Parintii
 

http://tainacasatoriei.files.wordpre....thumbnail.jpg
din “Mântuirea în viaţa de familie “
Sfantul Teofan Zavoratul
Cartea Ortodoxă 2004
[COLOR=#0000ff]
CAPITOLUL AL CINCILEA - PĂRINŢII[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]
DESPRE RUGĂCIUNEA PĂRINŢILOR PENTRU COPII[/COLOR]
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
A le băga copiilor mintea în cap este o datorie pentru orice părinte, deci şi pentru Dumneavoastră. De ce să vă temeţi ? Cuvântul spus cu dragoste nu întărâtă niciodată. Numai cuvântul spus de sus n-aduce niciodată roadă. Ca Domnul să binecuvânteze scăparea copiilor Dumneavoastră de primejdii, trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Milostiv este Dumnezeu! El are multe mijloace să preîntâmpine nenorocirile - mijloace la care noi nici nu gândim. Dumnezeu câr-muieşte toate. El este înţelept, Atotbun şi Atotputernic. Iar noi suntem ai împărăţiei Lui. De ce să vă descurajaţi ? El nu îi va lăsa pe ai Săi. Singura Dumneavoastră grijă trebuie să fie a nu-L jigni, ca El să nu vă şteargă din numărul alor Săi. Domnul să vă dea binecuvântare!
[COLOR=#ff0000]DESPRE ÎNŢELEPŢIREA
UNUI FIU RĂTĂCIT[/COLOR]
Pe fiul Dumneavoastră să îl înţelepţească Domnul. Rugaţi-vă pentru el cu rugăciunea de mamă. Mai spuneţi-i uneori şi câte un cuvinţel - dar acest cuvinţel să iasă din dragoste îndurerată şi din plânsul inimii, fără reproşuri şi văicăreli.
[COLOR=#ff0000]DESPRE CRUCEA DE MAMĂ[/COLOR]
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Hristos a înviat!
V-aţi ostenit mult pentru fiul Dumneavoastră Andrei, care este bolnav, şi aţi căzut la pat. Vă puteţi mângâia cu gândul că nu din vina Dumneavoastră aţi căzut. Măcar că Andrei, care v-a jignit, nu vă merită purtarea de grijă, Domnul, în mila Sa şi de dragul dragostei şi răbdării Dumneavoastră, va socoti îngrijirea dată fiului ca şi cum I-ar fi fost Lui dată.
Domnul să vă dăruiască înzdrăvenire atunci când va veni văzduh de primăvară, ca să vă împrospătaţi cu el şi să trageţi putere nouă.
Ilia e mângâierea Dumneavoastră, şi nădejdea Dumneavoastră că pentru buna lui aşezare sufletească faţă de Dumneavoastră Domnul îl va adumbri cu binecuvântarea Sa nu este deşartă.
Domnul Cel Milostiv Se va îndura, în fine, de Dumneavoastră şi vă va trimite rânduire aducătoare de bucurie a vieţii pământeşti. Răbdaţi cu inimă bună. Crucea Dumneavoastră e crucea Domnului, cruce multroditoare, însă roadele ei nu sunt de aici…
Mângâieri duhovniceşti vă doresc, mângâieri prin care să se taie orice dorire a mângâierilor de aici. Domnul să vă dea binecuvântare!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

[COLOR=#ff0000]ESPRE LIPSA DE CINSTIRE FAŢĂ DE PĂRINŢI[/COLOR] A doua pricină a stării Dumneavoastră de slăbiciune este asprimea pe care aţi folosit-o vorbind cu mama Dumneavoastră. Asemenea asprime presupune slăbirea cinstirii sau de-a dreptul lipsa cinstirii marnei, precum şi nepăzi-rea tihnei acesteia. Nu e păcat mai mare decât necinstirea şi jignirea mamei. Celor care-şi cinstesc părinţii li s-au făgăduit bunătăţi, iar celor care nu-i cinstesc - lipsirea de bunătăţi. Iată, de aceea nu vă merge nimic. Binevoiţi să mergeţi acum la mama Dumneavoastră, cădeţi-i la picioare şi cereţi-i iertare, făgăduind ca de acum înainte să-i daţi cinstire în tot chipul şi să îi păziţi tihna.
Domnul să vă dea binecuvântare!
[COLOR=#ff0000]MÂNGÂIERE UNEI MAME CARE
SE MÂHNEŞTE PENTRU COPII[/COLOR]
Fiul Dumneavoastră luptă la Plevna. Acoperământul lui Dumnezeu fie deasupra lui! Fiţi senină. Ostaşii care luptă pentru lucrul lui Dumnezeu merg pe calea mucenicească. împărtăşiţi-i această seninătate şi fiicei Dumneavoastră bolnave. Răbdarea, seninătatea şi mulţumirea către Dumnezeu: iată şi mântuirea ei. Pentru fiica mai mare rugaţi-vă. Inima ei se poate întoarce într-o clipită cu susul în jos. Totuşi, voia lui Dumnezeu în toate.
[COLOR=#ff0000]POVAŢA CĂTRE O MAMĂ
A CĂREI FIICĂ E BOLNAVĂ[/COLOR]
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Ce ciudată sunteţi! Fireşte că n-aveţi cum să nu vă mâhniţi, dar ce rost are să vă prăpădiţi cu firea ? Ce mare nenorocire este că vi s-a îmbolnăvit fiica ? Va zace cât va zace şi se va însănătoşi. Doar nu mor toţi bolnavii. De unde şi până unde credeţi că fata va muri, dacă de-abia s-a îmbolnăvit ? Faptul că i-a fost mai rău acum este în rânduiala obişnuită a bolilor. I-a fost mai rău, dar când a ajuns ştirea la Dumneavoastră, îi era deja mai bine. Când veţi ajunge aici, o veţi găsi umblând prin cameră.
Bineînţeles, suntem cu totii în mâinile lui Dumnezeu, iar moartea poate veni la oricare din noi în orice clipă.
La bolnav, dacă îi este sortit să moară, moartea nu vine pe neaşteptate, în această privinţă, cel care s-a îmbolnăvit are un avantaj. El poate cugeta la starea sa şi se poate pregăti să iasă creştineşte din această viaţă. Se cade să vă îngrijiţi acum de asta, nu să vă prăpădiţi cu firea.
Bun, haide să presupunem că va muri. Numai ea va muri ? Vom muri cu toţii. Ea moare acum, noi murim mâine. Cum va vrea Dumnezeu ! De fapt, nu moare ea. Trupul moare, iar sufletul va trăi. Si fără trup îi va fi mai bine decât cu trup. După ieşirea din trup, va zbura la Dumneavoastră şi vă va alinta. Va spune sufletului Dumneavoastră: „Ah, mamă, ce bine îmi este! Lasă mai repede pământul şi treci la mine”. Nu va fi în stare să vă priceapă întristarea, de vreme ce atunci îi va fi mai bine…
Aşadar, vedeţi că nici dacă fata va muri nu trebuie să vă prăpădiţi cu firea. Binevoiţi a prinde curaj chiar acum şi a fi liniştită, mângâindu-i pe toţi prin purtarea Dumneavoastră. Domnul să vă dea binecuvântare şi să dăruiască sufletului Dumneavoastră mângâiere.
Mântuiţi-vă.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan
[COLOR=#ff0000]DESPRE NEPĂSAREA COPIILOR FAJĂ DE PĂRINŢI[/COLOR]
Nepăsarea pe care o arată copiii faţă de Dvs. este, presupun, foarte dureroasă. Răbdaţi şi asta, acoperind cu dragostea Dumneavoastră purtarea lor cea neîndreptată, şi totul va merge ca pe roate. Domnul să vă dea binecuvântare!
BLESTEMUL PĂRINTESC SE ŞTERGE
PRIN RUGĂCIUNE ŞI
PRIN BINECUVÂNTAREA
COPILULUI BLESTEMAT
Blestemul pe care 1-aţi rostit asupra fiului a fost rod al râvnei pentru Dumnezeu şi al dragostei faţă de fiu, prin care căutaţi să îi băgaţi minţile în cap. Despre ce păcat poate fi vorba aici ?!
Cât priveşte puterea acestui blestem, asta e altă treabă. Unde aţi aflat că blestemul aruncat de o singură persoană, oricât de răsunător ar fi fost rostit, poate despărţi pe cineva de Biserică ? Aşa ceva nu se poate întâmpla. Spuneţi că blestemul Dumneavoastră a devenit zid despărţitor între fiul Dumneavoastră şi Biserică…
Dacă el vă spune vreun lucru hulitor nu din îndărătnicie şi enervare, ci din convingere, înseamnă că acest zid exista deja. Dacă n-a existat însă convingere, cuvintele Dumneavoastră n-aveau cum să ridice un asemenea zid. Cuvintele de necredinţă ale fiului au fost grăire în deşert. Nu este necredinţă aceasta, ci pur şi simplu tulburare a minţii, înviforare de gânduri venite din afară. Aceasta este o stare de rătăcire a gândurilor. Omul nu poate fi judecat după aşa ceva. La fel şi cu fiul Dumneavoastră. Presupun că el crede, dar din greşeală socoteşte rătăcirea gândurilor drept necredinţă, ceea ce nu este corect. Rugaţi-vă. Domnul nu-1 va lăsa să rămână în tulburarea aceasta, fiindcă toate sistemele de gândire la modă sunt foarte şubrede. Va vedea singur şi le va părăsi.
Nu ştiţi ce să faceţi în privinţa blestemului pe care 1-aţi rostit ? Eu cred că trebuie să vă rugaţi şi apoi să vă arătaţi bunăvoinţa părintească prin rostirea cu voce tare, la fel cum aţi aruncat blestemul. Aşa să faceţi - după ce veţi fi vorbit mai înainte cu fiul Dumneavoastră, dacă lucrul acesta vă stă la îndemână… Rugaţi-vă şi binecuvântaţi-1 în tot chipul cu credinţă în Domnul… şi amin!

[COLOR=#ff0000]UNDE TREBUIE SĂ SE OPREASCĂ
GRIJA PĂRINTEASCĂ FAŢĂ DE COPII[/COLOR]
Vă roade grija pentru copii, pentru bunăstarea lor familială, iar conştiinţa a ajuns să se răzvrătească împotriva acestei griji. Dacă conştiinţa a ajuns să se răzvrătească, înseamnă că vă faceţi prea multe griji, deci trebuie să le împuţinaţi. Si-liţi-vă să nu iscodiţi de ce au nevoie, iar dacă aflaţi fără să iscodiţi, apucaţi-vă de cele însemnate şi anevoioase, iar cu cele mici şi uşoare se vor descurca singuri. Astfel vă veţi dezobişnui puţin câte puţin de obiceiul dăunător. Sigur, omul nu poate să trăiască fără griji, dar totul trebuie să aibă măsură şi în primul rând trebuie să vă încredinţaţi voii lui Dumnezeu. Vreţi să rânduiţi singur totul pentru copii, iar în grija lui Dumnezeu nu lăsaţi nimic. Trebuie să lăsaţi totul în seama lui Dumnezeu: fireşte, asta nu înseamnă să încetaţi a le purta de grijă copiilor, dar nu trebuie nici să daţi acestei griji prea multă însemnătate. Dacă Dumnezeu nu vă va binecuvânta copiii, cu ce-i veţi ajuta de unul singur?
Oare Dumnezeu nu va ajunge să Se poarte cu nepăsare faţă de ei din pricina îngrijirii Dumneavoastră prisositoare ? Şi atunci, cu grijile Dumneavoastră nu veţi înfăptui nimic temeinic, iar Dumnezeu nu va face nimic pentru ei din pricina Dumneavoastră, în loc de bine, va ieşi rău. încredin-ţaţi-vă de aceasta şi puneţi măsură grijilor pentru copii. Vă tulbură vrăjmaşul, nu vă daţi seama ? în toată neputinţa sufletească trebuie să vă întoarceţi numaidecât cu rugăciune către Domnul, cerând tămăduire de la El. Apoi, aşteptaţi ajutor de Sus, iar.Domnul va ajuta şi va tămădui la vremea potrivită. Fără Domnul nici un lucru bun nu prinde rădăcini în inimă.
[COLOR=#ff0000]DESPRE EDUCAREA COPIILOR[/COLOR]
Fetiţa trebuie învăţată. De câte ori răul scoate capul, lămuriţi-o cât de vătămător este acest lucru şi adăugaţi că numai fetiţele-băieţoi fac aşa. Câteodată s-o mai şi „amendaţi”, nedându-i în acea zi vreun lucru care-i place, dar să nu vă arătaţi niciodată supărată, ca să vadă copilul că faceţi totul doar din dragoste.
[COLOR=#ff0000]DESPRE RUGĂCIUNEA DE MAMĂ[/COLOR]
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Suferiţi pentru copii. De asta este mama mamă, ca să sufere pentru copii. La suferinţă să adăugaţi însă rugăciunea, şi Domnul va face bună rânduială în viaţa lor. Amintiţi-vă de mama Fericitului Augustin. A plâns şi iar a plâns, s-a rugat si iar s-a rugat, şi a dobândit prin plâns şi rugăciune ce şi-a dorit: Augustin şi-a venit în fire şi a devenit ceea ce se cădea să fie.
[COLOR=#ff0000]CĂTRE MAMA UNUI SOLDAT[/COLOR]
Este bine că fiul Dumneavoastră este recrut. Viaţa de ostaş căleşte, îl deprinde pe om cu nevoia şi îl învaţă să fie răbdător. [COLOR=Blue]Bineînţeles, totul depinde în primul rând de ostaş.[/COLOR]

[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ CĂTRE O MAMĂ CU PRIVIRE
LA ÎNDRUMAREA FIULUI[/COLOR]
Pentru fiul Dumneavoastră nu vă necăjiţi mult. Orice fel de a fi aţi vedea acum la el, viaţa îl va sili cândva să îşi facă cruce. Faptul că îi place agoniseala încă nu-i cine ştie ce necaz, înseamnă că o să fie om mai aşezat. Nu poţi să n-ai nici un avut, fiindcă trebuie să mănânci, să bei, să ai un acoperiş deasupra capului şi aşa mai departe: însă nădejdea trebuie pusă în Dumnezeu, nu în avuţie, şi trebuie făcută parte nevoiaşilor, învăţaţi-vă fiul să dea câte un bănuţ săracilor, măcar duminicile. Faceţi acest început, iar el va continua.
Nu-1 bateţi la cap nici cu rugăciunea, căci s-ar putea să se răzvrătească. Sfătuiţi-1 să se roage cât de puţin dimineaţa şi seara fără să citească nimic din carte, ci în gând, ridicându-şi ochii spre Dumnezeu. Seara să mulţumească lui Dumnezeu pentru ziua ce a trecut, dimineaţa să facă cereri pentru ziua ce vine cu cuvintele sale, aşa cum ştie, dar lucruri cuviincioase. Pentru el e destul atât. Să facă trei-cinci metanii cu gânduri de acest fel, şi ziua să se mai roage din când în când lui Dumnezeu cu această rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte! Binecuvântează, Doamne !” Mai mult nu e nevoie. Spuneţi-i: „Nu-i aşa că nu-i greu ? Hai, bucură-mă, promite-mi că o să faci aşa”.
Tineretul vrea să trăiască pe pământ şi pământeşte. Sigur, altminteri nu se poate, căci pământeni suntem: dar nu se cade să uităm că pe pământ suntem pentru o vreme, şi încă scurtă, şi ca atare, deşi suntem pământeşti, nu pentru pământ am primit fiinţarea.
[COLOR=#ff0000]DESPRE ÎNSTRĂINAREA COPIILOR DE PĂRINŢI[/COLOR]
Copiii s-au înstrăinat de Dumneavoastră ? Uluitor… Ia vedeţi dacă nu sunteţi chiar Dumneavoastră vinovata. Dacă vă împărţiţi timpul numai între citit şi lucrul de mână, iar cu copiii vă ocupaţi puţin, încât ei nu văd de la Dumneavoastră mângâiere, ce este de mirare că s-au înstrăinat de Dumneavoastră ? Ce aţi căutat, aceea aţi găsit.
Nu vă puteţi mântui sufletul de una singură. Trebuie să faceţi loc neapărat şi grijii pentru copii, mângâierii faţă de ei, gingăşiei de mamă, îndrumării fără cuvinte.
Cu privire la sănătatea fiicei mai mari… acum e vară: câmpiile, pădurile, grădinile, scăldatul sunt medicamente naturale.
[COLOR=#ff0000]DESPRE UN COPIL CARE NU VREA LA SCOALĂ[/COLOR]
Fiul Dumneavoastră se teme să meargă la şcoală… Sfătuiţi-1 să se arate bun elev chiar de la început. Atunci va creşte din prima în ochii dascălilor şi ai colegilor, şi îi va fi mult mai uşor.
Domnul să-1 binecuvânteze la două lucruri: în primul rând, să asculte cu atenţie lecţiile la şcoală, iar în al doilea rând, să studieze acasă cu înţelegere. Să nu se ruşineze să îşi întrebe colegii si pe cei mai mari cu privire la ceea ce nu pricepe.
[COLOR=#ff0000]
DESPRE UN FIU CARE NU MERGE PE CALEA DREAPTĂ[/COLOR]
Pentru fiul Dumneavoastră, care nu merge pe calea dreaptă, să vă pară rău şi să vă rugaţi. Ce să-i faci ? Trăim vremuri rele, tinerii văd şi aud multe lucruri rele. De asta devin şi ei răi. Va da Dumnezeu şi fiul Dumneavoastră îşi va veni în fire.
[COLOR=#ff0000]DESPRE UN FIU RĂTĂCIT[/COLOR]
Pentru fiul Dumneavoastră să vă rugaţi, însă cu osârdie, şi Domnul îl va milui, trimiţându-i lumina harului, ce luminează şi înţelepţeşte, alungând toate şovăielile.

[COLOR=#ff0000]ÎNGRIJIREA COPIILOR ESTE O NEVOINŢĂ[/COLOR] Pe „Negruţa” s-o întărească Domnul. Să nu privească îngrijirea micuţei ca pe o sarcină pusă în cârca ei de oameni şi împlinită pentru oameni, ci ca pe o lucrare încredinţată de Domnul însuşi şi bineplăcută Lui. Să caute spre Domnul şi să îi spună în conştiinţa sa: „Pentru Tine, Doamne, fac asta. Ajută-mi şi primeşte cu bunăvoinţă această osteneală”.
[COLOR=#ff0000]
DESPRE POVAŢA
PE CARE TREBUIE S-O DEA O MAMA
FIICEI SALE ARŢĂGOASE[/COLOR]
Îmi pare foarte rău că „Negruţa” e arţăgoasă… Trebuie s-o învăţaţi să deprindă stăpânirea de sine. Faceţi precum urmează: când iese la iveală această neputinţă a ei, să nu-i spuneţi nimic, fiindcă si Dumneavoastră sunteţi puţin neliniştită atunci, iar ea e tulburată, în starea aceasta, nimic din ce-i veţi spune nu va avea vreo urmare bună. După ce vă veţi linişti amândouă (în aceeaşi zi sau în cea următoare), spuneţi-i cu dragoste de mamă: „Vrei să fii cea mai înţeleapta fată ? Niciodată nu-ţi îngădui slăbiciunea de a-ţi da drumul la gură sau de a face vreo mişcare care arată că în sufletul tău e neorânduială… Asemenea ieşiri te înjosesc întotdeauna şi dovedesc că nu te poţi stăpâni. Mă doare să văd la tine asta. lubindu-te, îţi doresc să fii desăvârşită întru totul, lucru care nu-i complicat deloc. Fă aşa: când sufletul tău începe să se mişte spre tulburare, potoleşte această mişcare, şi de-abia apoi spune şi fă ceva - iar câtă vreme eşti tulburată, taci”…
Câteva experienţe nu cu totul reuşite vor duce, poate, la unele reuşite… Vă doresc din tot sufletul spor în toate.
Mântuiţi-vă! Binecuvântează, Doamne!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan
[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ CĂTRE O MAMA
CE MERGE ÎN VIZITĂ LA CUSCRI[/COLOR]
Înarmati-vă cu răbdare şi - lucrul principal -puneţi-vă lege să nu le băgaţi în seamă ieşirile sau ce vor mai născoci acolo.
Domnul să vă ajute!
Fiicei transmiteţi-i închinăciune şi binecuvântare ! îi doresc să aibă înţelepciunea lumească, dar nicidecum în paguba înţelepciunii duhovniceşti. Fără credinţă nu e nici linişte, nici rânduială în viaţă. Mântuieşte, Doamne!
[COLOR=#ff0000]DESPRE NECAZUL UNOR PĂRINŢI
CE SI-AU PIERDUT COPIII[/COLOR]
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au luat zece copii deodată… Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”, încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa.
Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere: credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede”.
Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare”. Iar Dumneavoastră vă chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească.
Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti.
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

[COLOR=#ff0000]EDUCAREA COPIILOR- LUCRU PLĂCUT LUI DUMNEZEU[/COLOR]
V-aţi luat sarcina cea bună şi preabună de a creste o orfană. Degeaba vă neliniştiţi pentru faptul că uneori plânsetul copilei vă distrage de la rugăciune, trăgându-vă, spuneţi, „de la lucrul lui Dumnezeu la un lucru străin de Dumnezeu”. Amândouă sunt lucrurile lui Dumnezeu: lui Dumnezeu îi place când copiii Lui îşi tind spre El ochii la rugăciune, dar nu îi place mai puţin atunci când unii dintre copiii Săi iubiţi dau zor să îngrijească alţi copilaşi ai Lui. Aşadar, nu vă tulburaţi. Rugându-vă, săvârşiţi lucrul lui Dumnezeu, iar îngrijind copila faceţi acelaşi lucru.
Dumnezeu vă priveşte cu aceeaşi înduioşare şi când vă rugaţi, şi când purtaţi grijă de micuţă. Este foarte bine că iubiţi prunca. Dragostea Dumneavoastră îi hrăneşte nemijlocit sufletul, încât nu simte că n-are mamă. Rămâneţi în această aşezare sufletească.
[COLOR=#ff0000]RODUL ÎNGRIJIRII DE UN ORFAN[/COLOR]
Cu privire la osteneala îngrijirii micuţei este drept gândul Dumneavoastră că ea v-a fost încredinţată de Dumnezeu. Şi Domnul vă va răsplăti. De altfel, şi micuţa vă va putea răsplăti. Când va mai creşte, va fi legată de Dumneavoastră ca de o mamă, şi ca atare vă va fi ascultătoare… iar Dumneavoastră îi veţi fi stareţă. Iată şi umbra unei viitoare mănăstiri.
[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ CĂTRE O MAMĂ CARE [/COLOR]
[COLOR=#ff0000]VREA SĂ INTRE ÎN MĂNĂSTIRE[/COLOR]
Atâta vreme cât educaţia fiului Dumneavoastră nu a fost încheiată şi el nu e la casa lui, nu puteţi afla odihnă în mănăstire.

Ce trebuie sa facă o femeie când este însărcinată?
Un copil va fi sau nu credincios în funcţie de credinţa părinţilor săi. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect şi tatălui copilului. Viaţa duhovnicească a unui om începe din momentul zămislirii şi se derulează pe tot timpul şederii sale în pântecele mamei. Acest mare adevăr îl simţeam, dar nu puteam să îl explic. Mi-a fost dat să-l aflu la aceeaşi intensitate şi la acelaşi ison duhovnicesc la cei doi mari părinţi sfinţi înaintea lui Dumnezeu - Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos şi la Părintele Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop. De asemenea Părintele Teofil de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, îl cita tot pe Părintele Arsenie Boca care spunea la nişte fraţi că "voi sunteţi sinteza harababurii din casa părinţilor voştri".
Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului. Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă.
Sfânta Biserică ne pune la îndemână un arsenal de antidoturi cu potenţial de curăţire şi chiar vindecare într-o anumită măsură a arborelui genealogic. Spovedania, credinţa puternică, faptele bune, postul, rugăciunea şi milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de biserică în "terapia" arborelui genealogic. Cât de mare însemnătate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pântece! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportamentul ei atunci când este însărcinată se transmite copilului pe care îl poartă. Orice bucurie, orice stres pe care îl are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinţa ei în acel moment şi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadă de nouă luni de zile.
Dacă mama este echilibrată şi înfrânată în pornirile sale, copilul moşteneşte şi se va naşte cu acel echilibru, dar dacă nu este echilibrată ci dimpotrivă foarte dezordonată şi indiferentă, de asemenea, copilul se va naşte cu acea stare de dezechilibru, de dezordine şi îi va fi foarte greu să se redreseze pe parcursul vieţii. Observăm că unii oameni se nasc foarte întunecaţi şi nu numai că nu cunosc lumina credinţei, dar nici nu vor să o cunoască opunându-se cu îndârjire. Mulţi dintre ei sunt irecuperabili în viaţă şi aşa se sfârşesc. Este foarte important ca femeia, când este gravidă, să se roage, să încerce pe cât îi este cu putinţă să fie bună, să fie iertătoare, să nu urască, să nu invidieze, cu alte cuvinte să trăiască în acea lumină a harului Duhului Sfânt şi acele stări se vor transmite copilului. El se va naşte cu aceste înclinaţii: să se roage, să fie bun, să fie iertător, să nu invidieze şi poate toată viaţa va fi aşa, dacă şi el va concretiza şi va fructifica acele înclinaţii pozitive genetice.
[COLOR=Red]Deci un copil începe să se educe de către mamă încă din pântece! [/COLOR]
Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când soţia este însărcinată să o ajute cât mai mult şi să-i creeze un cadru ambient în care să domnească pacea liniştea şi dragostea. Bărbatul trebuie să se ferească a o supăra pe soţia sa. Să nu o certe, să nu o tulbure cu starea lui negativă pentru că femeia dacă primeşte acea stare de tulburare o s-o transmită automat şi copilului care va deveni neliniştit. (Arhim.Iochim Pârvulescu - "Sfătuiri duhovniceşti")

http://tainacasatoriei.files.wordpre....thumbnail.jpg
din “Ghid pentru dobandirea armoniei in familiile ortodoxe”
de Pr John Mack
[SIZE=4][COLOR=Red]A comunica inseamna mai mult decat a vorbi.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=Red]Pentru a comunica intr-adevar, trebuie mai mult decat sa ne miscam buzele incontinuu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=Red]Comunicarea inseamna sa asculti, sa intelegi, sa impartasesti.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=Red]Ea implica cuvinte, dar trece dincolo de ele , spre inima ![/COLOR][/SIZE]


Postat in Comunicare, Ghid pentru dobandirea armoniei in familiile ortodoxe

Minunate povete, invataturi, indemnuri ,cuvinte duhovnicesti care sunt de mare folos tinerelor familii si mai putin tinere .Mie imi sunt pentru luare aminte a celor intamplate in familia mea dealungul vietii si a intelege unde am gresit, ca mama.Iti multumesc Jenica pentru ravna cu care ne daruiesti tuturor extrase din invataturile Parintilor Bisericii noastre.Dumnezeu sa-ti binecuvinteze familia si faptele tale!

Cu noi este Dumnezeu !

din “Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă”
Logodna (cuvânt slav, care înseamnă a face făgăduinţă de căsătorie) e rânduită tocmirii sau aşezării nunţii a doi tineri care s-au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvintează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare nunţii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba cununiei, săvârşindu-se imediat înaintea acesteia (dar se poate face şi aparte, cu mult mai înainte).
Logodna binecuvântată de Biserică are o deosebită valoare prin legatura ei cu căsătoria, cu Sfânta Taină a Nunţii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice învoială omenească.

Partea cea mai de seamă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilor e către preot şi apoi schimbarea acestor inele de către naşi.

http://tainacasatoriei.files.wordpre....thumbnail.jpg
din “Mântuirea în viaţa de familie “
Sfantul Teofan Zavoratul
Cartea Ortodoxă 2004
[COLOR=#0000ff]CAPITOLUL ÎNTÂI - CĂSĂTORIA[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]HOTĂRÂREA DE A INTRA ÎN CĂSNICIE[/COLOR]
Vă tot faceţi planuri… Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie ? ! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-1 lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu. Visările despre căsătorie pot aprinde simţurile, iar planurile sunt deocamdată de prisos în această privinţă… Ele nu pot decât să tulbure fără folos sufletul… rugaţi-vă aşa: „Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc”… Binecuvântează-ne, Doamne. Mântuiţi-vă!
[COLOR=#ff0000]ALEGEREA SOŢIEI[/COLOR]
Cu rugăciune şi cu post să se purceadă la alegerea soţiei.
[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ CĂTRE O VIITOARE SOACRA[/COLOR]
Milostivirea lui Dumnezeu să fie cu tine! întrebi despre căsătoria fiului. Dumnezeu binecuvântează ! El îşi iubeşte mireasa şi ea, pe cât se vede, îl iubeşte la rândul său. în asta şi stă tăria legăturii căsniciei. Tu spui: „Nouă nu ne place”, însă nu voi, ci el are de trăit cu soţia. Dacă lui îi place, ce treabă aveţi voi ? Si părinţii trebuie să se bucure de o asemenea însoţire, fiindcă se vede că este bună. Te gândeşti că fiul nu o să te ajute. Să ştii că asta nu depinde de căsnicie. Dacă este om bun, o să te ajute, oriunde ar trăi, iar dacă nu e bun, ce poţi să-i faci ?
Dacă într-un lucru atât de însemnat tu, ca mamă, ai să faci după inima fiului, toată viaţa lui o să-şi amintească si o să-ţi răsplătească aju-tându-te după putere.
Aşa că nu văd nimic rău în această căsătorie.
Dumnezeu binecuvântează!
[COLOR=#ff0000]CĂTRE O FATĂ CE URMEAZĂ SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ[/COLOR]
Domnul să vă binecuvânteze pentru a începe felul de viaţă pe care dintotdeauna 1-aţi văzut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastră. Iată, Domnul vă împlineşte dorinţa inimii. Căsătoria are o mulţime de mângâieri, dar e şi însoţită de numeroase griji şi necazuri, deosebit de adânci câteodată. Să vă gândiţi la asta, încât atunci când vă veţi lovi de aşa ceva să nu fiţi luată pe neaşteptate. Acum sunteţi doi. în doi bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte - o singură inimă şi un singur drum în viaţă.
Cu privire la hainele de mireasă… în locul Dumneavoastră aş face cum vor ceilalţi, fără să mă gândesc… hainele sunt pentru ceilalţi, nu pentru Dumneavoastră. N-au decât să vă gătească aşa cum vor. Fericire deplină vă doresc!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan
[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ PENTRU O FECIOARĂ[/COLOR]
Mântuieşte-o, Doamne, pe „Negruţa”. Este în plină tinereţe, trebuinţele sufletului şi trupului ei sunt în mişcare plină de vioiciune. Câtă luare-aminte îi trebuie! însă aproape este Domnul, aproape este îngerul păzitor şi Acoperământul Maicii Domnului. Să se roage cu suspine, şi va fi ca o oiţă într-un staul trainic - iar rugăciunea mamei să-i fie ca un acoperământ sau ca o adum-brire ce încălzeşte sufletul.
[COLOR=#ff0000]CĂTRE MAMA UNEI TINERE MIRESE[/COLOR]
Domnul să binecuvânteze pe proaspeţii Dumneavoastră însurăţei cu unire tare - nu numai după aplecările fireşti, ci şi după lucrarea harului. Deplină fericire le doresc, aşa încât să aveţi mângâiere de la ei în toate zilele vieţii voastre. Vă biruie tristeţea. Nu-i nimic de mirare. Aceste simţăminte de mamă sunt fireşti. O să treacă. Dati-le tinerilor poruncă să scrie mai des, şi va fi ca şi cum vă veţi vedea cu ei. Pe lângă asta, Domnul este aproape. Lui să îi spuneţi necazurile Dumneavoastră, şi El vă va trimite mângâiere îmbelşugată.
Să plângeţi puţin într-un colţ, şi o să vă uşuraţi, iar prin gândul la fericirea ce va să fie vă veţi putea întări.
[COLOR=#ff0000]
UNEI PROASPĂT-CĂSĂTORITE[/COLOR]
Domnul să binecuvânteze petrecerea Dumneavoastră în noua casă, începutul vieţii Dumneavoastră de familie! Puneţi acest început cu frica lui Dumnezeu şi să vă duceţi viaţa întru slava Lui, şi totul va merge bine. Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere” şi clădire de castele în văzduh.
Să aveţi pace între voi, şi cu toţi împreună-locuitorii voştri, şi cu vecinii, şi puţină îndestulare, şi vă va fi îndeajuns. Apostolul scrie: Având hrană si îmbrăcăminte, cu acestea mulţumiţi să fim (l Tim. 6, 8).
Domnul să vă binecuvânteze!
Vă doresc tuturor toate cele bune. Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan
[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ CĂTRE SOŢII CARE NU AU COPII[/COLOR]
Să aveţi binecuvântarea lui Dumnezeu!
Fireşte că este supărător pentru voi că n-aveţi copii, dar trebuie să lăsaţi lucrul acesta în voia lui Dumnezeu şi să vă supuneţi Lui. Poate că va veni sorocul şi veţi avea copii.
[COLOR=#ff0000]ALTE POVEŢE CĂTRE SOŢI[/COLOR]
E bine că soţul vă iubeşte. Şi Dumneavoastră vă iubiţi soţul… Acesta este raiul vostru. Zidul îngrăditor al acestui rai este încrederea dintre voi. S-o păziţi ca pe lumina ochilor, şi fericirea voastră nu se va clătina.
Pururea mă rog pentru voi, pomenindu-vă pe voi şi pe ai voştri în rugăciunea mea.
Domnul să vă rânduiască viaţa în aşa fel ca o dată cu ea să se zidească şi mântuirea sufletului.
Mila lui Dumnezeu să fie cu voi!
Buna mea „Albişoară”! Domnul să vă întărească ! Rugaţi-vă amândoi! Domnul este întotdeauna Ajutător bunelor hotărâri şi planuri. Şi aici va ajuta. Sunt sigur că soţul tău, după ce a păţit-o, se va feri de acum înainte, mai ales la început. Nu strică totuşi să-i aminteşti că sminteala va apărea iar, căutând să-1 atragă. Are vrăjmaşul grijă să le pună pe toate la cale. Ca atare, când vine ispita, să-şi amintească chiar de la început că acolo este ascuns vrăjmaşul şi cu lucruri vrăjmăşeşti îl îmbie: ca atare, să i-o taie cu mânie şi să se întoarcă îndată spre Dumnezeu. Şi totul se va sfârşi cu bine. Aceasta e metoda principală împotriva tuturor ispitelor. Mai mult nu vă mai spun, numai să vă amintiţi la nevoie cele de mai sus.
Domnul să te binecuvânteze pe tine şi pe soţul tău.
Al vostru voitor de bine,
Episcopul Teofan
Mila lui Dumnezeu fie cu voi, robii lui Dumnezeu Dimitrie şi Evdochia!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi poruncile Lui pli-niţi-le, fiindcă în aceasta stă mântuirea. Iubiţi biserica. Rămâneţi în bună înţelegere cu toţi. Nu uitaţi să faceţi milostenie după putere. Răbdaţi ce vă va trimite Dumnezeu să răbdaţi. Mântuiţi-vă!
[COLOR=#ff0000]ÎNSEMNĂTATEA VIEŢII ÎN CĂSNICIE PENTRU LUCRAREA MÂNTUIRII[/COLOR]
Căsnicia nu închide uşa către împărăţia Cerurilor şi poate să nu împiedice nici desăvârşirea în duh. Problema nu stă în rânduielile vieţii dinafară, ci în aşezările sufleteşti, în simţămintele şi năzuinţele lăuntrice. Pe acestea să vă grăbiţi a le sădi aşa cum trebuie în inimă. Citiţi Evanghelia şi Apostolul, vedeţi ce aşezare sufletească trebuie să aibă creştinul şi îngrijiti-vă s-o dobândiţi, încetul cu încetul, vor veni toate cele de cuviinţă şi se vor aşeza la locul lor. Lucrul de căpetenie e rugăciunea. Ea este barometrul vieţii duhovniceşti. Trebuie să fim neîncetat cu Domnul, căci fără El nu vom avea nici o reuşită.
[COLOR=#ff0000]MÂNTUIREA PE CALEA VIEŢII DE FAMILIE[/COLOR]
Mântuirea celui ce duce viaţă de familie stă în virtuţile de familist. Problema nu este să facem totul la modul nemaipomenit, ci să facem tot ce ţine de noi. Dacă vom reuşi asta, n-avem de ce să ne chinuim cu gândurile. Sigur, nu trebuie nici să ne lăsăm pe tânjeală, dar nu trebuie nici să ne chinuim, ci să ne încredinţăm cu totul în voia Domnului.
Puteţi primi tunderea în taină, dar aşteptaţi. La desăvârşire se poate ajunge şi pe calea vieţii de familie. Totul este să stingem şi să dezrădăcinăm patimile. Spre asta să vă întoarceţi toată luarea-aminte.
[COLOR=#ff0000][/COLOR]

[COLOR=#ff0000]
DESPRE CĂSĂTORIE ŞI NECĂSĂTORIRE[/COLOR]
Pe frumoasa N. N. unul o sfătuieşte să părăsească lumea, să fugă de dragostea lumească, iar altul o sfătuieşte să se mărite. Cel ce a dat primul sfat nu 1-a întemeiat pe nimic, în vreme ce al doilea se sprijină pe ideea că „lume” de „lume” se deosebeşte: de una trebuie să fugi, iar de cealaltă poţi să nu fugi; „există îndatoriri lumeşti păcătoase şi îndatoriri lumeşti sfinte. Dragostea dintre soţi este dragoste binecuvântată de Dumnezeu. Şi atunci, de ce să abatem fata de la ea? într-adevăr, trebuie să facem deosebire între «lume» şi «lume». Scriptura spune: nu iubiţi lumea, dar tot ea spune: a iubit Dumnezeu lume.Ce a iubit Dumnezeu, şi omul este dator să iubească. Trebuie să avem dreaptă socotinţă în toate !”
Îmi cereţi părerea cu privire la acest sfat. Iată: în spusele: nu iubiţi lumea, cuvântul lume înseamnă cu totul altceva decât în spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea, în acestea din urmă, prin lume se înţelege neamul omenesc pierit, care era totuşi iubit de Dumnezeu. Ca atare, Dumnezeu a şi hotărât să îl mântuiască, dând pentru el pe Fiul Său Cel Unul-Născut. Iar în primul caz este vorba, fireşte, de acea parte a neamului omenesc care de Dumnezeu nu vrea să ştie şi de cele ce îi plac Lui nu se îngrijeşte; singura grijă este să-şi facă propriul plac prin satisfacerea patimilor pe care le au, de moarte nu îşi amintesc şi la viaţa viitoare nu se gândesc. Către această lume, Dumnezeu nu binevoieşte, ci îşi întoarce faţa de la ea, nu o iubeşte şi a poruncit oamenilor să nu iubească felul ei de a fi. Aşadar, din spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea nu urmează că şi noi suntem datori să iubim lumea fără nici un fel de limite, ci fără acea lume pe care n-o iubeşte Dumnezeu şi de care ne porunceşte să fugim -căci dacă o iubim pe aceea, pe Dumnezeu nu-L putem iubi şi sufletul nu ni-1 putem mântui.
Spun acestea din pricina concluziei că întrucât Dumnezeu a iubit lumea, şi noi „trebuie” s-o iubim… Acum trec la neînţelegerea dintre sfătuitorii despre care era vorba la început. Acolo problema era: trebuie să se căsătorească fecioara sau nu ? De obicei ea este ridicată de către cei care se îngrijesc de mântuirea sufletului şi vor să-şi rânduiască un fel de viaţă care să ajute mai mult în lucrarea mântuirii.
Problema aceasta a luat naştere încă din vremurile apostolice. Fecioarele care ajungeau la vârsta măritişului şi simţeau în sine dorinţa de a fi doar cu Domnul îşi arătau neplăcerea faţă de ideea căsătoriei. Părinţii, nepricepându-se să dea o rezolvare, i-au scris sfântului Pavel (din Corint la Efes), întrebându-1 ce să facă cu fiicele lor. Răspunsul e cuprins în capitolul al şaptelea din prima Epistolă către Corinteni. Esenţa lui este aceasta: nu este păcat măritişul, dar mai bună este necăsătorirea, fiindcă în acest din urmă caz fecioara are deplină libertate să facă pe placul lui Dumnezeu, pe când în cel dintâi sunt multe piedici. Apostolul arată piedicile care sunt de neocolit în căsnicie, dar esenţial este aici faptul că luând asupră-ţi îndatoririle vieţii de familie este aproape cu neputinţă să scapi de atingerea cu lucrurile acelei lumi pe care o urăşte Dumnezeu şi pe care ne-a poruncit să n-o iubim.
În aceasta se ascunde pierzarea. Aşadar, cei care abat de la căsnicie fecioarele (dacă acestea pot cuprinde viaţa în celibat) le fac un bine.
[COLOR=#ff0000]DESPRE ÎNDATORIRILE TINERILOR SOŢI[/COLOR] Mila lui Dumnezeu fie cu tine!
Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat.
Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească…
Bagă bine de seamă: de acum înainte sunteţi începătorii de neam ai unei generaţii noi. Trebuie să faceţi aşa încât să lăsaţi copiilor nu numai moştenire (avere), ci în primul rând trup sănătos şi suflet puternic. Domnul să vă dea binecuvântare.
Sunt bucuros că s-a săvârşit, în fine, căsătoria ta. Domnul să îţi dea binecuvântare! Mă rog întotdeauna ca Domnul să te ajute în toate… Bine faci că stai mult pe acasă. Este rău când cineva nu află fericire în familie. Dacă tu o afli, dă mulţumită Domnului. Străduieşte-te însă ca lucrurile să stea mereu aşa. Această artă stă în a începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nunţăj învaţă cum să trăieşti: asta-i înţelepciune mare… Să ştii că frica lui Dumnezeu îl învaţă pe om toate cele de trebuinţă.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine!
Păziţi împreună dragostea voastră. Aici este izvorul vieţii de familie fericite. Acest izvor trebuie păzit însă ca să nu se astupe cu gunoaie. Domnul să te mântuiască.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine şi cu Varvara ta! lubiţi-vă şi trăiţi lăudând pe Dumnezeu şi proslăvindu-1 prin viaţa voastră îmbunătăţită.

[COLOR=#ff0000]DESPRE ATRACŢIA TRUPEASCĂ DINTRE BĂRBAT SI FEMEIE[/COLOR]
În ce priveşte faptul că aţi fost atrasă trupeşte de către un bărbat, mă alătur părerii Dumneavoastră de rău. Oricum, a trecut, slavă Domnului ! Acum trebuie să vă pregătiţi pentru viitor. Binevoiţi a face astfel: îndată ce se profilează la orizont o întâlnire cu un bărbat atrăgător, pune-ţi-vă inima la colţ si n-o lăsaţi să iasă, ţinân-du-vă simţămintele în frâu.
Atracţia bărbatului faţă de femeie şi a femeii faţă de bărbat este firească, însă ea poate fi ţinută totdeauna între anumite graniţe, unde nu poate clătina bunele hotărâri ale voinţei. Dacă vă veţi pregăti din vreme pentru întâlnirile de acest fel, simţămintele acestea nu vă vor covârşi. Dacă veţi exersa, veţi ajunge să întâmpinaţi orice bărbat, oricât ar fi el de frumos, ca şi cum nu ar fi bărbat, căci, potrivit Apostolului, în Domnul Mântuitorul nu e nici parte bărbătească, nici femeiască. Rugaţi-vă şi osteniţi-vă pentru asta, şi Dumnezeu vă va binecuvânta osteneala.
[COLOR=#ff0000]DESPRE VINDECAREA DE DRAGOSTEA FĂRĂ SPERANŢĂ[/COLOR]
Leon (un oarecare ofiţer - n. rea. ruse) s-a îndrăgostit, dragostea s-a dovedit a fi fără speranţă, şi el se chinuie. Poftim leu!!! Şi încă nu leu simplu, ci leu ofiţeresc! Altora le comandă: „La drea-a-a-pta!”, iar el trage la stânga. Sieşi ar trebui să îşi comande: „La drea-a-a-pta!” Şi marş-marş… Ce rost are o astfel de purtare ? Dacă ar fi fost vreo nădejde, era logic să mai aştepte, dar dacă n-are ce aştepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrăjmaşul şi o aţâţă.
Patima orbeşte, iar vrăjmaşul bagă în ceaţă. Şi se chinuie omul, şi stai de te minunezi că-i place să se chinuie şi nu vrea să se depărteze de chinul său. Asta nu are nici o noimă. Omul trebuie să comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, că te fac zob!”, iar apoi să înceteze a se mai gândi la „ea”… Să arunce cât mai departe tot ce îi aminteşte de „ea”, să caute pete în soarele mân-dreţii „ei” si să se uite mai mult la acestea. Iată o apică destul de rece pentru răcorirea inimii, mai ales dacă lipsa de speranţe a dragostei tine de simţămintele fetei. Va trece suferinţa; o să mai vină câteodată, însă nu foarte arzătoare. Eu aveam douăzeci de ani când am trecut prin asta. Mi-am dat poruncă… şi a trecut. Au mai fost crize, dar am răbdat, fiindcă aveam în vedere un alt ţel. Bine este pentru cel ce suferă de această boală să aibă ceva de făcut. Dacă nu are, să-şi găsească.
Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi şi toate lucrurile voastre.
[COLOR=#ff0000]DESPRE PRIVITUL LA FEMEI[/COLOR]
Nu ştiu dacă este sfârşit ispitelor ce vin de la vederea şi ascultarea femeilor. Atracţia faţă de femei ne este pusă în fire. Ca atare, cred că dacă nu-ţi vine să vomiţi când vezi femei, ci se întâmplă chiar pe dos, încă nu e nici un păcat… Păcatul începe de la poftite - iar de poftire se poate fugi întotdeauna. Fireşte, este mai bine să nu vezi femei şi să nu stai de vorbă cu ele, dar nu se poate. Prin urmare, este nevoie de răbdare, de trezvie, de pază a inimii şi de luptă cu sine. Domnul este aproape! Cuviosul loan Colov spune: „Când se apropie fiara, mă sui în copac”. La Domnul trebuie să scăpăm…
[COLOR=#ff0000]
SFAT CĂTRE CINEVA
CARE ÎNTREŢINE O LEGĂTURĂ EXTRACONJUCALĂ[/COLOR]
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Vrăjmaşul şi inima vicleană, iubitoare de păcat, tot încearcă să tragă oamenii de partea lor. Harul lui Dumnezeu ajută celui ce se păzeşte, iar pe cel ce se aruncă în foc îl lasă să ardă. Dumneavoastră trebuie să încetaţi a vă mai vedea cu „ea” şi a vă mai apropia de „ea”, mai ales când sunteţi singuri, dacă vreţi să scăpaţi de păcat. De câte ori nu v-aţi spus: „Nu o să mai fac”, si aţi tot făcut-o… Trebuie să vă ruşinaţi faţă de propria persoană şi să vă arătaţi nu uşuratic în cuvinte, nu uşuratic în gânduri, ci credincios Domnului.
Binevoiţi a vă pune lege să fiţi neclintit înaintea feţei Domnului. Trebuie să aveţi oarecare grosolănie atât faţă de sine cât şi fată de „ea”… şi dorinţa neînduplecată a o depărta de Dumneavoastră. Fără asta nici o încercare nu are rost.
Cu privire la intrarea în armată, vedeţi şi singur… Oricum, după mintea mea, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Veţi avea treabă de făcut, în timp ce acum nelucrarea vă învaţă la rele şi la răsfăţuri de tot felul. Eu cred că nici nu osândiţi imboldurile rele care se nasc în Dumneavoastră, ci cum apar, cum vă plecaţi lor. Vrăjmaşul vă trage la păcat ca de sfoară. Păcatul dinafară urmează pârguirii lăuntrice a poftelor şi a plecării voinţei către el… Trebuie totdeauna să înhăţaţi gândul dintâi şi să-1 goniţi, nelăsându-1 să treacă. Asta nu este deloc greu dacă veţi avea dorinţa de a vă păzi curat de păcat.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!
Acum mi-am amintit că aici, în mănăstire, era cineva din neam de aristocraţi… era luptat de patima curviei. Ca atare, ţinea sub pernă o cravaşa, şi îndată ce trupul începea să-1 tulbure se plesnea fără milă cu cravaşa… Până la urmă şi-a smerit trupul. Ia încercaţi.

Sfantul Ioan Gura de Aur :"Copiii sunt marele nostru depozit bancar ca si parinti. Sa avem grija deci de ei si sa facem totul ca nu cumva cel viclean sa ne rapeasca pe noi insine. Acum insa noi facem totul invers. Pentru ca sa fie bun campul, facem totul si purtam de grija ca sa-l predam unui om de incredere : cautam un om sa mane catarii si un carutas, apoi un contabil priceput.Dar pentru ce este cel mai de pret decat toate, adica şa cautam pe cineva care ar putea sa se ocupe de instruirea fiului nostru, nu ne ingrijim deloc. Chiar daca terenul este mai de pret decat alte lucruri, toate celelalte se vor realiza daca mai intai se va purta grija de educatia tanarului. Pentru pamanturile copiilor ne ingrijim, insa pentru aceasta deloc. Vezi nerozia ? Exerseaza sufletul copîlului , si celelalte vor urma; cand sufletul copilului nu e virtuos, la nimic nu-i foloseste sa aiba pamanturi, in schimb, cand acesta este antrenat, atunci nu exista nici o paguba de saracie . "

Cum se explica atunci sfintii care au crescut din parinti pagani/pacatosi/etc?

Harul Lui Dumnezeu noessia. Harul Lui Dumnezeu. Citeste viata Sfantului Fanurie (spre exemplu) si vei intelege.
Dar ceea ce PUTEM noi face... sa facem! Sa NU asteptam toate la Hristos. Sa ne putem infatisa la judecata spunand: Doamne eu am facut tot ce a tinut de mine acum ajuta-ma TU!