De ce a facut DUMNEZEU pe femee din coasta omului?
 

Oare nar fi putut sa o faca cum la facut pe om.

Raspunsul la intrebarea asta nu iti este necesara intru mantuirea sufletului. Deci, hai sa nu-l mai ispitim pe Dumnezeu aiurea... ca dece e alba si nu e neagra!

Pentru ca cei doi sa fie una,ca in taina casatoriei:)

In primul rand scrie corect ,si in al doilea rand intrebarea ta e ca si cum ai intreba de ce cerul e albastru si nu verde ca planta?

da la fel si tie

am inteles prof. dar la intrebare cand ai sa raspunzi

draga arhanghele,

Chiar dumneata sa nu cunosti asemenea lucruri simple ? pai ce sa te mai astepti de la niste simpli muritori ?

http://www.laurentiudumitru.ro/Facer...a_lui_Adam.php

......

Os din oasele mele şi carne din carnea mea..."


Toate s-au petrecut chiar în ziua facerii omului, ziua a şasea. Pentru minţile moderne, deseori mărginite, zidirea bărbatului şi a femeii este la fel de "spectaculoasă", de miraculoasă, pe cât sunt toate celelalte zidiri ale lui Dumnezeu apărute dintru început. Istorisirea minunată despre facerea Evei a fost tâlcuită simplu şi chiar în duh patristic. În capitolul 11 din lucrarea "Raiul", Sfântul Ambrozie al Milanului (ale cărui Sfinte Moaşte vor împodobi o biserică din capitală), nota despre originea protopărinţilor noştri: "Ea nu a fost făcută din acelaşi pământ din care a fost el plăsmuit, ca noi să putem înţelege că firea trupească a bărbatului şi a femeii este aceeaşi, şi că este o singură obârşie a înmulţirii neamului omenesc. Din această pricină nici nu s-a făcut bărbatul odată cu femeia, nici nu s-au făcut la început doi bărbaţi şi două femei, ci întâi un bărbat şi apoi o femeie. Dumnezeu a voit ca firea omenească să fie aşezată ca una. Astfel, încă de la începerea stirpei omeneşti El a alungat putinţa să se ivească mai multe firi osebite... Cugetă la faptul că n-a luat parte din sufletul lui Adam, , ci o coastă din trupul lui, adică nu suflet din suflet, ci os din oasele mele şi carne din carnea mea se va numi această femeie". ...

Pasajul "coastei" în plen ştiinţific


Deşi pasajul analizat pare enigmatic, în plan ştiinţific, cercetătorul nu poate să nu observe adevărul profund pe care îl dezvăluie: embriologia ne relevă,într-adevăr, originea embrionară comună a organelor sexuale şi a coastelor, şi unele şi altele provenind din acea formaţiune a embrionului numită mezoderm şi mezenchim, spre surprinderea doctorului Georges Regard care făcea următoarele observaţii în "Studiu biologic şi ştiinţific al marilor probleme religioase": "...Este cu atât mai uimitor să găseşti o descriere atât de exactă, făcută într-o vreme aşa de îndepărtată, cu cât organele sexuale se găsesc la o mare depărtare de coaste,fie la adult, fie la copil,ele nefiind foarte aproape decât în embrion. O asemenea descriere care să ascundă sub o aparenţă atât de absurdă un asemenea fond de adevăr, pe care scriitorul sfânt însuşi nu-l cunoştea, nu ar putea fi decât rodul unei puternice şi divine inspiraţii. Omul de ştiinţă,în loc să râdă, nu poate decât să o admire profund şi să o respecte".


În pragul sărbătorii Naşterii Domnului rămâne paralela între Eva şi Fecioara Maria, între minunile întâii zidiri şi cele ale re-zidirii prin Hristos, conform "Cuvintelor catehetice" (vol. 7, pag. 80) ale Sfântului Chiril al Ierusalimului: "Din cine s-a născut Eva la început? Ce maică a zămislit-o pe cea fără de maică? Ci Scriptura zice că ea s-a născut din coasta lui Adam. Născutu-s-a dar Eva din coasta bărbatului fără de maică şi să nu se nască copil fără de tată din pântece de fecioară? Că datoare era cu recunoştinţă partea femeiască către bărbaţi: că din Adam s-a născut Eva, nefiind zămislită de maică, ci oarecum adusă la viaţă doar de către bărbat".

Dumnezeu vazandul pe Adam singur s a gandit sa o faca pe femeie si nu a luat din piceoarele lui ca sa i fie inferioara si sa atinga pamantul nici din cap sai fie superioara ci din inima sa fie iubita si din brate sa fie protejata adica din coasta stanga unde este inima adica sa fie langa el un trup si nu din coasta dreapta unde se afla ficatul care ca organ este unde se strange rautatine si a luat din stanga din partea inimi unde se afla virtutile omului,de aceea cand se casatoresc sunt un trup pt ca de nu ar fi din coasta lui nu sar mai putea numi un trup ci doua dar fiind din el raman 2 persoane si in acelas timp un trup cu zice proorocul"toate intrun intelepciune le ai facut"..............

Familia este chipul Sf.Treimi pe pamant: COMUNIUNE SI IUBIRE! Omul nu poate fii singur, fiind creat de Dumnezeu Care este din Trei Ipostase, dar aceeasi fire! omul este creat de Dumnezeu iar femeia lui este aceeasi fire cu barbatul (pamant cu suflare de viata din GURA LUI DUMNEZEU) iar copiii care se nasc din unirea lor sunt aceeasi fire! Deci toti sunt una: Femeia si Barbatul sunt un trup, adica copiii!!!
Omul nu poate trai singur ci numai in comuniune!!! Atat comuniune cu Dumnezeu, Creatorul Sau, cat si cu cei de un trup cu el!!

Interesanta teorie !!!
Cati crezi ca sunt de acord cu ea ?? Eu personal nu... Ce daca era din pamant??? ca daca nu a luat-o de la cap ca sa nu ii fie superioara, a cam gresit ca sunt mult prea multe femei care se situaza deasupra barbatilor.. asa ca !! Ori din coasta ori din lut?? Nu-i tot aia.

Bine ca s-a gandit sa o faca !!! Fara ele ar fi un dezastru in lume

Un mic frangment transcris dintr-o conferinta a lui Constantin Galeriu intitulata: "Originea de limba, credinta si spiritualitate" tinuta la Bacau:

"...iar cand l-a facut pe om din tarana pamantului, adica solidar cu toate fapturile, ca asta inseamna din tarana pamantului... Doamne pazeste, cred ca nimeni nu mai socoteste ca a luat niste lut-tarana, a turnat ceva apa acolo, a framantat-o si puf! s-a facut omul... Se intelege: pamantul, din porunca si puterea lui Dumnezeu zamislise pana atunci fiinte. Si atunci acesta este biologicul... Si a suflat suflare de viata si s-a facut cu suflet viu..."

Mai avem de invatat!

Raspuns din ce mai tziu minte de la CLD shi Scripturi
 

poftim raspunsul cu oleaca de infloriri shi indulciri:

A vazut Dumnezeu, ca nu e bine sa fie omul singur, caci se intristase omul in sinea lui ca nu avea nici un semen ca sa ii semene, sa fie pe potriva lui, shi era trist omul shi era durere omul, shi atunci a Vazut Domnul ca nu e bine ca sa fie omul singur, adica fara inca cineva care sa-i semene, shi atunci a adus somn peste Adam shi desfacut carnea shi a luat os din oasele omului, din coasta omului shi asha a plamadit-o pe Eva, ca sa fie os din oasele sale shi ca sa nu mai se simta omul singur din pricina ca nimeni nu mai este asemenea lui, dar Dupa Chipul shi asemanarea Lui Dumnezeu i-a facut parte barbateasca shi parte femeiasca... asha ceva parca este scris... deci Avea omul pe Cineva cu cre era asemenea, cu Dumnezeu, deci nu shtiu de ce se simtzise omul singur, poate pentru ca vedea ca toate animalele au pereche, toate fapturile cereshti sunt multe la numar shi asemenea unele altora, iar omul pe el s-a vazut fara pereche, fara alt om asemenea omului shi s-a intristat... ca s-a vazut singur omul, ca nimeni nu mai era asemenea cu el, plamadit din tzarana dupa chipul shi asemanarea Domnului... shi s-a intristat. Shi atunci vazand Domnul ca nu e bine ca sa fie omul singur, a facut-o pe Eva, dintr-o coasta a Omului ca sa poata fi sigur omul ca este asemenea omului shi ca Domnul n-a vrut sa se intristeze shi sa se simta singur omul ca un om singur, un singur om in toata Creatzia... Chiar daca era Iubitul Lui Dumnezeu, omul s-a intristat ca a vazut ca el este singur shi ceilaltzi sunt mai multzi, caci n-a priceput omul ca Dumnezeu il crease pe Om pentru Sine, ca Domnul sa fie Fericirea Omului shi nu un alt om. Dar totushi a vazut Domnul ca NU E BINE ca sa fie omul singur shi atunci a facut-o pe Eva... shi asha i-a facut, dupa chipul shi asemanarea Lui Dumnezeu, parte Barbateasca shi parte Femeiasca i-a facut, din tzarana shi a suflat peste ei Duh de Viatza, shi asha a devenit Omul Viu, care era cu Cerul impodobit shi ii slujeau ingerii shi inconjurat de Gradina Edenului shi i s-a dat shi porunca sa se desavarsheasca shi sa slujeasca Domnului shi sa fie fericit Omul, caci fericirea Omului era sa fie Dumnezeu. In timp omul shi-a gasit alte bertatzi shi fericiri, carora le spune omul fericire, dar nu sunt fericiri... ci amagiri, dar se lumina omul de sus de la Dumnezeu shi iarashi va fi cine voieshte sa fie, lumina din Lumina omul ca shi la inceput, caci asha cum a fost iarashi va fi, omul Om.

continuare eshaustiva dulce amaruie:
 

Dar un om rau, un pizmash shi un potrivnic, probabil satul sa-l slujeasca pe Om, ori pizmuindu-l pe Dumnezeu, din pricina Omului, caci a vazut ca Omul a primit ceva de la Dumnezeu shi el nu primise, deci un intzelept dar viclean shi rau a auzit ca Eva se indoieshte ca a le-a dat porunca respectiva Domnul, ca sa nu manance din poamele pomului binelui shi raului caci in ziua care vor manca vor muri negreshit, shi n-a crezut, s-a indoit o tzara, shi atunci diavolul i-a gadilat olecutza la orgoliu, i-a ajutat sa calce porunca shi iata ca Eva a indraznit shi Adam n-a refuzat shi a tacut shi a mancat shi el shi iata ca a cazut Omul shi a devenit om shi crezand minciuna sharpelui ca nu era dupa chipul shi Asemanarea lui Dumnezeu ci ca doar parasind pe Dumnezeu shi mancand din pom doar asha devenea asemenea Lui Dumnezeu, deci crezand omul amagirea sharpelui ca poate sa fie Omul Dumnezeu dar fara Dumnezeu, fara iubirea Lui Dumnezeu, fara ca Dumnezeu sa-i fie fericirea Omului, a mancat shi a cazut, shi din acea zi omul nu s-a mai intors la Dumnezeu shi a devenit piszmash shi rau shi cunoscator al binelui shi raului asha ca shi sharpele, shi asha a patzit shi Cain care a pizmuit pe fratele sau Abel caci nu-i era suficient ca e primul nascut shi mai mare shi mai puternic ci a pismuit pe Abel de ce i-a dat Domnul shi Lui Cinstire, primind jertfa Lui Abel, pentru ca Abel era bun, nevinovat. Deci Cain, n-a ascultat de indemnul Domnului ca sa nu deschida usha la dorintza ce shi-a pus-o in gand ca sa-l ucida pe fratele sau Abel shi iata ca acel Cain a ucis pe fratele sau Abel shi a mintzit pe Dumnezeu ca nu el o facuse... ascunzand pacatul in sine, shi devenind nici macar om ci un trup fara de Dumnezeu, ci plin de minciuna.

Shi asha au piszmuit shi zavistuit oamenii din generatzie in generatzie pentru ca shi altcineva este iubit de Dumnezeu shi nu numai el insushi, shi primeshte mai mult ca shi el de la Dumnezeu shi crezand ca Dumnezeu este nedrept shi nu l-a platit pe el cum ar fi meritat el, asha cum ar fi trebuit sa primeasca doar el, dupa socotelile lui... shi asha din tata in fiu, din frate in frate, din avere in avere, din dar in dar, din om in om... din intuneric in intuneric.... pana astazi cand se cazneshte CLD sa ne ridice la fericire ca sa revenim shi sa redevenim lumina din Lumina shi fiu Om din OM.

...si puf! a facut-o si pe Eva din coasta omului cel singur, intr-o clipita de ochi... Dar care ochi, al lui Adam sau al lui Dumnezeu?... Tinand cont ca Adam dormea, o fi durat ceva somnul lui - nu de alta, da' sa se oftice creationistii care masoara eonii in perioade de 24 de ore solare... :)))

Cum vremelnicul moare in pragul vesnicei
 

Doamne-ajuta!

Cu grauntele de inteligenta ce ne-a fost dat incercam de mii de ani, starniti de curiozitate, sa cuprindem in amanunt tot ce a creat Dumnezeu. Setea de cunoastere, e tot un dar oferit pentru a invata sa stapanim cele primite. Dar invatatul presupune rigoare, rabdare, temeinicie, nadejde, vointa, discernamant. Ne vin in minte intrebari la adresa lui Dumnezeu de genul celei puse de fratia ta. Ne lansam in ipoteze fara a avea o pregatire primara in aceasta directie, fara a fi terminat (uneori nici chiar a fi inceput) lucrarile elementare de zidire a noastra. Vrem sa intelegem dimensiuni Dumnezeiesti si ne inchipuim ca putem sa inghesuim infinitul in putinul nostru. Este evident ca nu se poate.

Si, atunci de ce ni le punem? Poate, pentru ca nu ne dam seama ca ele vin de la ala necurat, care, ce nu face ca sa nu ne ingrijim temeinic de propria persoana? Sau, macar sa ne mai amane putin. Putin cate putin, o zi dupa alta, pana cand ne trezim ca s-a cam terminat ratacirea noastra prin aceasta viata si ca s-a facut tarziu. Nu prea tarziu, dar oricum tarziu.

Draga frate, si eu, ca si dumneata, trebuie sa invatam sa ne smerim, adica, intre multe altele ce le presupune, sa realizam incomensurabilul dintre noi si cer. Distanta aceasta o putem acoperi cu, macar, un bob de mustar CREDINTA. Iar ACEASTA se zideste zilnic prin raportare inteleapta la Dumnezeu, prin rugaciune si fapta buna.

Iti spun toate acestea cu drag. Sa stii ca si mie imi este dat sa aud fel de fel de teorii legate de acest subiect si de altele asemenea. Le dau, deocamdata, deoparte pentru ca recunosc ca tin de alta etapa a cunosterii mele.

Doamne-ajuta!