Arhimandrit Ioanichie Balan
 

S-a nascut la 10 februarie 1930, in Stanita, judetul Neamt.Dupa efectuarea studiilor liceale, intre anii 1942-1949 la Liceul comercial din Roman a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucuresti (1971 - 1975).
Frate in manastirea Sihastria (1949), este calugarit si hirotonit diacon in aprilie 1953. A fost casier, contabil si secretar, ghid la manastirea Sihastria (1949-1971), ghid si contabil-casier la manastirea Bistrita-Neamt (1971-1990).
Hirotonit ieromonah in anul 1979, hirotesit protosinghel in 1987 si arhimandrit in anul 1992, parintele Ioanichie Balan este cunoscut ca fiind unul dintre marii duhovnici ai ortodoxiei romanesti si autorul unor lucrari de referinta privitoare la monahismul romanesc
Lucrari:
Patericul romanesc. Bucuresti, 1980, 736 p. (ed.a ll - a 1990, 708 p. tradus si in limbile greaca - 1984, franceza - 1986 si engleza- 1994)Vetre de sihastrie romaneasca, Bucuresti, 1981
Convorbiri duhovnicesti, vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1984,632 p. (tradus si in limbile greaca - 1995, italiana - 1991 , engleza - 1994); vol. II, aceeasi Editura, 1988, (reeditate in 1991 si 1993);
Marturii romanesti la locurile Sfinte, Ed. Episcopiei Romanului 1986, 576 p. (ed. a II-a sub titlul Pelerinaj la Locurile Sfinte, 1992)
Calauza ortodoxa in biserica, Iasi, 1992
Calauza ortodoxa in familie, Iasi, 1993
Randuiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei impartasanii, Iasi, 1993
Parintele Paisie duhovnicul, Iasi, 1993, 139 p.
Parintele Cleopa duhovnicul, Iasi, 1994
Convorbiri cu teologi ortodocsi straini, Iasi, 1994
A reeditat Vietile Sfintilor in 12 Volume, dupa editia mitropolitului Grigorie Dascalul de la Bucuresti si CaIdarusani din 1834 -1836.
A mai publicat pliante despre manastirile Sihastria (1967) si Bistrita (1977)
Istorioare duhovnicesti (1991 si 1992, 138 p.)
Cuvinte duhovnicesti (1992)
Puterea Sfantului Maslu (1993).
——————
CALUGARUL
de Arhimandrit Ioanichie Balan
Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite, singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-i un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-i iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-i spui
Ca poate-i un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-i un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intalni
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice i-ai spune si i-ai da
Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-i schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-i vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-i mangai plansul,
Ci roaga-te si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci inca-i tot calugar!
Iar daca va imbatranii
Si-n lume frate, va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!
+++

Arhimandrit Ilarion Argatu
 

IInca un sfînt: Pr. Ilarion Argatu Pe 11 mai a.c. s-au împlinit sapte ani de cînd a plecat la Domnul Parintele Ilarion Argatu, mare duhovnic al românilor si unul dintre cei mai puternici exorcisti. Cu acest prilej, trupul neînsufletit al Parintelui a fost dezgropat din mormîntul sau de la Boroaia - Suceava. Desi îl considerau sfînt înca din viata, cei prezenti, fosti ucenici, calugari, preoti si rude, au ramas îmarmuriti de mirare cînd i-au descoperit trupul neputrezit si bine-mirositor. Podul de deasupra sicriului, copîrseul, parte din vesminte, totul era putrezit, în afara de trupul Parintelui. Ramasitele pamîntesti ale duhovnicului au fost spalate cu agheasma si depuse în biserica satul ui Boroaia, unde sflujeste fiul Parintelui Ilarion, Pr. Alexandru Argatu.
A doua zi, ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, în fruntea unui sobor de 30 de preoti, a oficiat o slujba speciala la catafalcul Parintelui Ilarion. Mii de pelerini din toata tara merg de atunci sa se închine la moastele Parintelui Ilarion.
Pr. Ilarion Argatu, s-a nascut la 2 august 1913, în satul Boroaia – Suceava. Dupa ce a absolvit Facultatea de Teologie a fost mai mult timp preot de mir. Urmarit de Securitate, a stat ascuns timp de 16 ani, ramînînd totusi în permanenta legatura cu sotia sa. Au avut cinci copii, doua fete si trei baieti care au devenit preoti. La vîrsta de 46 de ani, dupa moartea sotiei sale, Pr. Ilarion s-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti. Ultimii 20 de ani din viata si i-a petrecut la Manastirea Cernica. Din colecta publica, a ridicat o biserica în satul natal si a daruit Comunitatii Românesti din Israel un teren la Ierihon, unde a fost cladit un lacas de cult ortodox, cu hramul "Nasterea Domnului".
http://www.parinteleargatu.ro/marturii.php

Cuvioase parinte Ilarioane roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi pacatosii.

Din greseala am lipit cele doua subiecte. Probabil, parintii sunt impreuna.:)
atasez cateva fotografii de la inmormantarea pr Ioanichie

http://www.ziarullumina.ro/images/punct.gif

http://www.ziarullumina.ro/images/bumb.gif Părintele arhimandrit Ioanichie Bălan apăra credinţa noastră strămoşească prin scrierile şi predicile sale, prin sfaturile şi îndemnurile către o viaţă morală înaltă http://www.ziarullumina.ro/images/bumb.gif

Vestea mutării la cele veşnice a unuia dintre cei mai mari duhovnici români contemporani ne-a întristat sufletele şi ne-a pustiit inimile, pentru că toţi cei ce l-am cunoscut am avut în el un părinte bun şi drag, un rugător stăruitor, un model sublim de dragoste faţă de neam şi ţară, faţă de Biserica noastră dreptmăritoare şi faţă de credinţa moşilor şi a strămoşilor noştri.
Îl cunoşteam împărţindu-şi timpul între lectură şi scris, între liturghie şi spovedanie, iar mai târziu, în rugăciune şi lacrimi. Părea un monah din Pateric, rătăcit prin vremuri vitrege, trăind special în timpurile noastre, pentru a da mărturie despre adevărata viaţă - cea întru Hristos.
Îl întâlneam la lumina discretă a lămpii, scormonind prin vechile izvoare istorice şi prin scrierile teologice şi monahale de altădată şi de azi; slujind şi predicând în biserică, ori aşteptându-şi cu drag ucenicii în pragul chiliei sale, pentru a-i ajuta să descopere adevărul şi să fie liberi duhovniceşte, să îi elibereze prin spovedanie şi sfat cu putere multă, de apăsarea păcatelor.
În vremuri grele, în care Biserica era umilită şi izolată, părintele arhimandrit Ioanichie Bălan apăra credinţa noastră strămoşească prin scrierile şi predicile sale, prin sfaturile şi îndemnurile către o viaţă morală înaltă.
A descris frumuseţile monahismului românesc, pe care l-a îmbrăţişat din fragedă tinereţe la mănăstirea Sihăstria, mănăstire cunoscută atunci şi acum pentru viaţa duhovnicească înaltă practicată, într-o vreme a marilor duhovnici, pe care şi i-a ales drept model; şi a descris frumuseţile vieţii creştine, pe care a trăit-o exemplar.
Nu este o exagerare a spune că părintele Ioanichie Bălan a făcut pentru monahismul românesc ceea ce a făcut bunul său prieten - părintele profesor Dumitru Stăniloae - pentru teologia ortodoxă română. Dacă părintele Stăniloae a fost numit „patriarhul teologiei academice româneşti“, părintelui arhimandrit Ioanichie Bălan îi revine marele, covârşitorul merit de a fi pus în lumină, în vremuri dintre cele mai tulburi şi mai frământate, modelele de vieţuire monahală românească. Şi la fel, nu este nici un fel de exagerare a face sublinierea că nici un alt popor ortodox nu are opere similare celor alcătuite cu atâta sârg de părintele Ioanichie, referitoare la trecutul monahal şi la portretele de sfinţi din vechime şi mai noi, precum avem noi, românii.
Toate scrierile sale, dar mai presus de ele, viaţa sa, au fost o jertfă vie pe altarul credinţei şi al neamului.
Însă prea cuvioşia sa i-a învăţat pe ierarhii şi teologii de astăzi, pe monahii, preoţii şi creştinii acestor vremuri că, oricât de multe şi înalte cunoştinţe profane şi religioase ar avea, acestea trebuie legate de o viaţă duhovnicească înaltă şi în mod deosebit de rugăciune, pe care sfinţia sa o socotea un dialog şi o convorbire de taină a sufletului cu Dumnezeu.
Principala sa grijă nu a fost doar aceea de a ne descoperi şi face cunoscut un trecut de cinste al neamului, al Bisericii şi al monahismului românesc, ci şi de a continua această tradiţie, formând teologi şi monahi vrednici, ucenici şi ucenice demne de duhovnicul lor. Astfel, printre cei care i-au urmat în viaţa monahală ori au fost purtaţi sub mantia sa se numără ierarhi, arhimandriţi, stareţi, egumeni, monahi şi monahii vrednice din Biserica noastră contemporană.
Sfaturile şi îndemnurile sale au fost primite şi împlinite de creştini şi creştine care au văzut în prea cuvioşia sa un adevărat „Apostol“ al neamului şi al vremurilor actuale, un neînfricat luptător pentru păstrarea dreptei credinţe şi un puternic rugător către Dumnezeu, care ştia să acopere distanţa dintre erudiţie şi evlavie cu multă căldură sufletească şi cu deosebită grijă duhovnicească, cu o sensibilitate şi bunătate de adevărat părinte, a cărui singură grijă nu era decât folosul fiilor şi al fiicelor sale întru Hristos-Domnul.
Când şi-a dat seama că şi-a împlinit vocaţia cărturărească, s-a întors la paternitatea duhovnicească, spovedind şi sfătuind, iar mai apoi, încercat fiind, s-a adâncit într-un dialog cu Părintele Ceresc, prin rugăciune şi prin lacrimi.
Biserica Ortodoxă şi neamul românesc au pierdut unul dintre cei mai mari duhovnici ai acestor vremuri, dar au câştigat un mijlocitor peste veacuri în faţa Tronului ceresc. Am pierdut cu toţii un duhovnic rugător şi un erudit teolog, dar am câştigat în ceruri un bun mijlocitor către Dreptul Judecător, pentru neamul şi pentru tot sufletul românesc.
Prea cuviosul părintele nostru Ioanichie Bălan s-a mutat trupeşte dintre noi, adăugându-se turmei sale, intrând în comuniunea sfinţilor, pe care i-a iubit şi urmat şi pe care i-a făcut cunoscuţi, şi părinţilor cu viaţă sfântă ai acestei sfinte mănăstiri: Ioanichie Moroi, Paisie Olaru, Cleopa Ilie. S-a adăugat la aceştia pentru a-şi lua plata ostenelilor sale de român şi creştin, de călugăr şi teolog.
Ca şi aceştia, rămâne însă viu în sufletelor tuturor celor ce l-au cunoscut, ca un exemplu sublim de credinţă şi jertfelnicie, de iubire şi rugăciune.
Noi, cei ce rămânem oarecum orfani şi pustiiţi, să ne unim rugăciunile într-un gând şi să-L rugăm pe Împăratul veacurilor şi Dreptul Judecător să aşeze sufletul său curat şi bun în lumina Sa cea neînserată; să ne cerem iertare de la sfinţia sa şi să zicem: „Prea cuvioase părinte Ioanichie, roagă-te mai departe lui Dumnezeu pentru noi!“

Sa ne amintim de iubitul nostru parinte...ca si sfintia sa sa isi aminteasca de noi acolo sus.... maine este Sfantul Ioanichie cel Mare. Preacuvioase parinte Ioanichie roaga-te Lui Hristos Dumnezeu pentru noi pacatosii!:77:

-Binecuvantati preacuvioase parinte Ioanichie!
-Bine a venit maica..
-Parinte, dar nu sunt maica..parintele rade..
-Ai sa vezi tu...
Astfel a inceput acum 11 ani viata mea alaturi de parintele...cate au urmat...
Au fost cei mai frumosi ani din viata mea credeti-ma! Timpul a fost de partea mea.. am avut langa mine mari duhovnici care m-au iubit, rabdat, crescut ca pe copilul lor. De ar fi ramas macar o fara din iubirea lor in inima mea ..bine ar fi fost.. acum, au plecat nu stiu daca ii voi mai vedea vreodata....ceea ce STIU insa...e.. ca SIMT ca Nu l-am pierdut ci l-am castigat! Preacuvioase parinte Ioanichie roaga-te Lui Hristos pentru mine mult pacatoasa.

[COLOR=Red]"na si tie"...[/COLOR]

Cand am venit prima data in Sihastria stiam f.putine lucruri despre credinta ortodoxa. Stiam insa 2 lucruri elementare. Ca femeie e bine sa intri cu capul acoperit si ca e bine sa ceri binecuvantare de la parintii batrani. Astefl am asistat la prima Liturghie. Mi-a ramas in inima parintele ce slujea. La sfarsit am vrut sa cer binecuvantare dar femeia pe care o intrebasem imi raspunde: la care dintre ei?? Asa am descoperit ca erau 3.. Pr.Iacov, Pr. Simeon si Pr Ioanichie. Am sarit inaintea pr Ioanichie dar el a refuzat sa am binecuvinteze. Vazand-ma mahnita un calugar imi spune, Nu te necaji dar stii..parintele cu greu da binecuvantarea sa ..o da numai aceluia ce merita. Plangand am inteles ca mai aveam multtt de lucru la inima mea. Alta data cand am venit in Sihastie stateam langa coloana din mijlocul bisericii, renuntasem....nu mai cutezam a cere blagoslovenie..insa! Vad cum parintele se apropie de mine , se apleaca si spune zambind [COLOR=Red]“na si tie”[/COLOR]…si imi pune mana pe crestetul capului a binecuvantare.. Am inteles!! In sfarsit am inteles , el parintele era barometrul meu. Stiam ca trebuia sa mai lucrez la suflet..Invatasem ca nu trebuie sa ma intristez sau nu..ci sa invat cum trebuie sa primesc pe Domnul din…binecuvantari….
(Natalia)
Din cartea parintelui “In memoriam” parintele Ioanichie Balan

[COLOR=Red]Si fetita..binecuvantam si fetita…[/COLOR]

Ne spunea parintele ca noi, ca si crestini ortodocsi, trebuie sa pastram credinta curate san e vedem de ale noastre, ca trebuie sa fim consineti ca Ortodoxia are multi dusmani iar noi trebuie sa o pastram cu pretul vietii.. Unei crestine ce urma sa plece in Italia si care se spovedise si se impartasise i-a spus ca: mai degraba sa iti ajunga acestea pentru 1 an decat sa se duuca la alta biserica (de alta confesiune). Intr-o zi venind la manastire ne-am intalnit cu parintele. Unul din ucenici l-a intrebat:
-Parinte sunteti obosit?
Parintele cu privirea departe raspunde:
[COLOR=Red]-Nu, ma uit ca atata mai este cat un varf de deget…[/COLOR]
[COLOR=Red]Nicunul dintre noi nu a indraznit sa intrebe la ce se referise, daca la mutarea sa la cele vesnice (care se adeverise la scurt timp)[/COLOR] sau la altecva. Parintele iubea mult tinerii si-l durea sufletul cand ii vedea pe acesti deparatandu-se de la calea ce buna. Despre elevii de liceu spunea ca sunt dezorientati, despre stundenti ca sunt mai copti insa multi dintre ei au copiat occidental..dorguri, desfranare..yoga..si daca nu tin legatura cu biserica e grav..
Referindu-se la vremurile de acum spunea ca femeile prin portul si comportamentul lor grabesc sfarsitul!! Inainte erau comunistii..erau rai , dar stiai de CINE sa te feresti insa acum sunt mai periculosi ptr ca sunt ascunsi.. Cativa tinerii spun< Vai de noi parinte ca nu mai avem crestini rugatori.. parintele insa spune: Inca avem multi crestini adevarati in tarisoara noastra..


Eram insarcinata si cum stateam eu asa langa patul parintelui imi vine un gand:
Doamne sa nu moara parintele pana nu aduc fetita sa o binecuvinteze.. In aceea clipa parintele flutura cam la inaltimea la care era fata mea atunci si ca si cum ar fi fost si ea langa mine spune:
“Si fetita si fetita. Binecuvantam si fetita!!”….
[COLOR=Black]Marturii “In memoriam” Parintele Ioanichie Balan[/COLOR]

http://www.ortodoxmedia.com/mp3/Pr-I...a-invierii.mp3
http://www.trilulilu.ro/mihaioana/74a1f4b9e6f304
http://www.trilulilu.ro/mafionel/77c1c7681799fc
http://www.trilulilu.ro/iustiniana/d...c0e776bcc4eba7

http://www.crestinortodox.ro/Asculta...unea-1762.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...erii-1763.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...alan-1764.html
sa ne amintim...:1:

Parintele Ioanichie de vorba cu Parintele Cleopa
[SIZE=2]-Cand i se da omului un inger pazitor? La zamislire, la nastere sau la Sfantul Botez?[/SIZE]
[SIZE=2]-Dupa Sfanta Traditie a Bisericii lui Hristos, ingerul pazitor se da omului la Sfantul Botez. Acest lucru se poate intelege din rugaciunea a cincea de la facerea catehumenului, unde, printre altele, se zice asa: "Insoteste-i viata lui cu inger de lumina, ca sa-l izbaveasca pe el de toata bantuiala potrivnicului, de intampinarea celui viclean, de demonul cel de amiaza si de naluciri rele". Pe langa ingerul pazitor, Dumnezeu trimite omului si alti ingeri spre a-l ajuta, a-l indrepta si a-l mangaia in ispitele si incercarile luptelor duhovnicesti prin care trece el in acest veac. [...] Preabunul Dumnezeu ne randuieste noua ingeri pazitori nu numai la Sfantul Botez, ci si in toata viata, ajutand pe cei drepti pe calea mantuirii.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]-Necredinciosii, paganii si ereticii primesc si ei de la Dumnezeu ingeri pazitori?[/SIZE]
[SIZE=2]-Unii ca acestia, intrucat nu sunt botezati intru numele lui Hristos, nu primesc ingeri pazitori. Ei nici nu cred in ingeri. [...] Cat priveste popoarele pagane, acestea de-abia au cate un inger pazitor pentru hotarele fiecarei tari, dupa marturia Sfintei Scripturi, care zice: "Atunci a pus hotarele neamurilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu" (Deuteronom 32, 9). Acesti ingeri fac parte din ceata Domniilor. Dupa traditie, sunt ingeri pazitori peste cetati, orase, sate, manastiri si oriunde se preamareste numele lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]-Care este menirea ingerului pazitor in viata credinciosului si cum il ajuta la mantuire?[/SIZE]
[SIZE=2]-Menirea ingerului pazitor este de a-l pazi pe credincios in chip nevazut de ispitele diavolului, de caderi in tot felul de pacate, de a-l calauzi pe calea Bisericii, a pocaintei si a rugaciunii; de a-l mangaia in necazurile vietii si de a-l indemna prin gand la toata fapta buna. Ingerul pazitor este dat de Dumnezeu omului spre pazirea trupului si a sufletului sau. El niciodata nu doarme, dupa cuvantul psalmistului: "Nici sa dormiteze cel ce te pazeste" (Psalm 120, 3). Ingerul pazitor apara sufletul cel incredintat lui in vreme de ispita, daca are credinta si frica de Dumnezeu, dupa spusa aceluiasi imparat si prooroc: "Tabara-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de dansul" (Psalm 33, 9). Ingerul pazitor slujeste la mantuirea omului (Evrei 1, 14). Ingerul pazitor scapa pe om in vreme de primejdie. Ingerul pazitor este duh slujitor al lui Dumnezeu spre pazirea oamenilor (Luca 16, 22; Evrei 1, 7).[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]-Crestinul are si un inger rau care ii urmeaza toata viata? Care este scopul ingerului rau?[/SIZE]
[SIZE=2]-Da, orice crestin are de la Botez un inger bun, care sta de-a dreapta lui si il povatuieste spre tot lucrul placut lui Dumnezeu. El scrie cu de-amanuntul, una cate una, toate faptele bune pe care omul le face in viata si pe care i le va prezenta in ceasul judecatii, cand "cartile se vor deschide". De asemenea, crestinului ii urmeaza din pruncie si un inger rau (diavol), care scrie si el, amanuntit, tot pacatul pe care il face omul in viata, pana in clipa mortii. Scopul ingerului rau este de a-l ispiti intotdeauna si a-l indemna la pacat, cu gandul, cu imaginatia, cu simturile, cu cuvantul, cu fapta, cu trupul si cu sufletul. Daca omul il asculta, se invoieste la pacat si chiar il savarseste, diavolul scrie orice gand, orice cuvant sau fapta rea facuta in viata, de care ii va cere raspuns la judecata particulara, adica dupa moarte, daca nu a fost dezlegat de pacate in viata, prin spovedanie si pocainta. [...][/SIZE]
[SIZE=2]
-Cand crestinul pacatuieste cu voia sa, se indeparteaza ingerul bun de la dansul? Dar cand face o fapta buna, fuge ingerul rau de la dansul?[/SIZE]
[SIZE=2]-Daca pacatul este uraciune inaintea lui Dumnezeu, apoi cum va iubi ingerul Domnului pe cei pacatosi si nu se va departa de la ei? Si daca cel ce face pacatul este de la diavolul (I Ioan 3, 8-10; Ioan 8, 44), apoi cum va sta ingerul Domnului langa cel ce face lucrurile diavolului? Adica langa betie, desfranare, necredinta, minciuna, zgarcenie, ura? Si daca pacatul alunga de la om binecuvantarea lui Dumnezeu (Psalm 80, 13-14; Isaia 48, 18-19), apoi cum va sta ingerul Domnului langa cel ce lucreaza pacatul? [...] Si daca Sfantul Duh este maniat si suparat pe cei neascultatori si rai, cum nu se va supara si ingerul Domnului cel curat si sfant pe cel ce face pacate si nu voieste sa se intoarca la pocainta? Asadar, ingerul pazitor, randuit de Dumnezeu fiecarui crestin, uraste pacatul, caci pacatul ucide sufletul, si se departeaza de la cel ce lucreaza faradelege. Dar, iarasi se intoarce si ajuta pe omul pacatos, cand acesta vine la pocainta cu lacrimi si cu durere in inima pentru cele facute (II Corinteni 7, 9). Caci "bucurie se face in cer pentru un pacatos care vine la pocainta" (Luca 15, 7-10), deoarece Dumnezeu voieste "ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului". Cand omul face rele, intristeaza si departeaza de la sine pe Duhul Sfant si pe ingerul pazitor, iar in locul lui se apropie de om diavolul si duhul cel rau. Si aceasta lupta se da in inima si mintea omului in orice clipa, pana la sfarsitul vietii lui.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]Din volumul Lumina si faptele credintei. Convorbiri ale Arhim. Ioanichie Balan cu Arhim. Cleopa Ilie, Editura Trinitas, Iasi, 1995[/SIZE]

[SIZE=2]PS Ioachim Bacauanul: "Parintele Ioanichie Balan a marcat monahismul nostru" [/SIZE] [SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]Parintele arhimandrit Ioanichie Balan de la Manastirea Sihastria a trecut la cele vesnice, la varsta de 77 de ani, noaptea trecuta, la orele 02.30. Contactat telefonic de Radio Trinitas, PS Ioachim Bacauanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, a spus ca parintele Ioanichie a fost un model de urmat si un indrumator spiritual pentru cei care l-au cunoscut indeaproape: "El este un parinte care a marcat monahismul nostru intr-un timp anume, cand acesta era constrans in perioada comunismului. Parintele Ioanichie a stiut sa marcheze timpul sau, reusind sa salveze spiritualitatea poporului roman in timp. A fost un parinte care a stiut sa raspunda la nevoile spirituale ale credinciosilor si a stiut sa depaseasca acele grele inadvertente ale timpului. In ceea ce priveste legaturile mele personale cu parintele va pot spune ca ele sunt multiple, deoarece am cinstea si onoarea sa facem parte din aceeasi familie. Sunt un fel de nepot al parintelui Ioanichie Balan, si poate aceasta m-a determinat ca intr-un timp anume sa plec si eu pe calea aceasta a monahismului. In 1948, cand a plecat la manastire nu a mai venit pe acasa, dar amintirea lui in familie era vie. As putea spune ca a fost mentorul meu din mai multe puncte de vedere".

De asemenea, PS Ioachim Bacauanul ne-a vorbit si despre opera parintelui Ioanichie Balan: "Lui i se datoreste intr-un timp anume aceasta opera deosebita de pionierat. Eram aproape de el si ii scriam la masina de scris manuscrisele, dupa aceea il ajutam sa structureze asa cum stia el cartile si, de aceea, atunci cand am fost calugarit, in 1980, la Manastirea Bistrita, parintele Ioanichie fiindu-mi nas de calugarie, atunci a inceput sa-si structureze "Patericul romanesc". De asemenea, au aparut foarte multe carti pe care le stim foarte bine".

Parintele Ioanichie Balan a fost si unul dintre cei mai importanti sustinatori ai monahismului din Moldova in perioada regimului comunist, care i-a sprijinit neincetat pe tinerii monahi in misiunea lor spirituala, dupa cum ne-a spus PS Ioachim Bacauanul: "Timpurile acelea sunt foarte importante. Trebuie evocat cum reusea parintele sa ne adune, sa ne dea incredere, sa ne dea nadejdea respectiva ca sa depasim greutatile pe care le intampina monahismul atunci. El era in permanenta convorbire cu parintii duhovnicesti, carora le sorbea stiinta si pregatirea duhovniceasca, fapt ce ne-a indemnat pe noi ucenicii sa ne structuram identitatea noastra de calugari, ca cei care dadeam viabilitate unor manastiri de atunci. Este un mare regret pentru noi, pentru monahismul romanesc, mai ales pentru cei care l-am cunoscut. Monahismul romanesc ii va pastra totdeauna memoria si isi va aminti permanent de distinsa personalitate si de opera sa. Credem ca el va ramane o paradigma pentru toti calugarii care s-au derulat in ultimul timp". :1:
[/SIZE]

Parintele Ioanichie avea mare dragoste catre oameni. Canonul sfintiei sale era: Sa nu pleci nemancat din manastire! Mergeam cu copilasii si primul cuvant era, ati mancat? Mergeti mama si mancati un bors apoi veniti sa vorbim. Altadata imi spune: Striga-ma de peste deal si eu te voi auzi! Dupa ce terminam convorbirea spunea smerit, mergeti mama si la parintele Cleopa la mormant, mergeti ca va aude.. Unei ucenice ii spune: Marie de vreo 11 ani cioplesc in tine da degeaba, iar ai dat cu copita si ai varsat dolnita..
O ucenica a adus cu sine si doi soti (prieteni) ce se straduiau de ceva ani sa aibe un copilas. Cand au intrat la parintele el spune asa deodata:
-Cu nasii vostri ce faceti mama? Ia vedeti ce faceti cu ei!!
Uimiti nu au raspuns nimic dar cand au ajuns acasa au descoperit ca nasii lor erau in prag de divort...
-Eram pierdut in lumea yoghinilor..insa parintele m-a trezit la Viata! Dupa o spovedanie de 5 ore in chilia parintelui m-am luminat si am inteles ca eram pe o cale gresita..
_Sunt medic ginecolog si ani am facut intreruperi de sarcina.. Intr-un an m-a adus un necaz la usa parintelui. Dupa o spovedanie la sfintia sa, am hotarat sa NU mai fac avorturi. Parintele m-a intrebat:
- TU vrei sa NU mai faci acestea?
-DA!
-Atunci mergei acasa si ai rabdare!
Vinerea era ziua de avort la cerere..dar MINUNE.. NIMENI nu ma mai cauta..parca oamneii NU ma mai vedeau!! Toti ceilalti medici aveau paciente pe mine NU MA VEDEA NIMENI! Am inteles ca era rodul rugaciunii si a binecuvantarii parintelui Ioanichie.. Din acel an NU am mai facut NICIODATA interuperi..
Cuvinte pline de har ce au izvorat de-a lungul anilor din inima plina de iubire a parintelui Ioanichie..Cuvinte adresate ucenicilor, pelerinilor si mie insumi.
[COLOR=Red]Preacuvioase parinte Ioanichie roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi pacatosii.[/COLOR]

Parintele Ioanichie a avut o foarte mare influenta asupra ravnei mele duhovnicesti. Il cunosc din anul 1985 de cand am intrat in viata monahala. Adesea mergeam la parintele la chilie pentru binecuvantari si spunea smerit:
“Mergeti la Pr. Paisie, la Pr. Cleopa…. eu nu sunt nimic, cel mai mare pacatos sunt.. ( de aceea a ales sa vorbeasca toata viata sa despre parinti si NU despre sine...roada vieti sfintiei sale a fost FAPTA)

Foarte multi tineri il inconjurau cu intrebarile, cum sa infrunte patimile si ispitele vietii. Odata ne-a spus (mie si celor doua surori ce erau cu mine); [COLOR=Red]In numele Preasfintei Treimi mergeti la mansatire.[/COLOR] [COLOR=Red]Mare ne-a fost mirarea cand am ajuns la mansatire care avea hramul chiar Sfintei Treimi.[/COLOR] Tarziu fiind deja bolnav, am mers la chilie cu inca doua maici pentru binecuvantare. Ne-a vorbit tainic [COLOR=Red](desi multi spuneau ca nu mai stie de el)[/COLOR] raspunzand la intrebarile pe care NICI NU APUCASEM SA LE PUNEM. La plecare ne-a dat fiecaruia cate ceva. Mie o icoana cu Sf. Pantelimon (spunandu-mi ca imi va fi de ajtor prin spitale…cum a si fost la scurt timp) unei surori o carte despre statornicie (astfel ajutandu-o chiar in problema ei) iar celei de a treia dspre ascultare. Astfel parintele a rezolvat necazurile noastre inainte de a I le spune noi. Am plecat managaiate de blandetea si dragsotea parintelui.
( Maica N) Din cartea “In memoriam” Parintele Ioanichie Balan

Sfarsitul unui mare avva!
Pr.Dr.Tudor Ciocan
.............De prin preajma pomenirii Sfantului Cuvios Ioanichie Cel Mare, parintele a intrat di pricina bolii intr-o alta stare spirituala. Era un fel de a se pregati de intrarea in linistea luminoasa a Imparatiei Cerurilor. Nu s-a mutat la Domnul in acesta zi pe de o parte pentru ca promisese ucenicului de chilie ca il va astepta pana va reveni din pelerinaj (plecase cu 2 saptamani inainte) iar pe de alta parte pentru ca, suferinta ce o dusese in ultimile saptamani in TACERE si NEDERANJAND pe nimeni a fost asemenea focului lamuritor de care ne vorbeste apostolul.[COLOR=Red].Mutarea sa la Domnul s-a facut tihnit, cum i-a fost dealtfel si ultima parte a vietii. Respiratia i-a devenit din ce in ce mai usoara, pana cand duhul a iesit lin din trupul acesta pieritor, inaltandu-se mai presus de cerul lumii acesteia.. ajungand in mainile Tatalui Ceresc..[/COLOR]

Ioanichie Balan - VIDEO
 

[COLOR=#800080]http://video.crestinortodox.ro/Parin...-20000445.html[/COLOR]


http://video.crestinortodox.ro/Parin...-20000543.html


http://video.crestinortodox.ro/Cuvan...-20000446.html

Multumim Costel! Scriindu-va voua dragi colegi de forum am revazut cu ochii inimii o scena petrecuta acum 9 ani (cred) intre mine si parintele Ioanchie. Imi amintesc ca il suparasem si nu mai indrazneam sa merg ptr binecuvantare la sfintia sa. Cum stateam eu asa pitita intr-un colt si privind oamenii ce il inconjurau numai ce aud cum ma striga; jenica crezi ca daca te-ai ascuns eu nu te vad?? Preacuvioase parinte Ioanchie mijloceste pentru noi pacatosii.

Va recomand cu drag acesta carte;
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...memoriam-.html

Vesnica lui pomenire... 22 noiembrie 2008
 

Da, Jenica pe acest topic deschis de tine adaug si eu cateva randuri...

Vesnica pomenire vrednicului nostru Parinte Ioanichie, care implineste un an de cand ne-a parasit trupeste...

"Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite, singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-I un calugar! [...]"

http://poezie-crestina.tripod.com/id27.html

[COLOR="Red"][SIZE="5"]Pe acest portal Crestin Ortodox, trece ziua pomenirii Parintelui Ioanichie Balan cam nebagata in seama!!! Pacat, ...pt cata zestre de suflet ne-a lasat...![/SIZE][/COLOR]

Constantine, hai cu Domnul si Maicuta Domnului sa invatam sa iubim cu adevarat. Sa invatam impreuna pentru ca nici eu nu am invatat iubirea. Am citit cuvintele tale, ti-am simtit amaraciunea..insa fratele meu parintele Ioanichie toata viata sa trait in smerenie. A scris mereu despre altii..viata lui tracnd sub tacere... Multi l-au cunoscut DOAR ca pe cel ce a scris cuvinte minunate despre marii duhovici ai Sihastirei..nestiind ca si el este unul dintre ei.. Imi amintesc cu bucuurie inmoramantarea...cate smerenie..a fost ultima lectie de smerenie pe care ne-a dat-o Arh. Ioanichie Balan.. de aceea indraznesc sa spun frate constantin..daca nu s-a scris..poate ca asa a randuit iubitul nostru parinte de sus de acolo din ceruri.. INIMA constantine, inima...sa fie aici nu doar cuvantul..
bucurii..

"Inima, inima. . . sa fie aici nu doar cuvantul . . . ". Pe atat de simplu spus, dar pe atat de adevarat Jenica! Multumim din suflet, fiecare postare de a ta, linisteste, tamaduieste forumul, de lipsa inimii , a iubirii, in cuvintele rostite.

Dor...lacrima..rugaciune..
 

A mai trecut un an...a mai curs o lacrima..am mai eliberat pieptul de un suspin...
Ne este dor de sfintia voastra parinte. Ne este dor de vorba dulce si de cereasca binecuvantare...
Ne este dor de cuvintele de folos primte pe bancuta in camera de redactare a cartilor..
Ne este dor de tot si toate.. De aceea astazi, cand se mai plineste 1 an..spunem "Binecuvantati parinte Ioanichie"...stiu ca de acolo de sus imi veti raspunde, Domnul, jenica, Domnul.....
Iertati-ma si nu ne uitati la rugaciune preacuvioase parinte Ioanichie.
Domnul si Maicuta Domnului ( cum va placea adesea sa o numiti) sa va ierte si sa ne ierte! :77::63:

Multumim Adrian pentru acest minunat articol:
http://www.crestinortodox.ro/remembe...lan-72069.html

IOANICHIE BALAN : Comunismul si evreii , “ TRAIM VREMURI APOCALIPTICE “ – video
 

IOANICHIE BALAN : Comunismul si evreii , “ TRAIM VREMURI APOCALIPTICE “ – video
http://saccsiv.wordpress.com/2009/01...2%80%93-video/

Se pot observa preocupări fundamentale ale părintelui Ioanichie Bălan, în aceste filmări, ca şi în altele:
- lupta pentru aprofundarea ortodoxiei, ca viaţă, trăire, în viaţa credincioşilor, şi chiar şi a necredincioşilor
- lupta pentru poporul român pentru a îl feri de conspiraţiile oculte ale unor forţe antihristice
- lupta pentru pruncii, copiii şi tinerii poporului român, atacaţi şi expuşi la numeroase pericole care încearcă şi vor încerca să îi îndepărteze de Dumnezeu
- dragostea neîncetată a părintelui Ioanichie pentru poporul românesc, presărată ca orice dragoste adevărată, creştinească, şi cu mustrări şi critici aspre însă îndreptătoare de cale
- lupta contra tuturor formelor de sectari neoprotestanţi precum şi împotriva asaltului spiritualităţilor orientale de tip yoga, budism, precum şi împotriva asaltului prostiilor importate fără discernământ după 1990

Cuvinte către tineri ale părintelui Ioanichie Bălan
 

http://video.crestinortodox.ro/gV3De...re_tineri.html

http://video.crestinortodox.ro/8MM4s...hie_Balan.html

http://video.crestinortodox.ro/OILnx...hie_Balan.html

Să nădăjduim că toată dragostea şi grija arătată de părintele Ioanichie faţă de tinerii români, mai mult sau mai puţin creştini, nu va rămâne fără răspuns din partea faptelor tinerilor.