|
Daca ati vrea sa intrati in monahism unde ati alege sa mergeti?
|
Daca m-as hotara cu adevarat eu as alege Manastirea Negru Voda din Campulung Muscel.
|
Citat:
|
Pr. Savatie Bastovoi zicea ca tara lui e ortodoxia. In tara asta m-as duce si eu!
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Iertati-ma
Citind acest topic am capatat indrazneala de a scrie si eu despre zbuciumul sufletului meu... Imi cer iertare pentru nikul meu caci nu sunt decat o simpla civila dar poate Domnul va auzi plangerea inimii mele si va ingadui ca acest pamant ce sunt sa-si odihneasca fiinta in casa Domnului. De voi iubi eu Doamne preadulcea mantuirea Ta in mijlocul cetatii va fi zidirea Ta... |
De ar fi sa aleg sa ma calugaresc m-as dece unde oi vedea cu ochii...si prima manatire(de maici) care o sa o gasesc acolo am sa ma opresc.
Dar acum nu indrasnesc sa ma gindesc chiar atit de departe.Ca sa ma duc in monahism mai inti trebuie sa trec de ispitele astea mirenesti. |
Citat:
Asa am zis si eu la inceput ca unde voi vedea cu ochii ... si prima manastire... am rezistat 1 zi . A doua 1 saptamana dupa care m-am intors in societate. Mi-a cam trecut ideea de a pleca dupa cum vad ochii mei. Mi-a murit si curajul de-a mai incerca. Acum nu mai astept decat sa treaca viata asta asa searbada de orice lumina. Cum spunea un Sfant Parinte "sa va faceti manastire in sufletele voastre"... Asa ma stradui si eu sa pun prima caramida la manastirea sufletului meu. Dar cu cat ma stradui mai mult parca un Sfant Spiridon imi desface caramida si raman doar pamant...Pune Doamne foc in inima mea, apa la radacina iubirii mele si transforma pamantul in zidirea ta. Iubite-voi Doamne ... nu ma uita... |
Pana cand Doamne ma vei uita pana in sfarsit?
Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi pune ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea? Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit? Dumnezeule,Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata. Dumnezeul meu, striga-voi ziua si nu vei auzi si noaptea si nu te vei gandi la mine. Insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu. Pentru ce m-ai lepadat, Dumnezeule pana in sfarsit? |
Iarta-ma SoraL
Pentru necazul saracilor si suspinul nenorocitilor acum Ma voi scula, zice Domnul;le voi aduce lor mintuirea si le voi vorbi pe fata. Vazut-am mai inti pe Domnul inaintea mea pururea,ca de-a deapta mea este ,ca sa nu ma clatin. Fericiti cei ce pling ca aceea se vor mingiia. Tu stii SoraL si eu stiu si toti stim ca Dumnezeu nu ne uita niciodata,se face doar ca ne uita ,sa vada ce facem noi fara El! |
Nu vreau sa spun decat atat. Serge Moscovicz: "succesul e un lung sir de esecuri". Daca tu chiar vrei sa mergi la o manastire, mai incearca, pana la urma vei reusi. Si Dumnezeu ne interzice sa deznadajduim.
|
Important pentru mine nu e locul manastirii ci modul cum voi implini si daca voi implini viata ingereasca. Nu e deajuns sa fii doar intre zidurile unei mamastiri.
|
Citat:
Nu stiu daca vei citi acest mesaj (n-a mai scris nimeni in acest topic de mult timp). Si totusi iti scriu. Ceva din inima mea ma indeamna ss-o fac si daca inima striga cu toata puterea, atunci trebuie sa o ascult.. Referitor la ceea ce s-a scris , "m-as duce oriunde as vedea cu ochii", e ceva de inteles; cand dorul pentru a-ti dedica viata Domnului incepe sa mistuie suufletul si toata fiinta ta, ai fugi nebuneste in toate directiile si ai lasa ratiunea la o parte. Cu toate astea, stau si ma gandesc la cunoscutele "Epistole" ale Cuviosului Paisie Aghioratul, in care scria ca atunci cand te decizi pentru viata monahala, trebuie sa ai mare grija in a alege manastirea. Spunea chiar ca trebuie tinut cont si de anumite lucruri exterioare, aparent neimportante, cum ar fi clima, spre exemplu. Fiecare manastire are tipicul ei, unele mai aspre, altele mai putin aspre...Ceea ce conteaza insa este focul care trebuie sa arda in tine, care sa-ti spuna neincetat ca acela e rostul vietii tale, ca vrei si esti gata in orice clipa sa renunti la tot si la toti pentru a fi mireasa lui Hristos! Nu deznadajdui, dar nici nu aastepta prea mult fiindca aceasta flacara s-ar putea sa lumineze si sa arda tot mai putin...nu o lasa sa se stinga!Vrasmasul face orice ca sa-i indeparteze pe oameni de la calea cea buna. Nu mai vorbesc de cate mestesuguri se foloseste pentru a-l izgoni din manastire pe cel care a venit sa se afieroseasca lui Dumnezeu... Vorbeste mai mult cu duhovnicul, roaga-te Domnului ca sa-ti vorbeasca prin gura acestuia si sa te indrume!Sunt mai mult ca sigura ca ai duhovnic; daca nu ai,roaga-te, cauta-l! Domnul nu te va lasa Poate ai si impedimente exterioare, nu numai launtrice. In privinta acelora nu are rost sa-ti faci griji. Cred ca cea mai mare parte a monahilor si a monahiilor au avut candva astfel de obstacole. Cand trebuie sa plece copilul la manastire, chiar si cei mai credinciosi si evlaviosi parinti se clatina, diavolul le aduce un pustiu in adancul inimii, le intuneca mintea, ii face sa sufere...dar si Domnul lucreaza, asta e ceea ce nu ar trebui sa uitam niciodata! Ma doare mult suferinta celorlalti. Ma apasa, o simt ca si cum ar fi a mea. Uneori chiar este si a mea; in fond, fie ca ravnim pentru viata monahala saau pentru cea de familie, tot crestini suntem, cu acelasi etern dor catre patria cereasca... Am scris abia putin din ce ma indemna inima si mi-a trecut prin minte ca un fulger ca...poate deja esti acolo unde insetezi de atata timp... Oricum ar fi, Domnul sa-ti ajute si sa te mantuiasca! (Ii rog pe toti cei de pe forum sa ma ierte daca am gresit cu ceva. Am revarsat doar cateva picaturi din ceea ce sufletul ma indemna sa spun. Mi-e greu sa tac atunci cand vad oameni atat de indurerati si ma gandesc ca si eu am fost odata tot asa: o fiinta Fara nici un sens, ratacind intr-o viata pe care nu o intelegea...) |
Odata am vrut sa devin calugar ortodox si as fi ales o zona mediteraneeana- M-tele athos, Meteora, etc. Am apreciat linistea si viata simpla, austera a acelor oameni ai rugaciunii.
Ortodoxia isi face manastirile pe munte, in padure, etc in general in locuri f izolate. catolicismul si le face in localitati, etc. Ortodoxia este mistica detasata oarecum de preocuparile curente ale oamenilor, pe cand catolicismul e caritabil si de aceea casiga f mult teren si va reabsorbi in curand ortodoxia, ca si protestantismul dealtfel... Isus ne e modelul si El nu S-a izolat de lume in vreo manastire... Nici nu erau pe vremea Lui. Cand a fost ispitit de satana in pustie dupa 40 de zile de post, s-a dovedit ca ispitele cele mai puternice pot veni si-n pustie departe de oameni. Crestinii lupta impotriva duhurilor necurate ale ingerilor cazuti, care nu isi limiteaza activitatea doar la aglomeratii urbane... |
Ma adresez cam tuturor celor care au scris in acest topic...inclusiv admin-ului
Este adevarat ca nu conteaza locul (manastirea)...este inaltator sa nazuiesti spre acest drum...este frumos sa doresti,sa simti...dar e tragic sa te duci... Daca SoraL a rezistat numai o zi si ii e teama sa mai incerce...eu am rezistat mult mai mult...dar lumea ingerilor la care visam este mult prea departe... Chiar imi permit sa dau un sfat celor care au ganduri in acest sens...inainte de a va hotari unde sa va stabiliti lasati cartile si ceea ce stiti sau visati voi ca ar fi...mergeti si traiti cateva zile in acele locuri ,fiti naturali,fara false smerenii si patrundeti in adancul locului...este greu sa rezisti intre oameni...fugind de fapt de oameni Pleci din lume,dintre oameni cu gandul ca mergi la Hristos...si dupa putin timp realizezi ca mai rau te-ai afundat intre oameni si in griji ale lumii...desi nu este decat o mica comunitate...de care trebuie sa faci cica "ascultare"...sunt dezamagita...asta este...prefer lumea in care traiesc acum...e mult mai bine orientata spre Hristos. Iertati-ma...nu vreau sa scriu mai mult decat este cazul...efectiv doresc sa respect cerintele acestui Forum... Sper insa sa luati aminte inainte de a face un pas... |
Nu am stat niciodata mai mult timp intr-o manastire insa din cate am vizitat, Prislop este cea care m-a impresionat cel mai mult si chiar indraznesc sa spun ca m-a schimbat putin...La parintele Arsenie... Sa avem binecuvantarea lui.
|
Iacov, nici o grija ortodoxismul nu va fi "absorbit" de catolicism in nici un caz. va absorbi doar acele persoane in care credinta este incerta.
legat de faptul ca Iisus a propovaduit in lume si nu a stat izolat asta e cu totul altceva. a stat retras pana cand I-a venit timpul sa comunice ce avea de comunicat. este posibil pe cineva mai slab in credinta sa il smintesti. sfintii parinti sunt cei care s-au retras in singuratate departe de lume, iar apoi s-au intors in lume sa impartaseasca din darurile harului Sfantului Duh pe care ei PRIN NEVOINTA SI RUGACIUNE l-au primit. nu vroiam sa spun nimic de catolici, dar ei sunt aproape de lume modificandu-si canoanele si chiar dogmatica pentru a placea lumii. daca eu sunt crestin ortodox sunt pentru ca nu vreau sa fac rabat de la greutatea mantuirii. ma duc la biserica sa il ador pe Dumnezeu nu sa ma simt bine ca mai marii bisericii mi-au scurtat slujba si mi-au pus scaune sa stau frumos jos. credinta inseamna nevointa. Dumnezeu sa ne lumineze. |
Clausemi,iar ma intalnesc cu deznadejdea ta,sau mai bine o numesc "revenirea ta la realitate".Cu siguranta te-a dezamagit acel mediu calugaresc la care dorinta de a-l cunoaste te-a supus,si este evident ca ai ramas cu un gust amar,dar asa cum ai constatat,acolo unde sunt oameni exista si rautate,fatarnicie si nepasare,aparenta credinta este doar un paravan al instinctelor care oricum le invadeaza fiinta.Nu-i invinuiesc nici pe cei care te-au dezamagit,la randul lor sunt victimele lipsei de educatie,dar mai ales ai celor care i-au acceptat "la o varsta frageda,probabil" sa umple un sens atat de exigent ca monahicismului.De spus ar fi enorm de multe,dar observ ca am deviat oricum,de la intelesul acestui topic,sau nu l-am dezbatut deloc.SA AUZIM DE BINE,SPER CA TE-AI REINCADRAT CU SUCCES IN SOCIETATE,si din experiente ai devenit f.puternic.
|
scuze,clausemi.......puternicA,trebuia sa scriu
|
Pr. Arsenie Papacioc zice: "nu cauta manastire, sa faci tu manastire". Adica mai intai priveste spre tine, incearca sa cladesti impreuna cu Hristos in inima ta, vezi ce patimi zac in tine, vezi ce te impinge spre monahism, vezi de ce fugi de lume, cunoaste-te putin pe tine, apoi traieste un monahism interiorizat si daca ai ajuns la nivelul asta si duhovnicul crede ca poti sa pleci mai departe, iti va calauzi Dumnezeu pasii unde sa te duci.
Mi-a placut in mod special ce-a scris Clausemi, dar sa stim ca sunt si locuri unde se traieste un monahism deosebit. In Grecia sunt unele manastiri inchise pt public, unde e viata numai de rugaciune. E drept ca statul grec sustine financier manastirile si preotia in general. Un Preot are salariu de 8-900 de euro pe luna, pe cand in Romania i se spune ca isi completeaza de la biserica. Deci manastirile fiind finantate in Grecia, muncile sunt facute de persoana angajate, iar vietuitorii din manastire se ocupa numai de rugaciune, de dorinta de implinire spirituala, de renuntare la ei pt a trai pt ceilalti prin rugaciune. Apoi in Anglia, la Essex e o manastire deosebita. In Franta iar am vazut o manastire care mi-a placut. Se insista aici f mult pe tacere, pe retragere; e f intelept, ca nu se ajunge la barfe, discutii, bisericute, etc. Asta nu inseamna ca in Romania nu sunt, dar eu am vazut numai din exterior, nu stiu exact care e situatia reala. Dar tragand o concluzie, cred ca in toate aceste manastiri pe care le simti implinitoare, e o selectie riguroasa a celor care intra acolo. Adica li se cere sa fie deja monahi in lume si apoi sa se apropie de manastire. Hai ca m-am tot lungit la vorba, se vede cat mai am pana ajung la a fi monah in lume... Elena |
ory
Eu in deznadejde nu am fost niciodata pt ca am credinta si-l iubesc prea mult pe Hristos...dezamagita da,am fost si nu putin de asa pretinsii Lui slujitori incepand de la cei mai mari si pana la cei mai mici...dovada ca acum sunt mult mai precauta si nu ma mai impresioneaza si nici nu mai ascult pe oricine cand vine si imi da sfaturi neantrebat. Cred ca anii in care mi-am petrecut o parte a tineretii acolo nu i-am pierdut,din contra a fost o scoala teribila de slefuire si de formare a personalitatii mele la ora actuala. Si pt asta nu pot decat sa multumesc lui Dumnezeu... Iar de integrat m-am integrat foarte usor in lumea din care am plecat pt ca nu a fost prea mare diferenta de unde am plecat si unde am ajuns...ba,din contra,parca in lumea asta mi se par oamenii mai orientati si mai aproape de hristos...dar nu are rost sa mai continui ca sa nu produc sminteala...pt cei ce vreti mai multe detalii mergeti acolo si va veti lamuri singuri. |
Te inteleg intr-un fel,Clausemi,si sunt convinsa ca indiferent unde ar convietui oamenii acolo exista si rautate si ipocrizie,iar acestea n-au de-a face cu Dumnezeu,nu este El vinovat ca oamenii fac rau si motiveaza o oarecare atitudine religioasa.Cred ca cea mai mare filozofie pamanteana este sa fii crestin,au fost contorsionate prea mult adevaratele valori spirituale,si multor rautati li s-au oferit pretexte religioase,lucru total eronat.Dumnezeu inseamna inainte de toate DRAGOSTE,acest principiu de capatai al crestinatatii s-a dizolvat si aproape ca a disparut.Sunt convinsa ca-l iubesti mult pe dumnezeu,si ai ramas interesata de acest aspect,altfel nu ai fi postat pe acest forum scriind cu ardoare,si impartasind celorlalti din cunostintele tale religioase(am citit aproape tot ce-ai scris,din toate subtitlurile),chiar iti admir rabdarea cu care scrii,si-l propovaduiesti pe dumnezeu,se pare ca nu a trecut foarte mult timp de cand ai parasit viata monahala.
|
...cer iertare voua si lui Dumnezeu ca am scris numele Atotputernicului cu litera mica,de doua ori.........Dumnezeu,Dumnezeu
|
Daca ar fi sa ma duc intr-o manastire m-as duce in Grecia,si as incerca sa nu tin legetura cu familia mea lumeasca,ori cu prietenii.Stiu ca adevaratul sens al calugariei nu se mai gaseste nicaieri,dar precum spunea Sf.Vasile cel mare:"oamenii din veacul cel de-apoi nu se vor mantui doar prin fapte,ci prin rabdare".Dar,dupa cum ati sesizat,eu nu sunt buna pentru o astfel de viata,ca sa nu mai spun ca am un omulet de crescut,si-i sunt datoare cu ingrijire pana se face mare,daca ingaduie Bunul dumnezeu sa ajung pana atunci.
|
Pai draga Ory, daca-l ai pe "micul omulet" de crescut, inseamna ca o sa inmultesti si rabdarea si intelegerea si iubirea si multe altele. Copiii te invata atat de multe...
Zici ca-i esti "datoare cu ingrijire pana se face mare, daca ingaduie Bunul Dumnezeu sa ajung pana atunci". Sa fii datoare sa se faca mare si pe pamant, dar mai ales in ceruri. Multi in ziua de azi se ocupa pt copilasii lor de aspectele materiale ale vietii. Eu nu spun ca sunt inutile, dar sa fie un echilibru, sa se ocupe si ca sa-i aiba pe copilasii lor langa ei pt vesnicie, cand nu va mai fi "nici durere, nici intristare, nici suspin". Am cam deviat de la subiect. Era despre monahism si noi vorbim despre copii. De fapt, n-am deviat, ca doar monahii sunt parinti pt intreaga creatie, nu?! Elena |
Citat:
|
Ai dreptate,Va_iubesc,sper sa reusesc sa-i dau o educatie echilibrata intre indatoririle sociale si cele spirituale,dar n-am sa adopt fanatismul,in primul rand nu ma caracterizeaza ,orice lucru abuziv piere prin excesul lui.Sunt oameni care,pe considerente religioase fac foarte mult rau.
|
De ce intr-o anumita manastire si in alta nu? Consider ca uneori nu trebuie sa ne folosim de "unde" pentru a pune intrebari. In cazul de fata important pentru mine este de ce mergem, finalitatea.
|
Citat:
|
Citat:
Doamne ajuta tuturor ! |
Pe fiecare ne incearca gandul:"Oi fi bun de manastire?La care sa ma duc?Trebuie sa ma casatoresc?Cine-o fi jumatatea mea?Un parinte spunea:Cine e bun la manastire e bun si in lume.Conteaza dragostea si vointa pe care le pui si Dumnezeu ajuta.In rest este decizia ta.Omul sfinteste locul.Doamne ajuta!
|
Citat:
|
Monahismul este cea mai inalta cale pe care o poate alege un om in viata aceasta, insa este si cea mai grea. Motivatia plecarii din lume trebuie sa fie una singura - dragostea de Hristos pana la jertfa. Inainte de a pleca trebuie sa-ti alegi cu grija manastirea. Poti intr-o manastire sa te impaci cu randuiala si cu oamenii, iar in alta nu.
In ziua de astazi nu mai intalnesti in manastiri viata din Patericul egiptean. Monahii vin tot din lume si lumea e cazuta rau. Intalnesti tot felul de patimi si pacate, una mai hada decat alta. Poate nu gasesti nici un om care sa te indrume sau sa te asculte cand ai vreo problema. Sau este posibil ca toti sa te sicaneze sau sa te tortureze psihic si fizic. Dar nu trebuie uiti pentru ce ai venit in manastire. Daca ai venit nu trebuie sa mai pleci in lume, caci aceasta este o cadere duhovniceasca. Prin nevointa si prin silirea firii ne slefuim omul interior. Nimeni stand pe fotoliu si mancand din belsug n-a devenit mai bun. |
Pt.euftalia : Viata de manastire nu este nicidecum o exagerare! Daca ai incepe sa te nevoiesti un pic ai vedea diferenta. Domnul nostru Iisus Hristos a postit, s-a rugat si noaptea, s-a nevoit pe cruce cu toate ca nu avea nevoie de toate acestea. Prin viata sa ne-a dat exemplu. Protestantii ai eliminat nevointa si unde au ajuns? La un cult care nu mai implineste fiinta umana.
|
pentru acst pas e bine de a sta de vb cu un duhovnic renumit si sa te rogi lui Dumnezeu sa te trimita la care manastire e mai potrivita pt tine si nu sa te duci la care vrei tu
|
Eu as vrea sa "vizitez" (cercetez) doua manastiri in care am auzit ca sunt buni duhovnici, luptatori (mai ales impotriva ereziei ecumeniste!): Casiel, langa Dej (Pr. Serafim) si Diaconesti, Jud. Bacau (Pr Amfilohie Branza).
Daca mai aveti sfaturi in privinta asta nu ezitati sa le dati "cautatorilor"... |
Manastirile au aparut când cea mai mare parte a tarilor crestine era nelocuita, orasele si satele erau mici aglomerari umane în mijlocul întinderilor pustii si a ramâne în oras când afara era pustia nemarginita era evident o cautare a confortului lumesc.
În zilele noastre pustia a disparut si manastirea atrage mai mult în sens lumesc, prin frumusetea locurilor si modul de trai. Multi sunt atrasi spre manastire în zilele noastre dar nu-si gasesc pacea acolo, fie se întorc în lume fie devin niste calugari nelinistiti. Asta nu înseamna ca vremea monahismului a trecut, sunt si un numar de oameni care chiar se simt bine în manastire, dar mai putini decât cei care au gânduri legate de calugarire. |
Cuvântul "călugăr" vine de la grecesul "kalos gheron" și înseamnă "bătrân frumos". Bătrân frumos! Este un ideal! Să fii bătrân uneori este un avantaj, alteori este un handicap. Bătrânețea vine diferit la oameni. Unii ajung bătrâni cu cuviință, alții ajung la o bătrânețe pe care poporul o exprimă în versurile: "Bătrânețe haine grele/ Ce n-aș da să scap de ele".
Un călugăr adevărat trebuie să fie "bătrân frumos"! Fie că este la tinerețe, fie că este la bătrânețe, trebuie să aibă o frumusețe sufletească; fără să se mai împiedice în nimicurile veacului acestuia, fără să îmbătrînească și patimile lui cu el, ci să lichideze tot ce mai are de lichidat. În loc de patimi să ajungă la virtuți, să fie un om odihnitor, un om care nu a trăit degeaba, un om care aduce ceva în conștiința altora.Călugăria, în general, nu este înțeleasă de oamenii care nu au o înclinare religioasă deosebită. Sunt puțini părinții care-și doresc să fie copiii lor călugări. Nu s-ar putea zice că numai atunci poți să te faci călugăr, când părinții sunt de acord cu asta, pentru că părinții nu sunt de acord. Până la urmă acceptă o situație, dar nu o doresc și, în cazul acesta, urmând lui Dumnezeu, ai putea zice că ești pe o treaptă superioară, nu se mai pune problema cinstirii părinților, pentru că îi cinstești prin faptul că ești călugăr. A fi călugăr este o cinste ce se răsfrânge și asupra părinților. Și chiar dacă nu înțeleg lucrul acesta, ei sunt cinstiți ca părinți ai unui călugăr. Nu se face dintr-o răzvrătire pornirea la călugărie, nu se face dintr-o oponență față de părinți, ci se face dintr-o apropiere față de Dumnezeu, dintr-o râvnă pentru Dumnezeu și, în cazul acesta, părinții nu mai trebuie să fie implicați, nu mai trebuie să fie ca o piedică.Călugăria ortodoxă este o călugărie în anonimat. Toți cei care se afirmă pe ei prin călugăria însăși, nu știu ce-i lepădarea de sine și nici ce este începutul cel bun. Există posibilitatea unei afirmări în călugărie și prin călugărie; aceasta însă nu duce la desăvârșire, ci la înrăutățire. Călugăria fără lepădare de sine, fără ascultare, fără smerenie nici nu există. Am putea spune că de fapt, călugăria încetează cu fiecare încălcare a voturilor monahale. Ceea ce mă nemulțumește pe mine personal este că mulți dintre călugări nu au virtuți sociale și că nu se realizează în călugărie virtuțile sociale cum se realizează în viața de familie.Ceea ce ne lipsește nu sunt îndrumările, căci de acestea avem destule, ci ne lipsește o angajare reală, un mediu favorizant înnoirilor, o râvnă pentru mai mult și mai bine. Înnoirea monahismului nu se poate face prin dispoziții venite de sus, nici prin îndrumări date de mai-marii noștri, ci ea trebuie făcută cu mijloacele pe care le avem la mănăstirile noastre, cu oamenii capabili de mai mult și de mai bine.Între necălugărie și călugărie nu există graniță. Răutatea e o negare a călugăriei. Bunătatea e o afirmare a călugăriei. Așa că dacă le doresc ceva tuturor călugărilor, atât pentru ziua de astăzi, cât și pentru cealaltă vreme a vieții lor, le doresc din toată inima să fie buni ca să se asemene cu Bunul Dumnezeu. Mantuirea este un dar si ca orice dar se primeste si in functie de jertfa noastra. Nu asi merge in manastire dar asi vrea sa fiu cu trupul in lume si cu inima in manastire.:) |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 01:20:08. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.