Prietenia
 

Despre dragoste si prietenie
Sfantul Ioan Gura de Aur
1945


Trupul nu este atât de mult consumat de friguri cât sânt sufletele consumate de lipsa prietenilor.
Atât de mare este dorinţa arzătoare a dragostei, încât pe cei ce-i iubim, cu toate că nu sânt de faţă, ci absenţi, îi avem în minte în fiecare zi. [COLOR=#CC99FF]Inima celui care iubeşte lasă la o parte toate treburile numai ca să se unească cu cel dorit. [/COLOR]
[COLOR=#0000FF]Dacă cineva vede pe prietenul iubit, dar mai bine zis dacă-şi aminteşte de el îndată îi tresare inima, fata i se luminează, le suportă pe toate cu uşurinţă, căci se bucură amintindu-şi de prietenul iubit. [/COLOR]
Dacă cineva ar dori să afle cum trebue să iubească cu adevărat, şi dacă ar dori să cunoască puterea dragostei, să alerge la fericitul Pavel, maestrul dragostei.
[COLOR=#008000]Pavel îl va învăţa cât de mare este durerea şi de câtă tărie sufletească are nevoie cel care trebue să îndure despărţirea de un prieten adevărat.[/COLOR] Căci acesta, care şi-a desbrăcat trupul, care şi-a lepădat corpul şi a umblat în toată lumea aproape cu sufletul gol, care a alungat din mintea sa orice patimă şi a ajuns imitator al apatiei puterilor netrupeşti, a suportat cu uşurinţă toate suferinţele, ca şi cum ar fi suferit aceasta într’un trup străin : întemniţările, lanţurile, arestările, biciuirile, ameninţările, moartea şi tot felul de chinuri; dar când s’a despărţit de dânsul un suflet iubit, s’a supărat şi s’a turburat nespus de mult, pentru că deşi se aştepta să-şi vadă prietenul iubit nu l-a; găsit; pentru aceea a şi plecat îndată din oraş.
— Pentru ce faci aceasta, Pavele ? Ai fost legat de lemn, ai fost închis în temniţă, ti s’au dat lovituri de bice, de pe spatele tău a curs sânge ; ai învăţat pe alţii taina credinţei, ai botezat, ai adus jertfe şi n’ai dispreţuit pe niciunul care voia să se mântuiască ! Pentru ce când ai venit în Troada ai şi plecat îndată din ea, cu toate că ai găsit acolo ţarina desţelenită şi lucrată, gata să primească seminţele învăţăturii ? Pentru ce ai aruncat din mâni atât de mare câştig?
— Da, răspunde apostolul Pavel, am plecat, pentru că absenţa lui Titu m’a doborît din pricina tristeţei ; sufletul meu a fost turburat foarte mult. Atât de mult m’a doborît durerea şi aşa m’a biruit, încât m’a silit să plec.
[COLOR=#008000]Ai văzut cât este de mare durerea pricinuită de despărţirea prietenului iubit ? [/COLOR]Ai văzut ce lucru jalnic si plin de amărăciune este? Ai văzut ce suflet nobil şi viteaz trebue să ai ca să suporţi această despărţire ? Pentru cei cari-si iubesc prietenii nu le este deajuns ca să fie legaţi sufleteşte cu ei şi nici nu-i mângâie atât de mult aceasta ; [COLOR=#008000]din contra au nevoie de prezenţa lor trupească, iar dacă aceasta nu-i cu putinţă, mare parte din bucuria lor se pierde.[/COLOR]
Vai! cât de inflăcâratâ este dorinta dragostei! [COLOR=#FF00FF]Pavel[/COLOR] cel neînfricat în faţa focului, cel tare ca oţelul, cel neclintit, cel neînduplecat, cel care a spus : „Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau foamea sau prigoana sau golătatea sau primejdia sau sabia?” (Romani, VIII, 35) ; Pavel, care s’a împotrivit pământului şi mării, care şi-a bătut joc de porţile cele de oţel ale morţii, el, când a văzut lacrimile unor prieteni ai săi, atât de mult a lăcrămat şi i s’a sfâşiat inima, încât n’a mai putut să-şi ascundă suferinţa, ci a spus îndată : „Pentru ce plângeţi sfâşiindu-mi inima?” (Faptete Apostolilor, XXI, , 13).
Ce minune ! Adâncul apelor nu i-a sfâşiat inima şi totuşi câteva lacrămi i-au sfâşiat-o şi i-au rupt-o ! „Pentru ce plângeţi sfâşiindu-mi inima !”
— Spune-mi, Pavele, pentru ce vorbeşti aşa? Au avut atâta putere lacrimile ca să-ţi sdrobească sufletul tău de oţel ?
— Da, răspunde Pavel, căci este mare puterea dragostei. Ea mă birue şi mă stăpâneşte. [COLOR=#FF0000]Tuturor pot să mă împotrivesc în afară de dragoste.[/COLOR]
[COLOR=#FF0000]Cu toate acestea nici lungimea drumului, nici durata ţinutului, nici mulţimea grijilor, nici primejdia, nici suferinţele neîncetate, în sfârşit niciuna, nici alta, nu i-au scos din suflet dragostea şi amintirea ucenicilor săi, ci-i avea pe toţi în mintea sa. [/COLOR]
[COLOR=#3366FF]Mainile sale nu-i erau atât de strâns legate de lanţuri pe cât de strâns era legat şi ţintuit sufletul lui de dorul ucenicilor.[/COLOR]

Atât de mare este puterea dragostei încât ea îmbrăţişează, uneşte strâns şi leagă nu numai pe cei cari stau de fată, cari sânt alături de noi şi îi vedem, ci chiar pe cei cari sânt departe. [COLOR=#99CC00]Şi n’ar putea să taie sau să întrerupă această prietenie, săpată adânc în suflet, nici trecerea de vreme îndelungată, nici lungimea drumului şi nici o alta pricină la fel cu acestea. [/COLOR]
Asa trebuie să ne arătăm dragostea noastră faţă de cel pe care il iubim, incat dacă e cu putinta, nimic sa nu ne împiedice de a ne da viaţa pentru el. Un prieten adevărat este, vrednic de această jertfă !
[COLOR=#008080]Un prieten când vede pe prietenul său iubit se bucură şi este cuprins de veselie, îl îmbraţişează cu o imbratisare pricinuitoare de bucurie sufleteasca nespusă. Chiar când îşi aminteşte de el ii tresare inima şi se întraripează ; nu se simte sătul nici chiar dacă îl vede în fiecare zi. Nimic nu este al lui care să nu fie şi al aceluia. [/COLOR]
[COLOR=Black]Cunosc pe cineva, care rugându-se sfinţilor pentru prietenul său, îi ruga ca mai întâi să facă rugăciuni către Dumnezeu pentru prietenul său si după aceea pentru el.[/COLOR] Cunosc şi pe Pavel, care-şi da sufletul cu plăcere, deşi nu era rugat s’o facă, şi prefera să meargă în gheenă pentru prietenii lui.
[COLOR=#FF6600]Trebuie să iubim cu o pasiune atât de arzătoare, încât să nu ni se pară ca prietenul ni-i dator, ci că noi îi sântem dator lui chiar când el ni-i dator nouă. [/COLOR]
[COLOR=#3366FF]Cel care iubeste[/COLOR] nu vrea numai să poruncească, ci să i se porunceasca. Se bucură mai mult când i se porunceşte decât când porunceşte.
[COLOR=#3366FF]Cel care iubeşte[/COLOR] preferă să facă bine celui iubit decât să primească să i se facă bine. Vrea mai bine să aibă pe prietenul săi dator decât să datoreze el aceluia.
[COLOR=#3366FF]
Cel care iubeşte [/COLOR]vrea să facă bine cu adevărat prietenului sau şi nu în aparenţa ; vrea să facă ei început binefacerii şi nu vrea sa fie începătorul binefacerii de ochii lumii numai. Când spun aceste cuvinte să nu vă gândiţi la prietenii obişnuiţi, cei cari iau parte la mesele noastre şi ne sânt prieteni numai cu numele ! Dacă cineva are un prieten, aşa cum l-am descris eu, va înţelege cuvintele mele cu uşurinţă.
[COLOR=#CC99FF]
Prietenul este mai plăcut decât viata aceasta pământeas[/COLOR]că.
[COLOR=#FF00FF]Mulţi oameni, după moartea prietenilor lor se rugau să nu mai trăiască. [/COLOR]
Cu adevărat prietenul este mai dorit decât însăşi lumina.
Este mai bine pentru noi să se stingă soarele decât sa fim lipsiţi de prieteni.
http://tainacasatoriei.wordpress.com...-sant-departe/

http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie1-163.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie2-164.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie3-165.html

http://tainacasatoriei.files.wordpre....thumbnail.jpg http://tainacasatoriei.files.wordpre....thumbnail.jpg
Din Cuvantul funebru al lui Grigorie de Nazianz pentru prietenul sau, Vasile cel Mare

Mai tarziu, cand dupa trecerea timpului ne-am marturisit reciproc aspiratiile intime si ca tinta straduintelor noastre este filosofia, [COLOR=#ff00ff]din acea clipa am avut totul in comun; traiam sub acelasi acoperamant, mancam la aceeasi masa, aveam aceleasi pareri, traiam in deplina armonie si ne spoream reciproc, cu multa ravna, dragostea unuia catre celalalt[/COLOR]. Iubirile trupesti, intrucat au baza trecatoare, trec si ele intocmai ca florile de primavara, deoarece nicio flacara nu dainuieste mai mult decat materia care o produce, ci se stinge indata ce materia combustibila s-a consumat; tot asa se petrece lucrul si cu dragostea, se stinge indata ce s-a consumat jarul ei. Dimpotriva, [COLOR=#3366ff]iubirile curate si placute lui Dumnezeu, avand o temelie solida, sunt cu mult mai durabile si, cu cat se dezvaluie mai mult frumusetea lor, cu atat mai mult se leaga de ele si leaga si intre ei pe cei ce iubesc aceleasi lucruri. [/COLOR]
Aceasta este, doar, legea dragostei celei mai presus de noi. Asa fiind raporturile dintre noi si pe astfel de <<columne de aur fiind sprijinita aceasta cladire solida>> cum zice Pindar, progresam mereu, folosindu-ne de de ajutorul lui Dumnezeu si de dragostea noastra.
O, cum sa nu vars lacrimi cand imi aduc aminte! Pe amandoi ne imboldeau aceleasi sperante spre invatatura, adica spre ceea ce-i mai dorit de oameni, si cu toate acestea invidia era departe de noi, fiind impinsi numai de ravna. [COLOR=#ff0000]Ne luptam intre noi nu pentru intaietate, ci ne luam la intrecere cum sa ne-o atribuim unul altuia, intrucat fiecare socotea gloria dobandita de celelalt ca si a sa proprie. Se parea ca avem amandoi un singur suflet, care punea in miscare doua trupuri. Chiar daca ar trebui sa nu credem pe cei ce afirma ca <<toate sunt in toti>>, in cazul nostru este de crezut ca fiecare din noi eram in celalalt si prin celalalt. Un singur lucru urmaream amandoi: virtutea si realizarea sperantelor viitoare, sa traim adica viata viitoare inainte de a fi parasit pe cea de aici.[/COLOR]
Cu privirile atintite spre aceasta tinta, numai spre atingerea ei ne calauzeam toata activitatea si toata viata noastra, urmand poruncile legii si atatandu-ne unul altuia barbatia; si daca n-ar fi fost prea mult din partea mea, as afirma ca fiecare eram pentru celalalt norma si dreptar, dupa care judecam ce este bun si ce nu. Petreceam si noi cu prieteni, dar nu cu cei desfranati, ci cu cei cumpatati; nu cu cei scandalagii, ci cu cei mai cuminti si cu care petrecerea ne era de folos, dandu-ne bine seama ca mai usor poti contracta viciul decat sa te deprinzi cu virtutea, dupa cum mai usor capeti boala decat sa redobandesti sanatatea. …”

Am deschis acest topic ca raspuns la "durerea" ancai.
"Cat trebuie ca va iubeste Dumnezeu pe voi, cei, care aveti "langa casa" asemenea Sfinti." ( de la topicul Parintele Paisie Olaru)
Iata cat de frumos ne vorbesc sfintii despre puterea comuniunii si a iubirii, despre prietenia adevarata.:1:

Intr-unul dintre cuvintele de invatatura ale Parintelui Porfirie se distinge limpede aceasta dragoste dumnezeiasca, profunda sa dispozitie iubitoare fata de persoana lui Iisus Hristos, dar si fata de semenii sai. In acel cuvant de invatatura ce s-a pastrat inregistrat pe caseta, printre altele parintele spune: [COLOR=Red]"Astfel trebuie sa-L vedem pe Hristos. Ca pe un prieten si un frate al nostru, fiindca El este tot ce e mai bun si mai frumos. El este totul[/COLOR]. Ne este prieten si o proclama: "Voi sunteti prietenii Mei. Nu intelegeti? Suntem frati. Eu nu tin iadul in mana si nu va inspaimant, ci va iubesc. Si voiesc sa va bucurati de viata impreuna cu Mine". Acesta este Hristos. Nu este nici mahnire, nici tristete, nici introvertire. Hristos este viata... este TOTUL. El este bucuria, este Lumina cea adevarata care il face pe om sa se bucure, sa zboare, sa priceapa toate lucrurile, sa ii inteleaga pe toti oamenii, sa sufere pentru toti, sa vrea sa fie toti cu el si alaturi de el.
Iubiti-l pe Hristos si sa nu vreti nimic in locul iubirii Sale"

Parintele Porfirie.

spunea Batranul. "Cand vine Hristos la noi si ni se salasluieste in suflet, acesta se schimba. Vietuieste liber peste tot, in stele, dar si in lumea duhovniceasca si in tot universul. Poate vorbi la telefon cu cineva din Africa de Sud sau din Oceanul Indian, Spunandu-i cate se intampla in casa aceluia, ce ii fac rudele si familia, desi se afla aici". Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie; desi era cu trupul aici, in acelasi timp se afla duhovniceste la sute si mii de kilometri departare, unde vedea persoane si situatii pe care mai apoi le descria. Ne-am putea intreba cum e cu putinta sa se intample un asemenea lucru si anume sa se afle simultan in doua locuri aflate la mare departare. Raspunsul il da cuviosul parinte: [COLOR=Red]"Atunci cand vine Hristos si se salasluieste in noi, ne aflam pretutindeni, impreuna cu Hristos".
[COLOR=Black]

[/COLOR][/COLOR]

Prietenia este ca..un capot vechi si uzat in care te infasori cand "lumea" ti se pare rece.. Imi spunea cineva recent ca prietenul e ca vinul vechi..daca nu il bei tu il va bea un altul..insa eu ma intreb, Oare nu fiecare om isi are pastrat deoparte picatura sa de vin? Prietenia nu tine de timp, spatiu ci ea apartine Inimii. Mereu prezenta, mereu VIE mereu activa. Prietenia adevarata este un Dar, un Dar ce isi are radacina in Hristos.

Mai cam toate, ce au la baza iubirea, isi au radacina in Hristos. Prietenia in sensul adevara al cuvantului, a cam devenit floare rara. Raceala relatiilor dintre oameni, isi are cauza in insasi societatea consumista, unde goana dupa arginti a devenit prioritara. Mult prea usor folosim termenul de prietenie. Spunem mult prea usor si fara acoperire reala, cuvantul prieten. Nu ma mira, pentru ca insasi fratii de sange intru rudenie, se manifesta din ce in ce mai mult cu instrainare, cu raceala, intr-o lume patimasa, indepartata in mare parte de Dumnezeu.

[SIZE=3]Doi soti care se caatoresc isi au temelia LEGATURII lor in PRIETENIE!!! Daca nu au aceasta legatura Sfnta, NU se intemeiaza FAMILIA!!! NU se naste IUBIREA!!! Din PRIETENIE se naste IUBIREA si din IUBIRE se naste ASEMANAREA CU CREATORUL, DUMNEZEUL CEL IN TREIME SLAVIT SI INCHINAT!!! ca numai in Aceasta Sfanta si Dumnezeiasca UNIRE este IUBIREA DESAVARSITA!!! NU in 2, CI IN TREI!!! Ca in Familie: iubirea nu este deplina daca nu sunt si copiii!!![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Iubirea existentă în cadrul Sfintei Treimi este completă fiindcă este trinitară. Fiind totală, ea este şi absolută. O iubire perfectă nu poate exista între două persoane, oricât de generoasă ar fi, căci este o iubire centrată spre persoana celuilalt, de la care aşteaptă să primească aceeaşi iubire-răspuns. “Neexcluderea din iubire a două persoane, iubirea pe care şi una şi cealaltă dintre acestea trebuie s-o arate deplin celei de a treia, cer ca iubirea care domneşte între aceste persoane să fie totală, dăruire totală de sine. Aceasta este iubirea Celor Trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.”[COLOR=#0000ff]4[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]Duhul Sfânt reprezintă legătura, iubirea existentă între Tatăl şi Fiul, nu este un sentiment sau un atribut. El este Persoană ca şi celelalte Două, iubirea manifestându-se din fiecare Persoană în mod desăvârşit şi total către celelalte Persoane, pentru că natura divină este simplă şi necompusă şi nu poate exista nici o distanţă între Persoanele Sfintei Treimi. “În iubirea deplină, persoanele nu se dăruiesc şi nu se acceptă numai reciproc, ci se şi afirmă reciproc şi personal, se pun în existenţă prin dăruire şi primire. Iubirea divină este atot eficientă.”[COLOR=#0000ff]5[/COLOR] [/SIZE]
[SIZE=3]Fiind o dăruire de sine absolută, iubirea celor Trei Persoane se revarsă în mod voit şi creator asupra făpturilor pe care a voit, din iubire, să le creeze. Natura este un dar al lui Dumnezeu, având un început bine stabilit în timp, fiind creată din nimic. Ea este astfel opera exclusivă a libertăţii şi a iubirii lui Dumnezeu, fiind destinată unei existenţe în plinătatea lui Dumnezeu. “Numai dacă lumea este din nimic prin voia lui Dumnezeu, ea poate fi ridicată la un plan de perfecţiune în Dumnezeu tot prin voia Lui atotputernică şi prin iubirea Lui, după o anumită pregătire a ei pentru aceasta. Acest început al lumii şi al omului şi acest sfârşit care nu e un sfârşit total dovedesc amândouă iubirea lui Dumnezeu faţă de ei şi le dă un sens.”[COLOR=#0000ff]6[/COLOR] Scopul existenţei noastre devine astfel intrarea în comuniune cu Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=2](fragment dintr-o lucrare de Seminar la Dogmatica "Lucrarea Sf.Duh in Sf.Taine")[/SIZE]

[SIZE=3][/SIZE][SIZE=3][COLOR=#0000ff]4[/COLOR][/SIZE][SIZE=3] [COLOR=black]Simeon[/COLOR][COLOR=black] Noul Teolog, în[/COLOR][COLOR=black][/COLOR][COLOR=black]Migne, P. G. 120, col. 507—9, apud. Pr. Ilie D. Moldovan, ,, [/COLOR][COLOR=black]Învăţătura Despre Sfântul Duh şi preocupările ecumeniste contemporane”,[/COLOR][COLOR=black] în ,, Mitropolia Ardealului”, nr. 7-8, 1973, [/COLOR], pag. 5-6[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff]5[/COLOR][/SIZE][SIZE=3]Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996, pag. 204[/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#0000ff]6[/COLOR][/SIZE][SIZE=3]Ibidem, pag. 226-227[/SIZE]

Pai da, Geo mare dreptate ai. Apropo, sotia mea, pentru ca ma refer la mine si poate gresesc, intruchipeaza mama, prietena, iubita si sora mea . Daca pe ea as pierde-o , nu pierd doar un suflet drag , ci toate cele de mai sus si sunt sigur ca m-as pierde si eu.

Si totusi de ce adesea spui cele intime ale inimii tale unui necunoscut/necunosute pe net sau oriunde si Nu sotului/sotiei? De ce barbatul isi alege confidenta femeia..dar NU sotia ci o oarecare? De ce femeia alege confident barbatul dar NU sotul ci un oarecare? De ce? Asta nu pot sa inteleg, de ce? Si nu e vorba de discutii amoroase, ci pur si simplu alegi sa iti deschizi inima. De ce? Iertare daca e un subiect nepotrivit dar incerc sa inteleg unele..

Pai iti raspund eu draga Jenica pana iti raspunde Geo. Din lasitate ! Lasitatea este o "calitate" a oamenilor in multele neputinte ale lor. Personal , nu m-am ferit a-i spune sotiei tot ce am pe suflet sau in minte. De am fost sau nu inteles in totalitate, asta este alta problema. Si pana la urma, urmei cine pe lumea asta le intelege pe toate ? Dumnezeu ne cunoaste cel mai bine si nici cel mai mic gand nu scapa fara a fi stiut. Deci revenind, lasitatea este cea vinovata in cele ce ai intrebat. Precum si copilul isi cauta un confident strain in afara proprilor parinti , asa si omul matur, caci lasitatea , barbatia abordarii unor probleme , dintre cele mai diverse, duce la gasirea unor sfatuitori straini. Poate fi si o lipsa de maturitate, iar ceea ce nu poate gandi creerasul imatur, atat la femei cat si la barbat, cauta gandire, raspuns in alte parte. Deci iata, imaturitate , lasitate si poate or mai fi si altele , dar nu mai am rabdare sa le cuget acum.

Multumesc dragul meu frate. Intrebarea nu era adresata numai lui Geo, ci tuturor. Incerc sa invat la randu-mi din propriile greseli. Ma trezesc, caut, intreb ..pana aflu.. Cuget si incerc sa indrept ceea ce ieri am gresit. Sunt sigura ca multi dintre voi ati facut astfel, oare suntem suficienti de maturi..sa meditam impreuna...sa ne ajutam.. sa taiem ceea ce e putred ... sa plantam un nou smochin acum la inceput de an? Pentru ca spunea parintele, uun pacat odata facut se numeste cadere dar repetat se nuemste prostie.:4:

Aia e ! Repetarea la nesfarsit e mare Prostie . Unii se maturizeaza mai repede, altii mai greu, dar imaturitatea continuua, e tembelism pe fata, sau Prostie. E una sa ramanem cu inima de copil, iar alta e sa te manifesti ca un sugar plangacios continuu.

Pe un om nu ajunge o viata intreaga sa il cunosti oricat spui ca il cunosti foarte bine! Este ca vremea, cand nu astepti el devine canicula sau furtuna!!! sau plaua din senin si totusi apoi apare curcubeul!!!
Este o lege a firii atractia dintre barbat si femeie "..atrasa vei fi de catre barbatul tau si el te va stapani" (Facere cap3) si oricare ar fi femeia barbatul simte atractie fata de ea, dar si invers! De aceea a lasat Dumnzeu ca LEGE monogamia, stiind de neputinta firii omenesti de a se stapani si a nu pacatui si cu alte persoane!!!
De ce nu poti vorbi cu sotul/sotia despre intimitatea din inima? Pai exista in primul rand acea teama de a nu rani pe celalalt, si te ascunzi dupa aceasta teama. Iar cand celalalt afla, ce faci? te indreptatesti ca din dorinta de "protectie" nu ai spus, adica ca sa nu il/o faci sa sufere!!! NU este bine, asta este de la SATANA ca sa rupa legatura dragostei, el uratorul dragostei, care daca a rupt el legatura cu Dumnezeu, a vrut ca si omul sa cada din aceasta dragoste, de aceea a adus pofta gustului din roada pomului oprit!!! Vedeti? asta este si cu tema de a nu rani! Ne dam dupa "pom" si ne lovim de drac!!! si atunci nu mai scapam!!! daca am fi fost sinceri si am sta in fata "copacului" (constiintei) asa cum suntem noi, ar crapa dracu de ciuda ca nu facem voia lui! si atunci pt ca SINCERITATEA invinge, ne da Hristos HARUL Sau din BELSUG!!! Desi adevarul doare, mai bine sa doara, decat sa te folosesti "de copac sa te ascunzi" ca va iesi dracu de dupa el si te va insfata!!! si hopa-hopa-n furca catre IAD!!! si pt ca ne-am ferit de oleaca de asa-zisa "durere" a sinceriatii, ne va costa toata viata, sau de ce nu, si sufletul!!!
sa fiti binecuvantati!!!

Asa a spus si duhovnicul meu, Drumul spre Iad este pavat de intentii bune.... Nadajduiesc sa ne folosim TOTI ( incepand cu mine) si sa invatam a sta drepti in fata copacului ( constintei). [COLOR=Red]Niciodata un strain nu ne va putea intelege mai bine decat cel de langa noi.[/COLOR] Prietenia virtuala este buna dar are si neajunsurile ei. Spun asta din experienta!

Jenica, abordarea acestei teme mi se pare o buna initiativa.
Iata parerea mea:
De ce ne confesam unei persoane straine? In primul rand pentru a ne usura sufletul de presiunea creata de o stare de fapt. In al doilea rand, pentru a ni se da dreptate, caci daca sotul/sotia nu au posibilitatea sa-si spuna parerea, totul merge dupa premizele celui care se plange. Esta deci aproape sigur, ca ni se va da dreptate. In general confidentul impartaseste aceleasi vederi cu ale celui, caruia i se confeseaza; altfel ce sens ar mai avea sa ne deschidem fata de un strain?!?
Suntem in general asi in a ne dezvinovatii. Deci daca vrem succes garantat, gasim pe cineva care nu cunoaste situatia pe de-a-ntregul; solutia fiind altcineva decat propriul/propria sot/sotie.
Adevarul este ca asemenea discutii se pot solda si cu sfaturi bune, intelepte, care sa ne ajute mai departe; caci ce ne-am face totusi fara prieteni adevarati?!?

Cu siguranta Anca ai dreptate :"caci ce ne-am face totusi fara prieteni adevarati ?",dar nu oare persoana , omul cu care imparti atata amar de vreme si cele bune si cele mai putin bune , ar trebui sa fie cel mai adevarat si bun prieten ? Nu este un semn al tradarii , a-ti deschide sufletul in totalitate , altcuiva in afara celui cu care ti-ai legat viata pana la sfarsit ? Nu-i semn de lasitate si de duplicitate ?

asa este, dar IN cadrul FAMILIEI PRIETENII TREBUIE SA FIE COMUNI!!! adica daca sotul are o prietena (nu Iubita = concubina) TREBUIE sa fie si PRIETENA sotiei lui, altfel, UNDE SE AJUNGE...? poate mai rau decat un... divort!! Doamne fereste!!! Satana lucreaza tare subtil... cu fiecare...

Viaţa ne arată că prieteniile se leagă la tinereţe, dar arareori vei găsi un bătrîn care să poată spune despre cineva că îi este prieten. [COLOR=Red]Oamenii se despart din cauză că dorinţele lor se schimbă.[/COLOR] Singurătatea sufletească în care petrec majoritatea oamenilor ne descoperă cît de puţin ne cunoaştem unul pe altul şi cît de puţin ne cunoaştem pe noi înşine.
Ca orice om, am căutat şi eu să mă înţeleg pe mine însumi.[COLOR=#000000] [/COLOR][COLOR=#000000]În tot acest răstimp am înţeles că nu este pe pămînt o bucurie mai mare decît aceea de a te regăsi în altcineva, pentru că atunci simţi că tot ce ai trăit şi ai acumulat în decursul vieţii tale nu este o minciună. Atunci cînd te regăseşti într-un om, simţi că îl iubeşti. Îl iubeşti pentru că te iubeşti pe tine? Da.[/COLOR] Dar oare eu mă iubesc pe mine? Cred că nu. Şi atunci cum mă pot iubi pe mine în celălalt? Tocmai pentru că pe noi înşine nu putem să ne iubim decît în celălalt şi nu iubim atît ceea ce sîntem, cît ceea ce am putea să fim şi poate ceea ce ar trebui să fim.
De ce? [COLOR=Red]pentru că nimeni nu poate înţelege pe nimeni, decât în Duhul Sfânt. Fara acesta Nu exista nici prietenie, nici intelegere, nici Comunine. Nu e nimic..e doar Inselare![/COLOR]

Sigur ca da, Cristian, dar nu exista oameni perfecti si de multe ori tocmai omul, care ar trebui sa-ti fie prietenul cel mai bun si apropiat, iti devine cel mai rece si distant partener absent, desi prezent; temporar, nu pentru totdeauna. Si atunci apelezi la prieteni; atunci e bine ca ai prieteni si nu te trezesti ca esti singur, dar cu completarea facuta de Geo:
Dar ideal este ca cel cu care iti imparti binele si raul, sa-ti fie cel mai bun prieten.
Atunci cand esti singur/singura intr-o situatie, si fara sprijin din partea sotiei/sotului, nu e tradare a cauta un sfat, o vorba buna; ca de aici pornind se poate gresi, este tradare in primul rand a propriei persoane.
Sa fim atenti la DULCEATA, caci se stie de la cine vine; cand apare :fugi! scapand astfel de multe complicatii inutile si regrete tardive.

In afara de partenerul de Viata, sotul sau sotia, care TREBUIE sa fie cel mai BUN prieten, MAI este UN PRIETEN, dar care este UNIC: DUHOVNICUL!!!! La el trebuie sa alergam INTOTDEAUNA, mai ales cand suntem lipsiti de "prietenia" partenerului de viata!!!

Foarte frumos spus si mare adevar, iar prin el in avem pe Cel mai adevarat si bun prieten, ce totate ni le stie, pe Bunul Dumnezeu. Draga Geo, chiar de sunt oarecum in afara topicului, te rog sa primesti cele mai frumoase si bune ganduri de Sfintele Sarbatori !

"Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus." (Gal. 3.28)

Daca aceste cuvinte s-ar simti de catre fiecare cu inima si am fi toti precum aici este scris, nu ar conta cine cu cine comunica.

Lumescul in care ne scaldam toti, duce la altfel de dorinte, ganduri, fapte.

Cat despre dragostea de aproapele: " Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 35)

Este minunata iubirea ta pentru cea care iti este jumatatea dar,fiind un om credincios,nu vei pierde niciodata totul atunci cand cineva drag tie se stinge-Ramane Iisus Hristos,Maica Sa si sfintii.Asadar,avand niste ani cred ca e bine sa fim pregatiti si pentru asemenea momente.Iar daca Dumnezeu ne iubeste va avea el grija sa plecam dincolo amandoi odata asa cum de multe ori am intilni la cupluri care au trait in comuniune.

Dumnezeu a facut pe Eva din coasta lui Adam...asadar este firesc ca mereu barbatul si femeia sa fie atrasi unul de celalalt. Din propriile mele trairi iti pot spune ca un om cauta in altul sa-si gaseasca implinirea atat pe planul afectivitatii cat si al gandirii.De multe ori este nevoie de mai multe persoane ca sa le gasesti pe toate acestea si atunci avem nevoie continu de dialog.De ce trebuie sa fie o persoana de sex opus?Cu inaintarea in varsta nu va mai conta.

Eu acum am citit cele ce le-ai scris , dar am ramas masca , cum se spune. Esti atat de sincera , directa si simpla in cuvantul tau . Ai un aer de puritate, nevinovatie, mai rar intalnit. Te rog sa nu le iei ca laude , ci ca pe niste simple constatari cat se poate de firesti. Chestia aceea cu explicatia atractiei continue dintre barbat si femeie, m-au facut sa zambesc si in acelasi timp , m-a pus pe ganduri. Ar veni cam asa, femeia isi urmareste pe cel ce i-a dat bucatica de coasta, iar barbatul o urmareste pe cea careia i-a dat bucatica di coasta lui. Cat priveste trecerea anilor la barbat, nu pare a fi o regula. Sunt multe, multe cazuri de grele ispite si caderi in pacat si dupa trecerea multor ani din viata.

Cat adevar ! ( un citat despre femeie din scrierile lui Petre Tutea )
 

"Carui barbat nu-i plac femeile ? In primul rand le iubesti pentru farmecul lor, si in al doilea rand le iubesti pentru ca fac oameni "

Despre prietenie ( tot Petre Tutea )
 

"In lumea valorilor prietenia este cateodata o primejdie : ea falsifica ierarhia valorilor. Nu prin sentimentul amicitiei se defineste o valoare, ci prin rangul uman la care-ti ridici comunitatea din care faci parte"

Prietenia
 

Prietenia o inima ce bate in doua trupuri.(nu mai stiu cine a spus asta,dar asa cred si eu.)

Prietenia este ceva pretios si valoros. Un prieten se gaseste rar, e adevarat, insa nu este imposibil. Cine a gasit un prieten, a gasit o comoara!!!
Nici eu nu stiu cine a spus-o, insa mi-a placut mult.;)

“Verbele comuniunii“ [COLOR=#99CC00]Te muţi spre altul. Dacă simţi nevoia presantă, sufocantă de nou te muţi spre altul…Ieşi din tine pentru altul.[/COLOR] A te mişca spre altul înseamnă să spargi uşa egoismului. Nu numai să doreşti să fii cu altul ci să fii cu altul e victoria împotriva egoismului. Şi această victorie cere orice clipă pentru că în orice moment mai trebui să înfrângi ceva din tine.
Însă pasul interior spre dialog face totul. Acesta este esenţial. Mersul spre celălalt, spre un altul e hotărâtor pentru mine pentru că mă redefinesc continuu. Cuvintele pe care le spun cuiva sunt eu spre el. Când sunt singur vorbesc ca pentru mine. Când sunt cu el, cu un altul, vorbesc pentru ca să afle câte ceva despre sine şi despre mine. Am spus despre sine…şi apoi despre mine. Cel care vorbeşte cu mine află mai întâi câteva lucruri despre sine…apoi altele despre mine.
[COLOR=#FF0000]Nimicurile discuţiilor sunt esenţiale pentru a fi împlinit.[/COLOR] Faptul că aflu că eşti sănătos, că ai mai scris ceva, că ai mai citit ceva, că ţi-ai plătit întreţinerea, că ai făcut un lucru bun…mă bucură. Sunt foarte importante pentru mine aceste amănunte. Nu le consider banalităţi! Banalităţile sunt cele mai importante lucruri. Astfel de banalităţi sunt esenţialul.
…
[COLOR=#3366FF]Dacă nu eşti cu Dumnezeu nu poţi să te bucuri. [/COLOR]Da, te căzneşti să scoţi un zâmbet, faci un efort, dar nu poţi zâmbi încât să ţi se umple inima de bucurie. Căci, atunci când eşti bucurie eşti ca o floare, ca un soare, ca un foc ce iradiezi în jur…Nu numai că se simte dar şi minunezi, cutremuri, mişti din temelii fiinţe.
…
Însă, ceea ce te bucură trebuie să te bucure cu glas. [COLOR=#FF00FF]Dacă nu mulţumeşti omului care creează bucurii nu te zideşti[/COLOR]. Pentru că zidirea ţine de preaslăvire. Eşti al preaslăvirii înseamnă că ai glas şi că ştii să te bucuri. Şi ca să te bucuri trebuie să ştii să te smereşti, să te vezi mereu mic pe lângă măreţia de lângă tine şi din viaţa ta.
Fiinţa dialogică e o fiinţă cu temelii pe fiecare zi noi, altele, după cum cresc aripi vulturelui. Faci un pas spre el pentru ca să cobori în tine. Dacă crezi că trebuie doar să îi strângi mâna fără să îl înţelegi nu faci nimic. Fiecare simte când nu e…în mod delicat simţit de un altul. Dar, ca să te recâştigi trebuie să renunţi la tine cel de ieri. Cel de ieri trebuie să fie mort pentru tine şi numai astăziul, acest moment să fie totul. Secunditatea clipei, miimea de clipă contează într-o relaţie. Aceasta e totul: [COLOR=#FF6600]regăsirea în interiorul inimii şi al braţelor tale al unui altul, a mii, milioane de alţii![/COLOR]
[COLOR=#008080]Verbele comuniunii sunt cutremurătoare. Ele dărâmă zidurile egoismului, ale singurătăţii şi fac din om o fiinţă zburătoare. [/COLOR][COLOR=#3366FF]Prietenia e cea care te face vultur[/COLOR]. [COLOR=#00CCFF]Dacă nu vrei prietenia rămâi câine al pământului: o fiinţă oarbă, care stai sub pământ şi scoţi muşuroaiele la suprafaţă.[/COLOR]
Pr. Dorin Picioruş.
L-am primit de la un frate pe email. Mi s-a parut folositor l-am postat aici. :1:

prietenia,
 

"Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată."

Da Nadia, este atat de valoroasa incat o gasim atat de greu si din acest motiv valoarea ei creste pe zi ce trece. O haina rara Nadia, foarte scumpa, ce ras se mai poarta in aste vremuri tulburi.

Ma simt dintr-o data prea mica , ca varsta, citindu-va mesajele din acest topic, unii ati spus asa de frumos... incat, citind, ai vrea sa stii ca dainuie si pentru totdeauna , pentru mine prietenia este o iubire fara aripi...la un moment dat se frange...

...faceti un topic despre "prietenia adevarata":P

Alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde. - Honore de Balzac
Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima. - Gabriel Garcia Marquez

Dar unde e in lume acel prieten adevarat?? Unde e ? Voi l-ati gasit?

Dumnezeu !

DA. Asa simt si eu Cristian... Multumesc!

Asa simt si eu dintotdeauna.