Intrebare
 

Ortodoxia poate trata bolile psihice ?

Daca da , cum?

Daca nu , de ce ?

Intreb deoarece ma confrunt cu astfel de probleme

Daca crezi, Dumnezeu le poate pe toate.

Ortodoxia, nu. Dumnezeu poate da.

Insa de ce nu ortodoxia? In fond, ortodoxia este un sistem si o comunitate pentru inchinarea la Dumnezeu. Ea nu are nici o putere fara Vointa Domnului. Totodata, nu putem sa ne asteptam ca Dumnezeu sa raspunda la cheremul ortodoxiei de fiecare data cand vrem noi. Ceea ce vrea El, este uneori mai presus de dorintele noastre.

Si nu zice in Biblie ca daca vrem ca Domnul sa ne ajute, sa nu stam blegi ca legumele, ci sa facem primii pasi?

De cele mai multe ori, bolile psihice sunt genetice si ameliorarea, sau curarea lor, se poate intampla doar cu ajutorul medicamentelor. Nu spun ca Dumnezeu nu face nimic, dar cred ca El lucreaza prin anumite metode.

De ce altfel ar functiona aceste medicamente?

Ortodoxia poate ajuta foarte mult in vindecarea bolilor psihice prin sfintele taine .
Spovedania ajuta la curatarea sufletului de pacate in mare parte raspunzatoare pentru bolile pe care le avem.
Taina impartasaniei care se face spre sanatate ,iertarea pacatelor si viata vesnica(am citat din ce spune preotul)Mare putere are sf.Impartasanie.
Taina sf.Maslu la care e bine sa participam cel putin 7 saptamini la rand ,iar daca se poate si mai mults ajuta la vindecare deoarece prin rugaciunile care se spun acolo dezleaga de pacate ,de blesteme pe cei care vin acolo.E bine sa mergem nemancati la sf.Maslu daca slujba este dimineata ,daca e dupa masa sa mincam mai putin in acea zi si de post.

Nu trebuie neglijate si medicamentele ,dar la un moment dat e bine sa renuntam la ele.Depinde si de gravitatea bolii ,bineinteles.

2 pastile ma ajuta mai mult ca o 3 ore de rugaciune.Dzeu si biserica nu m-a ajutat cu nimic.

Am avut un unchi , care , din cauza greutatilor a cazut intr-o depresie.A incercat sa scape prin post si rugaciuni , (se ruga toata ziua si nu manca zile la rand) dar nu l-a ajutat cu nimic.Intr-un final si-a pierdut orice farama de ratiune si de speranta , si si-a pus streangu in gat.

Am o vecina care sufera de tulburari depresive si de anxietate generalizata , nici nu poate sa iasa din casa desi e mare credincioasa.Cand se simte mai bine merge la manastiri , la schituri si sta acolo.Viata ei este un calvar.

Tata si cei 9 frati ai lui au fost crescuti sub cuvantul bibliei , iar majoritatea dintre ei sufera de tulburari nervoase.

Prin credinta am incercat si eu sa ma vindec insa mai rau m-am tulburat.Nu imi puteam dormi noptile iar ziua eram ca un zombi.Am fost la preoti sa ma ajute , am stat o perioada pe la manastiri.Nu m-au ajutat cu nimic , dimpotriva , imi urcau mai multe poveri in spate spuandu-mi ca e vina mea , ca voi ajunge in iad daca mai sufar de depresii (am gasit si scrieri in mai multe carti cum ca cei ce sufera de depresie ajung in iad , ptr ca depresia este un pacat) , imi spuneau ca am vraji facute , iar asta ma faceau sa innebunesc mai rau.

Am fost la schituri , manastiri , si am vazut ca multi din cei ce ajungeau acolo erau bolnavi psihic, sa nu mai zic de parintii si calugarii paranoici , care vedeau rau in orice , si diavoli peste tot.

M-am maniat si-am renuntat sa mai cersesc ajutorul bisericii si-al lui Dzeu , si sa ma incred in mine iar starea mea s-a imbunatatit.M-am saturat sa ma rog si sa ma chinui sa inteleg caile unui Dzeu care ma lasa sa ma zvarcolesc in chinuri , sa imuib cu bani buzunarele oamenilor sai , si mai ales m-am saturat sa imi fie frica de Dzeu.

Ortodoxia si religiile in general sunt puncte de plecare ptr bolile psihice.

Daca ai o asa problema de ce mai intrebi?
Ortodoxia nu inseamna niste posturi tinute cu strictete si rugaciuni daca nu te schimbi in interiorul tau ,launtric.
Eu am citit sfinti parinti care spunea ca depresiile sunt rezultatul acumularii de pacate nemarturiste.Si ce folos daca le marturisesti si nu te caiesti pentru ele ,imediat ce le-ai facut?Sau nu le marturisesti cu parere de rau.
De la spovedanie pleci curat ,cu inima usoara.
Si eu am avut probleme cu nervii ,simteam ca ma sufocam.Mi-am dat seama ca sunt din cauza ca nu acceptam anumite situatii ,voia lui Dumnezeu care nu era aceeasi cu voia mea.
Am luat tratament dar cand am ajuns la un tratament de intretinere ,o pastila pe zi am decis sa intrerup ,sa nu fiu dependenta.
Dumnezeu m-a intarit,asa cum scrie psalmistul "Domnul este intarirea mea si izbavitorul meu"
In bolile de nervi conteaza si atmosfera in familie ,daca ai pe cineva sa te bata la cap sau sa iti spuna mereu ca ai probleme cu nervii e rau.
Iar ce spui tu despre familia bunicului ,ca toti sunt bolnavi de nervi,din ce am citit tot in sfinti parinti ,acestia spun ca bolile de nervi sunt urmare a unei firi patimase.Deci sa incercam sa ne despatimim ,sa nu ne legam de oameni ,situatii ,lucruri materiale.

Si ce intelegi tu prin frica de Dumnezeu?
Eu inteleg sa nu Il supar ,nu ce cred unii ca se abate pedeapsa pe capul nostru imediat.
Dumnezeu e zabavnic la manie ,el asteapta indreptarea noastra si multe trece cu vederea.
Nu mai vorbesc de faptul ca ne-a dat posibilitatea de a ne cere iertare ,pe care El ne-o da imdiat ce ne-am cait.Deci sa marturisim si El ne iarta.
Deci daca lasam mandria "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" deci si pe cei bolnavi de nervi ii va vindeca.

Da. Vezi cazul Tanacu!

Draga Stefan eu te inteleg perfect. Stiu prin ce treci pentru ca am trecut de multe ori prin stari asemanatoare. Asta e motivul pentru care am renuntat la ortodoxism in mai multe randuri, am studiat diverse tehnici de relaxare si metode cum ar fi programarea neurolingvistica, relaxarea shulz, metoda Silva, tehnici de autocontrol, respiratii pranayama, meditatii, vizualizari, autohipnoza, etc. Am fost in al noualea cer cu ajutorul lor, eram total stapana pe mine si blamam biserica, eram o fiinta vesela de un optimism molipsitor, aveam prieteni peste tot. Dar nici asa nu am ajuns sa fiu multumita, sufletul meu a ajuns intr-un impas. Prea multa incredere in propriile forte te duce acolo unde am fost si eu, la un capat de drum de unde nu stii cui te vei preda, acolo ti se va lua tot ce ai, ti se va lua sufletul, de fapt tu singur ti-l dai si nici macar nu esti constient de asta, vei avea impresia ca esti stapanul tau dar de fapt stapanul tau nu vei mai fi fost demult. Eu am facut meditatii de activare a energiei Kundalini, am trait momente de beatitudine totala. Nici nu stiu cum a reusit Dumnezeu sa ma intoarca de pe acel drum. Am primit mirungerea din nou pentru aceste rataciri ale mele. Sunt perfect constienta unde se ajunge prin astfel de metode atat de promovate si mediatizate dar nu am cuvinte sa spun, nu stiu cum as putea sa explic cat e de mare acest pericol. Daca nu eram in groapa pericolului si nu ma scotea Dumnezeu de acolo nu as fi stiut. Vroaim sa-ti spun draga Stefan ca este o amagire acea siguranta de sine pe care ti-o da stabilitatea castigata in aceasta lume. Aceasta lume se va sfarsi, la ce te astepti? sa fii fericit aici? Parintele Serafim Rose spunea ca ar trebui ca noi crestinii sa ne asteptam sa fim crucificati ca si Iisus. Aici pe pamant eu nu vad nici o posibilitate de a fi fericit, totul e corupt, priveste in jur si observa, fericirea unuia se cladeste pe nefericirile altora, nu exista fericiri curate. Conceptul de fericire este zonfundat cu cel de placere si dupa cum spunea si parintele Arsenie Boca, sub fiecare placere este incolacit un sarpe. Am citit niste carti de-ale lui care m-au zguduit. Omul asta care a fost de o mare valoare (apropo... a facut 3 facultati: medicina, teologie si arte plastice) avea o intelegere transcedentala a lucrurilor, vedea dincolo de miezul problemelor. Daca vrei sa intelegi mai multe despre starile tale, citeste cartile lui. Explica lucrurile intr-o maniera care imbina latura mistica cu cea rationala pe care o accepta creierul nostru.
Noi oamenii suntem ca niste campuri de batalie, suntem un teren de lupte ale unor forte pe care nici nu le cunoastem, suntem impresurati din toate partile de ganduri, de cele mai multe ori prin ganduri patrund la noi ideile care cresc, prind radacini, devin cuvinte, fapte si care ne transforma astfel caracterele.
Citesc o carte acum a sfantulu Siluan "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" si parca incep sa mi se inchege unele raspunsuri la intrebari care ma framantau mult. Realizez ca oamenii astia care au trait o viata sfanta au trait deznadejdea la cote mult mai inalte decat noi muritorii de rand. Se pare ca asta este un foc in care suntem "lamuriti", incercati de Dumnezeu, de fapt nu Dumnezeu ne incearca, El permite sa fim incercati... si permite in masura in care putem suporta. Cred ca ai auzit vorba aia "Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce".. Ai citit despre Iov banuiesc, Iov a fost un exemplu de viata dusa la limita extrema a durerilor si a suferintelor. Asadar eu iti zic sa te intaresti si sa te rogi in continuare la Dumnezeu ca daca El a permis sa fii incercat, inseamna ca te iubeste mult. Doamne ajuta!

Frica de dzeu = frica de pedeapsa.Este normal ca nu vrei sa il superi , ptr ca stii ca te poate nimici , te poate trimite in iad sa suferi ptr totdeauna.

Daca dumnezeu e asa de bun , de ce si-ar trimite proprii copii in flacarile iadului ?Daca copilul tau ar calca stramb l-ai pedepsi ptr totdeauna ?Asta nu e dovada de dragoste.

Odata trebuie sa iti fie frica de dzeu , iar totodata , sa il iubesti.Nu inteleg.Este un nonsens.

Trebuie sa ne temem de Dumnezeu (Matei 10:28)

Trebuie sa-l iubim pe Dumnezeu (Matei 22:37)

Nu exista frica in dragoste (1 Ioan 4:18)


Mereu am fost persecutat de ideea ca s-ar putea sa ajung in iad.Si traind cu aceasta sentiment de frica o perioada indelungata , normal ca m-am si imbolnavit.

Cat despre tulburarile nervoase ai dreptate in anumite privinte si anume :

Atmosfera din familie.Pai de aici pleaca mai toate tulburarile nervoase , care se formeaza mai ales in copilarie.Fiind crescut de doi oameni anormali era firesc sa devin si eu asa.

Adevaratele cauze ale bolilor psihice sunt lipsa dragostei sincer si acceptarii care duce treptat la pierdera stimei de sine , si dezvoltarea unui sentiment difuz de frica si vinovatie(asta o spun specialistii , si la concluzia asta am ajuns si eu pe baza experientelor traite).

Putem discuta pe privat?

Da.Astept mesaj

Draga Ionela,

Apelul la astfel de tehnici de relaxare nu denota prea multa incredere in propriile forte! Mai degraba te-ai lasat "ajutata" de astfel de practici! Neincrederea in propriile forte si apelul la metode indoielnice te-au impins catre starile de care mentionezi.
Stiu ca o sa fiu blamat de dreptcredinciosi dar, eu am multa incredere in mine si nu simt nicio nevoie sa practic yoga sau mai stiu eu ce. Asta cred eu ca inseamna sa ai incredere in tine.

In fond, ce e rau in a te descurca singur (fara practici nestiintifice) fara sa-l mai bati la cap pe d-zeu sa te ajute? macar in problemele minore.

Am incercat dar imi spune ca ai selectat nusce optiune sa nu primesti mesaje private. Trebuie sa te duci la "Optiunile utilizatorului", in meniul "Settings & Options" dai pe "Modifica optiuni" si la rubrica "messaging & notification" trebuie sa bifezi casuta de la "Enable Private Messaging" si eventual la "Show New Private Message Notification Pop-up" daca vrei sa te anunte cand ai primit un mesaj nou.

Pentru Stefan:

Daca ei te-au crescut fara iubire fii tu care dai iubire.
Daca dai iubire nu ai cum sa ajungi in iad.
Noua nu trebuie sa ne fie frica de iad ci sa dorim sa ajungem in rai.Am citit ca cel mai indepartat coltisor de rai ofera mult mai multa fericire decat ce am simtit aici pe pamint vreodata,fericire pe care nu ne-o putem inchipui.
Dumnezeu pedepseste pentru ca e drept ,fiecare meritam o rasplata.Cum ar fi daca tu ai lua premiu la fel cu cel care e ultimul din clasa ?
Si ne-a dat scripturile ca sa ne indreptam ,carti sfinte unde ne arata cum sa traim.
Daca respecti poruncile cu iubire de aproapele nu trebuie sa iti fie frica de iad.
Ajuta pe cei din jur ,cu ce poti ,cu vorbe bune ,sau ce ce ai si vei vedea ca viata ta se va indrepta.
Daca traim infricosati de raul ce ne asteapta normal ca ne imbolnavim.Dar daruind dragoste nu avem cum sa cadem.
Iar calugarii aceia ,cei tineri mai ales sunt neexperimentati ,am mai auzit eu ceva asemanator.Dar am cunoscut si calugari care ne spuneau cum sa traim sa ajungem in rai.Sa facem ascultare si sa ne taiem voia si nervii ne vor lasa.

Daca nu crezi in ajutorul lui Dumnezeu de ce postezi aici,ca sa ii smintesti si pe altii ?
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai o sanatate care sa iti permita sa te descurci singur .Desi increderea asta in sine denota mandrie.

Atunci m-am scos. Poate sa existe orice zeitate eu nu ajung in iad! In orice caz, raman la parerea mea. Nu exista! Suntem singuri si unii pierd timpul cu rugaciuni in loc sa-si traiasca singura sansa.

Incearca sa trimiti acum

Trebuie sa iesi din lumea parerilor tale care e limitata si înselatoare.

De unde aceasta siguranta? Daca un orb nu se bucura de lumina, inseamna ca ea nu exista? Nu trebuie sa fii ironc fata de cei care cred in Dumnezeu si se roaga Lui.

:53: Asa am zis si eu... ce o fi rau in a te descurca singur? La un moment dat nu mai foloseam nici o tehnica, intram instant in orice stare doream, fara nici o tehnica ajutatoare.
La tine nu a sosit momentul de click (inca). Vei sti cand va sosi pentru ca atunci nici o putere personala nu te va ajuta de nici un fel, nimic nu va fi de folos. Eu asa m-am trezit cautandu-l pe Dumnezeu, cand am realizat ca temelia lumii mele se naruie, construisem castele de nisip.

Draga Stefan, frica de Dumnezeu poate insemna si frica de a te desprinde de bine, de caldura, de iubirea Lui, a nu fi partas la o iubire si dragoste care iti mentine sufletul intr-o stare de bucurie vesnica, de iubire vesnica. Normal ca a trai o stare si un chin vesnic se afla la polul opus, adica in iad. Poti primi toate cele, dupa cum ai vietuit, El a lasat libertatea omului de a a lege. El vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, dar nu forteaza pe nimeni pe ce drum sa mearga fiindca altfel nu ar mai exista libertatea ce ne-a dat-o. Nu El ne trimite in iad ci noi singuri ne ducem. Nu poate intra in imparatia cerurilor, nimic necurat. E simplu. E ca si cum ai incerca sa respiri un gaz toxic in plamani. Pai numai un aer curat poate alimenta plamanii spre a intretine respiratia si viata. Asa e si cu raiul - nu poate intra in rai, raul. Nu e locul lui acolo, nu are ce cauta acolo si nu e compatibil. Am facut aceasta analogie ca sa poti intelege , oarecum. Dumnezeu este iubire si nu are cum sa-ti fie frica de cineva care e plin de blandete si iubire, caci acestea te atrag ca un magnet, iti umple sufletul de bucurie.
Citeste "Psihoterapia Ortodoxa" - cred ca te va ajuta. Citeste cartile Mitr. Hierotheos Vlachos, te vor ajuta foarte mult.
Boala ta si nu numai, daca o primesti cu smerenie si spui Tu Doamne stii ce boala am, daca nu pot iesi din ea, inseamna ca Tu stii de ce o am. Daca voia Ta este aceasta, primesc, dar daca ma pot vindeca, vindeca-ma Tu Doamne. Faca-se voia Ta, Slava Tie Doamne.

Stii, Sfintii Parinti nu aveau o parere buna despre ei, adica nu aveau o inalta stima de sine, caci aceasta te poate duce la slava desarta, sa crezi ca ce bun esti tu, ce poti face tu, etc. Nu e nimic rau in faptul ca nu ai o stima de sine, atunci cand aceasta o faci, smerindu-te. Vinovatie ? Buna tare e asta, atunci cand suntem pacatosi. (si suntem toti) Bine este sa ne simtim vinovati si sa cerem iertare. Tocmai fiindca nu ai fost inconjurat de dragoste in copilarie, Domnul Iti ofera El, dragostea Lui si vine spre tine, spre oricare dintre noi. Sta la usa si bate. Trebuie doar sa auzim bataile, sa deschidem usa si Sa-l primim pe El in inima si sufletul nostru. Cauta un duhovnic bun, spovedeste-te si impartaseste-te si va veni si ziua aceea in care iti vei da seama si vei simti dragostea Lui. Nu poti cu ratiunea sa descoperi anumite lucruri, asa cum nu cu creierul iubim ci cu inima.
Daca vei merge tot pe drumuri cu gropi, te poti impiedica. Incearca sa mergi pe drumul cel bun si bine vei afla.
Si da, nu poti Sa-L iubesti pe Dumnezeu daca nu te temi de El mai intai, intru simtirea inimii. Numai prin curatirea sufletului si inmuirea lui, prin insusirea temerii, vii spre o dragoste lucratoare.
Numai Duhul Sfant poate sa curateasca si mintea. Alegerea ne apartine. Trebuie vointa, trebuie dragoste. Poti sa ai credinta, dar aceasta se poate pierde, dar daca dragoste nu ai, atunci nimic nu ai.

Eu cred ca doar si-a exprimat opinia care e diferita.
Unii cred in Dumnezeu si nu stiu de ce cred, altii cred de frica dar nu simt nimic, altii nu cred deloc pentru ca Dumnezeu nu se arata, e doar o prezenta subtila care poate fi sesizata uneori si nici atunci nu avem siguranta ca a fost Dumnezeu, vine mintea noastra si ne spune ca a fost o intamplare... Dar Dumnezeu ne rabda pe toti asa cum suntem, ar trebui sa sa facem si noi ceva in sensul asta, sa ne suportam macar (nu zic sa ne iubim cum zice Iisus desi ar fi ideal) chiar daca avem opinii diferite. Orice discutie este constructiva si se poate discuta la modul pacifist daca nu suntem convinsi ca doar noi detinem adevarul suprem si ultimul cuvant.

stefan, daca esti ateu, cinstesti un om, il respecti in aceeeasi masura, de ce te mai interesezi de ceva ce negi ca ar exista.
dawkins te-ar trimite cu siguranta la psihiatru. de altfel, sint plione spitalele psihiatrice de atei, bolnavi care se cred, dupa ani de ateism, sfinti ori chiar Iisus Hristos.
darwin, dawkins si cei pe care ii venerezi ce iti spun?

Tu faci asta? sau tu esti intr-o lume nelimitata si absolut corecta?

Maiiiiiiiiiii
Da la un medic nu ai incercat. Te-ai dus frate. Daca ai ajuns sa crezi ca te vindeca i himera.

Lasa-l mai ca el nu mai vede limitele vietii lui din cauza "nemarginirii lui dumnezeu". Mai sunt si oameni care nu vad padurea din cauza unui copac.

A m citit carti de psihologie ortodoxa si nu au nici o relevanta in domeniul psihologiei.Sunt bazate pe interpretari , nu au nici o baza concreta.

Ce de cuvinte frumoase spui tu acolo.Iubire , dragoste , iertare , viata vesnca , etc

Cum poti sa iubesti pe cineva care stii ca te-ar trimite intr-un chin vesnic doar ptr ca ai facut ceva ce lui nu i-a convenit ? eu nu concep asa ceva
Asta nu ar fi o iubire sincera ci una pervertita.

Si cum ramane cu planul Divin ? cica Dzeu stie deaja tot ce o sa se intample , cu toate astea nu intervine si ne lasa sortiti pieirii eterne.El totusi ne iubeste.Halal dovada de iubire.

Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.Dzeu nu ne accepta asa cum suntem.Suntem niste lichele in fatza lui , niste pacatosi , si noi tre sa ne simtim vinovati ptr asta , si sa nu dam doi bani pe noi.

Un om care nu se iubeste pe sine nu are ce sa o ofere semenilor sai , pentru ca e gol pe dinauntru.

Si cand spun ca un om trebuie sa se iubeasca pe sine nu ma refer la narcisism (acei oameni care se vad buricul pamantului).

Parintii despre care vorbesti tu , tocmai de aia s-au refugiat in pustie si au refulat in "Credinta" , din cauza stimei de sine reduse si din cauza ca nu se puteau adapta societatii.Nu se iubeau deloc pe sine , erau incapabili sa faca ceva ptr ei.Asa ca au fugit departe de realitate , cautandu-si alinare in iluzii precum ca va mai avea el o viata , si inca una vesnica , in care va fi rasplatit cu varf si indesat.

Defapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa.

poi cum ramine cu iubirea stefan2? pe care o proclami tu mai sus?
Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.
pentru ca mai tirziu sa spui d efapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa...

un ateu este absurd in incercarea lui de a intelege/patrunde gindirea unui on credincios (sau religios, dupa tine)

Mai lasati-l pe ATEUL Stefan2, sa faca Domnul ce va voi in marea si neintrecuta Sa intelepciune. Nu stiti ce spune Sfantul Apostol Pavel referitor la asemenea situatii? Citat aproximativ: Ereticului ii vorbim o data, de doua ori, de trei ori, dar dupa aceea, daca vedem ca nu ne intelege, sa taiem orice discutie cu el. Cu atat mai mult se potriveste acest sfat in cazul unui ATEU, pe care Dumnezeu, pentru a-l indrepta i-a dat sa sufere aceasta cumplita boala psihica. Insa, infricosator, acela continua sa se indeparteze si mai mult de Domnul pana se va autodistruge complet. Si cine stie daca unul ca el, la fel de necredincios sau poate Stefan2 nu va fi un viitor pacient al spitalelor de boli psihice in cauza ca persista in infricosatoarea lui dobitocenie lucifero-ateista ???
Incetati orice conversatie cu acest ATEU pentru ca stie Domnul mai bine decat noi, oamenii, ce-i trebuie pentru indreptare...


Razvan


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Inteleg ce i in capul un credincios ptr ca si eu am fost unul si am cunoscut multi.Autoanalizandu-ma pe mine am reusit sa mi dau seama ce ii determina pe oameni sa se increada intr-o forta superioara si ce este in capul lor.

Cat despre iubire eu ii accept si pe crestini , si pe musulmani , si homosexuali , chiar daca nu impartasesc aceleasi pareri despre viata.Sunt semenii mei , avem toti loc pe planeta asta , si lumea ar fi urata daca nu ar fi si oameni de tot soiul.

Urasc pe cei care fac rau in mod constient , care fac rau intentionat.In special pe cei care ne conduc , care fac abuz de putere si ii exploateaza pe cei slabi si saraci (politicieni , patroni , si mai ales preotii nemernici , ptr ca acestia se pretind curati).

Crestinii in general se iubesc doar pe cei ca ei.Au impresia ca cei care nu sunt ca ei sunt rai.

Cand eram crestin ma simteam intr-o lume foarte ostila , plina de oameni rai care vor sa ma traga pe sfoara.

Eu sunt de alta parere.

Noi oamenii nu suntem rai si stricati cum ne spune religia , suntem doar prosti , si nu stim sa iubim ptr ca nu ne-a iubit nimeni cu adevarat si nu ne-a invatat nimeni cum sa o facem (si nu imi spune ca Hristos a facut asta , ptr ca in iubire cuvintele fac putin mai mult de doi lei).


Cat despre problemele mele psihice.

Nu vreau sa spun ca religia e principala sursa a aceste probleme , dar cu siguranta este una din cele mai importante.Nu are rost sa intru in detalii despre procesul prin care mi-am degradat mintea si emotiile din cauza invataturilor religioase.

ai ocolit raspunsul stefan 2, desi esti bolnav, poti sa mai ai bun simt. daca nu s-a degradat si el.
cum poti afirma ca iubesti pe cei pe care ii desconsideri?

crestinismul nu iti este impus de nimeni. usa iti este deschisa.

intr-o lume ostila se simte orice bolnav psihic, indiferent de religie. banuiesc ca si ateii bolnavi psihici au probleme de integrare sociala.

poate prost esti tu, stefan2, eu nu fac parte din categoria in care te incluzi.

sindromul persecutiei este tratabil.

inca ceva: interesant cum de la "iubire" ai trecut la "acceptare", in citeva postari.
opreste-te undeva. este evident ca-ti este strain cuvintul "iubire" si trairea lui.

Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea unui sfant pentru Dumnezeu spunea un sfant parinte.
Stefan vad ca ai raspunsuri pentru tot conform conceptiei tale deformate ,tu cauti neajunsurile crestinismului ,dar nu ai cum sa le gasesti pentru ca ortodocsii si crestinii adevarati iubesc pe toti oamenii.
Nu au resentimente nici pentru oamenii politici ,nici pentru lichelele care ne trag pe sfoara ,pentru ei au mila.
Viata asta e trecatoare si noi nu trebuie sa suferim atat pentru insuccesele materiale ,de oriunde ar veni ele.Dumnezeu are grija de toti daca ne lasam in voia Lui.

Nu imi vorbie tu , mie de bun simt , tu care mai insultat mai devreme facandu-ma gibon si ma desconsideri atacandu-ma facandu-ma bolnav psihic.

Da , imi cam este straina draostea , desi am crescut intre crestini si in sanul bisericii.Acolo unde esti iubit si mantuit doar daca cotizezi cu lovele si pupi poala popii ma intelegi ?

Nu imi vorbi tu mie de crestinism si de boli psihice , ptr ca in domeniile astea cu siguranta am trait mult mai multe experiente decat tine.

Prost nu te-am facut pe tine , nu ar trebui sa simti ofensat.

Hai sa incercam sa pastram discutia intr-un mod civilizat , fara atacuri la persoana , chiar daca parerile ne sunt contradictorii.

Stefane sau cum te-o chema in realitate, te rog sa ma scuzi, dar analizand din scurt problema ta, conclzia la care am ajuns, este ca faci un joc dublu, facut si de altii ce s-au perindat pe aici in ultima vreme. Problema ta de fapt , nu este boala psihica , asta find doar un motiv, ci adevarata ta problema este credinta Ortodoxa. Rugamintea mea este sa dai dovada de luciditate si corectiudine si sa incetezi acest joc dublu, pentru a nu continua confruntarile si dialogurile inutile.

ce vorbesti stefan2?
 

ai raspuns la postare spunind ca nu te superi. voi, ateii, afirmati ca va trageti din maimute. respectati-le si nu va renegati originea.
spui ca ai intelegeri fata de ceilalti. unde este?

intr-o postare ai "iubire"? pentru toti, in postarea urmatoare doar "acceptare" iar in a 3 a afirmi ca dragostea ti-e straina.
ok, nu-i condamnabil sa nu poti iubi. poate fi doar de compatimit.

stefan2, nu ai fost atacat "la persoana". ce am spus eu sint doar cuvintele in care te-ai prezentat singur.
vocabularul, in cele din urma, este o mica caracterizare a individului.

sper ca afirmatiile facute la adresa ta ti le sustii in continuare. iar aici asta discutam: bolile psihice, relatia individului cu religia ori cu ateismul.

Am specificat in primul mesaj ca nu Dumnezeu ne trimite in iad ci noi singuri. O sa fac din nou o analogie, cu permisiunea ta. Otelul se caleste in foc si mai apoi il poti intrebuinta spre diverse scopuri. Asa este si cu omul care pentru a ajunge in rai, Domnul a spus ca trebuie sa respecte poruncile, sa duca o viata de crestin autentic. Daca aceasta calire este Calea (calirea) ce e asa greu de inteles ? In acest sens trebuie inteles si nu in altul, nu fiindca Domnul nu vrea, ci se pare ca noi nu vrem.

Dumnezeu stie totul dinainte, dar nu le predestineaza pe toate. El nu doreste sa se savarseasca raul si nici nu forteaza virtutea. Predestineaza acelea ce nu stau in puterea nioastra.

Tocmai ca Dumnezeu are rabdare cu noi toti si asteapta sa ne pocaim, aceasta facand-o din iubire. Sa iubesti inseamna mult mai mult decat spui tu aici, Stefane. Inseamna intr-adevar si acceptarea celuilalt cu defectele si calitatile lui. A te iubi pe tine insuti ? Aceasta nu o prea inteleg. Daca ma iubesc pe mine, cum pot oferi dragostea mea celorlalti ca o pastrez pt mine, ma iubesc doar pe mine si nu fac voia celuilalt. A ma accepta pe mine insumi ca fiinta, dar nu ca pacatos, ar suna mai bine cred.

Nu este asa cum spui tu despre Sfintii Parinti, desi probabil ca unii oameni (cazuri particulare) ar fi putut sa se retraga in manastire si din alte cauze. Numai ca si in manastire sunt mai multe feluri de oameni iar pt retragerea in pustie iti trebuie binecuvantare ca nu oricine se poate retrage in pustie si nu oricine poate rezista ispitelor din pustie. Cel ce renunta la lumea aceasta, o face pentru Hristos, o face din smerenie, nu din neadaptare sociala, desi repet pot fi si cazuri particulare. Nu putem generaliza din cauza unora.

Trupul fara ochi este orb si nu vede soarele. Mintea fara suflet, nu poate intelege cele ale Domnului, nu intelege pe Dumnezeu.Mintea nu este suflet ci este suflet. Ea calauzeste sufletul si-l sfatuieste spre cele bune.
Ca sa ai pace in suflet trebuie sa fii cumpatat si infranat. Putem sa studiem oricat, dar nu vom ajunge sa-L cunoastem pe Dumnezeu, cata vreme nu vom vietui dupa poruncile Lui. Nu prin stiinta se face cunoscut Domnul ci prin Duhul Sfant. Chiar si in stiinta de altfel, poti face o afirmatie de genul....stiu matematica, dar nu cunosc matematici speciale. Pai de ce ? Fiindca nu e suficient sa cunosc doar adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea, etc. Trebuie sa stiu cum sa fac conexiunile, cum sa gandesc logic, trebuie mult exercitiu si multe altele. Pai cum sa vin eu sa vorbesc despre Dumnezeu ca asa si pe dincolo, imi dau cu presupusul, dar io habar nu am de teologie, doar am citit pe ici pe colo niste carti, am mai auzit, am mai vazut. Totusi eu stiu. Ce stiu ?

Iubirea este si ea de mai multe feluri iar una este iubirea sfanta si alta este iubirea cazuta.Iubirea sfanta il afunda pe om in dulceata smereniei si nu poate sa-L judece pe cel ce l-a creat, facand analize dupa mintea lui.
Doamne ajuta !

"1 - Cursa mândrie spirituale

Mândria spirituală este o cursă usoară pentru cei noi în credintă, care vin în contact cu viata monahală si care caută si se străduiesc să trăiască o viată duhovnicească cu adevărat ortodoxă. Poate fi o cursă mai ales pentru cei care vin în mănăstiri si care caută îndrumare duhovnicească, nestiind ce înseamnă o viata ortodoxă adevărată în lume, într-o parohie.

Oamenii credinciosi merg la mănăstiri si văd nevointa unor oameni si felul în care se fac lucrurile potrivit traditiei monahale, si vor să o imite - dar fără să o înteleagă. Pelerinii merg si întâlnesc stareti si monahi înduhovniciti cu vieti care, după părerea lor, sunt mult mai "duhovnicesti" decât cea a parohului lor - asa ajung să-l judece pe acesta pentru că nu răspunde cum trebuie nevoilor lor duhovnicesti. Merg la spovedanie, construiesc o relatie duhovnicească cu un părinte dintr-o mănăstire si cred că numai acela este drumul către mântuire. Primesc îndrumări duhovnicesti pe care le interpretează gresit. Uneori, oamenii primesc sfaturi nepotrivite si, din nefericire, fac din acestea criteriul ultim pentru o viată duhovnicească. Alteori oamenii merg la mănăstire sau la un bătrân care a avut probleme cu Biserica si care nu este sub ascultare. Atunci pelerinul devenit ucenic devine prins în auto-justificarea acelui bătrân rătăcit, ceea ce în unele cazuri conduce la schismă.

Nevointa exterioară excesivă, falsa smerenie, îndeletnicirea cu bârfe si cu "problemele" Bisericii, judecarea oamenilor după nevointa sau pozitia lor fată de aceste probleme, siguranta de sine că numai el stie cum stau lucrurile si - poate cel mai periculos dintre toate - idolatrizarea unei persoane sau loc ca simbol ultim al Ortodoxiei, toate acestea pot fi manifestări ale aceste boli. Toate sunt aspecte ale imaturitătii duhovnicesti. Ce lipseste din toate este Hristos si adevărata luptă cu sinele.

2 - Cucernicia excesivă
Nevointa pentru Hristos si Biserică sunt lucruri mari si minunate; dar nevointa adevărată este foarte diferită de acea nevointă care vine din patimile omului. Nevointa carnală cuprinde mereu o anumită auto-multumire sau egocentrism, prin care omul se prezintă pe sine ca adevăratul ortodox, adevăratul cucernic si "cunoscător". Nevointa adevărată nu este îndreptată către nimic altceva decât unirea cu Hristos si este împotriva slăbiciunilor personale. În nevointa adevărată nu este ipocrizie. Falsa nevointă, înselarea si mândria spirituală sunt întotdeauna ipocrite.

Cucernicia este un important mijloc de personalizare a trăirii si tainei credintei. Plecăciunile, semnul crucii, comportamentul înfrânat si toate celelalte forme primite din Traditie sunt foarte folositoare. Ele nu trebuie însă folosite decât ca o arătare a iubirii noastre de Dumnezeu. Nu trebuie folosite pentru a-i învăta pe altii că ei fac lucrurile gresit sau pentru a-i condamna pe altii pentru necucernicia lor; cu atât mai putin, pentru a le arăta altora că "eu stiu mai bine". În multe mănăstiri, regulile pentru manifestarea exterioară a cucerniciei - metaniile, semnul crucii, plecăciunile si celelalte - trebuie respectate cu mare atentie; în parohii, pe de altă parte, ele nu sunt foarte respectate. Omul nu trebuie să atragă niciodată atentia asupra sa printr-o cucernicie exterioară excesivă. Aceasta nu face decât să hrănească mândria de sine si egocentrismul din noi, în acelasi timp distrăgându-i pe ceilalti de la rugăciune.

Regulile postului intră si ele aici. În general mănăstirile urmează aceste reguli foarte strict. Nu există însă nici o deosebire între regulile de postire pentru monahi si cele pentru laici. Însă aceasta nu înseamnă că unul trebuie să judece sau să discute felul în care posteste sau nu posteste un altul. Nu numai că aceasta este de obicei o ipocrizie, dar se scapă din vedere ce este important. Postirea si toate celelalte reguli ale Bisericii sunt un mijloc si nu un scop. Dacă postim, si suntem mândri de aceasta, si judecăm pe altul care nu este asa de strict, atunci ar fi mai bine pentru noi să nu postim deloc (Romani 14:3 si următoarele).

Aceeasi regulă se aplică si vietii liturgice din Biserică. Mănăstirile, prin alcătuirea lor, tin slujbele foarte strict după vechiul Tipic al Sf. Sava. Slujbele pot dura ore în sir si uneori ocupă o mare parte din zi. Oricum, nu există nici o diferentă, cel putin în traditiile slave, între slujbele pentru mănăstiri si cele pentru parohii. Pentru pelerinul sosit la mănăstire, slujbbele pot părea la început prea lungi, ca apoi el să nu-si mai dorească nimic altceva. Slujbele din parohii, scurtate dintr-o necesitate pastorală, pot părea incomplete.

Există mai multe ispite aici. Prima este aceea de a crede că mănăstirile fac lucrurile "cum trebuie" si că parohia nu. A doua ispită este a crede că din slujbele parohiei lipseste harul si că viata liturgică/duhovnicească nu prea este luată în serios. Aceasta duce la judecarea preotului paroh ca fiind mai putin "duhovnicesc" si lenes pentru că scurtează slujbele. Nu mai tinem minte că la primele noastre slujbe de la mănăstire, abia asteptam să prindem un loc să stăm jos, ne uitam la ceas din cinci în cinci minute si ne întrebam când se mai termină odată! Parohiile scurtează slujbele din necesitate pastorală, la alegerea parohului. Nu trebuie să-l judecăm pe preot atunci când face tot ce poate.

3 - Judecarea
Cel mai mare păcat este să judeci pe cineva, mai ales pe preot. Standardul pe care îl stabilim noi pentru preot este de obicei foarte ridicat si nici măcar noi nu îl putem atinge. Orice astfel de judecare este ipocrizie. Viata unui preot paroh este foarte diferită si plină de diferite griji, preocupări si responsabilităti, în comparatie cu cea a unui ieromonah dintr-o mănăstire. Laicii văd foarte putine din viata adevărată a preotului lor. Multi cred că el lucrează numai două ore, duminica! A fi preot înseamnă de fapt cel putin opt ore pe zi. Cum de-l pot judeca laicii? În special "duhovnicia" lui?

Ieromonahul poate părea mai "duhovnicesc" pentru că stă în biserică sase-opt ore pe zi si are putine responsabilităti. Încercati să faceti aceasta cu o familie si cu zeci sau sute de enoriasi. Ascetismul traiului în lume si al slujirii lui Hristos, ca preot sau laic, este la fel de mare ca si cel al unui monah dintr-o mănăstire. Este nevoie de "duhovnicie" pentru aceasta. Detaliile însă diferă de la caz la caz.
(continuare, urmatorul mesaj)