Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Urmarea lui Hristos (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4852)

Florin-Ionut 04.11.2008 17:52:11

Urmarea lui Hristos
 
M-am gandit ca ar fi de folos sa citim impreuna o carte controversata, care se gaseste de vanzare si in Biserica Ortodoxa. As vrea sa incep astazi sa o postez capitol cu capitol, iar daca cineva va vrea sa o comenteze, este binevenit.

Cartea I: Īndrumari de folos pentru viata sufletului

Capitolul I
URMĪND PAS CU PAS PE HRISTOS, SA TRECEM CU DISPRET PESTE DESERTACIUNILE LUMII

1. Cel ce ma urmeaza nu umbla īn īntuneric (In 8, 12), zice Domnul. Sīnt chiar cuvintele lui Hristos, īndemnīndu-ne sa traim īntru totul dupa pildele vietii lui, daca dorim cu adevarat sa propasim īntru lumina, dezrobiti de orice orbire a inimii. Iata de ce prima noastra straduinta se cuvine sa fie aceea de a chibzui si cugeta adīnc la viata lui Isus Hristos.
2. Īnvatatura primita de la Hristos depaseste cu mult toate īnvataturile sfintilor, iar cel ce are īn inima darul duhului sau nu va īntīrzia sa descopere īn ea miezul unei mane ceresti (Ap 2, 17). Se īntīmpla ades ca multi dintre cei care asculta īn chip obisnuit cuvīntul Evangheliei nu īi simt decīt prea putin chemarea, caci le lipseste duhul lui Hristos. Cel ce vrea cu adevarat sa īnteleaga si sa guste cuvintele lui Hristos, va trebui, tocmai de aceea, sa-si rīnduiasca cu sīrguinta īntreaga viata dupa pildele vietii Domnului.
3. La ce ti-ar folosi sa dezbati de-a fir-a-par nepatrunsele taine ale Sfintei Treimi, daca, lipsit īn sufletul tau de virtutea smereniei, ai displace Sfintei Treimi? Īntr-adevar, nu vorbele dibace si iscusite sīnt cele ce fac omul sfīnt si drept īn ochii lui Dumnezeu, ci viata cea de toate zilele traita īn virtute. Mai bine ar fi sa simt īn inima mea ce este adevarata cainta, decīt, pe din afara, sa-i cunosc definitia. Daca ai sti pe de rost toata Scriptura si toata īnvatatura filosofilor, la ce ti-ar folosi atare stiinta, fara dragostea si harul lui Dumnezeu? Desertaciunea desertaciunilor si toate sīnt desertaciune (Eccl 1, 2), īn afara de iubirea si slujirea lui Dumnezeu. Cu adevarat, aceasta-i īntelepciunea cea mai mare: trecīnd cu dispret peste aratarile lumii de fata, sa poti cu barbatie pasi spre īmparatia cerurilor.
4. Desertaciune, prin urmare, e sa cauti avutiile trecatoare, dupa cum zadarnic este sa-ti pui īn ele nadejdea. Desertaciune, de asemeni, sa jinduiesti dupa onoruri sau sa rīvnesti sa fii ridicat la scaunele īnalte. Desertaciune, sa te lasi tīrīt de dorintele trupului, poftind acele lucruri de pe urma carora, la sfīrsit, omul nu culege decīt osīnda. Desertaciune e sa tīnjesti sa ai parte de o viata cīt mai lunga, īn loc sa te īngrijesti ca viata data tie sa fie cīt mai buna. Desertaciune, sa fii cu ochii numai la viata de fata si de cea viitoare, cu nesabuinta, sa nu-ti pese. Desertaciune, sa-ti lipesti inima de ceea ce trece cu repeziciune, īn loc de a grabi pasul spre acel loc unde desfatarile nu au sfīrsit, ci ramīn ca o bucurie vesnica.
5. Tocmai de aceea, adu-ti adeseori aminte de spusa Sfintei Carti: ochiul nu se satura de a vedea si nici urechea a auzi (Eccl 1, 8). Sileste-te, prin urmare, sa-ti dezlipesti inima de cele vazute si īnvata sa te apropii cu drag de cele nevazute. Caci lasīndu-se tīrīti de imboldul simturilor lor, multi au ajuns sa-si pīngareasca constiinta, pierzīnd astfel harul lui Dumnezeu.

Ratacitorul 04.11.2008 18:00:24

prefer sa o citesc normal nu pe un forum!Altii poate au mai mult timp!

ortodox4life 05.11.2008 03:59:39

O carte primejdioasa!
 
Este o carte necrestina.Mi-a oferit-o un amic de la lucru sa o citesc iar eu am profitat de ocazie si am luat-o acasa ca sa o pot arunca la gunoi,asa facandu-i lui un mare bine.

Sfantul Ignatie Briancianinov vorbeste in cartea sa "Despre inselare" si de "Urmarea lui Hristos" ca fiind o carte primejdioasa pentru sufletele crestinilor ortodocsi.A fost scrisa de Toma de Kempis care a intiparit Sfanta Scriptura dupa mintea sa si nu dupa invataturile Sfintilor Parinti.Nici macar nu era ortodox,deci din start ce a scris el nu poate fi acceptat de un crestin ortodox.Bisericile "Orotdoxe"care promoveaza si aproba distribuirea acestei carti vor da socoteala Lui Dumnezeu pentru smintirea multor slab credinciosi.

Traditie1 05.11.2008 06:19:19

Nu numai Sfāntul Ignatie descrie aceste gānduri de īnselare ci si Scararul, Siluan, Antonie si altii care au spus ca ascultarea de duhovnic si lupta pentru curatirea gāndurilor e obiectivul.

Toma de Kempis da dovada clara de īnchipuire de sine tipica catolicilor, protestantilor, musulmanilor.

Florin-Ionut 05.11.2008 09:54:13

Citat:

Īn prealabil postat de Traditie1 (Post 99172)
Nu numai Sfāntul Ignatie descrie aceste gānduri de īnselare ci si Scararul, Siluan, Antonie si altii care au spus ca ascultarea de duhovnic si lupta pentru curatirea gāndurilor e obiectivul.

Toma de Kempis da dovada clara de īnchipuire de sine tipica catolicilor, protestantilor, musulmanilor.

Bine domnule,

Dar hai sa vedem impreuna unde este [COLOR=Red]duhul parerii de sine[/COLOR] in aceasta carte, dupa cum spuneai parca tot dumitale si in alt topic despre Kempis. Uite, am postat capitolul intai si urmeaza mai jos capitolul doi. Cand ajungem la paginile care sunt periculoase si inselatoare, ma opresc. De acord?

Capitolul II
[COLOR=Red]SA NU AVEM DESPRE NOI ĪNSINE PARERI ĪNALTE[/COLOR]

1. Dorinta de a cunoaste e fireasca la tot omul; dar la ce-ar folosi stiinta de carte fara frica lui Dumnezeu? Fara īndoiala, mai cīstigat e taranul slujind lui Dumnezeu cu smerenie, decīt filosoful semet care, lasīndu-si propriul suflet īn paragina, se īncumeta sa iscodeasca mersul stelelor. Omul care se cunoaste pe sine īnsusi temeinic stie bine sa se umileasca: pe el n-au cum sa-l īncīnte laudele oamenilor. La ce mi-ar folosi īnaintea lui Dumnezeu, care ma va judeca dupa faptele mele, sa am cunostinta de toate cīte sīnt pe lume, daca inima mea ar fi lipsita de dragoste?
2. Sileste-te sa-ti īnfrīnezi nazuinta nesabuita de a cunoaste, caci multa risipire si multa amagire stau cuibarite īn aceasta. Celor cu stiinta de carte le place mereu sa se afle īn vazul lumii si sa treaca īn vazul oamenilor drept īntelepti. Multe sīnt īnsa lucrurile a caror cunoastere nu aduce cīstig sufletului, sau īi priesc doar prea putin; mare nesabuinta, prin urmare, este sa-ti irosesti vremea cu lucruri ce nu sīnt de folos mīntuirii. Nu vorba multa satura sufletul omului; īn schimb viata cinstita si dreapta daruieste pace cugetului, dupa cum o constiinta curata da o mare īncredere īn Dumnezeu.
3. Cu cīt vei sti mai mult si cu cīt vei cunoaste mai bine, cu atīt mai aspru vei fi judecat, daca viata pe care o duci nu va fi la īnaltime. Fereste-te asadar de a te umfla īn pene pentru destoinicia sau stiinta ta de carte, ci, mai degraba, teme-te pentru tot ceea ce ti-a fost dat sa cunosti. Iar daca ti se pare cumva ca stii sumedenie de lucruri, nu uita ca mai multe si mai nenumarate sīnt cele despre care nu ai habar. Nu te fali asadar cu nimic ci, mai curīnd, marturiseste-ti marginirea. Cum ai putea sa te socotesti mai presus decīt altul, cīnd īn jurul tau se gasesc atītia mai īnvatati si mai priceputi īn cunoasterea legii decīt tine? De vrei cu adevarat sa stii si sa deprinzi un lucru de folos, īnvata-te sa treci nebagat īn seama si socotit drept bun de nimic!
4. Cea mai īnalta si mai folositoare īnvatatura este adevarata cunoastere si dispretuire de sine. Mare īntelepciune si desavīrsire este sa te socotesti pe tine īnsuti bun de nimic, iar pe ceilalti sa-i vezi īntotdeauna mai buni si mai vrednici ca tine. Chiar daca ai vedea pe altul gresind pe fata, ori cazīnd īn pacat, nu te grabi sa te socotesti pe tine īnsuti mai bun, deoarece nu poti sti cīt timp ai sa poti fi īn stare sa tii tu īnsuti calea dreapta. Slabi sīntem cu totii din fire; īnsa mai slab si mai subred decīt tine nu socoti pe nimeni.

Traditie1 05.11.2008 18:57:27

Citat:

Īn prealabil postat de Florin-Ionut (Post 99184)
Bine domnule,

Dar hai sa vedem impreuna unde este [COLOR=Red]duhul parerii de sine[/COLOR] in aceasta carte, dupa cum spuneai parca tot dumitale si in alt topic despre Kempis. Uite, am postat capitolul intai si urmeaza mai jos capitolul doi. Cand ajungem la paginile care sunt periculoase si inselatoare, ma opresc. De acord?

Capitolul II
[COLOR=Red]SA NU AVEM DESPRE NOI ĪNSINE PARERI ĪNALTE[/COLOR]

Īnchipuirea de sine are multe fețe. Cānd crezi cć ai biruit-o, de fapt te-a biruit ea pe tine, așa cum pćțește Kempis cu acel capitol.

Citește aici:
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=4629

Florin-Ionut 06.11.2008 11:06:52

Citat:

Īn prealabil postat de Traditie1 (Post 99254)
Īnchipuirea de sine are multe fețe. Cānd crezi cć ai biruit-o, de fapt te-a biruit ea pe tine, așa cum pćțește Kempis cu acel capitol.

Cate scrieri sunt in Traditie unde Sfintii ne explica in detaliu despre atatea si atatea virtuti, patimi, moduri de a le birui... Oare acei oameni care ne-au aratat din experienta lor cum sa ne razboim cu dracul, toti au avut acest duh al parerii de sine? De ce adica il critici tu numai pe autorul acestei carti si pe ceilalti nu? Pentru ca nu a fost ortodox, de aia, nu?

Urmeaza capitolul trei si inca astept sa ne arati cu degetul pasajele cele periculoase si daunatoare sufletului. Cand ma vei convinge, atunci nu voi mai posta. Din contra, il voi ruga pe administrator sa stearga intregul topic, pentru a nu sminti lumea cu asa carte... :)

Pana si Parintele Galeriu a spus ca, inca de cand era tanar acasa la parintii lui, a crescut in credinta citind Urmarea lui Hristos. Si uite ca nu s-a ratacit de la ortodoxie!

Bafta.

Capitolul III
ĪNVATATURA ADEVARULUI

1. Ferice de cel luminat nemijlocit de īnvatatura adevarului īnsusi, nu de tīlcul īntrezarit al unor chipuri si vorbe trecatoare. Parerile si simturile omenesti īnseala īntr-adevar adeseori, vederea lor e scurta. Ce rost poate avea sa iscodesti cu mintea, pīna īn pīnzele albe, lucruri ascunse ori īnvaluite īn negura tainei, de vreme ce la ceasul judecatii nimeni nu-ti va cere vreodata socoteala de necunoasterea lor? Mare nesabuinta e sa tii mortis la cercetarea si iscodirea fara rost a unor lucruri nefolositoare, ba chiar pagubitoare, lasīnd deoparte tocmai pe cele mai trebuincioase si mai folositoare. Ca, ochi avīnd, sa nu vedem.
2. De ce ne-ar pasa atīt de mult de deosebirea filosofica dintre fire si speta? Cel caruia Cuvīntul etern īi vorbeste se poate lipsi de felurimea si sumedenia parerilor omenesti. Toate īsi trag obīrsia dintr-un singur Cuvīnt, toate se rostesc īntr-un glas; e īnsusi izvorul si īnceputul care pe noi, acum, ne cheama ca sa ne vorbeasca. Fara El nimeni nu poate dobīndi īntelegere, fara El nu-i cu putinta o judecata dreapta. Cel pentru care toate sīnt una, pe toate la un rost aducīnd, si una vazīnd īntru toate, acela poate fi statornic īn sufletul sau, īntemeiat cu totul pe pacea lui Dumnezeu. O, Dumnezeule, adevarul meu, fa sa fiu una cu tine, īntru iubire fara sfīrsit! Searbada e citirea, searbada ascultarea din carti: tu singur esti tot ce-mi doresc si tot ceea ce vreau. Īnvatatii sa pastreze tacerea, amuteasca gura fapturii īnaintea fetei tale: vorbeste-mi, Doamne, tu singur.
3. Cu cīt mai adunat īntru sine va fi cineva - cu cīt mai limpezite cugetul si inima lui - cu atīt mai usor īi va fi sa priceapa lucruri mai multe, mai īnalte si mai nepatrunse, caci, pentru el, lumina īntelegerii vine de sus. O minte limpede, curata si statornica nu se risipeste īn mijlocul īndatoririlor zilnice - oricīt de multe ar fi chemata sa faca, caci pe toate le savīrseste cu gīndul la Dumnezeu, straduindu-se sa scuture, din launtrul sau, toata cautarea de sine. Ce anume te stīnjeneste si-ti aduce mai multe necazuri pe cap, daca nu tocmai pofta neīnfrīnata a inimii, lasata īn voia ei? Omul drept si evlavios īsi lamureste mai īntīi pe dinauntru rostul faptelor sale, abia apoi trece la ceea ce are de savīrsit si savīrseste pe din afara; si nu se lasa mīnat īncotro l-ar īmbia imboldurile stricate ale firii ci, el īnsusi stapīn, le tine pe toate cu tarie sub cīrma si īndrumarea dreptei judecati. Care lupta este mai apriga decīt a aceluia care vrea sa se biruiasca pe sine? Īntr-adevar, aceasta s-ar cuveni sa fie grija noastra dintīi: sa ne biruim pe noi īnsine, zi de zi sa sporim īn putere, pas cu pas si ceas cu ceas, īnaintīnd pe calea binelui.
4. Orice desavīrsire īn aceasta viata īsi are partea ei de nedesavīrsire si nu-i cunoastere sau cugetare īnalta nescutita de taine si umbre. Cunoasterea smerita de sine e o cale mai sigura spre Dumnezeu decīt iscodirea adīncurilor stiintei. Nu ca stiinta sau cunoasterea oricarui lucru ca atare nu ar fi buna īn sine, rīnduita si vruta chiar de Dumnezeu; dar pentru ca mai de pret e constiinta curata si o viata cinstita. Si tocmai fiindca numerosi sīnt cei ce se silesc sa adune cunostinte, mai curīnd decīt sa duca o viata dreapta si sfīnta, atīt de des vedem cum atītia ajung sa rataceasca drumul si sa aduca la urma rod putin sau deloc.
5. O, atīta silinta de si-ar da - pentru a plivi si stīrpi viciile si a rasadi īn sufletele lor virtutea -, cīta stradanie irosesc fara oprire īn dezbateri, n-ar fi atītea rele si atīta smintire īn rīndul credinciosilor, si nici atīta delasare īn manastiri. Caci de un lucru putem fi siguri: īn ziua judecatii nu vom fi īntrebati ce carti am citit, ci ce fel de fapte am savīrsit, nimeni nu va cerceta cīt de iscusiti am fost īn vorbire, ci cīt de crestineste ne-am trait zilele pe pamīnt. Spune-mi, unde s-au dus toti cei care, pīna nu de mult, erau socotiti drept mari īnvatatori si domni, cei care, pīna mai ieri, pe cīnd traiau īnca, se bucurau de o faima īnfloritoare pentru stiinta lor de carte? Scaunele lor sīnt goale si au fost date altora, si ma īntreb daca cineva īsi mai aminteste de ei. Cīt timp au fost īn viata, treceau drept barbati de vaza dar iata, nimeni, acum, nu-i mai pomeneste.
6. O, cīt de repede se stinge si amuteste toata slava lumii! Ce bine ar fi fost daca viata le-ar fi fost pe potriva stiintei de carte! Atunci, cu adevarat, citirile si īnvatatura lor ar fi avut un rost. Si cīti īn aceasta viata nu se pierd, cu toata stiinta lor zadarnica de carte, pentru ca prea putin se sinchisesc de slujirea lui Dumnezeu! Si tocmai pentru ca īn loc sa se smereasca pe sine le place mai curīnd sa treaca drept oameni de vaza, īn fumurile gīndului lor se mistuie pīna ce pier. Cu adevarat mare e cel ce are īn suflet dragoste mare. Cu adevarat mare este cel care se socoteste pe sine mic si toata fala si slava lumii o socoteste fara pret. Sabuit cu adevarat este acela care toate bunatatile pamīntului le socoteste gunoi, ca sa cīstige pe Hristos (Fil 3, 8). Si īnvatat cu adevarat e cel care se leapada de vointa sa, spre a putea face numai voia lui Dumnezeu.

vsovi 06.11.2008 11:45:18

poi e simplu,

:39::45: :70: chiar daca autorul le zice foarte bine in citatele prezentate, ca pricepe lucrurile semnificative shi deosabeshte poate prea corect, problema inshelarii pare ca vine din transformarea scripturii intr-un indemn moralizator rupt de Hristos, scos din biserica, un percept moral ce te atrage spre parerea inshelatoare de sine... spre insingurarea shi suficientza de sine ce o imprima in om credintza in morala shtiintzei personale, a felului sau propri de a intzelege lucrurile, tragandul spre mandria de a sfatui shi a invatza shi pe altul, mandria invatzatorului ce a priceput ce ar trebui sa faca altul, ca el doar da lectii, ca neparticipand la viatza intru Hristos, toata cunoshtiintza il impinge spre a-i cere altuia ce ar fi trbuit sa faca el insushi... deci este o cadere spre aparenta pocaintza, spre aparenta ascultare caci in realitate el, sarmanul autor, fiind prizonierul ratzionalismului, al moralei fara Dumnezeu, nu realizeaza faptul ca Hristos lumineaza la fel sau chiar mai mult in fiecare din sfintzii Sai, shi aceshtia, ca nishte fratzi ai Lui, nu sunt cu nimic mai prejos fatza de Domnul, shi deci la fel de importantzi in a fi crezutzi shi ascultatzi, pe cand autorul ne arata ca Hristos a luminat doar atunci, shi plecat fiind spre ceruri, sfinzti Lui nu sunt alceva decat nishte auto moralishti mai mult sau mai putzin capabili sa shtie sa-l urmeze pe Hristos... deci fireshte ca este vorba de caderea in protestantism, in sectarism shi alte forme de insingurare platonica...

"Caci daca bobul de grau, cazand pe pamant, nu va putrezi, el se va insingura, iar daca va putrezi atunci multa roada va aduce" :35:

vsovi 06.11.2008 11:53:47

Citat:

Īn prealabil postat de vsovi (Post 99355)
poi e simplu,

:39::45: :70: chiar daca autorul le zice foarte bine in citatele prezentate, ca pricepe lucrurile semnificative shi deosabeshte poate prea corect, problema inshelarii pare ca vine din transformarea scripturii intr-un indemn moralizator rupt de Hristos, scos din biserica, un percept moral ce te atrage spre parerea inshelatoare de sine... spre insingurarea shi suficientza de sine ce o imprima in om credintza in morala shtiintzei personale, a felului sau propriu de a intzelege lucrurile, tragandu-l spre mandria de a sfatui shi a invatza shi pe altul, mandria invatzatorului ce a priceput ce ar trebui sa faca altul, ca el doar da lectii, ca neparticipand la viatza intru Hristos, toata cunoshtiintza il impinge spre a-i cere altuia ce ar fi trebuit sa faca el insushi... deci este o cadere spre aparenta pocaintza, spre aparenta ascultare caci in realitate el, sarmanul autor, fiind prizonierul ratzionalismului, al moralei fara Dumnezeu, nu realizeaza faptul ca Hristos lumineaza la fel sau chiar mai mult in fiecare din sfintzii Sai, shi aceshtia, ca nishte fratzi ai Lui, nu sunt cu nimic mai prejos fatza de Domnul, shi deci la fel de importantzi in a fi crezutzi shi ascultatzi, pe cand autorul ne arata/lasa sa subintzelegem ca Hristos a luminat doar atunci, shi plecat fiind spre ceruri, sfinzti Lui nu sunt alceva decat nishte auto didactzi moralishti mai mult sau mai putzin capabili sa shtie sa-l urmeze pe Hristos, dar care i-a parasit, fiind prea mare pentru a fi cu ei ... deci fireshte ca este vorba de caderea in protestantism, in sectarism shi alte forme de insingurare platonica...

"Caci daca bobul de grau, cazand pe pamant, nu va putrezi, el se va insingura, iar daca va putrezi atunci multa roada va aduce" :35:

am corectat oleaca pentru ca n-am rezistat nervos la atatea gresheli pe care le-am facut, in textul "dupa ureche" pe care l-am scris, iar citatul din Hristos e dupa memoria mea cea dusa cu pluta ori cu sorcova... vesela...

PLMA 06.11.2008 12:00:27

Urmarea lui Christos
 
Multumirea de sine, este prima si cea mai periculoasa piedica, in calea EVOLUTIEI SPIRITUALE! Insa, autorul Brett J. Mitchell in cartea "Lumea Sufletului", scrie:,, exista de fapt o a -III-a cale, care poate fi urmata.In loc sa cauti un invatator sau invatatura in lumea exterioara, avem nevoie sa cautam in noi insine, in suflet sau in inalta constiinta din noi. Avem nevoie sa cautam adevarul care se afla in inimile noastre. Acesta e, pana la urma, singurul adevar pe care chiar il putem cunoaste, doar pentru noi insine!"(despre acest adevar, nu se mai poate vorbi) Trebuie sa aplicam PRINCIPIUL CHRISTIC ADAPTAT INSA LA ERA IN CARE TRAIM!
Doresc tuturor LUMINA, IUBIRE, INTELEPCIUNE, VOINTA, FORTA DIVINA! AMIN

Florin-Ionut 06.11.2008 12:11:40

Maestre Vsovi,

Citeaza-mi din carte te rog, pentru a sustine cele ce comentezi mai sus. Eu am vazut ca autorul axeaza toata cartea pe Hristos, care nu este departe in ceruri, ci prezent in inima omului... Chestiunile "moral-religioase" sunt prezente in multe scrieri ortodoxe si nu-i cum altfel, nu? Si de unde tot o scoateti voi ca el se crede singurul sfant de pe Pamant de la ora aia?... Sau ca nu face ceea ce povatuieste...

Nu vreau impresii si comentarii vagi, ci sa-mi aratati concret unde greseste Kempis, cu ghilimele.

Cheers.

vsovi 06.11.2008 12:37:01

Citat:

Īn prealabil postat de Florin-Ionut (Post 99089)
M-am gandit ca ar fi de folos sa citim impreuna o carte controversata, care se gaseste de vanzare si in Biserica Ortodoxa. As vrea sa incep astazi sa o postez capitol cu capitol, iar daca cineva va vrea sa o comenteze, este binevenit.

Cartea I: Īndrumari de folos pentru viata sufletului

Capitolul I
URMĪND PAS CU PAS PE HRISTOS, SA TRECEM CU DISPRET PESTE DESERTACIUNILE LUMII

1. Cel ce ma urmeaza nu umbla īn īntuneric (In 8, 12), zice Domnul. Sīnt chiar cuvintele lui Hristos, īndemnīndu-ne sa traim īntru totul dupa pildele vietii lui, daca dorim cu adevarat sa propasim īntru lumina, dezrobiti de orice orbire a inimii. Iata de ce prima noastra straduinta se cuvine sa fie aceea de a chibzui si cugeta adīnc la viata lui Isus Hristos.
2. [COLOR=red]Īnvatatura primita de la Hristos depaseste cu mult toate īnvataturile sfintilor[/COLOR], iar cel ce are īn inima darul duhului sau nu va īntīrzia sa descopere īn ea miezul unei mane ceresti (Ap 2, 17). Se īntīmpla ades ca multi dintre cei care asculta īn chip obisnuit cuvīntul Evangheliei nu īi simt decīt prea putin chemarea, caci le lipseste duhul lui Hristos. Cel ce vrea cu adevarat sa īnteleaga si sa guste cuvintele lui Hristos, va trebui, tocmai de aceea, sa-si rīnduiasca cu sīrguinta īntreaga viata dupa pildele vietii Domnului.
3. La ce ti-ar folosi sa dezbati de-a fir-a-par nepatrunsele taine ale Sfintei Treimi, daca, lipsit īn sufletul tau de virtutea smereniei, ai displace Sfintei Treimi? Īntr-adevar, nu vorbele dibace si iscusite sīnt cele ce fac omul sfīnt si drept īn ochii lui Dumnezeu, ci viata cea de toate zilele traita īn virtute. Mai bine ar fi sa simt īn inima mea ce este adevarata cainta, decīt, pe din afara, sa-i cunosc definitia. Daca ai sti pe de rost toata Scriptura si toata īnvatatura filosofilor, la ce ti-ar folosi atare stiinta, fara dragostea si harul lui Dumnezeu? Desertaciunea desertaciunilor si toate sīnt desertaciune (Eccl 1, 2), īn afara de iubirea si slujirea lui Dumnezeu. Cu adevarat, [COLOR=red]aceasta-i īntelepciunea cea mai mare:[/COLOR] trecīnd cu dispret peste aratarile lumii de fata, sa poti cu barbatie pasi spre īmparatia cerurilor.
4. Desertaciune, prin urmare, e sa cauti avutiile trecatoare, dupa cum zadarnic este sa-ti pui īn ele nadejdea. Desertaciune, de asemeni, sa jinduiesti dupa onoruri sau sa rīvnesti sa fii ridicat la scaunele īnalte. Desertaciune, sa te lasi tīrīt de dorintele trupului, poftind acele lucruri de pe urma carora, la sfīrsit, omul nu culege decīt osīnda. Desertaciune e sa tīnjesti sa ai parte de o viata cīt mai lunga, īn loc sa te īngrijesti ca viata data tie sa fie cīt mai buna. Desertaciune, sa fii cu ochii numai la viata de fata si de cea viitoare, cu nesabuinta, sa nu-ti pese. Desertaciune, sa-ti lipesti inima de ceea ce trece cu repeziciune, īn loc de a grabi pasul spre acel loc unde desfatarile nu au sfīrsit, ci ramīn ca o bucurie vesnica.
5. Tocmai de aceea, adu-ti adeseori aminte de spusa Sfintei Carti: ochiul nu se satura de a vedea si nici urechea a auzi (Eccl 1, 8). Sileste-te, prin urmare, sa-ti dezlipesti inima de cele vazute si īnvata sa te apropii cu drag de cele nevazute. Caci lasīndu-se tīrīti de imboldul simturilor lor, multi au ajuns sa-si pīngareasca constiinta, pierzīnd astfel harul lui Dumnezeu.

acuma vezi? :4: , cu roshu e foarte rau, iar cu negru rau... adica un carturar ce urmeaza propria pricepere a pildelor viaetzii Domnului fara a participa cu viatza sa la taina Duhului Sfant... la Biserica... ci o urmare fariseica... a shtiintzei ce vine din parerea de sine... "au doara" s-or fi inshelat sfintzii cei mari ?...

Florin-Ionut 06.11.2008 12:51:18

Rosu, negru... eu tot nu vad greselile in textul de mai sus. :) Explica-mi atunci de ce au fost scrise atatea carti ortodoxe, caci atunci si Sfintii Parinti ar putea fi acuzati de ceea ce spui tu si Traditie, nu?

Si apoi, invatatura lui Dumnezeu venita direct de la El Insusi este desavarsita, evident. Invatatura Sfintilor poate fi contaminata de mici greseli, dovada ca sunt greseli in Traditie, nu? Exemple sunt, nu are sens sa le amintim.

Deci este clar ca si in aceasta carte, fiind scrisa de un om, poate contine greseli. Arata-mi o carte din Traditia noastra care este perfecta! Arata-mi un om perfect, afara de Dumnezeu intrupat! Cate carti se vand la taraba din fata bisericii care nu merita sa fie citite, maculatura si copaci taiati degeaba...

Respect.

Traditie1 06.11.2008 18:17:19

Citat:

Īn prealabil postat de Florin-Ionut (Post 99347)
Cate scrieri sunt in Traditie unde Sfintii ne explica in detaliu despre atatea si atatea virtuti, patimi, moduri de a le birui... Oare acei oameni care ne-au aratat din experienta lor cum sa ne razboim cu dracul, toti au avut acest duh al parerii de sine? De ce adica il critici tu numai pe autorul acestei carti si pe ceilalti nu? Pentru ca nu a fost ortodox, de aia, nu?

Urmeaza capitolul trei si inca astept sa ne arati cu degetul pasajele cele periculoase si daunatoare sufletului. Cand ma vei convinge, atunci nu voi mai posta. Din contra, il voi ruga pe administrator sa stearga intregul topic, pentru a nu sminti lumea cu asa carte... :)

Pana si Parintele Galeriu a spus ca, inca de cand era tanar acasa la parintii lui, a crescut in credinta citind Urmarea lui Hristos. Si uite ca nu s-a ratacit de la ortodoxie!

...


Citeaza-mi din carte te rog, pentru a sustine cele ce comentezi mai sus. Eu am vazut ca autorul axeaza toata cartea pe Hristos, care nu este departe in ceruri, ci prezent in inima omului... Chestiunile "moral-religioase" sunt prezente in multe scrieri ortodoxe si nu-i cum altfel, nu? Si de unde tot o scoateti voi ca el se crede singurul sfant de pe Pamant de la ora aia?... Sau ca nu face ceea ce povatuieste...

Nu vreau impresii si comentarii vagi, ci sa-mi aratati concret unde greseste Kempis, cu ghilimele.

Nu ma intereseaza ca e scrisa de un catolic, ortodox, budist sau ateu. Conteaza ce e scris. Daca e corect, e bun, chiar daca a fost scris de un musulman. Dar aceasta carte e gresita. Este un duh de ratacire. Este duhul celui care a citit Biblia si a ajuns la o impresie a mintii lui despre lucrurile duhovnicesti, crezānd ca a aflat calea, cānd de fapt urmarea lui Hristos se face ALTFEL. Altfel, adica prin taierea voii si lupta cu gāndurile, prin supunerea fata de duhovnic.

Problema e ca el scrie dupa mintea si impresiile lui. Nu oricine īndeamna la urmarea lui Hristos o face corect. Si dracii te īndeamna sa posesti, sa faci nevointe etc.

Noi NU trebuie sa urmam pe Hristos ci sa facem voia Lui. 'Urmarea' lui Hristos e o idee omeneasca, o imagine lacrimogena si falsa. Hristosul de care vorbeste Kempis e la fel de fals cu Isusul de care vorbesc protestantii.


Orice lucru are o natura adevarata si o suma de aparente false, iar catolicii si protestantii s-au īmpotomolit la aceste aparente, din pricina ca ei nu stiu ca cheia vietii duvovnicesti sanatoase e smerenia si ascultarea.

PLMA 08.11.2008 10:41:03

Urmarea lui Christos
 
D-le FLORIN-IONUT, VA DORESC IN CONTINUARE...DRUM DREPT, LUMINA, IUBIRE, INTELEPCIUNE, VOINTA, FORTA, DIVINA! AMIN! Sincere...Felicitari!

MarinaAlca 08.11.2008 12:22:51

Citat:

Īn prealabil postat de PLMA (Post 99670)
D-le FLORIN-IONUT, VA DORESC IN CONTINUARE...DRUM DREPT, LUMINA, IUBIRE, INTELEPCIUNE, VOINTA, FORTA, DIVINA! AMIN! Sincere...Felicitari!

D-le(d-na) PLMA vorbesti de parca ai fi doamna Urania !!!!!!!!!!!!!

Daca dumneata nu practici(sau ai practicat ) chestii de genul yoga, radiestezie sau alte prototiptilizari de genul asta , inseamna ca eu sunt the Queen of Sheeba:43::21:

Florin-Ionut 09.11.2008 15:13:41

Citat:

Īn prealabil postat de PLMA (Post 99670)
D-le FLORIN-IONUT, VA DORESC IN CONTINUARE...DRUM DREPT, LUMINA, IUBIRE, INTELEPCIUNE, VOINTA, FORTA, DIVINA! AMIN! Sincere...Felicitari!

La fel si dumneavoastra.

cristiboss56 09.11.2008 15:24:42

Citat:

Īn prealabil postat de MarinaAlca (Post 99680)
D-le(d-na) PLMA vorbesti de parca ai fi doamna Urania !!!!!!!!!!!!!

Daca dumneata nu practici(sau ai practicat ) chestii de genul yoga, radiestezie sau alte prototiptilizari de genul asta , inseamna ca eu sunt the Queen of Sheeba:43::21:

Bine ai venit pe forum , Queen of Sheeba !

Florin-Ionut 09.11.2008 15:38:49

Uite ce frumos ne raspunde autorul in aceste doua capitole, parca ar fi asistat la discutia noastra de mai sus:

Capitolul IV
BUNA CHIBZUINTA A FAPTELOR NOASTRE

1. Nu te pripi sa dai crezare oricarei vorbe si porniri, ci mai īnainte de orice, cumpaneste si chibzuieste temeinic orice fapta īn fata lui Dumnezeu. Caci iata, vai, de cele mai multe ori, atunci cīnd vine vorba de altii, dam crezare mai curīnd lucrurilor rele decīt celor bune, atīta sīntem de subrezi. Dar cel desavīrsit nu ia drept buna orice vorba, caci īsi da seama care sīnt metehnele firii, tragīnd omul la rau, mai ales pe alunecusurile limbutiei.
2. Mare īntelepciune e sa nu te pripesti niciodata si sa nu tii cu īncapatīnare la parerile tale. Aceeasi trasatura te fereste de a te īncrede īn cuvīntul orisicui; si, de asemenea, de a purta vorba de colo-colo, de īndata ce vreun zvon ti-a ajuns la urechi. De aceea, sfatuieste-te, pe cīt se poate, cu un om īntelept si constiincios, cautīnd mai curīnd sa dobīndesti īnvatatura de minte, decīt sa urmezi orbeste nazaririle tale. Viata chibzuita, potrivita vointei lui Dumnezeu, face omul īntelept si īncercat īn multe. Cu cīt va fi mai smerit īn fata constiintei sale si mai supus īnaintea lui Dumnezeu, cu atīt, īn toate privintele, el va fi mai īntelept si se va bucura de mai multa pace.

Capitolul V
DESPRE CITIREA SFINTEI SCRIPTURI

1. Nu rostirea frumoasa, ci Adevarul e ceea ce trebuie cautat īn Sfintele Scripturi. Īntreaga Scriptura se cere astfel citita, īn duhul īn care a fost scrisa. Nu iscusinta cuvīntarii, ci folosul īnvataturii e de cautat cu precadere. Tocmai de aceea, cu aceeasi placere se cade sa citim cartile evlavioase si simple, precum cele īnalte si adīnci. Nu te poticni de numele si faima scriitorului, nu te gīndi la cīt de mare sau de mic a fost socotit; la citire sa te traga un singur lucru - dragostea de adevar. N-are rost sa te īntrebi cine a zis cutare lucru, ci urmareste cu sīrguinta ce s-a spus.
2. Oamenii sīnt trecatori, dar adevarul Domnului ramīne neclintit īn vesnicie. Dumnezeu vorbeste īn noi īn cele mai felurite chipuri fara a tine seama de crainic. Ne stīnjeneste adesea, īn citirea Sfintelor Scripturi, dorinta de iscodire nemasurata, atunci, de pilda, cīnd am vrea sa cernem prin ciur si sa deslusim lucruri asupra carora, de fapt, trebuie trecut mai departe. Daca tii sa-ti priasca citirea, citeste cu duhul drept si cinstit al smereniei si nu urmari sa capeti faima de īnvatat. Nu te sfii sa pui īntrebari si asculta īn tacere raspunsurile sfintilor: nu dispretui pildele batrīnilor; nu fara rost au fost si-ti sīnt īmpartasite.

sofiaiuga 09.11.2008 20:45:39

CONCLUZIA MEA: eo carte f.f.frumoasa si utila ,decit sa o criticam mai bine am cauta macar in patre sa facem cum scrie acolo!

sherlock_holmes 10.11.2008 11:27:55

Inchipuirea lucreaza cu multa putere in cei amagiti prin “parere”, insa lucreaza numai si numai pe taramul imaginarului. Ea nu se indeletniceste defel (sau se indeletniceste foarte rar) cu zugravirea in inchipuire a
raiului, a salasuirilor si camarilor de sus, a luminii si bunei-miresme ceresti, a lui Hristos, a ingerilor si a sfintilor; ea alcatuieste intotdeauna parute stari duhovnicesti, stransa prietenie cu Iisus (Urmarea lui Hristos”
a lui Thoma de Kempis, cartea 2, cap.8), launtrica impreuna-vorbire cu El (”Urmarea”, cartea 3, cap.1), descoperiri tainice (”Urmarea”, cartea 3, cap. 13), glasuri, desfatari; zideste pe temelia lor o intelegere mincinoasa despre sine si despre nevointa crestina, zideste īndeobste, un fel mincinos de a gāndi si o īntocmire mincinoasa a inimii, duce la betia de sine, ba la īnfierbāntare si extaz.

Aceste simtiri felurite apar prin lucrarea subtire a slavei desarte si a patimii dulcetii: in urma acestei lucrari, sangele capata o miscare pacatoasa, amagitoare, ce se infatiseaza ca desfatare a harului, iar slava desarta si
patima dulcetii sunt starnite de cugetarea semeata, acest tovaras nedespartit al “parerii”.
....
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...e_inselare.htm

Cautati la Partea 2 unde ucenicul intreaba:

Ucenicul: Este vreo legatura intre primul fel de inselare si cel de-al doilea ?

...desi ar fi bine de citit cit mai mult,dupa putinta.

sau

In capiste e inaltat un idol: "parerea" smereniei. "Parerea smereniei" este cel mai cumplit fel de trufie. Anevoie se goneste trufia si cand omul si-o recu­noaste, dar cum s-o izgonesti atunci cand i se pare ca este smerenie ? !
...
Smerenia mincinoasa orbeste omul in asa hal, ca il sileste nu numai sa creada ca e smerit si sa dea de inteles celorlalti ca este astfel, ci sa o spuna deschis, propavaduind-o cu mare glas. ("Urmarea lui Hristos", cartea III, cap.2).
Amarnic isi bate joc de noi minciuna atunci cand, amagit fiind de ea, o recunoaste drept adevar.
Smerenia cea din har este nevazuta, asa cum neva­zut este si Daruitorul ei - Dumnezeu. Ea este acoperita de tacere, simplitate, nefatarnicie, lipsa de sfortare, libertate.
Smerenia cea mincinoasa poarta intotdeauna un chip prefacut; prin aceasta ea se face cunoscuta lumii. Smerenia cea mincinoasa iubeste scenele: prin aceasta ea amageste si se amageste. Smerenia lui Hristos este imbracata in haina si camasa (Ioan 19, 24), in vesmantul cel mai nemestesugit: acoperita de acest vesmant, ea nu se face cunoscuta si
nu este bagata in seama de oameni.
Smerenia este o chezasie in inima, o insusire sfanta si fara de nume a acesteia, o deprindere Dumneze­iasca ce se naste in suflet, pe nesimtite, din plinirea poruncilor evanghelice. (Preacuviosul Avva Dorotei, Invatatura a 2-a).

vsovi 10.11.2008 12:42:08

Citat:

Īn prealabil postat de sherlock_holmes (Post 99954)
Inchipuirea lucreaza cu multa putere in cei amagiti prin “parere”, insa lucreaza numai si numai pe taramul imaginarului. Ea nu se indeletniceste defel (sau se indeletniceste foarte rar) cu zugravirea in inchipuire a
raiului, a salasuirilor si camarilor de sus, a luminii si bunei-miresme ceresti, a lui Hristos, a ingerilor si a sfintilor; ea alcatuieste intotdeauna parute stari duhovnicesti, stransa prietenie cu Iisus (Urmarea lui Hristos”
a lui Thoma de Kempis, cartea 2, cap.8), launtrica impreuna-vorbire cu El (”Urmarea”, cartea 3, cap.1), descoperiri tainice (”Urmarea”, cartea 3, cap. 13), glasuri, desfatari; zideste pe temelia lor o intelegere mincinoasa despre sine si despre nevointa crestina, zideste īndeobste, un fel mincinos de a gāndi si o īntocmire mincinoasa a inimii, duce la betia de sine, ba la īnfierbāntare si extaz.

Aceste simtiri felurite apar prin lucrarea subtire a slavei desarte si a patimii dulcetii: in urma acestei lucrari, sangele capata o miscare pacatoasa, amagitoare, ce se infatiseaza ca desfatare a harului, iar slava desarta si
patima dulcetii sunt starnite de cugetarea semeata, acest tovaras nedespartit al “parerii”.
....
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...e_inselare.htm

Cautati la Partea 2 unde ucenicul intreaba:

Ucenicul: Este vreo legatura intre primul fel de inselare si cel de-al doilea ?

...desi ar fi bine de citit cit mai mult,dupa putinta.

sau

In capiste e inaltat un idol: "parerea" smereniei. "Parerea smereniei" este cel mai cumplit fel de trufie. Anevoie se goneste trufia si cand omul si-o recu­noaste, dar cum s-o izgonesti atunci cand i se pare ca este smerenie ? !
...
Smerenia mincinoasa orbeste omul in asa hal, ca il sileste nu numai sa creada ca e smerit si sa dea de inteles celorlalti ca este astfel, ci sa o spuna deschis, propavaduind-o cu mare glas. ("Urmarea lui Hristos", cartea III, cap.2).
Amarnic isi bate joc de noi minciuna atunci cand, amagit fiind de ea, o recunoaste drept adevar.
Smerenia cea din har este nevazuta, asa cum neva­zut este si Daruitorul ei - Dumnezeu. Ea este acoperita de tacere, simplitate, nefatarnicie, lipsa de sfortare, libertate.
Smerenia cea mincinoasa poarta intotdeauna un chip prefacut; prin aceasta ea se face cunoscuta lumii. Smerenia cea mincinoasa iubeste scenele: prin aceasta ea amageste si se amageste. Smerenia lui Hristos este imbracata in haina si camasa (Ioan 19, 24), in vesmantul cel mai nemestesugit: acoperita de acest vesmant, ea nu se face cunoscuta si
nu este bagata in seama de oameni.
Smerenia este o chezasie in inima, o insusire sfanta si fara de nume a acesteia, o deprindere Dumneze­iasca ce se naste in suflet, pe nesimtite, din plinirea poruncilor evanghelice. (Preacuviosul Avva Dorotei, Invatatura a 2-a).


poi da domnule, de data asta l-ai prins pe infiltratul infractor,

in capishtea respectiva este smerenia trufashe din parere ce imi pare ca vine pentru slava prozelita de la oameni... ca altfel cum?

cam asha cum itzi vine plispidorul de ... cafea: :44::57: ca sa juNalucifarizarizeze in mod serios shi sa scoata shi ceva avere din asta...

Florin-Ionut 12.11.2008 10:33:15

Ok, sa vedem:
 
Citat:

Īn prealabil postat de sherlock_holmes (Post 99954)
Inchipuirea lucreaza cu multa putere in cei amagiti prin “parere”, ... ea alcatuieste intotdeauna parute stari duhovnicesti, stransa prietenie cu Iisus (Urmarea lui Hristos”
a lui Thoma de Kempis, cartea 2, cap.8), launtrica impreuna-vorbire cu El (”Urmarea”, cartea 3, cap.1), descoperiri tainice (”Urmarea”, cartea 3, cap. 13), glasuri, desfatari; zideste pe temelia lor o intelegere mincinoasa despre sine si despre nevointa crestina, zideste īndeobste, un fel mincinos de a gāndi si o īntocmire mincinoasa a inimii, duce la betia de sine, ba la īnfierbāntare si extaz.
...
Smerenia mincinoasa orbeste omul in asa hal, ca il sileste nu numai sa creada ca e smerit si sa dea de inteles celorlalti ca este astfel, ci sa o spuna deschis, propavaduind-o cu mare glas. ("Urmarea lui Hristos", cartea III, cap.2).

Haideti sa analizam capitolele cele mai periculoase mentionate mai sus. Pentru ca eu nu gasesc gresite invataturile de mai jos si nu consider ca autorul se face vinovat de acea subtire parere de sine, falsa smerenie si cum ii mai ziceti voi. S-ar putea ca voi sa contraziceti un Sfant al lui Dumnezeu si asta n-ar fi bine.

Eu cred ca unii oameni pot sa raspunda sincer si afirmativ la intrebarea: Il urmezi tu pe Hristos? Pasesti tu pe calea lui? Raspunsul poate fi dat fara pic de mandrie, de parere de sine, ci simplu si smerit: Da, incerc sa ma mentin pe linia de plutire, urmand Invatatorului, cu ajutorul harului Sau. Deci, daca autorul pare ca se lauda pe sine, nu-i neaparat sa fie asa. Daca da sfaturi, sa dea, ca si altii au dat. E plina literatura de Sfinti Parinti, dar pe ei nu-i criticati... Este foarte interesant cu cata usurinta judecati astfel un om care s-ar putea sa va priveasca din Cer in momentul asta!

Astept sublinierile voastre (va rog sa nu dati reply la tot textul, ci sa copiati doar fragmentele "ratacitoare") si le vom comenta impreuna.

Cartea II, cap. 8:

Capitolul VIII
BUNATATEA PRIETENIEI LUI ISUS

1. Cīnd Isus e līnga tine, totu-i bine, nimic nu pare prea greu; cīnd Isus lipseste, totul devine dusmanos. Cīnd glasul lui Isus nu rasuna īn suflet, orice mīngīiere e nalucire; cīnd Isus rosteste chiar si numai un singur cuvīnt, sufletul simte o mare alinare. Nu oare de aceea Maria Magdalena s-a sculat īn picioare din locul unde statea si plīngea, de īndata ce Marta a vestit-o: Īnvatatorul e aici si te cheama (In 11, 28)? Fericita clipa cīnd Isus soseste sa cheme sufletul omului de la lacrimi la bucurie! Cīt de searbad si amar e totul cīnd Isus e departe! Ce nebunie si ce zadarnicie sa-ti doresti orice īn afara lui Isus! Īntr-adevar, paguba mai mare n-ar fi, chiar daca ai pierde īntreaga lume.
2. Caci ce-ar putea, la urma urmei, sa-ti aduca īn dar lumea aceasta, īn lipsa lui Isus? A fi fara Isus e chin de iad; a fi cu Isus īmpreuna e un dulce paradis. Cīt timp Isus este cu tine, nici un potrivnic nu va putea sa-ti aduca nici cea mai mica atingere. Cel ce gaseste pe Isus, afla o comoara minunata, mai mult chiar: lucrul cel mai de pret de pe lume; cel ce pierde pe Isus, pierde nemasurat de mult, mai mult, de netagaduit, decīt lumea īntreaga. Īn cea mai lucie dintre saracii se afla sufletul strain de Isus; cel mai bogat om de pe lume e cel care se bucura de Isus īn toate zilele vietii sale.
3. Mare destoinicie sa stii sa-l ai mereu pe Isus aproape, mare īntelepciune sa stii sa nu-l īnstrainezi de la tine. Fii smerit si iubitor de pace si Isus va fi mereu cu tine. Fii evlavios si blīnd si Isus va sta vesnic alaturi de tine. Usor poti alunga pe Isus si, astfel facīnd, sa-i pierzi harul, atunci cīnd inima te īmpinge spre lunecusul lucrurilor din afara. Dar, te īntreb, daca Isus va fi īnstrainat de tine si īl vei pierde, la cine oare vei alerga, la ce prieten vei putea cauta si afla īntelegere? Fara caldura unei prietenii, nimeni nu se poate bucura de multumire īn viata; dar daca nu Isus va fi pentru tine prietenul cel mai bun, vei fi cuprins pīna la urma de alean si de amaraciune. Ar fi, asadar, nesabuit sa te īncrezi īn altcineva, īn orice alta faptura sa-ti cauti fericirea. Mai curīnd lumea īntreaga sa ti-o pui īmpotriva, decīt sa aduci jignire Domnului Isus. Din toti cei ce īti sīnt dragi, Isus sa fie asadar cel mai drag, singurul si cel mai scump inimii tale.
4. Iubeste pe toti oamenii pentru Isus; pe Isus, īnsa, iubeste-l pentru sine. Isus singur se cuvine iubit īntr-un chip aparte, caci e singurul bun si credincios, mai presus decīt tot ce ti-ar putea darui vreo alta prietenie. Pentru Isus si īn Isus sa-ti fie dragi nu numai toti ceilalti prieteni, dar si dusmanii; pentru toti roaga-te, ca toti oamenii sa-l poata cunoaste si iubi la rīndul lor. Nu tīnji sa fii drag oamenilor si īncondeiat cu vorbele lor de lauda: iubirea si lauda se cuvin lui Dumnezeu, si nimeni nu i se poate asemana īn vreun fel īn aceasta privinta. Nu dori sa fii cel dintīi īn inima nimanui, nici nu da īn inima ta īntīietate nimanui; Isus mai presus de orice sa fie stapīnul inimii tale, ca si al inimii tuturor oamenilor de bine.
5. Fii curat si liber īn sufletul tau, scutura orice piedica din partea fapturilor. Se cuvine sa te lepezi de toate si, cu inima curata, sa te daruiesti lui Dumnezeu, daca doresti cu adevarat sa gusti cīt de bun este Domnul (Ps 33, 9). Dar nu vei ajunge niciodata aici, daca nu te vei lasa calauzit īn voie de harul dumnezeiesc, parasind si lepadīnd totul, ca, de unul singur, sa te poti uni cu Dumnezeu singur. Īn clipa cīnd harul lui Dumnezeu coboara asupra sufletului, omul devine puternic īn toate privintele; dimpotriva, cīnd harul īnceteaza sa-l obladuiasca, omul devine subred si sarman si, astfel, cade prada usoara tuturor urgisirilor. Īn astfel de īmprejurare nu deznadajdui īnsa si nu-ti pierde cumpatul, ci īmbratiseaza cu seninatate vointa lui Dumnezeu īnfruntīnd clipele amaraciunii, pentru marirea lui Isus Hristos; caci dupa viforul iernii vine vara, dupa noapte, lumina zilei si dupa furtuna, vreme buna.

Cartea III, cap. 1, 2 si 13

Cartea III: Despre mīngīierea launtrica

Capitolul I
CUVĪNTUL DOMNULUI VORBESTE ĪN SOAPTA SUFLETULUI CREDINCIOS

1. Auzi-voi ce va grai īntru mine Domnul Dumnezeu (Ps 84, 8). Ferice de sufletul care aude glasul Domnului rasunīnd īntr-īnsul, si care soarbe cuvintele mīngīierii de pe buzele Domnului. Ferice de urechile pururi deschise soaptelor lui Dumnezeu, ferice de cei ce stiu sa nu se sinchiseasca de susotelile lumii. Fericiti, de asemenea, cei care nu-si apleaca urechea la rostirile ce rasuna īn afara si care, dimpotriva, iau aminte la glasul ce povatuieste sufletul. Ferice de ochii care-si īnchid pleoapele pentru cele din afara, ca sa-si atinteasca mai bine privirile asupra celor din launtru. Ferice de cei care patrund lucrurile dinauntru si care se straduiesc zi de zi, prin īndelunga pregatire, sa īnteleaga tot mai bine tainele ceresti. Ferice de cei ce-si consfintesc faptele si gīndurile Domnului, lepadīndu-se de toate lucrurile si piedicile lumii. Ia seama la toate acestea, suflete al meu, si pune zavor simturilor din afara, ca sa poti auzi cuvīntul Domnului si Dumnezeului tau rasunīnd īntru tine.
2. Iata ce zice Acela care te iubeste: Eu sīnt mīntuirea ta (Ps 34, 3), Eu sīnt linistea si viata ta. Fii alaturi de mine mereu si ai sa te bucuri de pace. Leapada-te de tot ceea ce este trecator si cauta lucrurile care nu pier. Ce altceva sīnt toate lucrurile si fapturile lumii acesteia, daca nu o nalucire amagitoare? Si la ce ti-ar putea folosi toate fapturile lumii, daca tu, suflete al meu, ai ajunge sa fii parasit de Parintele si Creatorul tau? Prin urmare, leapada-te de toate, ca sa te faci placut, īn credinta, Domnului si Ziditorului tau, si astfel sa poti ajunge la o fericire neīnselatoare.


Urmeaza si celelalte capitole:

Florin-Ionut 12.11.2008 10:33:54

Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ĪN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Vorbeste, Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10). Sluga ta sīnt eu; fa-ma īntelept si voi cunoaste marturiile tale (Ps 118, 125). Pleaca inima mea spre cuvintele buzelor tale si rostirea ta sa coboare precum roua asupra inimii mele. Īn vechime, fiii lui Israel se rugau de Moise: Vorbeste-ne tu si te vom asculta; sa nu ne vorbeasca noua Domnul, ca nu cumva sa murim (Ex 20, 19). Nu īn acest fel ma rog eu tie, Doamne, ci mai curīnd īmpreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10). Mie sa nu-mi vorbeasca Moise sau vreun altul dintre proroci, ci tu īnsuti, Domnul si Dumnezeul meu, lumina cea vie, spiritul īnsusi care i-a īnsufletit pe toti prorocii: tu singur, fara ei, īmi esti de ajuns si ma poti umple cu īnvatatura pīna la desavīrsire; ei īnsa, fara tine, ramīn neputinciosi.
2. Pot, desigur, sa rasune īn urechi cuvintele; dar, prin ele īnsele, n-au cum sa īmpartaseasca darul spiritului. Pot suna frumos, īnsa daca tu, Doamne, pastrezi tacerea, nu au cum sa īnflacareze inima. Litere zareste ochiul, tu īnsa tīlcul ascuns īl dezvalui. Pot vorbi despre mistere, dar cheia īntelegerii lor e la tine. Se cuprind īn ele porunci, dar tu singur ajuti la īmplinirea lor. Arata calea, tu īnsa dai puterea de-a pasi pe ea. Cuvintele ne īnrīuresc doar pe dinafara; tu īnsa dai īnvatatura si lumina inimilor. Ele mīngīie cu roua din afara; tu, dimpotriva, din launtru. Ca vorbe razbat pīna la urechile noastre; tu īnsa dai auzului īntelegerea din adīncuri.
3. Asadar, nu Moise sa-mi vorbeasca, ci tu, Domnul si Dumnezeul meu, adevarul vesnic: altminteri m-as usca si m-as vesteji fara nici un rod, lasat īn voia povetelor din afara, vaduvit de īnflacararea launtrica; sa nu-mi fie mie spre osīnda cuvīntul auzit si lasat fara urmare; cuvīntul cunoscut si nepretuit; cuvīntul crezut dar neadus la īndeplinire. Vorbeste, asadar, Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10); tu ai cuvintele vietii vesnice (In 6, 69). Vorbeste, Doamne, ca sufletul meu sa se mīngīie, ca viata mea sa se poata īndrepta cu totul, iar tie sa-ti pot aduce prinos de lauda si preamarire fara de sfīrsit.

Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. Fiul meu, cel care īncearca sa fuga de ascultare fuge singur de har; iar cel ce umbla dupa lucruri aparte le pierde pe cele obstesti. Cel care nu se supune de bunavoie si cu placere mai marilor sai da semn ca nu si-a supus īnca cu desavīrsire propriul trup, mocnind īnca de cīrtire si razvratire. Īnvata, prin urmare, sa te supui fara preget mai marelui tau, daca doresti ca trupul, la rīndul lui, sa stea cuminte sub jug. Īntr-adevar, vrajmasul din afara va fi mai usor biruit, daca īnlauntrul sufletului nu va fi ravaseala. Nici un dusman nu-i mai de temut, mai vatamator pentru suflet, decīt omul īnsusi fata de sinea sa, daca trupul nu sta ascultator sub veghea barbateasca a spiritului. Trebuie neaparat sa-ti īnsusesti un adevarat dispret fata de tine īnsuti, daca doresti sa fii mai puternic decīt trupul si sīngele. Pregeti sa te supui vointei altora, pentru ca īnca te mai iubesti pe tine īnsuti cu nesabuinta.
2. Sa fie mare lucru oare, daca - praf si nimica fiind - te supui altui om, din dragoste pentru Dumnezeu, atunci cīnd Eu īnsumi, Atotputernicul si Preaīnaltul, care pe toate le-am zidit din nimic, m-am supus cu umilinta altor oameni, pentru tine? M-am facut cel mai smerit si cel mai mic, ca, prin umilinta mea, sa-ti poti īnfrīnge trufia. Īnvata, farīma de praf, ce este ascultarea. Īnvata sa te smeresti, chip de lut si de tarīna, fii gata sa te asterni sub calcīiele tuturora. Īnvata sa-ti pui sub jug bunul plac si propria voie, supune-te tuturora.
3. Fa-te foc si para, aprinde-te īmpotriva ta de dreapta mīnie, nu īngadui sa creasca umflatura acestei bube īn sufletul tau; supune-te si fa-te mic, ca toti si unul fiecare sa te poata calca īn picioare; asterne-te sub calcīie, precum tina batatorita a drumului mare. Ai oare vreo pricina ca sa te vaiti, fiinta de prisos? Cum ai putea oare raspunde celor ce ti se ridica īmpotriva, fiinta bicisnica si īntinata, care de atītea ori ai adus jignire lui Dumnezeu, facīndu-te vrednic de osīnda iadului? Dar ochiul meu te-a crutat, caci sufletul tau a fost si este scump privirii mele: ca sa-mi cunosti iubirea si sa fii pururi recunoscator pentru binefacerile mele; ca sa nu contenesti sa te smeresti īn deplina supunere si sa duci fara cīrtire jugul dispretului omenesc.

vsovi 12.11.2008 11:17:19

Cartea II, cap. 8:

Capitolul VIII
BUNATATEA PRIETENIEI LUI ISUS

1. imi pare ok, deshi sunt voci shi apropieri de draci care le potzi primi ca pe Domnul, cu atat mai mult cu cat se shtie ca se bat pe hainele Lui, shi ale tale...
2. ok, daca ar fi shi macar un cuvant despre fratzii shi copii Lui Iisus shi fratzii tai dealtfel, dar nu e.
3. Frumos cu prietenia, da, Iisus este Cel mai bun prieten al tau, dar tu nu cumva te crezi un foarte bun prieten al lui fara sa-i fi defapt cu adevarat? ci doar un prieten inchipuit sa-i fi tu? neasemanandu-te cu El in nimic?
4. "Iubeste pe toti oamenii pentru Isus; pe Isus, īnsa, iubeste-l pentru sine...." frumos shi aici cu conditzia sa fi conshtient ca in Sine era Duhul Sfant care din Tatal purcede, ca altfel e un fel de slujire a mandriei ca lingaul sangelui shi al carnii, caci nu vezi Dumnezeirea shi firea omului transfigurata ci il iubeshti inchinandu-i-te Lui ca unui om plin de mandrie, unui pilioqqqszoofagEa.

5. Aici nu-s de acord aproape deloc deoarece este propovaduita o mantuire prin insingurare, cand Hristos ne mantuie prin Biserica Sa, prin povatza, prin incredere unii in altzii, in cei pe care ni i-a trims ori i-a pus peste noi, shi nicidecum sa te apuci la experientze fara binecuvantare, asha de capul tau... experientzele pacatuirii ca sa ajungi la cunoshtintza pacatelor ca sa te mandreshti cum o patzesc paganii shi fiii pierzarii cei razvratitzi care cauta sa-i "sfintzeasca" dracul.

Cartea III, cap. 1, 2 si 13

Cartea III: Despre mīngīierea launtrica

Capitolul I
CUVĪNTUL DOMNULUI VORBESTE ĪN SOAPTA SUFLETULUI CREDINCIOS

1. foarte frumos daca nu ar fi cautare de cugetare shi filozofie doar ca sa shtii fara sa faci, caci daca e doar spre shtiintza far plinire atunci cazi in ratacire shi itzi zideshti nisipul mishcator in loc sa-tzi faci casa pe stanca
2. e ok, un fel de lepadare de gLume...


Urmeaza si celelalte capitole:[/quote]

vsovi 12.11.2008 11:57:34

Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ĪN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. fereasca Dumnezeu sa patzim ca razvratitzii care se credeau mai ceva ca Moise shi demni sa le vorbeasca lor Domnul, ca s-a deschis pamantul shi i-a inghitzit de vii. Deci sunt complet contra! la interpretarea asta care leapada proorocii shi sfintzii aratandu-shi vrednicia shi umilintza ca v-a asculta. Poi daca n-a ascultat de Moise shi de prooroci cum oare va asculta de Domnul? La evrei cand spun ei Domnul, se refera la maimarele intru Dumnezeu, deci la tata, la bunic, la judecator, la barbatul cu Duh in el... caci Israel shi mai ales Israelul cel romān este sluga credincioasa shi sfintzenia Domnului, deci nu este in textele respective asha o comunicare directa cu Dumnezeu, caci ei erau conshtientzi ca apropierea fara sfintzenie, fara ascultare, de Dumnezeu poate cauza moartea, spulberarea, shi de aceea cere ca sa vorbeasca Moise cu Dumnezeu fiindca era ales shi trimis de El... era pus de Dumnezeu ca mai mare peste ei... lucrator pentru Numele Domnului in Poporul Lui. Deci ce zice autorul aici e cale spre mandrie... shi pulverizare sigura... caci cine se arata in cea mai mare lumina in cer? pe care l-a vazut Hristos caznd ca un fulger...

2. frumos shi corect, pana aici: "tu īnsa dai auzului īntelegerea din adīncuri." ar fi fost frumos daca era pentru luarea aminte shi pentru cruce, pentru trairea cu inima shi simtzirea cea adevarata, spre pocaintza shi indreptare, dar aici este vorba despre intzelegerea din adancuri, adica despre cautarea unei lumini fara roade. O intzelegere spre deshteptaciune, spre shtiintza, spre curiozitate shi aventura a pacatelor shi a trairilor lipsite de folosul lor duhovnicesc al purtarii crucii.
3. ar fi foarte frumos daca nu ar minimiza shi ar darama pe trimishii Lui Dumnezeu, pe Moise, cu o lingusheala ieftina, ce se pretinde a fi ascultarea Harului shi indreptarea vietzii... poi Hristos a fost primul care l-a plinit pe Mois shi legea? deci cum sa ascultzi fara sa-i respectzi pe parintzii care tzi-au dat ce anume sa ascultzi? pentru mangaieri shi placeri trupeshti? amagirea orgolioasa de sine, incantare shi desfranare?


Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. aici e frumos shi mi se pare ok
2. aici este o inchipuita vorbire a Domnului, un fel de sceneta, un rol, o povatza inchipuita formata din parerea care ar avea-o Dumnezeu formata din shtiintza, din intzelegere... nu shtiu daca e voie sa te foloseshti de astfel de strategii ce inclina spre poveshti shi basme... deci nu stiu ce sa zic.
3.Aici deja inchipuie un dialog interior intre Dumnezeu shi pacatos, in lupta ta cu tine insutzi, el crezandu-se vrednic sa vorbeasca ca shi cum l-ar mustra insushi Dumnezeu asha, cand se shtie ca Duhul sfant cu suspine negraite se roaga pentru tine cand tu insutzi nu mai gaseshti calea spre Dumnezeu. Deci Hristos din tine nu graieshte in deshert, mult, shi te pune la smerenie fortzata ci el insushi se smereshte mai mult ca omul iar atunci cand vorbeshte mult, o face printr-un trimis al sau, printr-o sluga, mai ales in folosul celor spre care o trimite, caci de la tine ashteapta sa ascultzi de maimarele tau shi nicidecum nu te pune sub talpile sale ca pe un vierme, deshi e clar ca asha o mustrare, cum spune autorul tzi-ar prinde bine de la maimarele tau, doar daca nu cumva prin el este defapt o viclenie draceasca ce te duce la inshelare shi inchinare la cel rau, sangele shi carnea

nu datzi cu pietre ca mi-am zis parerea fara sa stau pe ganduri, deci e o simpla impresi fara o riguroasa analiza, caci nu ma pricep shi las asta in seama celor mai in masura, duhovnicilor, intzeleptzilor sau a celor ce se incumeta... eu am raspuns, ca sa nu zica colegul de forum ca fug de raspundere... poate shi din mandrie am raspuns, lucru pe care il regret. :44: :57: :68:

Florin-Ionut 12.11.2008 14:52:49

Cine arunca cu pietre? Cine n-a gresit, acela...

Capitolul VIII
BUNATATEA PRIETENIEI LUI ISUS

1. Nu te contrazic, insa nu ai tu certitudinea sa zici asta.
2. Cartea-i mare, iar autorul poate scrie ce astepti tu sa vezi in alte locuri; daca vrei, le gasim. Nu cred ca autorul s-a rupt de biserica lui Hristos, caci mi se pare ca a citit Biblia macar o data. :)
3. Iarasi iti dai cu presupusul. Not ok... Stii tu sigur cat de prieten a fost Kempis cu Dumnezeu?!
4. Sa nu intram in chestiuni de dogmatica absonsa, caci nu este in legatura cu versetul asta.

5. Eu sunt sigur ca autorul n-a uitat de biserica, de povatuitori si de duhovnic. Dar duhovnicul nu este cu tine decat foarte rar, deci in cea mai mare parte a vietii singur te lupti cu satana. Iar daca Hristos este in tine, vei birui patimile si ii vei multumi pentru harul Sau. Sa nu cadem in extreme, caci cartea trebuie privita in ansamblul ei, nu?

Cartea III, cap. 1, 2 si 13

Cartea III: Despre mīngīierea launtrica

Capitolul I
CUVĪNTUL DOMNULUI VORBESTE ĪN SOAPTA SUFLETULUI CREDINCIOS

1. Drept grait-ai.
2. Yep!

Florin-Ionut 12.11.2008 15:27:47

[quote=vsovi;100309]Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ĪN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Zici tu ceva, insa Kempis spune clar ca prefera sa se roage "mai curīnd īmpreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10)". Asta nu inseamna ca nu respecta cele 10 porunci sau ca-i desconsidera pe Moise sau pe prooroci. E o chestiune de prioritate, cel putin asa vad eu. Daca Hristos a desavarsit legea veche si autorul Il prefera pe Iisus, atunci care-i problema? Eu nu inteleg de aici ca trebuie sa-i dam la o parte pe sfinti, dar na, fiecare pricepe ce vrea.

2. Hai fii serios! :)
3. Well, nu stiu de ce subliniaza atat 2 Regi 3, 10. Dar nu cred ca trebuie pus la zid pentru ca-L prefera direct pe Dumnezeu, care este sursa adevarului si a tot binele.


Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. Da, ascultarea mantuitoare... Parca erau si voci care-l criticau pentru instigarea la neacultare...
2. Iaca zic io: au existat mari scriitori crestini, ca Dostoievski, Tolstoi, Gogol si cati altii care au scris opere intregi pe tematica religioasa si toata lumea i-a acceptat ca genii ale literaturii, cartile lor fiind moral-constructive, un bun crestin avand ce invata din ele... Kempis mai are si alte locuri care pot fi percepute ca "scenete" si nu vad nimic rau in asta.
3. Cum ziceam si mai sus, sceneta continua sa sublinieze nimicnicia omului, starea lui reala de decazut, desertaciunea si intinaciunea, nevoia omului de a se smeri pe sine inaintea Creatorului! Nu de asta era acuzat Kempis, de fala proprie, de mandria subtire si de parerea de sine?!

Astept si alte comentarii, pana nu continui sa postez capitorul urmator.

vsovi 12.11.2008 16:50:16

Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ĪN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Zici tu ceva, insa Kempis spune clar ca prefera sa se roage "mai curīnd īmpreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10)".
[COLOR=blue]poi shtie el infricosharea lui Samuel fatza de Domnul? shtie el, acest Kempis cat s-a rugat pentru regele Saul deshi Domnul il lepadse din pricina neascultarii, caci ishi luase shi Saul un rol mai mare decat acela de rege shi uns, ca a adus singur fara Samuel arderi de tot pentru lupta, cazand de la ungerea Lui Dumnezeu... deci Samuel fusese chemat de Domnul de mic, shi acest lucru: "vorbeshte Doamne ca sluga ta asculta" arata ca a ramas cu frica Lui Dumnezeu shi rob shi slujitor drept al sau pana la batranetze ca nu s-a semetzit shi trufit, shi nicidecum un fel de apropiere din asta ce denota o falsa smerenie shi o slujire mincinoasa... pentru adancurile curiozitatzilor shtiintzei ... pacatelor. Poi ce sa asculte un creshtin de la Dumnezeu daca nu este prooroc sau preot? ce slujire sa aiba? unde este el trimis ca sa asculte asha de frumushel shi de apropiat? nici macar nu shtie asculta creshtinul, ca nu shtie nici cum anume shi nici ce, iar proorocul Samuel era al Domnului... promis de maica sa... deci e foarte deplasata comparatzia cu proorocul Samuel, shi cu smerenia/slujirea aratata de acesta, shi mai ales e dureros cum regele Saul, de foarte tanar a fost pus rege, shi a greshit in ascultarea sa shi a fost lepadat de Dumnezeu, iar greshelile lui sunt ale unuia care nu avea cum sa shtie sa asculte, shi i se cere de catre Dumnezeu sa fi shtiut, ca i s-o fi spus o data shi avea traditzia shi ar fi trebuit sa shtie, dar a greshit pe cand noi shtim mereu shi shtim mult shi totushi nu ascultam... deci iata cat de dureroasa si dreapta era ascultarea shi greashala socotita incat regele Saul nu a trecut printr-o shcoala ci a fost pus acolo ca sa fie rege shi sa asculte de Dumnezeu shi sa respecte pe Saul dar a greshit... a pacatuit... shi a cazut... deci nu prea vad asemanari intre cuvintele shi ascultarea lui Samuel cu ascultarea unui mirean, adica unuia caruia i se adreeaza cartea... adica asha cum am shi eu, un fel de ascultare boema... inchipuita pe care daca o analizezi itzi dai seama ca defapt e ascultarea de ispita... de lene shi mancare shi delasare. [/COLOR]
Asta nu inseamna ca nu respecta cele 10 porunci sau ca-i desconsidera pe Moise sau pe prooroci. E o chestiune de prioritate, cel putin asa vad eu. Daca Hristos a desavarsit legea veche si autorul Il prefera pe Iisus, atunci care-i problema? Eu nu inteleg de aici ca trebuie sa-i dam la o parte pe sfinti, dar na, fiecare pricepe ce vrea.
[COLOR=blue]Foarte bine ca il prefera pe Iisus, dar cine poate sa prefere pe cineva care poarta numele Lui Avraam, Isaak, Iacov, Iosif shi Moise, shi sa-i renege pe cei a caror nume a fost Domnul Insushi? Deci Hristos nu s-a dezis de proorocii shi sfintzii sai cum ne arata autorul ca ar trebui sa ne dezicem de ei pentru a-l imbratzisha pe Iisus... mie imi pare lingusheala ieftina, ca doar vad la mine ca shi eu sunt robit de ea. [/COLOR]

2. Hai fii serios! :) [COLOR=blue]ce vrei sa spui? ma persiflezi cumva?[/COLOR] :)
3. Well, nu stiu de ce subliniaza atat 2 Regi 3, 10. Dar nu cred ca trebuie pus la zid pentru ca-L prefera direct pe Dumnezeu, care este sursa adevarului si a tot binele. [COLOR=blue]Nu-l pune nimeni la zid pe el ci scrierile lui trebuiesc evitate ca doar sfintzii care au analizat nu au fost absurzi, ci din mila pentru noi nu au dorit sa mergem in inshelare shi mandrie cum pare ca ne ademenshte cartea asta pe care n-am citit-o, decat cat ai postat. Shi apoi se shi spune in scripturi ca nimeni nu-L prefera, nu poate spune ca-L iubeshte pe Dumnezeu fara a-shi iubi shi aproapele dar shi pe sfinztii shi proorocii Domnului...[/COLOR]


Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. Da, ascultarea mantuitoare... Parca erau si voci care-l criticau pentru instigarea la neacultare... [COLOR=blue]nu shtiu [/COLOR]
2. Iaca zic io: au existat mari scriitori crestini, ca Dostoievski, Tolstoi, Gogol si cati altii care au scris opere intregi pe tematica religioasa si toata lumea i-a acceptat ca genii ale literaturii, cartile lor fiind moral-constructive, un bun crestin avand ce invata din ele... Kempis mai are si alte locuri care pot fi percepute ca "scenete" si nu vad nimic rau in asta.
[COLOR=blue]dar acest autor ne da o carte nu de literatura ci sfaturi cu pretentzii duhovniceshti, harismatice shi defpat sunt inshelatoare macar in parte dupa cum au constatat sfintzii care le-au citit, eu nu.[/COLOR]
3. Cum ziceam si mai sus, sceneta continua sa sublinieze nimicnicia omului, starea lui reala de decazut, desertaciunea si intinaciunea, nevoia omului de a se smeri pe sine inaintea Creatorului! [COLOR=blue]dar nu sa se smereasca lui insushi inchipuindu-se ca este ba smeritul, ba Creatorul, ca atunci nu face altceva decat creaza un scenariu shi o traire vicleana interioara ca un fel de fariseu interior, un spectacol interior, o tragedie ce-i va alimenta orgoliul personal, egoismul shi mila de sine, dragostea de sine, deci smerenia trufasha a egoismului, daca nu cumva il mana un imbold artistic pentru o opera de arta, daca o face conshtient pentru alt scop decat mantuirea. Nu de asta era acuzat Kempis, de fala proprie, de mandria subtire si de parerea de sine?! nu shtiu daca personal era acuzat de asha ceva sau cel care-i urma invatzatura ar fi putut cadea in astfel de hauri ale mandriei shi vicleniei, fara sa-shi dea seama, fara sa ia aminte la inceput, iar apoi prinzand gustul shi deprinderea mandriei sa fie cu atat mai greu de vindecat de catre un adevarat duhovnic, daca mai itzi permite ingamfarea sa-l mai cautzi shi daca tzi-l mai descopera Domnul shi tzi-L asheaza in calea ta... [/COLOR]

Astept si alte comentarii, pana nu continui sa postez capitorul urmator

Florin-Ionut 12.11.2008 17:19:09

Bine. Ca sa nu fiu incapatanat (cum sunt), n-o voi mai posta, desi inca o vad ca pe o carte folositoare. O s-o (re)citesc in continuare si o s-o recomand ca fiind folositoare de suflet, pentru ca eu asa o simt... La urma toata, fiecare poate selecta ideile care merita retinute si le poate filtra pe cele care i se par anti-crestine.

Cine vrea s-o citeasca, sa-mi lase un mesaj pe privat si i-o pot trimite pe mail. Se gaseste de vanzare si la biserica in schimbul a 6,5 lei.


Ora este GMT +3. Ora este acum 09:23:42.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.