Dar, spunea Dl. Marin că atunci când trecea pe lângă Gafencu acesta îi striga aproape „Rugăciunea, să nu laşi rugăciunea!” sau „Fii tare! Rezistă!” Mai apoi, a înţeles că ei ţintiseră mai sus şi nu i-a mai judecat.

E interesant cum a scăpat acest om de furia dezlănţuită a Satanei, cum a rezistat, cum împrăştie lumină, cum are tăria să facă drumuri de mii de kilometri ca să filmeze pentru prieteni frumuseţile Ortodoxiei, cum ascunde atâtea şi cum de nu se plânge, nu detestă. Noi ştim cum, dar alţii ar fi curioşi să afle, ar fi dornici să afle. El e una din făcliile încă în viaţă pe care le ascundem în moloz înainte de a muri. Vom aştepta 300 de ani ca să afle copiii noştri că cei decapitaţi de comunism sunt SFINŢI şi MĂRTURISITORI…

Ce bine că de sus ei ne veghează cu îngăduinţă, cu iubire, cu grijă părintească, şi se roagă lui Dumnezeu pentru noi, născocesc pentru noi motive de ispăşire, pe care, dacă le-am cunoaşte, am găsi de cuviinţă să ne lungim somnul, că are cine şi mai e timp până la Iadul cel mare.

Rânduieşte tu cele de folos. Cunoşti mai mulţi oameni. Eşti aplecat spre acestea, asta e crucea ta! Mă bucur nespus când văd că munciţi. O lume se uită la voi şi aşteaptă enorm. Poate nu vă închipuiţi cât de căutaţi şi cât de doriţi sunteţi în tot ce aveţi sfânt şi curat. ROMÂNIA NU ESTE CE SE VEDE! Dar dacă noi dormim, copiii noştri vor deschide ochii în întuneric. Aşa că spor la lucru! Dumnezeu să înmulţească tot darul la voi!

Doamne ajută!

Marius Ştefan

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1042740-serial-sfintii-inchisorilor-dumitru-bordeianu-lepadarea-dumnezeu-inviere.htm
Impresionanata este viata sfantului (desi necanonizat inca) Ilie Lacatusul. Racla se afla in cavoul familiei din Bucuresti. Nadajduim ca va fi canonizat cat mai curand, trupul sau savarsind deja multe minuni. S-au strans marturii ale oamenilor ce au fost tamaduiti ( chiar si cancerul) urmand sa fie publicate odata cu slujba de canonizare.
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1048510-parintele-ilie-lacatusu-rugaciunea-lui-era-profunda-neincetata.htm

Sfinte moaste din Siberia, aduse in Bihor

In vara aceasta, un grup de pelerini din Bihor au vizitat manastirile din Ucraina si Rusia. Una din manastirile vizitate a fost si cea de la Oranki, in desertul Siberiei, unde, pe mormintele fostilor detinuti, au ridicat o troita. La saparea fundatiei pentru postamentul acesteia au gasit sfinte moaste. Unul din pelerini, parintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta, ne-a relatat cateva amanunte legate de acest subiect.
- Cum de v-ati gandit sa puneti aceasta troita tocmai la mii de kilometri departare?
- Nu eu m-am gandit la aceasta. Initiativa a fost a parintelui Visarion, care vietuieste in acelasi schit cu mine si a Rodicai, o credincioasa din Oradea care organizeaza pelerinaje in Rusia si Ucraina. La inceput nu m-a prea incantat ideea, dar se pare ca voia lui Dumnezeu a fost sa fie asa. Au fost acolo anul trecut si au ramas profund impresionati de cele ce au vazut si trait acolo.
- Ce ne puteti spune despre Oranki?
- E un loc unde este multa sfintenie, acolo sunt multi martiri, mucenici. Localnicii povestesc ca se fac multe minuni. Un supravietuitor al lagarelor de la Oranki, pr. Dimitrie Bejan, de loc din Harlau - Moldova, povesteste in una din cartile sale "Bucuriile suferintei" cum acolo, in rastimp de o saptamana, au fost executati cu mitraliera 11.000 de calugari impreuna cu preotii si episcopii lor. Mai tarziu, cu ocazia unor sapaturi au fost gasite moaste intregi ale celor ingropati acolo, printre care si un mitropolit. Vesmintele sale erau intregi, nestricate. Oranki a fost o manastire unde majoritatea calugarilor aveau studii superioare. Ultimii tari ai Rusiei mergeau des pe acolo, de multe ori pentru perioade mai lungi. Aceasta manastire se afla in desertul siberian si pentru ca era foarte izolata de lume, comunistii au transformat-o in lagar de exterminare a detinutilor politici si prizonierilor de razboi. Azi, acolo e iarasi manastire de calugari. Despre un loc asemanator celui de la Oranki, patriarhul Alexei sunea: "Solovatul e antimisul Rusiei".

- Ce e Solovatul?
- O insula in nordul Rusiei, aproape de cercul polar, unde, la fel ca la Oranki, este o manastire care in secolul trecut a fost transformata in lagar.

- Spuneati de minuni care s-au petrecut la Oranki.
- Localnicii povestesc despre o femeie care avea copilul orb si dupa ce i-a pus la ochi pamant de pe morminte, copilul a inceput sa vada. O alta femeie, care suferea de o boala de piele careia medicii nu-i gaseau leac, dupa ce si-a pus pamant de pe acele morminte, s-a vindecat. O fata demonizata, ce se afla cu noi in microbuz, cand s-a apropiat de Oranki, a inceput sa se tulbure, intrand apoi in crize. Si mai tare s-a manifestat a doua zi, cand am ajuns in cimitir, mai ales atunci cand am inceput parastasul pentru cei adormiti acolo. Anul trecut, un alt grup de pelerini romani a lasat o cruce din doua bete legate la mijloc cu un siret. Pe acea cruce improvizata, parintele Visarion a asezat o iconita de hartie cu chipul Maicii Domnului. Iconita nu era plastifiata sau
protejata in vreun fel. Acolo iernile sunt lungi, vara dureaza doar cateva luni. Iconita a stat in ploaie si zapada, batuta de razele soarelui, iar cand am ajuns acolo un an mai tarziu, am gasit-o intacta. Era ca noua. Am comparat-o cu cea pe care o purtam la mine si nu am gasit nici o diferenta. Pe cea ramasa in aer liber nu se observa nici o deteriorare. Am lasat-o, in continuare, pe troita noua.
- Ce ne puteti spune despre noua troita, asezata la Oranki?
- A fost confectionata la Beius, din marmura neagra. In centrul ei se afla un desen reprezentandu-l pe Iisus Hristos in spatele unor gratii. De o parte si alta a ei se afla, ca o fila de carte, un text in romaneste si traducerea in rusa, si anume: "Ati suferit, ati rabdat, ati plans si pentru noi, cei care nu am fost inchisi... pentru pacatele noastre. Va multumim". "Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi" (Ioan 8.32)

- Cum ati dus-o din Romania, v-a ajutat cineva acolo?
- Acolo nu ne-a ajutat nimeni. Totul a fost pregatit de acasa. S-a carat din Oradea inclusiv balastul, cimentul si o lopatica. Fiind desert, solul e foarte nisipos, usor de sapat. In timp ce se sapa fundatia troitei, s-au gasit fragmente de corp uman, mana, coaste si coloana vertebrala de culoare maro-galbuie, asemenea sfintelor moaste. Am ramas cu totii surprinsi, dar, in acelasi timp, nici nu ne miram. Le-am pus intr-o punga si le-am adus acasa pentru a le arata si altora. Daca la intrarea in Rusia am avut numeroase probleme cu politia rutiera, ce gasea mereu motive sa amendeze soferul, de cand am avut moastele la noi nu ne-a mai oprit nimeni. Am venit netulburati pana acasa. Le-am mascat intr-o batista alba si le-am dat unor posedati sa le tina in mana. Cu toate ca nu stiau
ce este inauntru, cu totii au spus acelasi lucru: ii linistesc si se simt mai bine, avandu-le in mana.
- In aceste inchisori au fost doar ortodocsi?
- Au fost si ortodocsi, si catolici, si protestanti si necrestini, de toate natiile si toate religiile. Cea mai mare jertfa pe care a avut-o crestinismul in ultimul mileniu a fost in secolul trecut, iar cei mai multi martiri i-a dat ortodoxia.
- Au fost aduse acuze Bisericii Ordoxe ca a pactizat cu comunismul.
- Trebuie sa ne uitam si cine sunt cei care aduc aceste acuze, cat sunt de intemeiate si care este scopul acestora. Sunt unele culte care pentru propaganda intensa anticomunista si pro capitalista au fost sustinute politic, economic, juridic, logistic etc. de unele cercuri de interese straine. Astfel se explica si noua lege
a proprietatilor pentru care s-a facut atata scandal. Unii dintre cei care ne acuza de acest lucru sunt greco-catolicii. Fostul cardinal Alexandru Todea spunea ca Biserica Ortodoxa este o biserica tradatoare de neam. Biserica ortodoxa nu a fost niciodata un rival al statului sau a unor forme de stapanire caci acestea sunt
trecatoare, nu sunt pentru vesnicie. Datoria Bisericii Ortodoxe nu este sa rastoarne guverne, ci sa pastreze neschimbata credinta primita de la mantuitorul Hristos si sa o transmita mai departe prin Sfintii Apostoli si ucenicii acestora, Sfintii parinti. Au trecut peste noi si turcii, si habsburgii si comunistii, dar invatatura de credinta
ne-am pastrat-o. In momentul de fata, singura care pastreaza in totalitate adevarul de credinta este Biserica Ortodoxa. Catolicii au pastrat lucrurile de forma, slujbele, vesmintele, anumite sarbatori, dar au schimbat lucruri de esenta, si anume invatatura de credinta, dogmele. Amintesc aici ereziile filioque, purgatoriul, azima, infailibilitatea papala, imaculata conceptie. Protestantii au schimbat mai mult decat catolicii esenta credintei (dogmele), iar la cult au renuntat complet. Iata ca Biserica Ortodoxa nu a pactizat niciodata cu dusmanii lui Hristos. Daca a stiut sa se limiteze la misiunea ei mantuitoare ca "trup al lui Hristos", asta inseamna ca si-a facut datoria, ca a ascultat de invatatura Evangheliei in care Mantuitorul le spune ucenicilor Sai: "Da-i Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Daca turcii sau comunistii ar fi incercat sa intervina in sensul modificarii dogmelor, cu siguranta Biserica ar fi luat masurile necesare. Cand habsburgii s-au amestecat in probleme dogmatice, incercand sa impuna romanilor ardeleni invataturile de credinta apusene, Biserica romaneasca s-a aparat, trecand prin cel mai crunt moment istoric. Mii de preoti si tarani s-au rasculat pentru a-si pastra credinta si valorile cultural-nationale. Aceste revolte au dat nastere multor martiri si marturisitori, ca de exemplu taranul Oprea Miclaus, din Sibiel, taranul Gavruta Petru, din Pocola, Popa Flore, din Beius, care au fost decapitati, si multi altii. Daca habsburgii nu ar fi impus schimbarea credintei, nu ar fi intrat in conflict cu preotii si credinciosii Bisericii romanesti. Turcii se multumeau sa le platesti tribut, dar puteai pastra invatatura de credinta. Comunismul nu a intervenit in dogme, dar, in schimb, nega existenta lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloaie spunea: "Comunismul nu e o ideologie, ci o satanologie". Aici a fost lupta Bisericii Ortodoxe. Peste 2.000 de preoti ortodocsi au infundat inchisorile si lagarele secolului trecut de la Aiud, Gherla, Pitesti, Jilava, Periprava, Baia Sprie si altele. Acestia au suferit din motive de credinta si nu din motive politice, asa cum au facut cei care ne acuza azi ca suntem Biserica tradatoare. Dovada in acest sens sunt moastele preotilor ortodocsi, care au trecut prin aceste inchisori. Din toti preotii care au trecut prin aceste suferinte intalnim Sfinte moaste doar la preotii ortodocsi. Am vazut cu ochii mei moastele parintelui Ilie Lacatusu, din Bucuresti. Sunt intregi, cu carnea si pielea pe ele, avand temperatura unui trup in viata. Cand am intrat in capela, am simtit o puternica mireasma caracteristica sfintelor moaste. De altfel, Sf. Sinod i-a deschis dosar de canonizare. La manastirea Petru Voda, judetul Neamt, sunt cateva cranii ale unor preoti ortodocsi de la Aiud, din care avem si noi doua particele in racla din biserica noastra. Exemplele ar putea continua. Din toate tarile aflate sub comunism, Biserica Ortodoxa a avut cel mai mult de suferit. Rusia are marturii vii prin miile de moaste ale sfintilor care au patimit in secolul trecut pentru credinta lor. Biserica Ortodoxa nu e o putere lumeasca, ea nu lupta pe plan politic, economic si alte astfel de cai lumesti. Ea este o putere duhovniceasca, lupta ei e pe taramul credintei. E normal sa pastrezi pacea si buna intelegere cu cei de la guvernare, indiferent ca ar fi comunisti sau capitalisti, atata timp cat nu se amesteca in problemele de esenta, cum sunt dogmele. Aceasta si pentru binele credinciosilor ei. Biserica are datoria de a pastra pacea. Cui ii folosesc tulburarile? Intre a pastra pacea cu comunistii si a pactiza cu ei e o foarte mare diferenta.
- Ce veti face cu sfintele moaste pe care le-ati adus in tara?
- O particica din ele le voi pune in racla din biserica noastra. Voi da cateva si altor biserici si manastiri din tara, iar cea mai mare parte din ele am considerat de cuviinta sa le impart preotilor care au fost in inchisori. Cine nu a trecut prin astfel de momente nu intelege ce a insemnat acest capitol din viata lor. Le-am si dat deja catorva preoti. Emotiile, bucuria care radia din ochii lor nu se poate exprima in cuvinte. Acestia, cu siguranta, vor sti sa le pretuiasca cum se cuvine.
prof. Cristian MARC

"De ce nu canonizăm martirii anticomunişti?" -completare
 

Pe data de 11-10-2008 incepind cu ora 07:30, pe TVR 1, la emisiunea SEMNE, a fost difuzat un reportaj-documentar exceptional, realizat de Rafael Udriste. Cu patos, dar fara rabat de la profesionalism, Rafael Udriste raspunde, prin intermediul celor intervievati, la intrebarea din titlu: "De ce nu canonizăm martirii anticomunişti?". Pentru ca structurile de putere sint inca in mina fostilor nomenclaturisti si securisti comunisti, pentru ca Sinodul BOR este vinovat si fricos, pentru ca marea masa a crestinilor e ignoranta si nepasatoare. Interlocutori: PS Justinian Chira, Episcopul Maramuresului, Părintele Augustin, duhovnicul schitului Înălţarea Sfintei Cruci, Aiud, Părintele Ioan, mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ, Maica Inochenţia, mănăstirea Sf. Maria, Techirghiol,Emilia Corbu, istoric, Muzeul Judeţean Slobozia, Claudiu Tarziu, asociaţia "Rost", Ştefan Ruxanda, revista "Atitudini".
In reportaj se pune inclusiv chestiunea inchiderii abuzive a expozitiei "Destine de martiri" de la Iasi.
De piatra sa fii si acest reportaj te emotioneaza si te revolta.
Pacat ca ora de difuzare este atit de matinala si intr-o zi de week-end. Cei care nu l-au vazut dimineata il pot insa descarca de aici. Cei care n-au rabdare sa-l descarce, il pot vedea direct pe blogul lui Rafael Udriste.

Sfantul Simeon Noul Teolog si-a cinstit duhovnicul ca sfant, inca inainte de a fi recunoscut drept sfant de catre Biserica. Duhovnicul sau era Sfantul Simeon Evlaviosul. Nimic nu l-a putut impiedica pe Sfantul Simeon Noul Teolog sa-si cinsteasca duhovnicul, nici chiar exilul. I-a pictat icoana si i-a scris si un acatist. Insa aceasta este o exceptie. Intru sfintenia sa, el si-a recunoscut duhovnicul.

Dintr-o teama duhovniceasca si pedagogica, nici un crestin nu are voie sa cinsteasca drept sfant un om, inainte ca acela sa fie recunoscut de catre Sfantul Sinod. Cu toate ca Sinodul doar recunoaste (si verifica) ceva deja existent in evlavia si cintea poporului.

[COLOR=darkred]Ce ar fi daca fiecare ar considera drept sfant o persoana draga sau care lui ii pare sfanta? Teoretic, nimic rau, caci nu e rau a cinsti drept sfant orice om de pe fata pamantului. Raul apare insa acolo unde este luat drept model, intru toate, un om care nu e sfant, cu toate ca asa pare unora.[/COLOR]

Aici este riscul, idolatria celui iubit prin care nu se intrevede Hristos. Sfintii sunt o exceptie.

Citind acest pasaj m-am hotarat sa va postez cateva fotografii de la pomenirea lui Valeriu Gafencu. Unii spun ca e legionar altii sfant, eu stiu doar ca eu si sotul meu avem mare evlavie la el. Mai mult decat atat recent (de paste, cand am urcat la Slanic la manstire ne-am oprit la Tg. Ocna la cimitir) am ajuns din nou la cimtir unde se gaseste monumentul si Puscaria (undeva in spate). Doi gropari sapau o groapa ptr un mor si am vazut acolo la margine oase gasite in pamant. Sotul meu i-a intrebat ce sunt acestea? Stiti ce ne-au raspuns?? Ooooo dar la noi se intampla adesea sa gasim oase, cranii (chiar cate 4 sau 5 intr-un loc) de la cei ce au murit pe aici. Sus acolo..la puscarie..pe vremea prigoanei..mureau pe capete si ii aruncau in gropi comune.. Ma gandesc fratilor, asa cum bine spunea Tudor Ghe. intr-un cantec "Cine tie a carui fiu, cine stie a carui tata"? privim oasele??

Cand cei de la Patriarhie au fost intrebati de ce nu-i canonizam pe cei ce au patimit in inchisori, s-a raspuns ca sunt multi din trecut care trebuie canonizati. Ca si cand la trecerea in randul sfintilor "se sta la rand". Sau trebuie sa treaca sute de ani ca cineva sa fie canonizat. Uitam cat de repede a fost canonizat Sfantul Palama. In loc sa se inceapa cercetarile de acum, mai sunt oameni in viata care pot da marturii despre ei, se asteapta negura vremurilor. Pacat, ei se roaga pentru noi, si noi ii dam uitarii.

Ai perfecta dreptate Costel.:2:
Am cumparat la parastasul lui V. Gafencu cartea "Fericiti cei prigoniti", carte ce cuprinde un manunchi de marturii ale marilor nostri sfinti si duhonici ce au stat prin inchisori si lagare. Merita citita. Daca voi reusi voi scana cateva pagini si le voi posta. M-a impresionat mult.

Aceasta este cartea . Iar a doua fotografie este parintele Marcu de la Sihastria. Un mare duhovnic ce a stat ani si ani...in umbra smereniei.. Este doar un exemplu de "chip de sfant". Voi reveni... Dar, daca mai are cineva cartea si doreste sa ma ajute cu povestiri, fotografii, poate ca ar fi de folos sa ne cunoastem trecutul..

Cine este parintele Marcu
 

http://www.crestinortodox.ro/diverse...senie-papacioc
http://www.rostonline.org/rost/oct20...ihastria.shtml

Aceste persoane care au patimit in inchisoare nu pot fi intelese prin simple marturisiri. Noi dorim sa aflam doar anumite lucruri: cum comunicau intre ei, cum erau interogati, ce mancau, programul... Si prea putin ne intereseaza plansul, rugaciunea, suferinta lor.

Asa ca nu e de ajuns sa iei o carte de "Marturisiri din inchisori" ca sa-i intelegi, ci trebuie sa mergi sa imbratisezi un astfel de om. Cu siguranta vei afla prin acest gest mai multe decat cuprinde o carte de acest gen.

Ai dreptate Costel. Sotul meu (fiind si militar de carierea) a incercat si incearca in continuare sa intalneasca parinti patimitori. Dupa ce a ascultat cateva marturii ale Pr. Mina Dobzeu, Pr. Arsenie Papacioc, Pustnicul Agahton (ce a facut inchisoare cu pr. Arsenie Boca) Mai mult decat atat cand am fost la comemorarea lui V. Gafencu am avut bucuria sa ascultam marturia unui doctor de 96 de ani ce a stat in celula cu V.G.. Nimic din ce as scir eu aici nu ar putea exprima ceea ce simti ascultand astfel de oameni. De aceea imi cer iertare ca am incercat sa continui efortul initiatorului de topic. Nu cred ca este suficent sa scrii despre ei.. ai mare dreptate. Iarta-ma!

O carte frumoasa, merita citita... Anca Bujoreanu-Sfinti martiri si marturisitori in epoca contemporana.
Pamantul nostru este plin de sfinti ... unii mai sunt in viata.

Ar fi potrivit ca macar unul dintre noi sa posteze zilnic nume ale celor care au patimit in inchisori. Eu il voi aminti pe Daniil Sandu Tudor.

http://i1.ytimg.com/vi/PKiV2O2sc0c/default.jpgSfintii inchisorilor Valeriu Gafencu

Dumnezeu să-ţi ajute soro. Ai făcut un gest frumos. Să ştii că nu-i în zadar ce faci...

Si eu dau slava lui Dumnezeu ca am ajuns cu putin timp in urma la Aiud. Am fost puternic impresionata de cele vazute si traite acolo. Fiecare om care merge acolo cu credinta simte binecuvantarea sfintilor, simte un fior puternic, simte ceva unic.

Fiind femeie, stiu ca n-am sa ajung niciodata in Athos, dar sunt fericita ca am fost la AIUD.

Din materialele selectate, reiese ca multi au scris cantece si versuri impresionante precum si acatiste in semn de cinstire a SFINTILOR INCHISORILOR COMUNISTE DIN ROMANIA, pentru ale caror rugaciuni Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti.

De descarcat – volumul Marturisitorii, editia completa






marturisitoriidinichisorilecomuniste

As dori sa va recomand un album pentru posteritate despre martiri ai temnitelor romanesti.Se numeste ,,Fericiti cei prigoniti".Am inteles ca este mai greu de gasit in provincie dar merita cautarea.Cel care a facut totul posibil se numeste Marin ,,Motu" Matei .Cine stie cine este acest om atunci stie si la ce sa se astepte.Este un album despre toate temnitele de trista amintire, interviuri, poze, pagini de jurnal, intamplari reale.

Este cutremurator,este imposibil,pentru oricine are pretentia ca are o inima romaneasca in piept,sa nu simta ceva greu de descris in cuvinte cand va rasfoi acest incredibil album color.Distributia albumului s-a facut de catre Editura Bonifaciu dar cred ca se gaseste si la Editura Sophia.Aici aveti si un site cu privire la acesta tema.

Motto-ul albumului este: ,,Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă" (Ioan 12:24).Rar mi-a fost dat sa vad ceva care sa confirme mai bine aceste cuvinte ale Mantuitorului.

Aiud-un oras sfintit.
sfintit de atata sangede mucenici.Am ajuns si m-am inchinat in biserica schitului si am coborat si jos in osuar.Trairea avuta acolo e greu de descris in cuvinte.Am simtit o putere enorma, o partasie cereasca. Un dar al lui Dumnezeu ptr mangaierea sufletului.iar minunile care au antecedat sau precedat venirea noastra la aiud au fost destule.
voi aminti doar una, ca sa nu obosesc.
Ne indreptam cu masina spre o localitate aflata la cativa km de aiud.Cand am intrat in aiud l-am rugat pe sotul meu sa intram sa ne inchinam la sfintii.Nu a vrut pe motiv ca se grabeste, ca afara ploua, ca e rece.
Cand am iesit din Aiud, la 2 km , la intratrea intr- o curba, din cauza vitezei cam mari, sotul meu a franat ptr a nu intra in cel din fata.Masina a derapat a intrat zdravan in masina care venea de pe contrasens, aceasta a tras mult dreapta iar in secunda urmatoare ne pregateam sa intram sub rotile tirului care venea cu vitea spre noi, la distanta de 2-3 metri.Apoi s-a intamplat ceva. masina noastra a ajuns in parta stnga a drumului, iar tirul in dreapta.in mai putin de o secunda.Cei care au vazut accidentul s-au mirat cand ne-au vazut ca iesim din masina si nu avem nimic.Toti au pus diagnosticul."E mare lucru ca ati scapat.Puteati fi toti morti".(locul era plin de cruci foarte multi au avut accidente mortale in acel loc) Interesant e ca atunci cand masina s-a oprit pe parta stanga, abiatul mijlociu care era cu noi in masina a inceput sa planga si sa zica:EU vreau la sfintii mucenici.mama , hai sa mergem acolo.
Pana la urma tot la ei am ajuns. si am ramas si cateva ore acolo si am povestit si pr augustin ce am patit.Si pr a confirmat:nici nu aveti idee din ce moarte sigura v-a salvat Domnul ptr rugaciunile sfintilor. Si am ramas acolo pana seara, cand niste prieteni au venit dupa noi, caci cu masina nu se mai putea circula.
Slava lui Dumnezeu ptr sfintii LUi!

Mormantul lui Ioan Ianolide, prietenul si colegul de celula al lui Valeriu Gafencu, este la Cernica. Aviz pelerinilor bucuresteni!:)

Se află destul de aproape de mormântul părintelui Dumitru Stăniloaie.
Pe crucea acestui martir al nemului nostru este pusă o panglică tricoloră.

Multumim, Lore, ca ne-ai impartasit si noua aceasta minune a Sfintilor de la Aiud. Sper sa ajung si eu la Aiud, ca sa aprind o lumanare pentru acesti sfinti, eroi ai neamului.

In vara aceasta o cunostinta a mea a mers intr-un pelerinaj prin Transilvania. Intrucat, urmau sa treaca prin Aiud, cunostinta mea i-a propus ghidului sa se opreasca si la Rapa Robilor, la moastele Sfintilor Inchisorilor din Aiud, spre folosul tuturor.

Ghidul, insa, nu a vrut sa se abata de la traseul initial. Astfel au trecut prin Aiud pur si simplu, cu ochii pe ceas pentru a ajunge la timp la urmatorul obiectiv stabilit in program. La putin timp, insa, a inceput o ploaie puternica si astfel un obiectiv nu a mai putut fi vizitat.

In penultima zi, ghidul, cu lacrimi in ochi i-a anuntat ca trebuie sa se intoarca la Bucuresti, deoarece, fiind diacon, nu are cine sa-l inlocuiasca la strana si nu a gasit intelegerea necesara. Astfel, ghidul s-a intors in Bucuresti, iar grupul si-a urmat traseul stabilit.

Sunt multi oameni (cel mai probabil sfinti) care au stat in inchisorile comuniste si sunt mai mari decat cei cunocuti. Cel putin parintele Adrian ii aminteste si pe "anonimii" care i-a vazut ca sunt mult mai induhovniciti decat restul.

slava lui Dumnezeu si ptr unii si pentu altii!
Sa ne bucuram de cei pe care ii avem printre noi!

Din pacate in viata sunt tot mai putini. Doar prezenta spirituala a celor adormiti ne mai intareste.

PS Lore,dar asa sot vitezoman ai? Mai ales cand stie ca langa el sunt sotia si copiii? :22:

de curand m-am intors dintr-un pelerinaj, si am trecut si pe la Aiud.
dupe ce ne-am inchinat in Biserica am coborat si in osuar si am cantata colinda"A venit si-aici Craciunul."A fost un moment asa de inaltator! am simtit nevoia sa colindam si sutele de sfinti pe care i-a dat Aiudul! Intamplare frumoasa a fost ca... nimeni nu stia colindul, iar eu il stiam pe...bajbaiite. Imi era asa teama ca a sa iasa un fiasco! dar am zis o scurta rugaciune, rugandu-i pe sfinti sa ne primeasca colindul. Iar dupa prima strofa toata lumea canta, desi e un colind un pic dificil, si a sunat asa de frumos.
Asa de impresionat a ramas cel ce se ingrijea de Biserica!
Iata ca de Sarbatoarea Nasterii Domnului se bucura impreuna cerul si pamantul, ingerii, sfintii si oamenii canta impreuna!