|
Poezie crestina nu esti tu de vina ca
Oamenii de astazi traiesc cum traiesc... Existenta ta Zi de zi ar trebui sa umple Inimile lor cu pace, LUMINA, Ei, dar Tu ai fost parasita de Cei mai multi locuitori ai planetei, Ranile tale, facute de cuvintele fara noima rostite de Ei, nu se vor vindeca decat atunci cand Sufletele acelora care le-au rostit vor invata ca Timpul este pretios si nu trebuie pierdut cu nimicuri, ca IUBIREA uneste, aduce bucurie si niciodata ea nu aduce decat LACRIMI de fericire... Nimeni nu poate sa cunoasca ADEVARATA IUBIRE decat Atunci cand intelege ca EA ESTE VESNICA, nu piere niciodata. |
[b]A devarata
Dragoste Este aceea care Viata o transforma in Alinare, Rugaciune neincetata, Adevar, Timp bine folosit, Atentie deosebita acordata saracilor! Dragostea care traieste prin Rugaciune se hraneste, Asculta Glasul Omniprezentului Dumnezeu, Surade in vreme de necaz, Tace si se roaga mereu, mereu. Ea, Dragostea vrea salvarea ta, si a mea ! |
Timp pierdut ? Mai bine citeste 10 capitole din Noul Testament si 4 din Vechiul in fiecare zi. Sau cate 5 zile din Vietile Sfintilor in fiecare zi si ai inmultii virtutiile. Filosofia niciodata nu a apropiat de Dumnezeu. Ci doar lepadarea de ea. Vezi Pascal cu frumoasa lui teorie. Doamne ajuta !
|
Rugaciune - poezie crestina de Octavian Goga
Rugaciune (de Octavian Goga)
Ratacitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios , stapâne, În fata stralucirii tale. În drum mi se desfac prapastii, Si-n negura se-mbraca zarea. Eu în genunchi spre tine caut: Parinte,-orânduie-mi cararea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapa, Cum vor sa-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapa. Din valul lumii lor ma smulge Si cu povata ta-nteleapta, În veci spre cei ramasi în urma, Tu, Doamne, vazul meu îndreapta. Dezleaga mintii mele taina Si legea farmecelor firii. Sadeste-n bratul meu de-a pururi Taria urii si-a iubirii. Da-mi cântecul si da-mi lumina Si zvonul firi-ndragostite, Da-i raza soarelui de vara Pleoapei mele obosite. Alunga patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge, Si de durerea altor inimi Învata-ma pe mine-a plânge. Nu rostul meu, de-a pururi prada Ursitei mastere si rele, Ci jalea unei lumi, parinte, Sa plânga-n lacrimile mele. Da-mi tot amarul, toata truda Atâtor doruri fara leacuri, Da-mi viforul în care urla Si gem robiile de veacuri. De mult gem umilitii-n umbra, Cu umeri gârbovi de povara... Durerea lor înfricosata În inima tu mi-o coboara. În suflet seamana-mi furtuna, Sa-l simt în matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsa Pe strunele înfiorate; Si cum sub bolta lui aprinsa, În smalt de fulgere albastre, Încheaga-si glasul de arama: Cântarea patimirii noastre. http://www.cerculpoetilor.net/poezii-crestine.html |
Murim... ca maine
Murim... ca maine (de Magda Isanos)
E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi, poate chiar maine, pomii de pe-alee acolo unde-i vezi or sa mai stee voiosi, in vreme ce vom putrezi. Atata soare, Doamne,-atata soare o sa mai fie-n lume dupa noi; cortegii de-anotimpuri si de ploi, cu par din care siruie racoare... Si iarba asta o sa mai rasara, iar luna tot asa o sa se plece, mirata, peste apa care trece- noi singuri n-o sa fim a doua oara. Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate gasi atata vreme pentru ura, cand viata e de-abia o picatura intre minutu-acesta care bate si celalalt - si-mi pare nenteles si trist ca nu privim la cer mai des, ca nu culegem flori si nu zambim, noi, care-asa de repede murim. |
Mi-e dor de Tine, Doamne
Mi-e dor de Tine Doamne (Autor: Vasile Gurgu)
Mi-e dor de Tine Doamne Stapanul meu preasfant, Ce-as face fara Tine Strain pe-acest pamant? Mi-e dor sa vii Isuse Din nou din vesnicii, C-atunci cand vii; o Doamne! Sunt numai bucurii. Ai Tai copii Isuse Te-asteapta ne-ncetat, Sa-i iei din- asta lume Sa scape de pacat. Cu inima deschisa Si sufletul spre cer, Te lauda-n rugaciune Si mantuire-ti cer. De-aceea o Isuse mi-e dor ca sa revii, Mi-e dor sa merg cu Tine, mi-e dor de vesnicii; Mi-e dor sa-l vad pe TATA, sa stau la pieptul Sau Sa-i multumesc din suflet ca sunt copilul Sau. O vino Doamne sfinte Asculta ruga mea, Mi-e dor de clipa-ceea Mi-e dor de pacea Ta. http://www.cercetatiscripturile.org/article.php?id=1242 |
Comori
Unul cate unul, Dumnezeu mi-a luat Toate lucrurile la care tineam atat de mult Pana cand am ramas cu mainile goale. Am pierdut toate jucariile care straluceau atat de frumos. Si mergeam pe drumurile acestei lumi, Suspinand in zdrente. Pana cand am auzit vocea Lui spunandu-mi: "Ridica-ti mainile goale spre Mine!" Asa ca mi-am intins mainile spre cer, Si El le-a umplut cu o multime De bogatii ceresti si nevazute. Pana cand mainile mele nu le-au mai putut tine. Si am inteles, in sfarsit, Cu mintea mea simpla si lipsita de intelepciune Ca Dumnezeu nu putea sa-Si reverse bogatiile In niste maini deja pline. Martha Snell Nicholson |
Citat:
Poezia, "filozofeala" crestina si literatura beletristica bazata pe fantezii cu tematica crestina nu au ce cauta in viata ortodoxului...deoarece il mina mai departe in minciuna de sine, in fantezie, inchipuiri si imaginatie care tin de altceva nu de crestinismul adevarat. |
Ce stii tu ce-i frumos... :23:
|
Citat:
|
Parintele Teofil Paraian - mare iubitor de frumos - recita din poeziile monahiei Teodosia- poeta Zorica Lascu.Psalmii lui David , "Cantare cantarilor"- sunt doar cateva exemple incurajatoare pentru a iubi poezia.
|
"O, om!!!", de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume, De tot ce spui, în scris sau grai De pilda ce la alții dai, Căci ea, mereu, spre iad sau Rai, Pe mulți o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să pui În viața ta, în toată, Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus ... în veci nu-l mai aduni Și vei culege roada lui Ori viu, ori mort, odată. Ai spus o vorbă; vorba ta, Mergând din gură-n gură, Va-nveseli sau va-ntrista, Va curăți sau va-ntina, Rodind sămânța pusă-n ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt ... cuvântul scris E-un leac sau o otravă, Tu vei muri, dar tot ce-ai scris Rămâne-n urmă drum deschis Spre moarte sau spre Paradis, Spre-ocară sau spre slavă. Ai spus un cântec, versul tău Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăție sau desfrâu, Lăsând în inimi rodul său De har sau de rușine. Arăți o cale; calea ta În urma ta nu piere, E calea bună sau e rea, Va prăbuși sau va-nălța, Vor merge suflete pe ea Spre cer sau spre durere. Trăiești o viață ... viața ta E una, numai una, Oricum ar fi, tu nu uita Cum ți-o trăiești vei câștiga Ori fericire pe vecie, Ori chin pe totdeauna. O, om!!! Ce mari răspunderi ai, Tu vei pleca din lume, De ce ai spus, prin viu sau grai Sau lași prin pilda care-o dai Pe mulți, pe mulți, spre iad sai Rai Mereu o să-i îndrume. Deci, nu uita, fii credincios Cu grijă și cu teamă Să lași în urmă luminos, Un semn, un gând, un drum frumos, Căci pentru toate, neîndoios, Odată vei da seamă!!! (Sfântul Ioan Iacob Hozevitul - O, om!!!) Vă rog frumos să mă iertați și pe mine, păcătosul cel dintâi! |
Te prind fiori,te simti murdar,
Te-a prins pacatul la rascruce. Si tu nu stii,copil fugar, C-am fost lovit cu-atat amar Si-am stat,in locul tau,pe cruce... Te uiti la cer,te simti zdrobit, Nu-i nimenea sa te-nteleaga! Si tu nu stii,n-ai auzit Ca,pentru tot ce-ai savarsit, Eu am platit pedeapsa-ntreaga... O,cat ai vrea sa fii curat Si sa incepi o viata noua! Si tu nu stii,tu n-ai aflat Ca,pentru tine,mi-am lasat Strapunse mainile-amandoua... Ce fericiti sunt fratii mei, Toti cei iertati de fapte rele Si tu nu stii si tu nu vrei Sa-ntinzi doar mana si sa iei Ofranda indurarii mele! Ti-a spus un duh neintelept Ca nu mai poti gasi iubire... Si tu nu stii ca tot ce-astept E doar sa vii,sa-mi cazi la piept Cu un cuvant de multumire... O,vino dar,te chem sa vii, Sa-ti iei din mana Mea cununa! Si-atunci vei stii ce azi nu stii: C-ai fost al Meu,din vesnicii, Si esti al Meu pe totdeauna! |
Psalm medieval,de Vintila Horia
"Din razele goale ce flutura-n geam
Albind printre gratii arcatele bolti Da-mi chipul Tau Doamne, si pune-L balsam Pe pieptul meu palid, zdrobit intre colti. Din cuiele aspre vreau sangele ud, Sa-l vad pe podele cum picura cald Si-n bezna cum cade ritmat, sa-l aud Ca timpul in ceasul din turnul inalt Adancul din mine ce picura-ntr-una Aduna-l in cupa iertarilor Tale, Ca ultimul tipat cand tremura luna, In rai sa rodeasca belsug de petale." Maretia omului pe pamant incepe cu sfintii, poetii si filozofii.In ortodoxie nu exista granite intre poezie si rugaciune.Si una si cealalta au drept scop frumosul, sublimul si divinul.Armonia si frumusetea sunt legile lor prin care omul se vrea in legatura cu vesnicia. |
Dincolo de toate
Dincolo de stele, departe in zari - esti Tu Doamne, Dincolo de zari, dincolo de nori, In surasul soarelui aninat de bolta cerului, In magica si tainica lumina a lunii - strajerul noptilor lumii, Dincolo de noi, de gandurile si patimile noastre In urma colbului ce se pierde sub copitele cailor vremii, In inimile noastre zdrobite, in lacrimile noastre amare, In sangele noastru bolnav de lipsa iubirii, In timpul ce trece si nu se mai intoarce, Dincolo de vrajbele si orgoliile noastre, Dincolo de toate, Esti Tu Doamne, Cel Care ne astepti intotdeauna Cu bratele deschise - neplictisit, Cu iubirea nesecata, cu rabdarea intreaga... Din vesnicie ai venit pentreu noi - Ca sa ne primesti cu bratele deschise In maretia iubirii Tale... Tu esti al meu!...Cum esti si pt. fiecare! |
Te căutam...
Te căutam, o Doamne, dincolo de cer,
Încercând să sfarm hotarul infinitului, Să pot zări un licăr si-o aripă de înger Si-apoi să cred în existenta Ta. Te-am căutat, Doamne, dincolo de stiintă, Încercând să trec de pragul relativului, Să mă scufund, încet, în starea Absolută Si-apoi să cred în existenta Ta. Te căutam, Doamne,-n rotundul ratiunii, Încercând să desfac piatra filozofului, Să sorb, un strop măcar, din apa-ntelepciunii Si-apoi să cred în existenta Ta. Te-am căutat, la urmă, si-n inima mea, Încercând să zdrobesc zgura păcatului, Si te-am aflat smerit în Iubirea Ce creste curat din existenta Ta. |
Poezia este o ARTA prin care se exprima un ADEVAR,cine nu intelge sau nu iubeste poezia nu este destul de profund ,nu are adancimea necesara de a patrunde un sentiment asa de inaltator pe care un vers cu rima sau fara poate sa ti-l transmita prin idea pe care o propaga.Da sunt de acord si eu cu BotosRemusEmilian si andrecozia,izvorul scripturistic este mai valoros decat arta alternativa,dar orice arta isi are radacinile in ETERNITATE.
|
Poezii crestine
Batranul cersetor
La coltul strazii e un cersetor Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume Decat aceea unde, fara nume, El ispaseste rasul tuturor. Adolescentii se mai tin de glume Si-i pun in palma semne de-ale lor, El e batran si intelegator, Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume. Si cine observa, int-o doara, Ca el e-aici din vremuri de demult, Imperturbabil, in acest tumult, El, cersetorul, a uitat sa moara. Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza, In el e Dumnezeu, ce sta de paza. Adrian Paunescu |
Poezie crestina
„Căsuța mea de scânduri s-a aprins“
Inspirația harică cu care Zorica Lațcu lucra transpare din poeziile sale, versurile uneori asemănându-se cu cele ale Sfântului Simeon Noul Teolog. Un exemplu, poezia Focul: Căsuța mea de scânduri s-a aprins. Ardea în noapte. Focul a cuprins Și tindă, și odăi, și coperiș. Voiam să plec din casă pe furiș, C-o legătură-n mână. N-am putut. În val de flăcări albe m-am zbătut; Vecinii toți dormeau; și de-n zadar Plângeam, închisă-n grinzile de jar. Și, ca să pot scăpa din casa mea, Am lepădat și haina, căci ardea Și-am aruncat și legătura-n foc. Mă-năbușeam și nu vedeam deloc; Cuprinsă de uimirea morții, stam În oarbă nemișcare. Așteptam Să ardă-n mine tot, să fiu un scrum Și vântul să mă vânture pe drum. Am auzit un zvon de prăbușiri, Și casa mea pieri; subțiri, subțiri, Se ridicară palele de fum... În goliciunea mea pornii la drum. Cerșeam lumini și-n pragul nopții reci S-au fost deschis zări albe de poteci. Curată ca o candelă-n altar, Cu trupul plin de răni și greu de har, M-am pomenit urcând pe scări cerești, Spre miezul dragostei dumnezeiești. Știam acum că focul fost-a pus În casa mea, de mâna lui Iisus. |
VĂPAIA VIE A IUBIRII
Cîntecele sufletului aflat în intimă comunicare și unire cu iubirea lui Dumnezeu 1 O, văpaie de iubire vie, ce duios rănești străfundul miez al sufletului meu, de-acum fără șovăire, isprăvește, de voiești, și rupe vălul, să te gust mereu! 2 O, tămadă arzătoare! O, blagoslovită rană! O, mînă care blînd le mîngîi toate, veșniciei știutoare și păcatului dojană, prin tine moartea viață se socoate! 3 O, voi, sfeșnice aprinse sub a căror strălucire ale simțirii grote fioroase, ce zăceau în beznă-ncinse, căpătară-nvrednicire spre cel iubit să ardă radioase! 4 Cît de blîndă și duioasă pe-al meu sîn îți e hodina, ca-ntr-un lăcaș ascuns de sihăstrie; cu mireasma-i glorioasă, răsuflarea ta, divina, ce gíngaș dor îmi iscă-n suflet mie! (Sf.Ioan al Crucii) |
Răsărit de Soare
Ofrandă adusă Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului Un Soare Luminos Se naște prin Cristos Un Rege Preamărit Un Dumnezeu Slăvit Un Dumnezeu Preasfânt Răsare pe pământ Să ne transforme-n Rai A vieții lună mai Frumoase sărbători Cu pace și cu flori El astăzi a vestit Cerescul Răsărit Prin care s-a-ntrupat Cel fără de păcat Prin care s-a jertfit Cel fără de sfârșit Luând asupra Lui Păcatul omului Păcatul cel cumplit De Domnul ispășit O jertfă ce-n vecie Rămâne pururi vie Ca să transforme-n duh Al vieții noastre lut Răsare Soare Sfânt Speranța pe pământ Celestul Ziditor Cuvântul în tăcere Lumină selenară Eternă bucurie Un Dumnezeu Mărire Statornic în iubire De pace dătător Atotstăpânitor Prin Harul nepătat Cel Sfânt și Preacurat Isus cel Luminat Cuvântul întrupat Cristosul Împărat Cel Binecuvântat Cu noi s-a-nmormântat Din morți a înviat Viu ni s-a arătat La Cer s-a înălțat Nădejdea Mântuirii El ne-a dat. Autoarea este o credincioasa oarecare de la parohia vecina. |
..
"Smerit gand voiesc a fi
Flamanda zbatere de pleope Sa pot mai des a Te slavi Si sa-Ti raman aproape. Mergand prin tina, pacatos, M-ai ridicat pe mine Prea-Bunule Iisus Hristos Nevrednic sunt de tine" |
Citat:
E atat de frumoasa! Felicitari, mai vrem astfel de poezi-minunate! |
..
"Toamna tarzie, mustind a Cruce
zvarcolirea de sarpe a aerului incet ma cuprinde. E lipsa de Tine, Doamne, si e sange! Zac inimi impaturite-n tina se zbenguie-n placeri abjecte de-o clipa rasul si bucuria lor e scrasnet de dinti.. Unii inca Te mai simt lovindu-Te, batjocorindu-Te.. Veselie inmuiata-n spaima (ca Sfanta Litie) si vis si gheata ce strange Lumina in hoituri inca vii. Nevrednici suntem, Doamne., Ne iarta!" |
[quote=Mihaela09;309113]...........................................
E atat de frumoasa! Felicitari, mai vrem astfel de poezi-minunate! si MINULESCU ARE CEVA FRUMOS... |
Versuri ale unei cantari duhovnicesti:
De la iesle pan' la cruce De la iesle pan' la cruce Cat amar, cat suflet frant! Ce alean, ce mila dulce Te-a putut din cer aduce Pe pamant? De la staul la Golgota Jalea cum sa ti-o cuprind? Trist priveai spre cruce bolta Muntii grei porneau revolta Clocotind. De la scutec pan' la cuie Numai rani si vanatai; Ce cuvinte pot sa spuie Cum plangeai pe cararuie Pentru-ai tai? Din Egipt la Ghetsimani Numai drum si privegheri Te pandeau mereu dusmanii Pana n-au mai fost betanii Nicaieri... De la iesle pan' la mine Cate lacrimi, cati martiri! Unde mai gasim cat Tine? Doamne, sa-Ti aduc mai bine Multumiri. |
IISUS e vesnic calator
Iisuse vesnic calator
Tu bati strain si iubitor La usile-ncuiate. Nimic Tu nu ceri nimanui Cand bati si-astepti sa vina Ci vrei sa lasi in casa lui Din pacea Ta divina. Ai vrea din viata Ta sa-i dai Caci viata lui e moarta Dar el nu vrea, Tu plangi si stai Afara, langa poarta. Tu, Domnul dragostei ai sta Pe veci de veci cu dansul Si bati, si-astepti, dar el nu vrea Si stand te scapa plansul. Eram copil cand Te-am vazut La poarta mea, straine, Si sa-ti deschid ai tot batut Sa intri si la mine. Dar lumea-mi spune sa nu vin Ca viata Ta-i amara Am vreme, colo, mai tarziu Si, Te-am lasat afara De-atunci trecura ani sirag Din viata-mi amarata Tu tot ai plans straine drag La poarta zavorata Tarziu, Ti-am auzit din nou Chemarea Ta duioasa, Inceata, stinsa... un ecou... O, lasa-Ma in casa... O, lasa-n suflet sa-ti strabat Cu pacea Mea cereasca Cat ceru-n lung si marea-n lat Nu pot sa-ti daruiasca Dar lumea spune sa Te las Afara si-astadata Tu tot la usa ai ramas Si usa-i incuiata Te-am auzit ani multi la rand Chemandu-ma pe mine Dar n-am deschis, iar Tu plangand Te-ai dus strain in lume. Dar astazi singur ma-nfior De-a mele fapte rele Iisuse, si te chem cu dor In noaptea vietii mele O, vino iar, Iisuse bland Mai bate iar o data Te-astept cu sufletul plangand Si usa-i descuiata. |
Da-mi cuvinte Doamne
Da-mi cuvinte Doamne! As vrea atatea sa i-ti spun ! Pe cele mai frumoase sa le-adun, Sa-ti impletesc poeme Prin care sa te cheme Al inimii tumult. As vrea asa de mult Sa-ti povestesc Isuse Cuvintele nespuse Din glasul nestiut. Mai da-mi un strop de har Sa Te ating pe cruce La calvar Sa stiu cat m-ai iubit Si cat ai suferit |
Omul meu de rugaciune
http://files.myopera.com/dianoraioan...rugandu-se.jpg Omul meu de rugaciune
Plange-n inima si-mi spune: "Haide, nu mai adasta Domnului de a-I urma!" Eu privesc la el cu jind: N-am putere sa-l cuprind - Sunt legata intr-o ata C-o farama din cea viata De marunte mangaieri... Erau multe pana ieri Legaturile ce-aveam Cand in lume petreceam. Astazi, una mi-a ramas: Scriitorul de pripas... Ma intampina un gand: Oare n-o muri curand, Sa dea locul lui in mine Omului de rugaciune?... Scriitorul ce mi-ai dat, Doamne,-l vreau ingenuncheat, Sa-Ti aduca el prinos Toata slova cu folos Si rostirea sa-si adune Intr-un strigat: rugaciune! |
Ștergarul
Costache Ioanid (1912-1987) La Cina cea de Paște, în camera de sus, Înconjurat de-apostoli, S-a așezat Iisus. Se revărsă din sfeșnic o galbenă lumină pe pâinile calde, pe mielul fără vină… Era plăcut prilejul și toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Și-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor ședea la rugă? Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă? O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Și Duhul îi întreabă, cu șoapta Lui ușoară: - N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară? - Chiar eu?… Nu șade bine. – Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? – Eu stau lângă Stăpân… - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu cel ce ții punga? – Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Și mielul l-am străpuns… - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială… - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…? Și-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Și brâul și haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Și-a-nfășurat ștergarul, S-a aplecat ușor Să-și spele ucenicii, ca rob al tuturor! De-atunci pe apa vremii, atâția ani s-au dus. Și-acum a câta oară? – Se-așează iar Iisus Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ți pui tu, Gheorghe, ștergarul astă seară?… Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?… Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie și-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraților tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, Batiste-n care lacrimi în taină se preling, Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, Sunt oameni singuratici, lipsiți de mângâiere, Sunt prunci rămași acasă, cu-o mamă în spital, Sunt suferinzi ce-așteaptă al Cerului semnal. Se cere osteneală si jertfă uneori. Și nopți de priveghere și iarăși muncă-n zori. Nu mânui Cuvântul, când harul nu ți-e dat, Cât mătura și acul și rufa de spălat, Cât cratița, toporul și roata la fântână, Ciocanu-n tabla casei și-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi și să mângâi; Să-l scoți apoi la soare și să-i alini amarul. Nu vrei cu Mine, frate, să-ți înfășori ștergarul? - Chiar eu?… Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân… - Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? – Chiar eu? Se-aude același trist răspuns. Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui și haina, Iubirea fără margini trăindu-și iarăși taina, Încet – a câta oară? – S-a ridicat Iisus Și, plin de-atâtea gânduri, ștergarul iar și-a pus. Așa cum o mlădiță se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă! El, Împăratul Vieții, din nou e rob și slugă! Veniți, leproși ai lumii, murdari de-ai ei țărână! Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână! Veniți, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!… * Voi, frați, goniți mândria, visările și somnul! Luați cu drag ștergarul alăturea de Domnul! Și nu uitați pe cale, orice lucrare-i bună, Dar cine ia ștergarul, acela ia cunună! |
Adrian Paunescu
Călugăr
Doamne, fă-mă călugăr Și cheamă-mă până la tine Să-ți spun adevarul Despre marele dezastru pământesc. Doamne, fă-mă călugăr. Au fost haituiți, Au fost ofensați, Dar călugării au totuși O oarecare liberă trecere La vamile cerului. Undeva, la Cheia, Am auzit eu că există O scară de rășină de brad Care ajunge până la tine, Doamne, Lasă-mă să urc și să-ți spun. Voi gasi-o chiar dacă Nu e în evidența primăriei din Mîneciu O voi gasi-o după miros, După mirosul morților După mirosul viilor, După mirosul de tămâie. O voi gasi-o și voi veni Să-ți spun ce rău e pe pământ Să-ți spun că-n luptele pentru dreptate Dreptate a ieșit Atât de zdrobitor victorioasă Încât a devenit idee, Nu mai are nici o realitate |
rugaciune
|
Fa-ti timp...
În trecerea grăbită în lumea către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci, Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând, Fă-ți timp să poți cu milă să le alini trecând. Fă-ți timp pentru adevăruri și adânciri în vis, Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis. Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă-un izvor, Fă-ți timp s-auzi ce-ți spune o floare, un cocor, Fă-ți timp s-aștepți din urmă, când mergi, un slăbănog, Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi. Fă-ți timp să stai cu mama și cu tatăl tău, bătrâni. Fă-ți timp de-o vorba bună și-o coajă pentru câini. Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios, Fă-ți timp să fii și-al casei în slugă lui Hristos. Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic, Fă-ți timp, că viața trece și când nu faci nimic. Fă-ți timp să guști frumusețea din tot ce e curat; Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat. Fă-ți timp pentru cuvântul lui Dumnezeu să stai. Fă-ți timp, căci toate-acestea-s pentru tine-un grai, Fă-ți timp s-asculți din toate, din toate să înveți; Fă-ți timp să-i dai vieții, morții tale preț. Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi, Comoara risipită a vieții n-o mai strângi! |
nu va vindeti...
Nu te vinde pe gunoaie,amagit de juraminte;
Viata ta e mult mai scumpa,decat ciorbele de linte! Si nu-L vinde nici pe Domnul,care te-a rascumparat Caci in sangele Lui este,pretul tau adevarat. -Unge-ti ochii frate draga,cu cereasca alifie, Caci de ei atarna viatasi antreaga-ti vesnicie. Eva a privit antr-una fructul ne angaduit, Si -a pierdut gradina pacii,harul cerului iubit.- Dima predica-Scrpitura si mergea chiar in misiune, Dar privea si la vitrina cu pacatele nebune; Tot uitandu-se la ele,azi un pic, maine un pic, A pierdut cununa vietii,pentru lucruri de nimic. -Iar femeia eleganta,harnica lui lot sotie, Oare nu-si scapase viata din Sodoma de urgie? Dar an clipa cea nefasta,ochii i-au fugit-napoi, Si se prefacu in sare inghetata intr-un sloi. -Ia-l pe Moise ca de pilda,cel ce scos din asuprire, Si-a pironit prin credinta ochii spre rasplatire; A privit numai la Domnul si prin EL s-a ridicat Fara teama de mania Faraonului turbat. -Iuda n-a vandut pe IIsus...iuda s-a vandut pe sine! Si ispititorul vine cu argintii si la tine. Cand il vezi ca da tarcoale,striga-i tare ,raspicat; ,,Am fost cumparat de IISUS,targul este incheiat.'' |
Sunt superbe poeziile crestine pe care le postati.Multumesc
Pun si eu una: S-a născut Mântuitorul, In ce zi,de mare bucurie, Te-ai născut Isus Cristos, Așteptat de Domnul nostru, Pentru toți acei de jos. Ai venit ân strălucire, Ca „Luceafăr” minunat, Să ne aduci „Mântuirea”, Domn și mare Impărat ! Magii ți-au vestit venirea, Tocmai de la răsărit, Impărțindu-și bucuria, Ei, la oameni le-a vorbit. Intâlnit-am ântr-o iesle, Pruncul sfânt,numit „Mesia”, Acel care-i „ Salvatorul „ Pentru cer” Mântuitorul” Alergați cu mic cu mare, Spre Ierusalimul sfânt , Cântați-i Glorie și Osanale, Celui ce-a salvat acest pământ. Amin ! |
Mos ajun
de Dragos Ionescu
E ziua de mos ajun Cu toti ne adunam la masa Si inocenta ruga, Uram un an mai bun Cuprins de mila si de har Pe toti el ne priveste E domnul nostru Isus Venit printre noi Sa ne auda Lacrimile ce au curs ! |
"Nu mai sunt cuvinte să poată lăuda
Toată făptura și zidirea Ta Muntele, valea, câte sunt în ea, Cerul și marea și inima mea Toate se-nchină Creatorului Și mulțumire aduc Domnului. Nu mai sunt cuvinte să poată lăuda Toată faptură și zidirea Ta Cerul și marea, câte sunt în ea, Muntele, valea și inima mea Toate se-nchină Ziditorului Și mulțumire aduc Domnului." de Monahul Efrem Sihastrul |
Un an....
De Dragos Ionescu
Timid trimit bratele solie Pe scara cu miros de rasina Mai batran cu un an Presar farame din efemeru vietii Eu,tu ,noi. |
De sarbatorii
De Dragos Ionescu
Nopti geroase Prin ograzii cainiii Se amesteca cu lupii In case arde focul Colinde pentru Mosul Se aud in tot locul. |
fara titlu
Usa mea iar am inchis si
Te-am dat afara. Oare unde ai plecat ? La mii de usi ai asteptat, Dar nimeni nu s-a indurat Si ai ramas in ger si azi, Copil cu lacrimi pe obraz ! La ai tai Iisuse ai venit Si nestiind nu te-au primit Iar tu cu suflet plin de dor Ai plans mereu de mila lor. Batand mereu cu acelasi dor La usi inchise cu zavor Dar cati ti-ar mai deschide azi, Copil cu lacrimi in obraz ? Copilule sarman copil, Curat ca roua de april De atata vreme tu petreci La usa inimilor reci |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 04:22:53. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.