=4425.

Dar la scoala ai auzit ( sau ai invatat ) despre epitete, comparatii si "PERSONIFICARI' care sunt folosite in genul liric, adica in versuri ?

Hram la Schitul Inaltarea Sf. Cruci la Aiud
 

Foarte impresionant ! Tot mai putini si tot mai slabiti dintre fostii detinuti politici sunt cei ce mai reusesc sa ajunga la parastasul celor martirizati la Aiud, colegii lor de suferinta.
Cu adevarat acestia si-au purtat crucea !

"Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane,
morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrimă de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi."
Radu Gyr



http://www.calvarulaiudului.ro/

crucea ESTE un obiect, nu o persoana. Puterea ce intr-adevar sa manifesta prin ea vine de la Hristos, care a sfintit-o cu jertfa Sa.
Deci Hristos ne apara cu crucea Sa, nu crucea in sine.

Am citit si eu odata acatistul acela al Crucii... si mie mi s-a parut foarte aiurea... cum sa vorbesti cu crucea de parca ar fi o persoana? E deplasat...

Crucea are putere impotriva fortelor raului, dar doar prin Iisus... ne rugam la Iisus, nu la cruce.

Mai bine citim de exemplu... acatistul Patimilor sau acatistul Sfintilor Imparati...

doar o parere. Am acatistul acela acasa, dar si mie mi se pare ca o cam da in idolatrie... din prea multa evlavie sa ajugem sa ne inchinam crucii, nu lui Hristos...

Citesc si nu reusesc sa va inteleg. Voi nu va faceti semnul crucii? Cum sa fie crucea un simplu obiect?! Asta e credinta noastra ortodoxa? oare nu prin cruce a venit mantuire la toata lumea, asa cum cantam in fiecare duminica?


Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui; că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.


Iata un articol interesant:

Referitor la cinstirea Sfintei Cruci printr-un Acatist în care se zice la finalul fiecărui condac şi icos, ca unei persoane, “Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!” şi la preamărirea ei în chip personificat ca o armă nebiruită şi de daruri dătătoare, precum şi ca un altar de jertfă al Arhiereului Hristos, încă de la început noi, creştinii, spunem că nu ne închinăm acesteia ca unui idol făcut din lemn, aşa cum o făceau în Vechiul Testament iudeii când se închinau idolilor din lemn şi de piatră făcuţi de ei pe culmile deluroase ale Israelului, fapt pentru care au şi fost pedepsiţi, ci ne închinăm ei cu ea, ca unui Lemn de viaţă dătător. Ne închinăm, aşadar, acesteia prin însăşi ea (crucea, căci nu ştim altfel să ne închinăm decât făcându-ne… semnul crucii) şi prin ea lui Dumnezeu, care i-a dat o putere aşa de mare încât, precum o zice şi acatistul, izgoneşte diavolii, revarsă tămăduiri tuturor celor ce bolesc, luminează lumea şi îngerii, dăruieşte celor ce-şi fac cinstitul semn darurile Sfântului Duh, aduce binecuvântarea lui Dumnezeu şi sfinţeşte sufletele. Cu ea toate se pecetluiesc şi tot prin ea toate sunt pecetluite. Ea este pentru noi, ca şi creştini, totul. Aşadar, o avem cu noi pretutindeni: în biserici pe pereţi pictată, în slujbe de credincioşi însemnată, de preoţi cu binecuvântare dată, în luptă cu vrăjmaşii temută armă şi lui Dumnezeu închinare ne-ruşinată. Ea este, deci, mai mult decât un semn, sau un simplu lemn, ci este darul şi puterea lui Dumnezeu; este de fapt pecetea lui Dumnezeu în noi. În ea Îl vedem ca-ntr-o icoană pe Hristos răstignit. Prin ea cu noi este Dumnezeu. Ea este cheia uşii Raiului cu care ne mântuim şi prin care pe Hristos jertfit Îl preamărim.

Ştiu că mulţi s-au smintit citind acest Acatist, crezând iniţial că este vorba ori de o cădere în idolatrie, pentru că zic unii că ne închinăm obiectului sau semnului crucii în sine, ori că dăm dovadă de naivitate, pentru că îi atribuim Crucii însuşiri omeneşti; dar îl avem pe Sfântul Serafim de Sarov ca model şi îndemnător spre aceasta, fiindcă în pravila săptămânală a lui, el mereu citea Acatistul Sfintei Cruci în forma cum o regăsim şi noi astăzi.

Îmi mai aduc aminte şi de cuvintele unui stareţ pe care le-am auzit de curând la o mânăstire la care am mers, cum amintea în predică cuvintele unui bătrân pentru cinstirea Sfintei Cruci şi preţuirea Acatistului închinat ei. El spunea că aşa cum la sfinţirea unei biserici sfântul prestol (sfânta masă) este sfinţită în mod personificat prin ştergerea, spălarea, ungerea şi înveşmântarea ei de către arhiereu, asemenea unui copil, aşa şi Sfânta Cruce este cinstită printr-un Acatist în mod personificat, pentru că puterea pe care o are nu vine de la materia sau simbolul ei, ci a dobândit-o de la Hristos care S-a jertfit pe ea ca pe o sfântă masă. Astfel, puterea ei este de fapt a lui Hristos, şi închinându-ne aceleia, ne închinăm de fapt Lui, pentru că nimeni nu-şi face semnul crucii fără să ceară vreun folos oarecare, ori pentru că nădăjduieşte în materia lemnului sau în mod masonic în puterea simbolului, ci ca să obţină ajutor, har, binecuvântare şi sfinţire de la Dumnezeu. Vorbirea este, deci, personificată în Acatist tocmai ca să ne dăm seama că Hristos este Cel care lucrează prin ea mântuirea noastră. Ce ar fi crucea fără Hristos răstignit pe ea?… Nici măcar armă împotriva diavolilor. Dar Hristos fără Cruce, ce fel de Hristos ar fi fost?… probabil aşa cum îl aşteptau iudeii pe Mesia să vină… Cu ea, însă, se pecetluieşte, în numele lui Hristos, totul şi toate (natura, închinarea şi sufletul).

În această “Pecete” stă de fapt ascunsă o taină mare, pentru că prin pecetluire se realizează unirea deplină dintre om şi Dumnezeu.

“Crucii Tale ne închinăm Stăpâne,

şi Sfântă Învierea Ta slăvim”[1]

http://theologhia.wordpress.com/2010...sfintei-cruci/

Probabil s-a mai vorbit pe forum si n-am citit si sunt sigura ca multi stiu, dar pentru cei care nu, vreau sa le spun.

Poate ati auzit de Pelerinajul Sfintei Cruci pe Calea Victoriei din Capitala.

"Biserica „Sfantul Vasile” de pe Calea Victoriei, din Capitala, isi va sarbatori pe 14 septembrie, pentru prima data, cel de-al doilea hram: Inaltarea Sfintei Cruci. Sarbatoarea este dublata de faptul ca lacasul de cult adaposteste si un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci. Cu acest prilej, in ajunul sarbatorii, bucurestenii sunt asteptati sa participe la pelerinajul „Calea Sfintei Cruci - Scara catre cer”, acesta urmand sa fie organizat pe Calea Victoriei.

Potrivit declaratiei parintelui Cristian Trandafir, parohul Bisericii „Sfantul Vasile” - Calea Victoriei, pe 13 septembrie, in ajun, incepand cu orele 16:30, se va savarsi slujba Privegherii, adica Vecernia Mare, Litia si Acatistul Sfintei Cruci, in fata raclei cu Lemnul Sfintei Cruci, acolo unde se afla si moastele Sfantului Ioan Botezatorul, Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfintilor Trifon, Teodor Tiron,Elefterie, Haralambie si Paraschevi. Dupa aceasta slujba de Priveghere, se va incepe procesiunea pe Calea Victoriei incepand de la Biserica Sfintei Cruci si a Sfantului Vasile cel Mare si se va merge pe Calea Victoriei pana in Parcul Nicolae Iorga, unde se va inconjura acest parc cu cantari si rugaciuni. Se va sustine un concert de cantari inchinate Sfintei Cruci de Corul Tronos al Catedralei Patriarhale si se vor sfinti cruciulitele pe care credinciosii le vor purta in aceasta procesiune-pelerinaj.

Sfanta Liturghie din ziua hramului va fi oficiata de un delegat al Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane."
http://www.crestinortodox.ro/inaltar...ci-121191.html

Doresc sa va spun ca racla cu Lemnul Sfintei Cruci, acolo unde se afla si moastele Sfantului Ioan Botezatorul, Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfintilor Trifon, Teodor Tiron,Elefterie, Haralambie si Paraschevi este deschisa in continuare la Biserica Sfantul Vasile din capitala, care mai nou se numeste, Biserica Sfintei Cruci si a Sfantului Vasile.

Racla este in incinta Bisericii si oricine doreste se poate inchina la ea. In timpul zilei, s-ar putea sa fii singur cu Sfanta Cruce si Sfintele Moaste. Seara este dusa in "spate", probabil in altar, nu stiu exact.

http://www.ziuaveche.ro/cultura-reli...uci-50845.html

P.S. De la Piata Romana, vis-a-vis de ASE, sau statie, este Bulevardul Dacia. Se merge pe Bulevardul Dacia cam zece minute, indreptandu-va catre Calea Victoriei( pe partea dreapta, se trece de Hotel Duke, Restaurantul Cosmopolitan, Bistro Jaristea, Coafor 11) ajungand la Parcul Academiei. La intersectia, unde aveti parcul in fata, faceti la dreapta pe Calea Victoriei si veti trece de Biserica Sfantului Nicolae Tabacu, Parcul Nicolae Iorga, Strada Nicolae Iorga, Strada Gheorge Manu si imediat apare Biserica Sfintei Cruci si a Sfantului Vasile.

http://maps.google.ro/maps?hl=ro&q=h...ed=0CBgQ8gEwAA