Sunt absolvent al Facultatii de Teologie din Bucuresti, sectia patrimoniu cultural, atestat de Patriarhia Romana ca pictor restaurator monumente de epoca.
Pe langa acestea mai pictez din cand in cand icoane. Va invit sa vedeti cateva dintre ele. Daca va plac pot face pe comanda orice sfant sau scena biblica, conform canoanelor bisericesti si a erminiilor. Pretul este negociabil.

icoane pe lemn: http://s366.photobucket.com/albums/oo110/emil_visan/icoane%20lemn/

http://i366.photobucket.com/albums/o...icoanalemn.jpg

icoane pe sticla: http://s366.photobucket.com/albums/oo110/emil_visan/icoane%20pe%20sticla/

http://i366.photobucket.com/albums/o...oanasticla.jpg

icoane pe piatra: http://s366.photobucket.com/albums/oo110/emil_visan/icoane%20pe%20piatra/

http://i366.photobucket.com/albums/o...oanapiatra.jpg

Imi pare rau, nu am stiut cum sa atasez imagini, sper ca acum sa fie bine. Iertati-ma daca am gresit.

icoane pe lemn




icoane pe sticla

[image=http://s366.photobucket.com/albums/oo110/emil_visan/icoane%20pe%20sticla/?action=view&current=14-RastignireaDomnului-icoanasticla.jpg]


icoane pe piatra

[image=http://s366.photobucket.com/albums/oo110/emil_visan/icoane%20pe%20piatra/?action=view&current=24-DomnulIisus-icoanapiatra.jpg]

sper sa nu te superi ca-ti spun, dar parca icoanele tale sunt cam triste... de parca le-ar lipsi lumina, interioara si exterioara.

imaginile cred ca sunt prea mari ca sa poata fi postate aici, roaga-l pe admin sa te ajute.

legat de pret, as fi si eu curioasa sa stiu care e nivelul, orientativ.

sa incerc sa postez eu totusi una din icoanele tale, chiar fara re-size:
Sf. Stelian, ocrotitorul copiilor /icoana pe lemn

si o icoana pe sticla: Dulcea sarutare

si in fine, o icoana pe piatra: Sfantul Nicolae

Multumesc pt ajutor in postarea imaginilor. Stiu ca sunt mult prea mari, eu pregatisem mai mici doar pe cele 3 pe care incercasem sa le arat chiar eu.
Multe dintre ele sunt intunecate din cauza aparatului foto si a conditiilor in care au fost fotografiate. Nu am avut la momentul respectiv un aparat profesional. Voi incerca sa las doar pozele care sunt mai de calitate.
In privinta tristetii sfintilor reprezentati nu inteleg ce vrei sa spui.
Tu crezi ca sfintii sunt fericiti cand vad lumea de azi si cate se intampla in aceasta lume?
Bineinteles ca sfintii sunt fericiti in imparatia lui Dumnezeu dar cand isi indreapta privirea spre lumea noastra nu stiu cat de fericiti raman... Doamne ajuta ca macar de acum incolo lumea sa fie mai buna.

Acestea sunt cele puse initial de mine:
icoana pe lemn: Sf Ierarh Vasile - detaliu


icoana pe sticla: Iisus Hristos rastignit
[image=http://s366.photobucket.com/albums/oo110/emil_visan/icoane%20pe%20sticla/?action=view&current=14-RastignireaDomnului-icoanasticla.jpg]

Acestea sunt cele puse initial de mine:
icoana pe lemn: Iisus Hristos
[image=http://s366.photobucket.com/albums/oo110/emil_visan/icoane%20pe%20piatra/?action=view&current=24-DomnulIisus-icoanapiatra.jpg]

Nu se poate vedea un preview cand postam? Este foarte greu sa scriem si sa punem poze fara sa vedem ce am facut, asa evitam sa postam de mai multe ori acelasi lucru...

Legat de pret, acesta variaza in functie de marimea icoanei, materialul folosit (foita de aur sau imitatie...), scena sau sfantul pictat/a. Cei interesati ma pot contacta la 0721.148.825.

mie imi plac icoanele din care razbate lumina launtrica...

iar in privinta luminii exterioare, imi place mult auriul (dar nu strident) si culorile stinse (dar vii, nu moarte).

imi pare rau ca nu stiu sa-ti explic mai mult.

Foarte frumoase icoane ,expresive ,mi-a placut sf.Ioan Botezatorul si sf.Vasile.
De fapt toate sunt reusite.
Din pacate am cateva icoane pe lemn si acum nu imi permit sa cumpar.

Pt.mirelat
Da.PAi fiecare cu preferintele lui.Mie de exemplu nu-mi plac icoanele pe farfurii pe care de altfel nici nu le consider icoane.
TE-as ruga daca te pricepi sa scoti poza cu icoana Maicii Domnului care este o icoana veche de a measinu prea mai ma reprezintta si sa adaugi daca poti si vrei pozele pe care vroiam eu sa le adaug textului scris de mine.Sau poate o face adminul? Rog frumos.

Pt.Anita
Multumesc mult pentru aprecieri.Ma bucur ca iti plac icoanele mele.

Iata cateva lucrari noi:

Sinele:
http://i377.photobucket.com/albums/o.../sineletau.jpg

si detaliu
http://i377.photobucket.com/albums/o...ce/detaliu.jpg

Noi ortodocsii de azi:
http://i377.photobucket.com/albums/o...ocsiideazi.jpg

Peisaj din Capadochia:
http://i377.photobucket.com/albums/o...capadochia.jpg

Nu sunt ele icoane dar sunt cu tematica religioasa.

Foarte frumoase icoane dichiul,pot spune ca ai talent si credinta.Felicitari pentru ca ai decis sa pictezi icoane,pentru Dumnezeu si nu alte lucruri necurate ,dupa cum stim ca se mai picteaza in secolul nostru.Multa sanatate.

Painting saints
 

Aveti aici un blog cu icoane: www.paintingsaints.blogspot.com
Daca va plac, puteti sa ma contactati pe email lucian_turcu@yahoo.com pentru comenzi.
Multumesc

Painting Saints
 

www.paintingsaints.blogspot.com
comenzi la: lucian_turcu@yahoo.com

Nu toti pictorii de icoane stiu semnificatia semnului de mai jos aplicat la mana dreapta, dar picteaza sfinti si chiar pe Mantuititorul cu mana dreapta astfel. Aceasta este un semn masonic, de aceea cred ca nu trebuie sa apara pe icoane. Eu nu ma inchin la icoane la care mana dreapta are degetele asezate ca in figura de mai jos. Fata si mainile unui sfant se picteaza cu mare frica de Dumnezeu, daca e posibil , cu post si cu multa rugaciune.

http://www.exposingsatanism.org/imag...hornedhand.jpgExplicatia acestui semn masonic trebuie sa-l puna pe ganduri pe orice pictor de icoane si pe orice posesor de icoane: Urecheată Dumnezeu [SIZE=2][COLOR=#ff0000]Reprezintă coarne zeul de vrăjitorie.[/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#ff0000]Pan sau Cernunnos.[/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#ff0000]Notă degetul mare sub degetele şi administrat de către mâna dreaptă.[/COLOR][/SIZE]

foarte frumoase

poti da un pret orientativ pt o icoana 30/30cm pictata pe lemn

nu am vazut niciodata o icoana in care mana sa fie pictata dupa cum ai postat.ataseaza o icoana vreau sa ma conving

http://icoanebizantineortodoxe.files...pg?w=276&h=460

In ,,icoana'' se mai sus, semnul masonic ne este pur si simplu varat pe sub nas noua, crestinilor. Degetul mic si degetul mare formeaza niste coarne in toata legea, chiar daca degetul inelar si cel mijlociu sunt mai putin indoite decat in semnul masonic din desenul prezentat mai sus.

Consider ca pozitia degetelor este canonica in icoana de mai jos:

De ce plange MAICA DOMNULUI?
 

http://1.bp.blogspot.com/_EdPrt63k2A...ul%2Bhutan.jpg

De ce plânge Maica Domnului? >>

Iubite frate al meu, îţi scriu un scurt cuvânt despre lacrimi. Înainte de a mă apuca să îţi scriu, am privit vreme îndelungată o poză a unei icoane a Maicii Domnului, icoană care a plâns prin minune dumnezeiască. Şiroaiele de lacrimi se văd foarte clar în fotografie. Izvorăsc din locul în care sunt pictaţi ochii Preasfintei Fecioare. Poate că te gândeşti că lacrimile acestea sunt false, că preoţii vor să amăgească poporul pentru a-l transforma într-o turmă credulă, lipsită de discernământ. Nu este deloc aşa. Am văzut cu ochii mei icoane care au lăcrimat, şi icoane din care a curs mir. E semn dumnezeiesc. Un părinte mi-a spus o întâmplare deosebită cu o icoană din care izvora mir. Tatăl părintelui era necredincios, iar el l-a ajutat să vină la credinţă cu ajutorul acelei icoane. Tatăl său a pus vată în spatele icoanei, a sigilat bine icoana şi, după o vreme, când a deschis sigiliul, a văzut vata plină de mir. Efectul a fost impresionant. Nu voi vorbi acum despre convertirile care au loc prin intermediul unor astfel de minuni. Dumnezeu ar putea ca prin minuni să îi convingă pe toţi oamenii că El există. Dar nu vrea aşa ceva. Vrea să ne lase şansa de a-L descoperi, de a alerga mai întâi după El şi apoi de a ne lăsa copleşiţi de dragostea pe care ne-o poartă.

Da, sunt icoane care plâng…. Mulţi oameni, când aud de vreo astfel de minune, se grăbesc să se convingă: dacă nu e adevărat şi dacă e vorba de o înşelătorie? Au fost şi înşelătorii de-a lungul timpului, ce-i drept, dar au fost mult mai multe minuni care au întărit credinţa credincioşilor.

Pe mulţi oameni i-am auzit vorbind despre icoanele care plâng, cu lacrimi sau cu sânge, fie că este vorba de icoane ale Maicii Domnului, de icoane ale Mântuitorului sau de icoane ale sfinţilor. Dar pe foarte puţini oameni i-am auzit întrebând: „Oare de ce plâng icoanele?”.

Sau, dacă am auzit întrebări de acest fel, am auzit şi răspunsuri gen: „Plâng pentru că lumea stă departe de Biserică. Plâng pentru că pe lume sunt atâtea crime şi atâtea avorturi”. Pe foarte puţini oameni i-am auzit spunând că icoanele plâng pentru că noi trăim în păcat. Nu, întotdeauna alţii păcătuiesc.

Eu nu cred asta. Eu cred că Maica Domnului plânge şi pentru că eu nu trăiesc o viaţă mai curată, o viaţă după voia lui Dumnezeu. Ce vreau să îţi scriu acum este că Maica Domnului plânge şi pentru păcatele mele şi pentru păcatele tale, aşa cum plânge pentru ale tuturor oamenilor.

Lacrimile ei sunt lacrimi grele pentru că, paradoxal, deşi oamenii nu o iubesc ca pe o mamă, ea ne iubeşte pe toţi, pentru că este Maica neamului creştinesc.

Dacă am vedea o femeie pe stradă plângând în hohote, ne-am opri şi am încerca să vedem dacă o putem ajuta cu ceva. O băbuţă plângea pe stradă de rupea pământul. Am întrebat cu ce pot să o ajut. Mi-a spus că hoţii îi furaseră poşeta cu actele, pensia şi cheile de la casă. Era singură, nu avea pe nimeni care să o ajute şi nici nu putea sparge uşa de la casă. Cum tocmai primisem nişte bani, o sumă destul de măricică, i-am dat-o băbuţei, m-am dus cu ea să căutăm un meşter care să îi spargă uşa, să îi înlocuiască apoi sistemul de închidere etc. S-a rezolvat. Am făcut greşeala de a-i da băbuţei numărul meu de telefon. Câteva luni m-a tot sunat să îmi mulţumească pentru cât am ajutat-o. Dar nu aveam nevoie de mulţumiri. În fond, şi eu primisem banii pe care îi aveam la mine, nu fusese un sacrificiu prea mare. Dar pe bătrânică nu o interesa de unde aveam eu banii, o interesa faptul că reuşise să intre în casă şi să îşi plătească meşterul.

Ce legătură are o băbuţă pensionară cu icoanele care plâng?

Are. Pentru că uneori ne este uşor să ştergem lacrimile omului pe care îl vedem că suferă lângă noi, dar poate niciodată nu ne gândim să ştergem lacrimile Maicii Domnului. Nu ne gândim să ştergem lacrimile unei mame care plânge din cauza noastră.

Poate că rândurile mele par siropoase, dar nu este aşa. Ce este siropos în faptul că o icoană plânge şi nimeni nu o bagă în seamă?

Maica Domnului plânge pentru că ştie că ar trebuie să trăim altfel. Fiul ei, Preadulcele ei Fiu, a murit pe cruce pentru mântuirea noastră. Ea L-a văzut bătut, batjocorit, scuipat. Ea L-a văzut suferind pentru noi. Şi tot ea vede cum noi, în loc să mergem pe calea mântuirii, ne uităm prea puţin la Dumnezeu şi la cele cereşti, şi ne lăsăm târâţi de poftele trupeşti.

Cum să ne doară lacrimile Maicii Domnului, când pe noi nu ne interesează nici mântuirea noastră? Noi trăim pentru plăcerile trupeşti, şi nu vrem să ne gândim că aceste plăceri se vor termina în cele din urmă.

Încearcă să ai curajul să o întrebi pe Maica Domnului de ce plânge. Încearcă să fii sincer cu tine însuţi. Îţi vei da seama că o mică parte din lacrimile ei se datorează păcatelor tale. Aşa cum o alta se datorează păcatelor mele.

Să nu ne minţim. Viaţa noastră nu este aşa cum ar vrea Dumnezeu. Poate că te întrebi în ce calitate vorbesc despre asemănarea dintre păcatele mele şi păcatele tale. Nu te cunosc, dar păcatul, orice păcat ar fi, în esenţă este acelaşi: îndepărtarea de voia lui Dumnezeu şi împlinirea voii îngerilor căzuţi.

„Crezi că mă vei păcăli atât de ieftin? Crezi că e de ajuns să îmi vorbeşti de lacrimile unei icoane ca să îmi schimb viaţa?”

Nu, nu vreau să te amăgesc. Problema este că, într-adevăr, pentru lacrimile acestea ar merita să ne schimbăm viaţa. Totuşi, mai aproape ne este cămaşa decât haina, mai aproape ne sunt prietenii din gaşcă decât îngerii din cer sau decât Maica Domnului (sau cel puţin aşa ni se pare, nuhttp://v.netlogstatic.com/v6.00/3637...ies/unsure.gif. În fond, la urma urmei, Maica Domnului nu face parte din gaşca noastră, şi nici din viaţa noastră. Nu îi dăm prea multă atenţie. Să se facă lacrimile ei baltă în faţa icoanei, că nu ne interesează.

Şi totuşi, chiar dacă nu ne interesează că Maica Domnului plânge, ar trebui să ne intereseze faptul că noi înşine mergem pe un drum înfundat. Patimile şi poftele ne leagă din ce în ce mai tare cu lanţurile lor şi ne va fi din ce în ce mai greu să fim liberi.

Cât ne vom minţi? Cât vom accepta compromisul? Motive pentru a alege păcatul găsim destule.

Dar cu ce ne vom alege? Viaţa este o pregătire pentru întâlnirea cu moartea. Dar noi fugim de moarte cu disperare. Moartea trebuie ştearsă din peisaj. Trebuie să vină fără să ne prevină, trebuie să vină ca un accident. Viaţa este atât de plăcută! De ce să ne gândim la moarte când mai avem atât de trăit?

Nu încerc să îţi spun că nu ştii cât mai ai de trăit. Poate că ai şanse foarte mari să mai trăieşti mult şi bine. Şi totuşi, tu, care alergi după satisfacerea poftelor şi a patimilor, de ce nu înţelegi că de fapt cea mai mare plăcere, care împlineşte omul în întregime, nu poate fi oferită de această lume? Dacă omul era creat pentru această lume, şi nu pentru cealaltă, Hristos nu primea răstignirea şi nici moartea pe cruce.

Dumnezeu vrea ca tu să te mântuieşti. Adică să guşti din cele mai frumoase bucurii ale existenţei. Îmi permit o comparaţie forţată. Parcă Budha spunea că nu există plăcere lumească mai mare decât cea pe care o oferă actul sexual. În zilele noastre, cineva spunea că drogul produce un extaz cât o mie de orgasmuri, faţă de care toate celelalte senzaţii pălesc. Eu îţi spun, şi nu după mintea mea, ci în deplin acord cu învăţătura Bisericii, că bucuriile vieţii veşnice fac să pălească toate extazele pătimaşe care pot fi trăite în viaţa aceasta. Euforia pe care o dă drogul este frecţie la picior de lemn dacă o compari cu fericirea Împărăţiei Cerurilor.

Este adevărat că păcatul - fie el al beţiei, al desfrâului, al iubirii de sine - ne este de o mie de ori mai la îndemână decât raiul. Dar, aşa cum oamenii fac orice sacrificii pentru a-şi împlini o dorinţă egoistă, tot aşa ar putea să se lupte pentru dobândirea Împărăţiei Cerurilor.

Maica Domnului plânge, iar creştinii se prefac că nu bagă de seamă. Încearcă să o evite. Nu contează că ea plânge. Fie, zic şi eu. Nu contează. Dar va veni vremea când ne vom da seama cât de mult am greşit faţă de Dumnezeu. Şi vom regreta amarnic faptul că nu am fost mai sinceri cu noi înşine. Şi, atunci când am auzit, când am citit sau chiar am văzut că Maica Domnului plânge, nu am încercat să îi ştergem cu năframa sufletelor noastre măcar o lacrimă. Cea vărsată din pricina vieţii noastre de zi cu zi…

Foarte adevarat mesajul anterior cu lacrimile icoanei Maicii Domnului, dar defapt noi ar trebui sa plangem ca felul in care ne ducem viata,egoist si trufas,ne-a indepartat de Dumnezeu, ca ne tine departe de comuniunea cu EL...

sa nu-ncetam a ne ruga Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
 

Un monah oarecare se liniştea în muntele Eleonului. El avea o icoana prea frumoasă a Născătoarei de Dumnezeu, în chilia lui, la care avea multă evlavie. Şi I se ruga în fiecare zi, cerând ca să-l izbăvească de dracul curviei. Deci, îndată ce se aprindea în inima lui văpaia aceea vătămatoare de suflet, alerga la Sfânta Icoană şi, rugându-se cu lacrimi, se slobozea de sminteala trupului.
Deşi bine vedea vrăjmaşul cum, cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, fratele se izbăvea, el nu înceta, ci totdeauna îl ispitea. Şi într-o zi, stând în afara chiliei, i-au venit iarăşi viclenele gânduri. Deci, vrând să alerge către rugăciune după obişnuinţa lui, văzu pe diavolul, căruia îi zise: "Până când, vrăjmaşule al adevărului, vrei să mă ispiteşti? Nu ai cunoscut socoteala mea, cum că nu mă supun? Pentru ce în zadar mă munceşti?''Răspuns-a lui diavolul: "Eu pe mulţi alţii mai îmbunătăţiţi decât tine i-am biruit, şi voiesc să te fac şi pe tine să fii biruit, căci nu mă lenevesc, nici altă slujbă decât aceasta nu am. Însă dacă vei face ceea ce îţi voi zice, voi înceta să te mai supar''Iar acela a zis: "Ce voieşti să fac?''Răspuns-a lui dracul: "Puţin lucru este ceea ce îţi cer ţie. Dar fă jurământ, cum că nu vei mărturisi altcuiva, şi îţi voi spune.''Iar pustnicul, ca un om fără răutate ce era, din dorinţa de a se izbăvi de acest fel de război, s-a jurat că nu va spune nimănui.Deci, i-a zis lui vicleanul şarpe: "Să nu te mai închini de acum icoanei ce o ai în chilia ta; scoate-o pe dânsa afară din chilie, şi eu de acum nu te voi mai supara.''Iar monahul a zis: "Mâine îţi voi da răspuns pentru aceasta.''Şi dracul s-a făcut nevăzut, iar monahul se chinuia cu gândurile, neştiind ce să facă. Şi avea mare necaz şi scârba, mai ales pentru că s-a jurat ca să nu mărturisească nimănui. Căci diavolul cel prea viclean s-a silit să-i încuie uşa, ca să nu întrebe pe vreun dascăl care să-l înveţe despre greşeala cea mai mică, sau cea mai mare dintre ele.Însă în ziua aceea a venit în munte Avva Teodor Eliotul, care era iscusit în Sfintele Scripturi şi deprins în faptele bune. Deci, ducându-se şi monahul cel înşelat, i-a spus cauza; iar Avva l-a canonisit greu pentru jurământ, apoi i-a zis: "Nu ştii că vrăjmaşul nu scoate vreodată, pe cineva din păcat mare ca să-l arunce în păcat mic, ci totdeauna în mai mare primejdie îl prăpăstuieşte? Care mai mare fărădelege este, decât ca să nu te închini Stăpânei celei Prealăudate? Să nu asculţi de acum mai mult pe vicleanul diavol, ci o roagă pe Dânsa şi Ea îţi va ajuta, ca să-l ruşinezi pe el.''După aceea, plecând pustnicul de la Avva şi ajungând la chilie, l-a întâmpinat dracul, zicându-i:"O! Batrânule rău, au nu te-ai jurat mie, ca să nu spui nimănui orice îţi voi zice ţie? Să ştii că pentru călcarea de jurământ ai să te munceşti, si eu nu voi înceta până în sfârşit a te ispiti.''Iar călugărul a răspuns: "Vrăjmaşule al binelui, şi preaînrăutăţitule, ori curvar de voi fi, ori jurător strâmb, nu mă vei judeca tu, ci numai Dumnezeu şi Stăpânul, Fiul pururea Fecioarei, de care zici să mă lepad. Însă eu nu te voi asculta. Şi acum poţi să faci cu mine ce vrei; darul El îmi va ajuta şi mă va izbăvi de ispitele şi cursele tale.''Atunci dracul s-a facut nevăzut, iar monahul făcând o iconiţă mică, dupa chipul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe care o avea în chilie, o purta cu el totdeauna. Şi de atunci n-a mai putut să-l supere vicleanul, ci a petrecut toată viaţa lui cu fapte bune, şi s-a învrednicit fericirii celei cereşti, pe care să dea Bunul Dumnezeu ca şi noi toţi să o dobândim, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava în veci, Amin.

Unde la Ierusalim? Că n-am văzut-o.

Poate n-ati remarcat,incarcatura emotionala poate,sau poate n-ati fost in locul acela unde se afla aceasta icoana.

Cred că a doua variantă. Vreau să ştiu exact unde în Ierusalim e icoana.

Un alt loc pe care l-am vizitat si pe care as vrea sa-l consemnez aici, este locul unde se pastreaza tezaurul bisericii Sf. Mormant. Loc plin de icoane superbe, de sfinte moaste (enorm de multe), de o icoana ce pastreaza o bucata din Sf. Cruce, si loc unde se afla icoana Maicii Domnului care clipeste. As vrea sa va zic ca aceasta icoana nu este un mit, desi mie, netrebnicei, nu mi s-a aratat minunea de a clipi, desi am stat cu ochii tinta 20 de minute in icoana, iar faptul ca nu mi s-a aratat este pentru necredinta mea. Dar zic ca nu este mit, pentru ca, cuiva din grupul nostru, i-a clipit si nu odata, ci de trei ori. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

marturia unei credincioase prezenta la fata locului

Deci în Biserica Sf. Mormânt? Nouă de ce nu ne-a arătat-o?

Sarutmana Camy_d
 

Stimata sora,asta nu mai stiu,luati legatura cu organizatorii,dar mai crestineste e sa uitati si sa iertati,fiindca ce stergi la altul tie ti se sterge.Iisus a trait printre ei,a inviat morti,a vindecat orbi,si cu toate astea nu L-au vazut,nu L-au cunoscut.

Nu sunt supărată, sunt curioasă.

Prezentare Icoane Ortodoxe
 

Doua link-uri de prezentari de icoane ortodoxe pictate manual.
http://icoaneortodoxepn.blogspot.com/
http://icoaneortodoxe.piatra-neamt-cultural.ro/