Pedeapsa pentru pacate
 

Stim bine ca Dumnezeu ne iarta orice daca de pocaim sincer. Si ne iarta iarasi si iarasi, pana ce reusim, cu ajutorul Lui, sa ne dezpatimim.

Citeam undeva ca pacatele sunt sterse, insa de-a lungul vietii vom fi pedepsiti intr-un fel sau altul pentru greselile noastre. Asa este?

La fel se poate pune problema pentru urmasii nostri: vor fi ei pedepsiti pentru pacatele noastre, chiar daca ne-au fost iertate?

.

In primul rand , draga Ionut, nu ai cum sa sti ce pacate ti se iarta sau nu, asta depinzand mult si de felul pacatelor si de ravna noastra, pentru ca daca tot gresim si iar gresim fara a ne lupta noi insine cu patimile noastre, totul este in zadar, pierdere de timp. Bunul Dumnezeu te ajuta, dar trebuie si tu la randu-ti sa intinzi mana, fara osteneala, nevointa si renuntari, nimic nu va fi cu putinta. Sti vorba cu para malaeata in gura lui natafleata ? Ei, vezi asa ceva nu-i cu putinta pentru cei ce doresc a urma pe Hristos, a urma drumul pocaintei. A te baza, numai pe milostivirea Lui, este o premeditare marsava spre pacat.
Citeam undeva ca pacatele sunt sterse, insa de-a lungul vietii vom fi pedepsiti intr-un fel sau altul pentru greselile noastre. Asa este?

La fel se poate pune problema pentru urmasii nostri: vor fi ei pedepsiti pentru pacatele noastre, chiar daca ne-au fost iertate?[/quote]

[/quote]

Draga Cristi,

Imi pare rau, dar raspunsul tau nu a fost la intrebarea mea.

Daca tot mi-a disparut de pe forum topicul "Lectia de gramatica" mi-am propus ca de azi incolo sa folosesc mesajele noi pentru a invata impreuna sa scriem corect romaneste.

Fara suparare, tu vei fi primul corectat: :)

nu ai cum sa sti => nu ai cum sa stii
Sti vorba cu => Stii vorba cu

Tot respectul.

Draga Cristi,

Imi pare rau, dar raspunsul tau nu a fost la intrebarea mea.

Daca tot mi-a disparut de pe forum topicul "Lectia de gramatica" mi-am propus ca de azi incolo sa folosesc mesajele noi pentru a invata impreuna sa scriem corect romaneste.

Fara suparare, tu vei fi primul corectat: :)

nu ai cum sa sti => nu ai cum sa stii
Sti vorba cu => Stii vorba cu

Tot respectul.[/quote]

Doamne fereste, cum sa ma supar ! Foarte bine si te incurajez, dar in credinta esti foarte superficial. Raspunsul meu , era pentru o parte din framantarile tale. Cat priveste asa zisa cenzura, administratorul unui site este liber sa administreze cum doreste, site-ul respectiv, iar calitatea de membru pe un forum , nu este, nici pe departe, obligatorie. Pace si multa bucurie !

Doamne fereste, cum sa ma supar ! Foarte bine si te incurajez, dar in credinta esti foarte superficial. Raspunsul meu , era pentru o parte din framantarile tale. Cat priveste asa zisa cenzura, administratorul unui site este liber sa administreze cum doreste, site-ul respectiv, iar calitatea de membru pe un forum , nu este, nici pe departe, obligatorie. Pace si multa bucurie ![/quote]

Ai dreptate, sunt mai superficial in credinta. Dar sper sa nu raman asa...

Sa nu mai pui virgula intre subiect si predicat te rog: "iar calitatea de membru pe un forum , nu este, nici pe departe, obligatorie"

Ai dreptate, sunt mai superficial in credinta. Dar sper sa nu raman asa...

Sa nu mai pui virgula intre subiect si predicat te rog: "iar calitatea de membru pe un forum , nu este, nici pe departe, obligatorie"[/quote]

Esti tare simpatic si ai dreptate. Vezi sunt necesari corectori , intr o "redactie". Se intampla si la case mai mari, dar la mine trecut de 50 de ani , unde graba, pripeala, nestinta , isi spun cuvantul.

Eu sunt de parere ca urmasii nostri nu vor fi pedepsiti pentru pacatele noastre...ca dovada avem pilda cu orbul...cei ce-l insoteau pe Mantuitor il intrebau de ce este orb batranul inca de cand s-a nascut si nu era in aceea situatie din cauza parintilor sai.Eu vreau sa fiu corectata daca am facut greseli de ortografie!:)Multumesc!Pace voua!

In sfarsit un raspuns la intrebarea mea...

Acest caz biblic insa este unul exceptional, nu putem sa-l generalizam. Alte pareri?

Vezi sunt necesari corectori , intr o "redactie". Se intampla si la case mai mari, dar la mine trecut de 50 de ani , unde graba, pripeala, nestinta , isi spun cuvantul.

Cristi,

Mi-am imaginat ca ai 52 de ani... Niciodata nu e prea tarziu, nu?

La mine regresia , este din cauza celor peste 10- 12 ore de munca, pe care le petrec intr un mediu cam ostil si din punct de vedere al credintei si in folosirea limbii romane. Ma lupt din rasputeri draga Ionut cu ateismul celor din jur, unde lucrez. Limba romana nu este folosita aproape deloc, decat o imitatie de prost gust. Cu DUMNEZEU inainte !

*Si mai adaug, multe litere mancate cu lacomie de mine, virgule si alte cele, sunt vina tastelor minuscule de la N70, folosind mobil internetul. Pace si viitor frumos draga Ionut *

Multumesc la fel!

Nu cred ca Dumnezeu este asemenea unui administrator care imparte recompense sau pedepse. Raul care se abate asupra noastra este o consecinta a libertatii noastre nu o pedeapsa din partea lui Dumnezeu. Daca inchid ochii ma impartasesc de intuneric. Lumina nu este cauza intunericului. Daca pacatuiesc ies din comuniunea cu Dumnezeu si ma impartasesc de tot ce-I este contrar.

"Domnul risipeste sfaturile neamurilor, leapada gandurile popoarelor si defaima sfaturile capeteniilor"(Ps.32)."Si-i voi sfarama pe ei ca praful in fata vantului, ca tina ulitelor ii voi zdrobi pe ei"(Ps.17) "Ca Tu esti Dumnezeu, care nu voiesti faradelegea, nici nu va locui langa Tine cel ce vicleneste.Nu vor sta calcatorii de lege in preajma ochilor Tai. Urata-ai pe toti cei ce lucreaza fara de lege."(Ps.5)."Unde M-au ispitit parintii vostrii, M-au ispitit si au vazut lucrurile Mele. Patruzeci de ani am urat neamul acesta si am zis: Pururea ratacesc cu inima. Si ei n-au cunoscut caile Mele, ca M-am jurat intru mania Mea : Nu vor intra intru odihna Mea."(Ps.90)

Vad ca administratorul nu a rezolvat problema cu userii vechi ,mi-am facut un nou user.
Parintele Arsenie Boca spune ca ni se iarta pacatele indata ce ne pocaim de ele prin taina marturisirii ,dar nu suntem scutiti sa patimim pentru ele.
Cat despre pedeapsa care se transmite de la parinti la urmasi pentru pacatele parintilor eu cred ca astea sunt judecatile lui Dumnezeu pe care nu avem cum sa le deslusim.
Eu cred ca Dumnezeu se uita si la faptele bune ale parintilor,la felul cum au pacatuit ,poate fara voia lor .
Un lucru e cert ,cel putin din cate am citit cu cat ne vom spovedi mai des si ne vom pastra sufletul curat , copiii nostri vor fi feriti de rele deoarece vom fi drepti in fata lui Dumnezeu cum spune psalmistul :"Am imbatranit si nu am vazut pe cel drept parasit si copiii lui cersind paine"
(am citat din memorie)
De altfel Psaltirea abunda in referiri la binecuvintarile pe care le primesc copiii de la parintii care se pastreaza drepti in fata lui Dumnezeu.

Trebuie subliniat "de la parintii care se pastreaza drepti in fata lui Dumnezeu", altfel semintia lor va dispare pana la ultimul, iar cei drepti vor mosteni pamantul, asa cum tot in Psalmi se arata.

Sunt deacord Cristi cu ce spune psalmistul, insa drepatea lui Dumnezeu nu se manifesta ca o forma de sanctiune din care rezulta ca Dumnezeu este autor al raului. Sfantul Isaac Sirul spune ca cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu, in ce sens? Adica iubirea lui Dumnezeu poate fi rea? Nu. Eu cel pacatos nu sunt capabil sa ma impartasesc de ea, ca si o persoana care nu poate sa se impartaseasca de lumina ptr ca ochii sunt bolnavi.
In concluzie vreau sa spun ca iubirea lui Dumnezeu este nedespartita de dreptate. Dumnezeu judeca drept cu iubire sau iubeste drept.

Dumnezeu nu imparte sanctiuni. Asta cu siguranta, Dumnezeu imparte iubire, dragoste si dreptatea intru Legea Divina. Oare un parinte adevarat isi sanctioneaza copilul ? Nici pe departe, tot cea ce face este intru dragostea, iubirea parinteasca. Sanctiunea, pedeapsa , cele ce ne aduc suferinta, sunt pana la urma obtiunea noastra, voluntara, involuntara, constienta sau inconstienta. Este mult mai simplu si usor a merge drept, decat a merge stramb si-n covoiat, iar indreptarea este cu atat mai dureroasa, cu cat perioada strambatatii noastre este mai lunga. Boala sufleteasca indelungata, combinata cu o atitudine potrivnica naturii, firesculuî, duce inevitabil la boala si slabirea trupului. In fazele avansate, netratate, neandreptate, apar acele epave umane, care la randu-le, nasc alte potentiale epave, prin perpetuarea in generatii a marilor patimi, pacate, fara de legi. Sunt multe de spus pe asta tema, dar poate pe un nou topic.

Draga ionut, daca te intereseaza mai multe despre acest subiect, iti recomand cartea " Pacatele parintilor si bolile copiilor" - K. V. Zorin
Aici gasesti despre faptele parintilor si sanatatea copiilor, legea ereditatii duhovnicesti, " Golgota intrauterina", stresurile, conflictele intrapersonale, particularitatile personalitatii, traumele psihice, obiceiurile daunatoare, etc. Am spicuit cate ceva din opisul cartii.
Doamne ajuta !

Dumnezeu al milei
 

Am citit undeva, ca sa nu hulim, spunand despre Dumnezeu ca este drept.
Dumnezeu este un Dumnezeu al milei. Abia la judecata va fi drept.
Regret ca nu pot indica unde am citit acest lucru.
Dar oare nu tocmai pentru ca e Dumnezeu al milei, ne permitem sa facem voia noastra, in loc sa facem voia Lui?

O mila, pe care ne bazam prea mult , atunci cand pacatuim constient. Si oare ce pacat poate fi mai mare, decat cel premeditat ?

Nu te contrazic, insa conteaza si contextul. Cand am afirmat cele de mai sus am avut in vedere invatatura teologiei rasaritene care a depasit extremele, dreptatea inflexibila a unui Dumnezeu impersonal, sau iubirea oarba care presupune la sfarsitul lumii mantuirea intregii creatii asa cum sustinea Origen prin invatatura sa despre apocatastaza. In Dumnezeu, dreptatea si iubirea se intalnesc, pentru ca El iubeste rational, dar fara masura si judeca iubitor, milostiv.

eu cred ca daca o persoana s-a cait , spovedit,impartasit...deci practic s-a curatat nu mai este pedepsit...pedeapsa vine cand omul staruie in pacat.

Da... eu am venit cu subiectul de fata pentru ca am citit asta la un parinte de la Athos. Cum ca pacatele ne sunt iertate, insa urmarea fireasca a pacatului ramane. Deci vom suferi pentru nedreptatea adusa Lui Dumnezeu, pentru incalcarea voii Sale. Eu cred ca are dreptate Gheron Iosif.

Mai departe, daca se vor rasfrange si asupra copiilor pedepsele desinate noua si pe care nu le-am implinit din varii motive, asta probabil ca este la fel de adevarat (se stie citatul biblic).

In fond, viata noastra toata este o suferinta continua si o lupta si o jertfa neintrerupta. Si, chiar daca drepti am fi, anumite incercari vin asupra noastra ca incercari si noi le percepem ca "pedepse"... Exemplele sunt de prisos aici.

Dumnezeu este Iubire, Adevar si Dreptate. De dreptate insa nu face uz inca, caci ar fi vai de noi daca ne-ar socoti bob cu bob fiecare pacat, noi pacatuind in fiece secunda. Pacatuim pana si cand ne rugam. Ne mai ghideaza pe drumul vietii, oprindu-ne cand vede ca am aduna prea multe pacate, mai multe decat am fi in stare sa ducem, dar o face ca pe o manifestare a dragostei ce ne-o poarta, nu ca pedeapsa. Asta ar fi, transcris cu cuvintele mele, ceea ce cred eu, din cele citite.
Origen probabil ca nu stia ceea ce scrie in orice carte de rugaciuni si anume: ca prea marea incredere in bunatatea lui Dumnezeu, incredere care te face sa savarsesti fara contenire pacate, socotind ca Dumnezeu te va ierta chiar daca nu te indrepti, constituie un pacat impotriva Duhului Sfant si nu se iarta.
Ca la Dumnezeu totul e posibil o stim. Tocmai marea Lui dragoste pentru om este speranta noastra in mantuire.

Sfantul Ioan Gura de Aur, spune :" Si pentru ca imi pare rau de intunecimea gandului oamenilor si de nebunia lor, as vrea sa am o voce atat de puternica, incat sa ajunga pana la marginile pamantului, si dupa ce m-as urca pe cel mai inalt munte de pe pamant, sa strig la toate popoarele si neamurile, la fel ca prorocul David: Fiii oamenilor pana cand grei la inima? (Ps. 4,2). Ma doare si sufar pentru ce a-ti ajuns. Da, plang, pentru ca stiti prea bine ca Dumnezeu este indelung rabdator si va asteapta sa va indreptati, in loc sa va pedepseasca dupa dreptate, si cu toate acestea nu va indreptati."

Origen cunostea foarte bine Scriptura si intreaga imnografie de pana la el. Este corect ceea ce spui de spre nemarginita iubire a lui Dumnezeu, insa repet nu trebuie separata de dreptatea Lui.

Este vorba de Sf. Isaac Sirul.

Stiu Anca la ce te referi. Acelasi Sfant Parinte recomada sa iubim intreaga fatura, sa ne manifestam iubirea chiar si fata de demoni, insa tot el spune ca suferinta pentru cei din iad consta in flacarile iubirii lui Dumnezeu. Deci iubirea lui Dumnezeu manifestata dupa dreptate, pentru ca daca ar fi fost iubirea oarba n-am mai fi vorbit de iad.

Mai aproape de zilele noastre iata, Sfantul Siluan Athonitul ne propune de asemenea o atitudine smerita in fata lui Dumnezeu (,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!") si multa, multa dragoste fata de aproapele.

Sfantul Ioan Gura de Aur, arata atat de intelept si edificator totodata: "Ce lucru curios! Cu totii urmaresc cu sufletul la gura evenimentele trecatoare ale acestei vieti scurte, dar la viata ce va sa fie nici nu le trece prin cap sa se gandeasca. La ospete si prilejuri de indulcire a trupului mereu sunt primii, dar sufletele lor le lasa sa se usuce de foame duhovniceasca. Se ingrijesc de trup si il infruseteaza, insa sufletul le este indiferent. Cand se imbolnaveste trupul , cheama doctorul, cumpara medicamente si cheltuiesc o gramada de bani., pana cand se vindeca. Iar atunci cand sufletul lor se imbolnaveste de boala aducatoare de moarte a pacatului, nu fac nimic. Si cel mai trist este faptul ca, desi il ingrijesc cum nu se poate mai bine, trupul lor moare, iar sufletul este osandit la iadul vesnic. " Poate titlul acestui topic nu ar fi trebuit sa contina cuvantul pedeapsa ci consecintele voii noastre. Toate ce le primim , de fapt sunt raspunsul firesc , al celor gandite, vorbite si faptuite de noi.

Are cineva curaj sa ceara lui Dumnezeu pedeapsa ptr ceea ce face ?ptr toate relele facute?eu una ma chinui.... aman o astfel de rugaciune, desi ar trebui sa cer asa ceva ,sa cer pedeapsa ptr faptele mele....asta ca nu cumva copiii mei sa plateasca in locul meu...imi doresc sa am curaj sa sufar , sa ma chinui aici pe pamant....mai ales ca citeam undeva ca numai o femeie care naste natural stie ce inseamna durerile iadului....si sunt crunte....nu stiu poate intr-o zi am sa-mi fac curaj si am sa cer ...dar nu mai mult decat pot duce....nu stiu....mai multe de invatat.....poate am sa invat odata cu copii mei multe despre cum sa fii crestin...

Si eu am avut in trecut niste pacate ,ca tot omul si dupa pacatele acestea mi se intamplau tot feluri de lucruri,raceam,ma durea cand rinichiul cand ficatul,cazaturi etc.Pot fi acestea pedepse pentru pacat?

Aline, spui , am avut ! Esti un caz extrem de fericit, pentru ca inseamna ca acum esti fara de pacat. Se inteleg gresit ? Revenind la intrebarea ta, suferintele ce vin asupra noastra sun doctoria cea vindecatoare, intru constientizarea, indreptarea si curatirea noastra sufleteasca. Precum fierul ce trece prin foc si rugina i se curata, asa si noi suntem trecuti prin focul cel curatitor de balastrul greu atarnator, al patimilor noastre. Mult mai grav si ar trebui sa ne dea de gandit, atunci cand nici o ispita nu ne incearca si totul merge "snur", indiferent de faptele, gandurile sau vorbele noastre. Sa fim fericiti ca suntem ispititi, incercati, mustrati si indreptati, aici in asta viata. Din fiece incercare , iesim mai buni, mai intelepti, oprindu-se risipa talantilor ce ni s-au dat.

DA! Dar...ale tale..:3:

Ca dovada a faptului ca vom simti pe propria piele consecintele pacatelor noastre este viata imparatului David din Vechiul Testament.

Desi era unsul lui Dumnezeu pe tron si om drept si placut Domnului, David a savarsit doua pacate grele: uciderea si desfranarea. Insa imediat a venit la el proorocul Natan, trimisul lui Dumnezeu si duhovnicul regelui, avertizandu-l pe David si mustrandu-l pentru faradelegile sale. Dupa cum stiti, David nu l-a alungat pe prooroc, i-a parut rau de faptele sale marsave si a obtinul iertarea Celui de Sus.

Desi fusese iertat, a postit sapte zile si cele ce au urmat au constituit urmarile pacatelor lui: primul nascut a murit la nastere, conflictul cu fiul sau, alungarea de pe tron, umilintele suferite samd.

Deci, Hristos ne iarta usor, ne accepta intoarcerea la pocainta, insa trebuie sa ispasim urmarile pacatelor noastre cele multe si asta trebuie s-o facem urmand pilda lui David, cu smerenie si constienti fiind de dreptatea lui Dumnezeu, pentru curatirea reala a sufletelor noastre.

De citit in detaliu acest subiect in Cararea Imparatiei a lui Arsenie Boca incepand cu pagina 39.

Este si o istorioara din Traditie:

Un batran il trimite pe ucenicul lui in oras cu treaba. Se intampla ca atunci murise un mare bogat din acel oras, care era cunoscut si ca mare pacatos, nedrept, etc. Insa inmormantarea sa a fost cu mare fast, tot orasul iesind sa-l petreaca pe ultimul drum.

Intorcandu-se ucenicul, gaseste la chilia batranului un peisaj horror: acela fusese mancat de un leu si ii ramasesera doar ramasitele...

Ucenicul atunci incepe sa planga si sa invoce dreptatea lui Dumnezeu: cum se poate ca acel bogat sa traiasca o viata in pacate si sa sfarseasca cu o moarte asa fastuoasa, pe cand batranul de 90 de ani, toata viata slujindu-i Domnului sa fie mancat de fiare?...

Dupa un timp, Domnul i-a descoperit tanarului acestea: bogatul a trait in faradelege toata viata, insa pentru cele cateva fapte bune, putine la numar, i s-a rasplatit in lumea aceasta prin inmormantarea grandioasa; iar batranul, om drept fiind, savarsise totusi niste pacate mici, cu gandul, si Dumnezeu l-a curatit prin durerile mortii in gura leului, ca sa intre desavarsit in slava Sa...

Se vede aici ca pacatele noastre au consecinte implacabile si ca iubirea lui Dumnezeu ne iarta, insa dreptatea Lui nu lasa nepedepsite pacatele iertate... Deci sa ne asteptam sa suferim pentru relele ce am savarsit inaintea Celui de Sus, fara sa cartim si sa ne miram de ce ni se intampla anumite incercari cand noua ni se pare ca eventual nu le meritam...

cred ca ai vrut sa zici "nu lasa nepedepsite pacatele nespovedite", nu pacatele iertate.

totusi, recitind povestioara ta, parca nu-mi vine sa cred ca Dumnezeu te da in gura leului ca sa te pedepseasca pentru pacate mici... apoi, noi cand ne spovedim, cu siguranta nu apucam sa spunem chiar totul, de aceea stiu ca preotul la sfarsit rosteste anumite cuvinte, cum ca te iarta Dumnezeu si pentru ce n-ai apucat sa spovedesti, fara voie...

:25:de acord 100%... si sa ne dea Dumnezeu [COLOR=Green]putere[/COLOR] sa le ducem toate!