Spovedanie sau psihoterapie?
 

"În zilele noastre, unele persoane consideră că pot ajunge la adevărata cunoaşterea de sine prin autoanaliză şi psihanaliză. Datorită unor influenţe negative, aceste persoane reduc Taina Pocăinţei la o simplă analiză menită să elibereze sufletul de sub complexul vinovăţiei, fără a face vreo referire la Hristos-Domnul.
Mulţi psihologi consideră că sănătatea psihologică a omului constă în faptul de a nu avea conflicte psihologice interioare, iar lucrarea psihoterapeutului asupra pacientului are drept obiectiv „refacerea ordinii şi a echilibrului său sufletesc interior“. Pentru aceasta, psihoterapia nu ia în considerare „cazul“, ci „psihobiografia“ bolnavului.
Sănătatea sufletului, din perspectivă creştină, nu se reduce doar la un echilibru psihologic, ci problema este mult mai profundă. Creat după chipul lui Dumnezeu, sănătatea spirituală a omului se menţine păstrând legătura cu acest chip, adică cu Hristos. Puterile sufletului, când activează conform firii, sunt sănătoase. Toate cele zidite de Dumnezeu au început şi sfârşit. Totuşi, Dumnezeu a dorit să zidească şi să facă sufletul nemuritor. Astfel, sufletul este nemuritor prin har. Prin urmare, nu putem concepe ca sufletul să fie şi sănătos, şi independent de Dumnezeu.
Păcatul este boala sufletului. „Nu este simplă boala păcatului, ci felurită şi în multe chipuri, şi născătoare de multe vlăstare ale stricăciunii, din care răul se revarsă din plin şi merge înainte până se va opri prin puterea vindecătorului (a preotului duhovnic)“ (canonul 102 Trulan).
Metoda ascezei creştine, care ne propune paza minţii, purificarea ei prin pocăinţă şi rugăciune, împlinirea poruncilor Mântuitorului, ne ajută să ne desprindem de robia faţă de cele trupeşti şi să conştientizăm vulnerabilitatea sufletelor noastre. Pe de altă parte, nimeni nu poate ajunge la cunoaşterea de sine doar prin raţionamente şi cercetări analitice, dacă nu şi-a purificat mintea. Cei care nu s-au lepădat de obişnuinţele păcătoase şi care nu şi-au purificat mintea nu-şi dau seama de starea lor decăzută şi ocolesc singura cale prin care se poate pune început bun cunoaşterii de sine. Vindecarea omului se realizează progresiv, străbătând cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti: curăţirea inimii de păcate, luminarea minţii şi îndumnezeirea." parintele Gheorge Mihaila

Binecuvantata ideia de a deschide o discutie pe aceasta tema.Datorita necunoasterii sau a falsei cunoasteri multi oameni cred ca in situatii limita ale vietii,atunci cand parca totul este impotriva ta,isi pot rezolva dezechilibrele apeland la un psiholog sau la un psihiatru,intr-un cuvant folosind psihoterapia (care, pentru cei cu bani este si la "moda").
Evident,daca persoana este in stare de soc,v-a fi necesara internarea acesteia intr-o sectie specializata pentru a primi ajutor medical dar,imediat sau simultan cu acesta trebuie sa intervina si preotul care chiar daca persoana in suferinta nu solicita sa-i ofere si alternativa duhovniceasca a iesirii din aceasta stare.
Si aici,ar fi ideal ca psihologul (si exista multi psihologi care conlucreaza cu preotul) sa-i prezinte ambele modalitati de tratament.Sinuciderea,atat de des intilnita in zilele noastre este gestul respingerii totale a lui Hristos ca Mantuitor al viatii noastre.
Spovedania,pocainta ,credinta,nadejdea si dragostea sunt leacuri pentru suflet mai tari decat toate tranchilizantele pe care ni le prescrie psihiatrul!Dar,cum in zilele noastre preocuparea unor preoti pentru salvarea sufletelor este direct proportionala cu salariul pe care il primestc, sa nu ne miram ca unii fac rand la usile cabinetelor de psihiatrie.Asta nu inseamna ca acel care alege aceasta cale de vindecare a sufletului nu v-a gasi un duhovnic care sa-l ajute dar,fara dorinta de a te vindeca nu exista vindecare!

Dorinta de vindecare, lupta cu boala in general , ajuta foarte mult persoana aflata in suferinta. Deznadejdia in şituatile limita pot agrava suferinta. Dar oare un adevarat crestin, poate trai in deznadejdie, in disperare, in uitare ? Cu siguranta nu. Deznadejdia ne poate atinge pe multi dintre noi, dar ca o stare trecatoare , pentru ca cel ce iubeste pe Dumnezeu, nu poate sa traiasca in aceasta stare, ce pana la urma vine de la vrasmasul nevazut ce lucreaza prin mintea si gandurile noastre. In boala trupeasca, calea de mijloc este cea mai eficace in vindecare. Nu trebuie neglijata nici calea duhovniceasca , dar nici calea medicala. In fond una pe cealalta se completeaza reciproc . Alinarea si curatirea sufleteasca contribuie la alinarea si insanatosirea trupeasca, pentru ca trupul trebuie privit ca templu al sufletului. In asta viata, trupul si sufletul trebuie privite ca un tot unitar , de nesaparat . Ma uitam de curand la pagina fratelui nostru Negroponte, preot ce are ca interese si psihologia. Cred ca nu este intamplator, pentru ca parintele are de aface cu oameni in suferinta, cazuri sociale. O pregatire complexa, este benefica pentru un preot si cred ca urmatoarele generatii de preoti vor avea cunostinte in psihologie si nu numai, pentru ca numai astfel se poate cunoaste omul in adevarata complexitate a lui. Un Duhovnic poate sa fie deci si un bun psiholog, aceasta neansemand , indepartarea de credinta ci din potriva. Armonia dintre religie si stiinta adevarata este o realitate de netagaduit, pentru ca in amandoua lucreaza nemijlocit Duhul Sfant.

Ma intreb totusi cum se impaca preotia cu psihologia. Spunand aceasta, am in vedere ca preotul are si mijloacele psihologului, caci trebuiesa vorbeasca cu cel in suferinta; in vreme ce psihologul nu are mijloacele preotului, adica Sf. Maslu, Sf. Impartasanie, precedate de spovedanie si insotite de rugaciune.
Am auzit odata spunandu-se ca cel care nu merge la preot, merge la psiholog. Am tras concluzia, ca e vorba de credinta omului: daca o are merge la preot, daca nu, la psiholog.
Raman totusi la parerea ca ceea ce poate face un preot nu va ajunge in veci sa faca un psiholog.

O intrebare foarte buna Anca, la care sunt sigur ca va raspunde fratele nostru Negroponte, care este cel mai in masura in a ne da un raspuns competent, mai ales ca a studiat si psihologia, deci un polivalent din toate punctele de vedere.

domnule, voi n-atzi priceput ca psihologul itzi vindeca indoiala cinstita, cand din pricina pacatului itzi spui ca nu faci bine ca curveshti sau ca te manii, sau ca faci scandal, sau ca te imbetzi, sau alte lucruri, iar psihologul vazand ca te mustra conshtiintza, ca ai dureri sufleteshti, ca ai dubii, te impaca, spunand ca totzi fac la fel, ca doar eshantioanele pe un grup de oameni (in general pacatoshi) ne spun ca asha e normal, deci nu-tzi fa probleme, ca defapt ce simtzi acum nu e din pricina a ce faci tu ci fiindca ai fost abuzat de cineva in copilarie, deci altu-i de vina... pentru conshtiintza ta tulburata shi pentru sufletul tau mahnit shi deznadajduit, plin de ura, manie, invidie, rautate, shi nebunie... nu tu eshti de vina ca uite, asha suntem totzi shi asha e normal... ca defapt, aia care ii vezi bisericoshi sau feciorelnici sau ca nu beau shi nu fumeaza, sunt defapt schizofrenici, sunt fricoshi ori le lipseshte o doaga... shi gata... te-ai linishtit, te-ai impacat... te-a convins... itzi mai arata o carte, te mai intreaba de cate un vis, te cauta sa vada cum pui problema, cum gandeshti, itzi mai face un test de inteligentza, te mai pune sa desenezi cate ceva, shi de acolo trage concluziile... tu iar il crezi... mergi acasa, te-ai linishtit... dar la anu te simtzi mai rau... shi tot asha... iar cand eshti batran, deja ce rost mai are sa te tratezi, ca la varstnici toate nebuniile sunt permise... deci nu mai conteaza... si dupa moarte te prezintzi la Hristos... shi ii spui... -poi Doamne, psihologu-i de vina, ca m-a invatzat prosti, eu am simtzit ceva ca nu faceam bine, dar el a zis ca e bine asha, ca asha face toata lumea... shi Domnul ce sa-tzi mai spuna ? poate o sa-tzi raspunda: -Atunci du-te de la Mine acolo unde merge toata lumea... -Dar psihologul, Doamne, unde merge? -El demult te ashteapta acolo... :2:

vsovi, exact acesta e motivul intrebarii mele; sau intrebarea mea expusa mai pe larg.
Deci practic la nivel de constiinta, lucrarea preotului si cea a psihologului se bat cap in cap. Ei, dar cum se pot impaca cele doua? Asta e intrebarea acum.

poi ceea ce ai vrea dumneata este asemanator cu ce vroiau oltenii, adica sa cultive pepeni fara samburi... shi cum au procedat? au zis ca ar fi bine sa imperecheze pepenii cu puricii, ca atunci cum tai pepenele, cum o sa sara totzi samburii afara... asha shi cu problemele psihologice... ca puricii... ca pacatele... :44::57:

Ovidiu sa fim realisti fara a blama ceva fata de care nici tu si nici eu nu prea avem habar. Ce cunostinte ai dumneata sau eu , despre psihologie ? Chestii generale, care nu ne dau dreptul a huli , aiurea in tramvai. Sa lasam sa vorbeasca cineva cat de cat specializat in domeniu. De acea am apelat la fratele nostru Parintele Negroponte , care este si preot si psiholog . Stiinta, medicina si credinta in general, nu se exclud una pe alta. Sa lasam pe cei in cunostinta de cauza sa vorbeasca si sa nu ne mai dam atotstiutori .

Eu sunt preot dar si in ultimul an la facultatea de psihologie. Concluzia la care am ajuns este urmatoarea: suntem datori sa-l marturisim pe Hristos si prin mijloacele stiintei. Psihologia are si instrumente prin care il poate ajuta pe om si ar fi foarte bine ca preotul sa le cunoasca. De multe ori preotii fac greseli grave necunoscand bine psihologia umana. Pur si simplu de multe ori nu stim cine e cel de langa noi. Cum nu toti suntem sfinti, pur si simplu avem nevoie de ajutoare in activitatea noastra. Tot respectul pentru Maica Siluana, prima care a inteles folosul si importanta psihologiei. In psihologie nu sunt numai persoane rau intentionate si pline de pacate cum gresit si fantasmagoric cred unii. Au fost si sunt psihologi bine intentionati care pun problemele foarte profund. Pentru cei care nu au nevoie de psihologie nu le-o recomand. Insa sunt enorm de multe persoane care vin cu traume din familii cu probleme de personalitate si multe complexe. Si o abordare gresita nu numai ca nu-l ajuta duhovniceste pe om, dar poate si sa-l indeparteze de Biserica, considerandu-se neinteles de preot.
Va recomand tuturor doua carti noi aparute: Arhim. Simeon Kraiopoulos - Te cunoasti tu pe tine insuti? editura Bizantina, si Dimitri Melehov- Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti. Si apoi mai stam de vorba.
Cu mult drag,
Pr. Marius

Sarut mana Parinte si va multumesc in numele celor nedumeriti sau in cautare de raspuns si asteptam si alte raspunsuri pertinente, decat simple speculatii sau rataciri datorita necunoasterii sau superficialitatii a unora ca mine si ca altii ce se cred atotstiitori. Sa invatam unii de la altii, renuntand la mandria far de folos.

Din psihologie este buna doar intentia, aceea de a analiza sufletul omenesc si a-l ajuta sa-si gaseasca echilibrul.

Dar metodele sunt în totalitate gresite, ca si concluziile si diagnosticele, deoarece sufletul omenesc nu poate fi cunoscut decât în lumina lui Hristos. Mecanismele psihologice nu sunt cele predate în facultatile de psihologie ci cele descrise în Scara, Pateric si alte carti ascetice. Acestea reprezinta psihologia sanatoasa.

Psihologia laica vede omul ca pe o fiinta care îsi poate gasi echilibrul în sine însusi sau în lumea materiala, ceea ce nu e adevarat. Omul are nevoie de absolut si vesnic. De asemeni psihologia predata în facultati vede chinurile constiintei pentru pacate ca ceva anormal, ceea ce e adevarat partial (fiindca exista si falsa constiinta) dar în buna masura e fals. Psihologii si psihiatrii vad normalitatea ca pe o stare lipista de tulburari, schimbari, crize, ceea ce este de fapt o amputare a personalittaii umane. Crizele fac parte din viata noastra, ele ne formeaza mai mult decât starea de multumire si fericire.

De asemeni psihologia, ca si alte stiinte, este un domeniu excesiv teoretizat; sufletul omenesc nu poate fi cunoscut citind tratate si ascultând profesori, este un proces intuitiv. Bisnitarii si vrajitoarele folosesc o psihologie practica de cunoastere (si manipulare) a clientilor (vixctimelor) lor care e mai realista decât cea cu care ies psihologii din scoala si pe care o practica majoritatea.

Da, interesant si citatul si comentariul tau. Acum nu stiu, daca toti clientii sunt victime, dar nu te contrazic, pentru ca am multe de invatat in acest domeniu. Dar ti-as pune o intrebare sincera, si anume de ce din ce in ce mai multi Preoti, studiaza psihologia ? Oare asa din pura curiozitate? Nu cred. Ori cum trebuie citite si cartile pe care Parintele ni le-a recomandat, sau macar rasfoite. Dar sa-mi fie cu iertare , exemplul dat de Ovidiu, cu pepenele si cu puricii, ma fac sa cred ca si psihologii sunt necesari pentru unii dintre noi. Nu ?

Preotii care fac psihologie o fac atrasi de aparenta ei si poate ca le ofera o disciplina în abordarea fiilor duhovnicesti, daca NU aplica ceea ce au învatat ci învatatura Parintilor despre patimi si gânduri.

Deci cred ca e fiolositoare existenta psihologiei, fiindca ea motiveaza la studierea sufletului, dar nu trebuie luat de bun ceea ce spun tratatele de psihanaliza fiindca SUNT COMPLET FALSE.

E un balamuc aceasta psihologie.

Multumesc Pr. Marius pentru explicatie.
Cine ajunge sa studieze psihologia, va gasi intr-adevar multe lucruri practice folositoare, ceea ce pe mine personal ma inspaimanta, caci la fel de practice si aplicabile mi s-au parut si numerologia, astrologia, si altele, care chiar daca nu au ajuns a fi recunoscute ca stiinte, au putere de convingere, caci au dat rezultate. Si cu ajutorul acestora putem da un raspuns coerent problemelor si le putem aplica si obtine rezultate. Ma ingrozeste gandul de a amesteca religia cu stiinta, la nivelul la care aceasta se afla astazi, pentru ca se stie ca scris este:"Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o".

Ma intreb de ce acum, dupa anul 2000 dintr-odata e necesara folosirea psihologiei pentru vindecarea bolnavilor?!? Oare nu e o recunoastere a faptului ca religia nu le rezolva pe toate si ca e nevoie de o alta stiinta, care s-o completeze, pentru a face fata problemelor?
Oare chiar asa sa fie? NU cred acest lucru.

Anca , dar oare in stiinta nu lucreaza harul Bunului Dumnezeu ? Ma refer la stiinta folositoare noua, nu cea distructiva. Medicina Anca draga, ar fi fost neputincioasa in totalitate daca nu ar fi fost voia Lui. Sa nu confundam falsele stiinte , gen astrologia, cu medicina si cele adiacente ei. Oare tu nu ai fost la medic, rugandu-te in acelasi timp Bunului Dumnezeu. Este oare inspaimantator si mare pacat a merge la Sfantul Maslu si a apela la un medic de specialitate ? Nu , nu cred ! De eram desavarsiti si fara de pacate, poate nu era nevoie de aceasta "completare" a tratamentului intru vindecare. De eram desavarsiti si drepti in fata Lui, numai prin har si gand le rezolvam pe toate, dar suntem ce suntem si singuri ne-am complicat si ingreunat existenta.

Drept sa-ti spun, Cristian, nu stiu daca in stiinta lucreaza harul lui Dumnezeu. Poate aflu intr-o zi , caci mi-am facut nenumarate ganduri in legatura cu acest lucru.
Sigur ca am fost la preot si la medic, si inca ma mai duc, dar adevarata vindecare mie personal mi-a venit de la preot. Medicul nu te vindeca, ci iti amelioreaza starea. De aici semnul meu de intrebare.
Nu asta mi se parea inspaimantator, ci faptul ca pe langa credinta se mai face loc la ceva.
Ori pentru mine religia e un tot si se ocupa de trupul si sufletul omului. Stiintele, in schimb, sunt numai parti dintr-un intreg si se ocupa in mod fractionat de trup sau de suflet.
De aceea am zis ca mi se pare inspaimantator, ca religia sa trebuiasca sa fie completata de stiinta.

Daca toti oamenii bolnavi ar avea credinta in puterea vindecatoare a rugaciunii si a sfintelor taine.........!!
Sunt atatia oameni disperati rataciti care nu au unde sta si umplu spitalele de psihiatrie caci familia ii respinge sau i-a lasat fara un adapost pentruca bolile psihice sunt in primul rand urmare a necazurilor si a neimplinirilor .
Daca un preot care are ca sector de activitate spitalul sau este preot de caritate nu are pregatire de specialitate cum ar putea sa abordeze un om care nu stie de Dumnezeu,care mai are si mintea ratacita si este si disperat?
Sunt oameni bolnavi care numai cand aud de preot sau cand il vad au o reactie de respingere.Dupa parerea mea este foarte bine ca preotul sa aiba si alta pregatire in afara de studii teologice si anume in domeniul asistentei sociale,a psihologiei,al artelor si chiar in domeniul medicinei.
Ceea ce conteaza este ca toate aceste cunostinte sa aiba drept scop "vindecarea" omului bolnav de pacate si impacarea lui cu Dumnezeu.

slava Lui Dumnezeu ca este doar parerea ta.
un preot bun trebuie sa fie preot, atit.
acest gen de gindire este de factura comunista.dezvoltarea multidisciplinara, pina se ajunge la un ghiveci. de cele mai multe ori alterat.

Tu ai impresia ca medicii si psihologii chiar stiu pe ce lume traiesc si facultatile respective sunt niste institutii serioase. Este o idee preconceputa. Psihologia si psihiatria sunt la fel de false ca si evolutionismul.

Multumesc frumos.Voi incerca sa-mi schimb gandirea comunista.Ma tot chinui de vero 18 ani dar se pare ca nu reusesc!:104:

Lucreaza Harul Lui in stiinta Anca draga, in toata stiinta cea cu folos. Puteai tu sau eu sa comunicam acum fara stiinta si stiinta fara sclipirea data de sus ? Nu ,Anca. Asta ca un mic exemplu. Putea oare medicina sa salveze vieti prin transplanturile facute, fara sclipirea data de acolo de sus ? Nu, Anca. Tot ca un mic exemplu. Da, este adevar ce spui ca religia este un tot unitar, ce se ocupa de trup si suflet, cu ajutorul si prin Harul Bunului Dumnezeu. Tu spui ca pentru tine , credinta este totul si in vindecare si in toate. Nu, corect, ci foarte corect , Anca draga. Dar, pentru ca exista si un dar, nici tu , nici eu nu am ajuns la nivelul de sfintenie, de curatie, puritate absoluta, ci din pacate, purtam dupa noi si cu noi pacatele generatilor din urma si pe ale noastre. Nu stiu daca intelegi unde vreau sa ajung ? Dar sunt sigur ca realizezi. Singuri, prin voia noastra, ne-am complicat viata si existenta noastra. Balastrul pacatelor s-a acumulat , s-a acumulat in timp, generatie, dupa generatie si atunci toate, inclusiv calea spre vindecare, devin anevoioase. Firesc era totul prin credinta, rugaciune, post si meditatie ! Dar mai este ceva firesc in totalitate in noi si-n jurul nostru?Nu, Anca !

Sunt o persoana destul de matura ca sa nu emit anumite idei doar ca sa ma aflu in vorba.Si pentru a fi mai explicita si de ce nu sincera caci asa trebuie sa fie un crestin eu am cunoscut adevarata cale spre Dumnezeu prin intermediul unei d-ne psiholog care mi-a pus la dispozitie biblioteca ei dotata la zi cu tot ce este nou aparut in lit. ortodoxa,m-a orientat spre duhovnici sporiti si mi-a permis sa o insotesc in actiunile sale (pe care le face in mare taina) la persoane in mare suferinta carora le arata calea spre Dumnezeu lasand apoi pe cel suferind sa mearga pe calea credintei insotit de duhovnic.Ce vedeti rau in aceasta?

Si faptul ca acea psiholoaga era crestina te-a facut sa crezi ca psihologia e o stiinta adevarata? Aceea era o infima exceptie. Majoritatea psihologilor sunt atei si considera credinta religioasa o boala psihica.

"Slava Tie Celui ce Ti-ai aratat puterea in legile ce carmuiesc universul. Slava Tie, caci intreaga fire e plina de legile existentei Tale. Slava Tie pentru tot ce cu intelepciune ne-ai ascuns. Slava Tie pentru genialitatea mintii omenesti. Slava Tie pentru binefacatoarea osteneala a muncii. Slava Tie pentru limbile de foc al inspiratiei. Slava Tie Dumnezeule in veci !
(din Acatistul de multumire- "Slava Lui Dumnezeu pentru toate")

Doamne ajuta!
Psihologia poate fi de mare folos oricui, deci cu atat mai mult preotilor. Sfintii Parinti au fost fini psihologi, cunoscatori ai naturii umane, dar mai ales a modului cum lucreaza patimile in om, cum se elibereaza omul de ele prin lupta, cu ajutorul harului, prin pocainta si smerenie.
Ca psiholog crestin consider ca psihoterapeutul ortodox poate ajuta mult, atat vreme cat are in vedere vindecarea sufletului....nu de unul singur, ci ajutat de duhovnicul celui care i cere ajutorul. Caci fata de iertarea pacatelor, fara binecuvantarea si rugaciunea acestuia, orice lucrare este omeneasca si nu ajuta prea mult.

Anamariar, nu te contrazic, dar ca una care ai facut psihologia, probabil stii ca "Metoda terapeutica a psihologiei antropocentrice este clar diferita de cea a psihoterapiei ortodoxe. Pe cat de mare este deosebirea intre intelepciunea omeneasca si intelepciunea dumnezeiasca, la fel de mare este si deosebirea intre psihoterapia omeneasca si cea ortodoxa." (de pe http://www.universqueen.com/psihoterapieortodoxa/).

Si nu cred ca e nevoie sa pierzi timpul facând aceasta facultate ca sa ajungi sa cunosti ce este psihologia, am cunoscut doi studenti, stresati de materia greoaie, majoritatea balast.

E suficient sa-ti procuri câteva carti ca sa întelegi cu ce se manânca. Eu am vreo suta de carti de psihologie în format pdf si am studiat si carti tiparite, sunt aceleasi aberatii în toate, nu e mare filozofie.

Nu te supara dar corect este "psiholoaga",dar dupa cum vad stii prea bine cum e corect dar ai vrut sa fii ironic atunci cand ai fost nevoit sa recunosti ca "nu toate pisicile sunt negre" .Ai dreptate cand spui ca majoritatea psihologilor considera credinta o boala psihica.
Eu cred ca te inteleg mai bine decat crezi tu fara sa spui prea multe.........

Psihoterapie
 

Cum topicul se refera la psihoterapie, am cautat si iata ce am gasit pe site-ul psihoterapistei Daniel Petrescu:
Relatii dificile cu partenerul, partenera
Atacuri de Panica
Gelozie, invidie incontrolabila
Disperare
Singuratate
Frigiditate
Impotenta
Tristete nesfarsita
Furie excesiva
Anxietate
Apatie
Neancredere in sine, in oameni si in D-zeu
Ejaculare precoce
Lipsa dorintei sexuale

Cel mai mult mi-a atras atentia ante-penultimul punct:
- neincrederea in sine, in oameni si in Dumnezeu
Daca cineva se duce si spune:
1. "nu am incredere in mine, dar am incredere in Dumnezeu", ce ii va spune preotul si ce ii va spune psihologul?
2. "am incredere in mine, dar nu am incredere in Dumnezeu" ce ii va spune preotul si ce ii va spune psihologul?
Despre "ejacularea precoce" si "lipsa dorintei sexuale", nu mai intreb ce i-ar putea spune preotul, caci aici psihologul se afla pe taramul lui forte.

Iata deci de ce nu vad reunite in aceeasi persoana cele doua meserii distincte.

Pr. Profirie
 

Multumim Jenica pentru postare. Iata ca i-am gasit inca un loc in care se potriveste de minune:
Din „Amintiri despre batranul Porfirie”
Editura Bunavestire 2002

Unei surori părintele i-a spus:
«Femeile care sînt geloase pe soţii lor, adesea se îmbolnăvesc de cancer.
Asta li se întîmplă chiar şi preoteselor.
Toate bolile sînt pricinuite de supărări, chiar şi piatra la rinichi».

Exact pentru aceasta simplitate si totodata precizie in exprimare, iubesc intelepciunea sfintilor parinti.

Fratilor, psihologia luata strict teoretic.....este precum spuneti, mult balast. Da, sunt informatii care nu pot fi preluate de un psiholog care are in vedere SUFLETUL pacientului, iar nu SUBIECTUL, cum isi intituleaza multi psihologi pacientii. Acum, privind lucrurile separat de acest "balast", se pot gasi informatii care sa fie de folos. Dar care sunt de folos si de ce sunt de folos, nu ai cum sa stii pana nu treci prin toate ramurile acestei stiinte.
Fireste ca apar acele intrebari,ce-i spune un om aflat intro stare de depresie (de pilda)...unui psiholog si ce-i spune unui preot. Nu este vreo diferenta de "zicere" sau de vreo formulare mai "nu stiu cum". Psihologul crestin poate ajuta mult preotul si poate sa fie ajutat mult de preot. Este o impreuna lucrarea, cum bine spunea psihiatrul D. Avdeev. Insa psihologul crestin trebuie sa stie clar care este granita, pana unde are voie sa intervina el si unde e nevoie sa intervina preotul. Mai e ceva, psihologul crestin nu cauta sa se faca pe sine un fel de dumnezeu, vindecator care creeaza dependenta (cum fac psihanalistii sau comportamentalistii)...ci este doar un ajutor pana ce pacientul isi insuseste mecanismele principale pentru a lupta impotriva "bolii" sale.
Orice boala porneste de la lipsa de pocainta si am aici in vedere mai ales bolile sufletesti si mentale. Deci psihologul crestin, daca vrea sa ajute, cu aceasta trebuie sa inceapa, cu indemnul spre pocainta. Nu o pocainta seaca, vazuta ca o parere de rau pentru cele savarsite, ci una plina de nadejde in mila si iertarea lui Dumnezeu, precum si cu speranta ca...ajutat de El va invinge boala.
Ar fi multe de spuns, insa ma opresc aici...prefer sa ma ocup de cazuri practice, pentru ca oricum sunt multi care au nevoie.
Iertati-ma, poate am gresit cu ceva, sau nu am fost prea explicita!

Nu, a fost foarte pe inteles si mi se pare cea mai de folos legatura asta , crestin- psiholog- crestin , asta poate justifica de ce din ce in ce mai multi Preoti studiaza si psihologia. Cine stie, potate in viitor, va fi materie obligatorie la Teologie si psihologii atei , vor dispare, vor da faliment.

:9:Draga Cristi si iubitii mei prieteni,intradevar sunt pasionat de psihologie si studiez la Iasi un master despre medierea conflictelor.Sfantul Vasile cel Mare(si nu numai el)ne sfatuieste sa folosim si scrierile laice,care ne pot folosi.Asa cum spunea parintele Marius si eu va sfatuesc sa cititi cele doua carti amintite de el,care va vor face sa vedeti psihologia altfel inteleasa si aplicata.

VA RECOMAND SA CITITI O CARTE F.F.BUNA psihoterapia ortodoxa DE Hyeroteos Vlachos.:79:

Iata inca o carte adaugata pe langa cele doua , recomandate de Parinte. Multumim Sofia !

Sunt mai multe carti de psihoterapie ortodoxa. Pentru cei care studiaza la Iasi, unde am studiat si eu, cartile pr. Cristinel Tesu...sunt cunoscute, vorbind mult despre patimi, despatimire, urcusul spre Inviere. Alte carti de folos sunt ale lui Larchet, ale mitropolitului Vlachos, ale arhimandritului Spiridonos Logothetis, ale pr. Moise Aghioritul etc. Pentru cei care vor sa studieze mai adanc, mergand pe linia monahala...Gheron Iosif este cel mai indicat si pe intelesul multora. Nu mai pomenesc de pr. Paisie Aghioritul, Porfirie...alti Parinti contemporani care, alaturi de cei cuprinsi in Filocalie, lamuresc tainele sufletului omenesc, lupta sa pentru desavarsire.
Pe linie psihiatrica, consider ca dr. Dimitrie Avdeev e cel mai recomandat, ca si psihiatru ortodox cu experienta in domeniu. Are cam 5-6 carti traduse si in romana, disponibile pe site-utile cu carti vandute on-line. Sunt si ceva conferinte ale sale pe youtube, interesante si acestea de altfel.
Cat despre mastere...da, la ora actuala la Alba Iulia este un master de Psihoterapie ortodoxa si consiliere pastorara. Poate fi urmat de absolventi de Teologie, Psihologie, Asistenta Sociala, Medicina...din cate am inteles. Cred ca ar fi bine sa se introduca la modul cel mai serios macar studiul psihopatologiei, ca disciplina obligatorie, pentru ca doar asa pot distinge...viitorii preoti, eventualele nereguli care le au unii din fii duhovnicesti. Acum...depinde daca acelea probleme au o radacina demonica sau e ceva de natura endogena......Consider ca diagnoza este cea mai grea, pentru ca multe afectiuni seamana intre ele, iar un diagnostic diferential e greu de pus, in multe cazuri.

Ajungem la psiholog fie pentru ca nu credem in Dumnezeu, fie ca nu ascultam de sfaturile duhovnicului, fie ca nu am gasit persoana care sa ne asculte, inteleaga si sa ne daruiasca invierea.

Ceea ce-mi pare a fi cel mai trist e ca o parte din oameni au ajuns la psiholog, pentru ca unii preoti nu au depus efortul sa-l inlocuiasca pe psiholog, sa-l depaseasca.

Nadajduiesc ca va veni ziua cand toti preotii vor intelege ca spovedania mea este spovedania lui. Adica sa se intereseze de mine, asa cum se intereseaza de el.

Întradevăr se simte lipsa duhovnicilor de altă dată şi nu numai. Îmbucurător , dragă Costel, că sunt din ce în ce mai mulţi preoţi ce studiază psihologia şi acest lucru se va simţi în bine , nu foarte curând, dar în viitorul apropiat. Fratele nostru Negroponte , membru al acestui forum, ne-ar putea oferi câteva date în plus, mai ales că aşa cum am înţeles , el ca preot a studiat şi psihologia . Psihologia şi Teologia nu se exclud una pe cealaltă , ci din potrivă fac front comun, în multe situaţii.

Cred ca nu ai fost niciodata la un psiholog. Ai imaginea psihologului din filmele americane, care da niste sfaturi practice, lipsite de jargon sau a acelui dr. Andrei de la televizor, care la fel discuta deschis cu interlocutorii. Sa fiu sincer si eu aveam aceasta impresie (desi cunosteam rigiditatea modului în care este predata psihologia în facultate) si am sugerat cuiva sa se duca si la psiholog ca sa-si gaseasca echilibrul în niste probleme iar acela fusese de multe ori si mi-a spus ca cei doi la care fusese îi turnau tot felul de teorii preluate nemestecate din lucrari de specialitate, lucrari care arata cam asa:

[COLOR=#1f5e83]http://www.scribd.com/doc/7023340/An...logie-Generala[/COLOR]

http://www.scribd.com/doc/10717977/D...pie-Ed-Polirom

http://www.scribd.com/doc/6928093/Ps...l-A-Ion-Manzat

Psihologul, daca nu are o structura duhovniceasca, nu poate odihni si ajuta pe altii, fiind el însusi un om nefericit.