Exista viata dupa moarte?
 

De curand am avut un mare necaz, mi-a murit mama. Sunt mahnit ca nu o visez... As fi vrut sa stiu ce se intampla dupa moarte.
Multumesc mult tuturor!

Doamne Ajuta!

laurentiu

exista...cum sa nu ...dovada vie...e exemplul mantuitorului.....e prea fain acolo unde e...poate o sa iti de semne....ricum suntem nemuritori....exista si viata dupa moarte...nu trebuie sa ne temem...fiindca o sa ne vedem...

Multumesc
 

Eu cred ca Invierea Mantuitorului nostru este o minune, asa cum a fost si nasterea Acestuia. Oare pentru noi toti ceilalti, exista inviere?

Mantuitorul a murit si a inviat tocmai pt. a arata intregii lumi ce urmeaza a se intampla cu noi la a doua venire a Sa.Nu trebuie sa o visezi pe mama ta ca sa crezi ca exista viata de dupa moarte ci trebuie sa crezi in Mantuitorul Hristos care prin faptele sale ne-a asigurat de cele ce urmeaza.(Inviarea ce de obste )Moartea este o trecere din aceasta lume materiala catre cea spirituala, asa ca daca ii intelegem adevaratul sens nu mai suntem speriati de ea si putem-asa cum au facut toti sfintii-sa ne bucuram in fata ei.Imi pare rau pt. pierderea ta dar ecest lucru trebuie sa te intareasca sa te faca sa i intelegi rostul...si gandeste te ca( nu-ti cunosc situatia din familie asa ca nu mi-o lua in nume de rau) aceste suparari pot sa mai apara in vita ta. Tu trebuie sa te inarmezi cu credinta ca Dumnezeu ne iubeste si tot ce face pt. noi si pentru mantiurea noastra face.Toti suntem datori cu o moarte!!!!!

Si viata noastra este o minune! Nu trebuie sa ne temem.Suntem crestini , cunoastem viata Mantuitorului nostru, Sfintele Evanghelii, vietile sfintilor?Daca da, atunci dece sa ne temem?Mantuitorul Hristos ne spune: "...Eu am invins..."Prin credinta si noi vom invinge moartea si ne vom intalni cu cei dragi plecati in vesnicie in Imparatia cereasca.Moartea face parte din viata noastra de pe pamant.

Cu noi este Dumnezeu !

MULTUMESC PENTRU GANDURILE FRUMOASE SI PENTRU INCURAJARILE DUMNEAVOASTRA.
Este posibil sa nu o visez pentru ca este suparata pe mine?

Oare voi reusi sa fiu eu atat de credincios incat, acolo, sa o intalnesc? Ma indoiesc! Probabil de asta nu o visez! Toate au un sens pe lumea asta, la orice pas avem semne...doar ca trebuie sa le intelegem.

Nu se poate pune problema de suparare...un parinte nu poate sta suparat pe copii lui( daca esti parinte intelegi....daca nu... vei intelege cand o sa ai copii )Tatal meu a murit acum 2 ani si nu l am visat niciodata...asta nu inseamna ca e suparat pe mine.:68:
In ceea ce priveste credinta ta....faptul ca ai intrat pe acest forum inseamna ca nu esti ateu :67:.trebuie doar sa continui sa-ti intaresti credinta, nadejdea si dragostea."Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu"
Sunt sigur ca in timp vei gasi raspunsurile pe care le cauti( Nu sapa foarte mult ca sa nu te pierzi in curiozitati )

Multumesc pentru sfaturile intelepte! Sunt pe acest forum pentru ca iubesc credinta Ortodoxa, dar asta nu este suficient. Ar trebui ca in fiecare zi a existentei mele, la fiecare pas pe care il fac, sa ma gandesc la Dumnezeu care m-A Creat. Nu fac asta ... iar asta nu este credinta...este doar lauda... :(

iar lauda este pacat

Am incercat sa traiesc in curatenie si umilinta, sa ma gandesc in fiecare clipa la Dumnezeu...Pot sa va spun ce s-a intamplat atunci? Am avut cea mai fericita perioada din viata mea...Imi revin in minte, de multe ori, acele clipe de curatenie si simt ca acele clipe au fost cu adevarat fericite...

fiecare pas pe care reusesti sa-l faci il faci pt. ca vrea Dumnezeu...nu ca vrei tu.."Nimic fara Dumnezeu"....lauda este atunci cat vorbesti despre faptele tale bune...in gura mare!!! tu doar mergi, taci....si poarta-L pe El in inima ta...iar restul vor veni de la sine...!!(sa sti ca smerenia este o sabie cu 2 taisuri )

Daca eu, un pacatos, am simtit aceste lucruri...atunci cu siguranta inteleg fericirea unui preot Ortodox, ferice de ei!

Care ar fi cel de-al doi-lea tais al smereniei?

da...pot spune ca si eu am trecut si trec prin ce spui tu....imi aduc aminte de clipele cand il simteam pe Dumnezeu ffffoarte aproape...dar de multe ori simt acea chemare launtrica care-mi zice sa ma intorc de unde am plecat...dar in acelasi timp stiu ca nu am fost si nu voi fi niciodata singur!!ca toti oamenii....avem ratacirile noastre...dar ce este foarte important e ca Dumnezeu ne ingaduie, nu ne pierde pt. ca vrea sa ne castige.Ce trebuie sa facem noi e sa ne gandim ca timpul trece, sa nu mai amanam mantuirea pe maine, ca maine poate nu mai santem si din pacate mantuirea o putem atinge numai in aceasta viata ...zi rugaciunea: "Doamne iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa"....sa o zici mereu si oriunde.....sa vezi ca de roade....

al doile taisi?.....este fatarnicia ascunsa...(o mandrie care-ti te duce la gandul ca tu esti cel mai bun, cel mai credincios.......am patit-o!!:22:)

Multumesc mult pentru sfat!
Poate acum, cand nu mai traiesc ca atunci, cu pacate si rautati...este un moment in care Dumnezeu imi arata cat de gol sunt...Nu stiu? ori incerc eu sa-mi spun ca este bine ca se intampla si asa...

Nu am incercat acest gand atunci...sper ca nu m-am pacalit singur!

Rectific! m-am exprima gresit!
Poate acum, cand nu mai traiesc ca atunci, ci cu pacate si rautati...este un moment in care Dumnezeu imi arata cat de gol sunt...Nu stiu? ori incerc eu sa-mi spun ca este bine ca se intampla si asa...

analizeaza-ti greselile,cerceteaza-te, du-te la duhovnic, descarca-te de pacate si vei simti o mare eliberare....parca respiri mai usor dupa spovedanie....iar apoi incerci sa nu mai gresesti.Nadejdea este una din cele trei mari virtuti teologice!!! Bucura-te ca esti viu si ca ai timp sa te indrepti....!!!! Bafta multa...o sa reusesti...nu dispera!!!!

Multumesc mult! Sper asa sa fie! Doamne Ajuta!

Condoleante Ichim..

Eu uneori imi zic ca e mai bine sa murim toti odata ,toata planeta ,toata vietuirea decat pe rand..

Cand a sosit mobilizarea pentru razboiul din 1916, un barbat a avut intr-o noapte un vis in care a venit la el un tanar (inger) care i-a spus: ,,T u ai sa mergi pe front si nu ai sa te mai intorci acasa. Spune-i sotiei tale sa nu se mai casatoreasca si sa-ti faca cele trebuincioase pentru sufletul tau si al ei.’’ Apoi tanarul a plecat, iar el desteptandu-se din somn, i-a spus sotiei sale ce vazuse.
Si chiar asa s-a intamplat pentru ca a fost luat pe front iar nu dupa mult timp, s-a intors un soldat de acolo care i-a adus sotiei inelul si ceasul, spunandu-i ca chiar el l-a ingropat. Ea cand a auzit si a vazut si inelul lui, a lesinat deodata ca tinea foarte mult la el. A stat vreo doua zile tulburata caci de durere nu stia ce ar putea face.
Dupa aceea s-a recules si a inceput sa faca milostenie, gandind ca sufletul lui sa fie la bine pentru ca ei erau oameni tineri si abia traisera impreuna vreo patru ani, avand impreuna doi copilasi.
Si a inceput a vinde din lucrurile pe care le avea. A vandut masina de treierat, trasura cu cai si mai multe lucruri mari, de valoare pe care le avea pe langa casa, caci ei fusesera oameni instariti si gospodari. Iar cu banii cumpara cu carul zilnic paine si haine pe care le impartea la saraci. Ii ajuta pe bolnavi, cumpara icoane foarte multe si de valoare si le dadea de pomana mai ales acolo unde nu aveau, iar sarindarele si parastasele mergeau continuu. Viata ei s-a schimbat cu totul. Se imbraca numai in negru si petrecea numai in post si rugaciune, mergand des la biserica si umbland din sat in sat, ii invata pe oameni despre credinta in Dumnezeu.
A umblat asa un an de zile, venind din cand in cand acasa unde statea cateva zile cu copii si cu socrul ei care era batran, iar in aceste zile petrecea mai mult in camera ei pe care si-o umpluse cu icoane, intre care avea si o icoana cu chipul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil carora se ruga cu lacrimi adeseori ca sa-i arate unde se afla sotul ei si unde sunt milosteniile pe care le facea.
Intr-o zi, a venit acasa dupa mai mult timp in care fusese plecata departe. Cum a ajuns acasa, s-a dus in camera ei si punanadu-se in genuchi in fata icoanei Sfintilor Arhangheli, zicea in gand: ,,Doamne, aici in lume cand este frig, ne ducem la caldura, cand este cald, ne ducem la umbra, bem, mancam si facem ce vrem ca suntem liberi, dar ce vom face cand se va desparti sufletul de trup ca nu mai este vointa noastra?’’ Si a inceput a plange si a se ruga.
Si tanguindu-se ea, deodata ii apare Sfantul Arhanghel Mihail in mare lumina, cu sabie de foc in mana, zicandu-i: ,,Haide sa-ti arat ce doresti!’’ Si invartind sabia de foc din care sarea scantei pe la gura ei, s-a dezlipit sufletul de trup si a cazut moarta. Unul din copilasi care avea vreo patru ani cand a vazut-o pe moarta, s-a dus si a chemat pe bunicul lui: ,,Haide ca mama doarme si nu vrea sa se scoale.’’ Acesta vazand ca intradevar e moarta, a chemat vecinii. Femeile au scaldat-o, au imbracat-o cu haine de inmormantare si au pus-o in cosciug. S-a tras clopotele la trei biserici, unde a facut ea milostenie. Lumea a priveghiat trei zile si trei nopti si toti se mirau cum a murit asa de repede.
A treia zi, cand preotii slujeau si neamurile ridicau coliva sa-i cante ,,vesnica pomenire’’, ea s-a ridicat si a sarit din cosciug in mijlocul casei, s-a asezat pe marginea patului, uitandu-se in toate partile. Cand au vazut asta, preotii si lumea au fugit cum au putut, ingramadindu-se la usa, iar de frica au cautat prin curte ciomege sau topoare si stateau uitandu-se speriati la cine se repede moarta ca sa-l omoare, toti crezand ca s-a prefacut in strigoi, cum zice lumea, si trebuie sa faca la cineva rau. Dar vazand ca nu se intampla nimic, s-au apropiat cativa barbati de fereastra, sa vada ce face. Cand s-au uitat pe fereastra, au vazut-o ca se lupta sa scoata sicriul afara, dar nu putea deoarece era foarte slabita si obosita ca de la drum lung. Atunci oamenii au intrebat-o: ,,Ce faci, Stanico’’, ca acesta ii era numele. Ea le-a raspuns cu glas stins: ,,Nu stiu ce-au facut aici. Cred ca a murit sotul meu ca vad un cosiug. Eu acum am venit de departe si sunt tare obosita. Dar oamenii i-au zis:
-Acela e sicriul tau, Stanico, si ai fost tu in el.
-Eu nu stiu ca am fost in el, dar daca ziceti voi, asa sa fie. Eu de trei zile umblu prin locuri necunoscute si nemaivazute de ochii omului pamantean si multe am sa va spun din cele ce am vazut, dar nu pot, dupa cum vedeti, ca sunt tare slabita si nu mai pot vorbi. Veniti maine la ora 9 dimineata si va voi spune ce-am vazut si mi s-o poruncit sa va spun. A doua zi dimineata a inceput lumea sa vine la casa ei, in urma zvonului adunanadu-se o multime de popor. Au venit preotii, jandarmii, primarul satului si din toate treptele conducerii de acolo si asteptau cu nerabdare si curiozitate sa auda ce are de spus Stanica din ce a vazut pe lumea cealalta.
Pe la 9 dimineata, dupa cum spusese, a iesit din casa palida si slabita ca o moarta, imbracata in negru. S-a suit pe o masa ca sa o poata vedea toata lumea, s-a facut liniste, si-a facut semnul Sfintei Cruci si a inceput a vorbi cu glas tare neputincios zicand:
-Oameni buni, venind din drumurile mele, dupa cum stiti, am intrat in camera mea de rugaciune si m-am rugat in genuchi Sfantului Arhanghel Mihail sa-mi arate unde este sotul meu si milosteniile la ce-au folosit. Si rugandu-ma, mi-a aparut Sfantul Mihail intrupat viu si luminat, iar pe el era o panza subtire si in mana tinea o sabie de foc pe care invartind-o pe la gura mea, mi-a scos sufletul din trup si mi-a zis:
-Vino sa-ti arat ce mi-ai cerut!
Si m-a luat Sfantul Mihail si am zburat prin sat, trecand in drum pe la primarie pana am iesit in camp, si am zburat in sus spre rasarit. Si tot mergand in sus, am dat de o casa mica pe care scria sus cu litere de pacura: Vama I. Iar eu am inceput a tremura de frica atunci cand am vazut ca m-au inconjurat o multime de harapi negri care atat de urati erau inacat de ar fi fost cu putinta sa mai mor odata, muream de frica. Erau unii cu cate o limba de trei coti care le atarnau de pamant ca la cainii turbati si-mi promiteau fel de fel de chinuri ingrozitoare si au inceput a trage de mine zicandu-mi:
-Femeie, unde mergi si unde-ti sunt actele tale? Iar eu tremurand am zis Sfantului Mihail:
-Sfinte Mihaile, de ce nu mi-ai spus, ca am trecut pe la primarie si sa fi scos si eu actele? Iar Sfantul Mihail a scos sabia si le-a zis:
-Aceasta femeie nu are nevoie de acte pentru ca va trece inapoi. Si asa am plecat zburand inainte si intalnind alte 23 de casute de acelea unde aveau scris la fiecare deasupra pana la vama a 24-a. Si la fel ma inconjurau diavolii si ma intrebau de faptele mele si noi tot mergem inainte. Si atatia ieseau din casutele acelea de credeam ca izvorasc si eu l-am intrebat pe Sfantul Mihail de unde au iesit atat de multi deoarece casa era mica. Iar Sfantul Mihail mi-a zis:
-Nu te mira, ca dedesupt este iadul si prin aceste casute care sunt ca niste rasuflatori, ies ei. Mergand mai departe cu Sfantul Mihail pe aceasta cale trista pe care era numai pacura si smoala, mi-a zis Sfantul Mihail sa calc pe urmele lui ca nu cumva sa cad in locurile acelea de unde alunec in iad. Am mers cu mare grija pana am scapat de acolo si am ajuns intr-un camp mare cat vezi cu ochii. Pe el erau niste uriasi imbracati cu par negru ca pacura si stateau cu fata in sus si cu mainile intinse, iar in loc de degete aveau gheare ca de vultur. Iar stomacul lor era in forma de ceaun mare si intr-insul erau tot felul de spurcaciuni: caini si pisici putrezi, viermi mari si multe necuratii din care mancau multi oameni si femei, avand toti cate o lingura si tipand, mancau acolo. Unii mancau intruna, altii mai rar, altii gustau din cand in cand si toti tipau de ti-era mai mare mila sa-i auzi. Aici ne-am oprit si mi-a zis Sfantul Mihail sa mananc si eu dandu-mi si o lingura. Iar eu am inceput a ma ruga de el zicandu-i:
-Sfinte Mihaile, iti dau toata averea mea ce mi-a mai ramas, numai sa nu mananc de aici si sa ma inac cu viermii acestia si sa mor. Dar el mi-a zis:
-Nu te teme, ca nu mori. Pentru ca aici nu mai este moarte. Te ineci si te dezneci si nu mai mori in veci.
-Da, asa este, dar ma spurc Sfinte Mihaile, am zis eu.
-Dar cand mancai in posturi, miercurea si vinerea, nu te spurcai, mi-a zis el? Si cu mare greutate m-a lasat de nu am mancat si mi-a zis:
-Ia aminte, si vezi tot ce-i aici ca tu vei merge inapoi in lume si sa spui ca cei ce nu tin posturile si zilele de post din saptamana, aici se vor munci (chinui). Apoi am plecat mai departe si m-a dus Sfantul Mihail ca sa-mi arate muncile iadului si mi-a aratat unde era soacra-mea. O stiam femeie rea. Aici statea intr-o casa de fier pe un scaun, iar in fata ei era o masa plina cu tot felul de bucate. Ea plangea ca ii era foame iar niste muste mari cat vrabiile atat o intepau ca toata era insangerata. Cand m-a vazut m-a intrebat:

urmarea
-Cum Stanica, si tu ai venit aici? Daca poti sa te intorci acasa, ajuta-ma ca nu mai pot de foame si mustele astea rau ma chinuie si sunt pline de necuratii si murdarie si de le spal mai rau se umple. Soacra-mea avea obiceiul urat ca de cate ori da milostenie, il certa pe sarac si-i zicea vorbe necuviincioase. A plans si m-a rugat s-o scap din locul acela. Mergand mai departe, am dat peste niste inchisori de fier. In ele o multime de oameni cu trupurile goale, iar de sus curgea un foc de smoala si rasina clocotita si-i ardea grozav. Ei fugeau din colt in colt ca sa scape dar in zadar.Si atat se vaitau de tare, ca zbirau ca dobitoacele. Am plans de mila lor si am intrebat pe Sfantul Mihail:
-Acestia, de ce se chinuie asa?
-Acestia sunt crestinii botezati care au luat in ras pe cei care le propovaduiau credinta si care au injurat de lucruri sfinte si au ras de cei care se pocaiesc adica de cei care sunt pe calea credintei si a Bisericii. Asa se chinuiesc in veci si nu are cine sa-i miluiasca la voi pe pamant cu sarindare. Mergand de acolo, am ajuns la un loc intunecat si trist, plin de fum si putoare. O multime de diavoli negri si urati stateau toti cu tigarile in gura, gata sa arunce sufletele care veneau in niste gropi ce erau pline de scuipat si viermi foarte mari unde erau o multime de suflete care se vaitau grozav. Si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestia sunt cei care au fumat tutun si asa se vor chinui in veci. Mergand mai departe, am ajuns intr-o vale plina de flacari si tipete. Din loc in loc apareau niste ziduri prin focul acela si pe ele erau spanzurate femei nenumarate carora le sfartecau sanii niste serpi infricosati de ma lua groaza numai de frica. Pe unele erau cate doi, iar pe altele erau mai multi. Si intreband pe Sfantul Mihail, mi-a zis:
-Acestea sunt cele ce au mancat carne de om, adica acelea care au facut avorturi. Cati copii au avortat, atatia serpi sunt pe ele si asa se vor munci in veci. Mergand mai departe, s-a facut un zid de stanca, dar era asa de inalt ca nu vedeam unde este sfarsitul. Sfantul Mihail ca pe o minge m-a pus pe palma si m-a aruncat pe zid, iar el a zburat.
Acolo, ce sa-mi vada ochii, atata frumusete era ca nu se mai saturau ochii privind si urechile auzind. Dar eu eram goala si ma rusinam asa de mult ca nu mai stiam ce sa fac. Atunci Sfantul mi-a zis:
Ti-ai dat tu vreo haina de pomana? Dar eu nu mi-aduceam aminte sa-mi fi dat ceva pentru mine, nu-mi purtam de grija cat am fost in viata ci numai de sotul meu aveam grija. Si mi-a aratat o multime de haine fiecare cu numele ei zicandu-mi:
-Du-te si cauta si tu o imbracaminte acolo! Si mergand, am gasit o rochie pe care o aruncasem la o saraca ca pe un lucru de nimic. Am luat rochia si m-am imbracat cu ea si mult imi parea bine de dansa.
Erau acolo pomi de tot felul cu flori frumoase si pasarile cantau in alte voci, iarba era moale si ca de aur, mese intinse printre flori, canite cu apa, vin, lapte, farfurii frumoase care aveau numele scris pe ele ale celor ce le dadusera si cu lumanari aprinse. La unele mese, in dreptul vaselor erau oameni care mancau si se veseleau. Unele erau singure si fara oameni si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestea sunt ale celor ce si-au dat in viata si au murit si s-au mantuit si se veselesc de ele, iar la cele singure nu au murit cei care le-au dat, ci sunt inca in viata si ele au venit aici inainte si-i asteapta. Si sa stii ca numai cei ce si-au dat de pomana sau pentru cine au dat de pomana, se indulcesc cu ele, altul nu poate. M-a dus apoi pe o pajiste de o frumusete rara. Acolo erau o multime de soldati imbracati in alb care asteptau pe iarba si se veseleau si canta o muzica dulce de nu te mai puteai satura. Pana sa ajung acolo, vad o livada de pomi de tot felul cu niste roade de o frumusete tare placuta; cirese frumoase mai mari ca la noi,iar pe o poarta scria numele socrului meu. Fiindu-mi sete, mult m-am bucurat ca voi manca si eu din pomii aceia. Dar cand sa ma duc, Sfantul ma opreste si-mi zice:
-Nu te apropia ca nu e al tau. Iar eu i-am zis:
-E a socrului meu.
-Da, dar stii cand il certai si-i ziceai sa inchida gradina, sa nu o mai lase asa deschisa. Socrul meu lasa pe oricine sa-si ia cate fructe vrea. Si nu m-a lasat Sfantul Mihail sa iau nici o fructa si mi-a zis sa dau si eu de pomana ca sa am cand ma voi intoarce aici pe veci. Apoi mi-a zis:
-Hai sa vezi pe sotul tau. Si m-a dus la soldatii aceia pe care ii vazusem de departe in multa veselie si apropiindu-ne noi, se scoala unul de pe iarba unde sedeau si cantau si vine spre noi, iar cand s-a apropiat, eu l-am cunoscut. Era sotul meu dorit. De bucurie, am alergat spre el sa-l imbratisez, dar el mi-a zis:
-Nu te apropia, si in acel moment s-a facut un zid mare intre noi ca un gard de sarma, asa ca nu am putut sa ma apropii. Bucuroasa eu i-am zis:
-Mult mi-a fost dor de tine si am facut asa cum m-ai rugat si nu m-am casatorit. Iar el mi-a zis:
-Stiu toate si le vad. Stiu milosteniile si viata ta pana acum si ma bucur ca m-ai ascultat. Iata, acesti soldati, camarazii mei care sunt in acest loc fericit dar sunt tristi ca sotiile lor s-au casatorit. Eu nu i-am zis ca copii s-au facut marisori, dar el a zis ca si cum mi-ar fi stiut gandul:
-Stiu si chiar ii vad in acest moment cum se joaca. M-am uitat si eu, dar n-am vazut nimic. Apoi mi-a spus ca vede tot ce fcem noi pe pamant.
-Mult as vrea sa raman aici, sa nu-ti mai duc dorul pe pamant, dar el mi-a zis:
-Nu poti sa ramai acum; te duci inapoi in lume si sa faci asa cum ai inceput pana la sfarsit ca mai ai inca de trait pe pamant. Atunci au sunat trambitele si ne-am despartit. El s-a dus unde era mai inainte, iar pe mine m-a luat Sfantul Mihail si m-a dus la un munte de zahar si eu ma gandeam de unde sa fie atat de mult zahar. Dar Sfantul Mihail mi-a spus:
- Adevarat este cuvantul Domnului care zice:,, Orice va da omul, insutit va primi si viata vesnica va mosteni.’’ Tu ai dat una, si in cer s-a facut o suta. Si intradevar, eu aveam obiceiul de a da zahar la copii in loc de bomboane. Apoi Sfantul Mihail imi zice:
-Hai sa te duc la ai tai, sa mergi iarasi si sa faci asa cum ti-am spus. De acum incolo picioarele sa nu-ti mai stea, gura sa nu-ti mai taca. Sa te duci din sat in sat, din oras in oras, din casa in casa si sa ai grija de sufletul tau. Stai aici! Apoi Sfantul ma puse pe o polita care era tinuta in lanturi, zicandu-mi:
-Vezi ca eu te las in jos, iar tu cand vei vedea ca e la un metru de pamant, sa sari jos ca eu o trag la mine si ma duc sa ma inchin Dreptului Judecator.
Asa ca eu stiu ca din aceasta polita am sarit, nu din cosciug. Aceasta s-a intamplat toamna iar in iarna aceea am stat acasa si le spuneam la toti cei ce veneau la mine cate am vazut pe lumea cealalta. Iar noptile le petrec in rugaciune si plangand merg la biserica si ma rog pentru cei din iad. Ea mai spunea ca il vedea pe Sfantul Mihail mereu la dreapta ei. Amin si slava lui Dumnezeu pentru toate!

Dumnezeu sa o ierte. Nu iti dori vise, si daca ai sa nu crezi in ele. Sfintii Parinti si Parintii din zilele noastre ne zic cat de important este sa nu credem in vise, si asta din cauza ca nu avem discernamantul de a distinge care sunt de la diavol si care nu.

(Nu am citit tot threadul, scuze daca am repetat ce s-a mai spus)

Ce sens ar avea viata noastra fara o perspectiva a nemuririi? Inseamna ca Invierea lui Hristos ar fi un mit. Pentru un crestin Hristos prin Invierea Sa devine certitudine a nemuririi sale. Imi place sa spun dimpreuna cu Eliade ca "in urma mortii parintii mei, prietenii mei nu au trecut in nefiinta, ei sunt nemuritori"(Eliade, Solilocvii)

Citind de prin cartile Parintelui Cleopa Ilie, am dat de un pasaj, ce as-i dori sa-l citez la acest topic , pentru ca, va spun cu toata sinceritatea, mi s-a parut atat de edificator si atat de intelept, incat orice comentariu ar fi de prisos. Parintele spunea : " Mergem catre vesnicie toti. Daca nu-i azi, e maine, e poimaine, dar catre mormant mergem. Clipa de clipa. Am avut un ceas undeva, pe unde am trait eu. Si avea o sonerie asa : < Groapa-groapa-groapa-groapa-groapa-groapa, groapa, groapa-groapa-groapa. . . .> Asa suna el. Si todeauna imi aducea aminte de groapa. An avut alt ceas, nu stiu dupa cati ani. Acela nu zicea < groapa> , zicea altfel : < Indata-indata, indata-indata, indata-indata. . . .>. Si ceasul m-a invatat ca indata-indata plec. . . Ca daca n-am uita groapa, mare fericire ar fi. Nu ne-am teme de groapa. Deloc ! Daca stim c-am pus in traista ce ne trebuie, hai la groapa ! Ca viata-i dincolo de mormant, nu-i aici. Aici e o inselaciune. N-ai vazut ? < Zilele lui ca umbra trec > " (orice comentariu , este de prisos )

Incurajare!
 

Dumnezeu e bun! E atotînţelept! El stie ce este cel mai bine pentru noi! IIsus a murit pentru noi...din iubire...si de aceea nu ne indoim de bunele lui intenţii!
Apoi, visele, in general nu au legătură cu mantuirea, cu ceea ce vom vedea dincolo! Mai degraba, viaţa din timpul zilei are legatura cu asta! Aşa că ar trebuii să te îngrijoreze cum trăieşti clipa, mai mult decât ce se întâmplă noptea în somn!
În timp ce clipele le poţi controla, visele nu! A o vedea pe mama depinde de cum a trait ea si de cum traiesti tu!
Cat despre hotararea lui Dumnezeu in dreptul destinului fiecaruia - cred ca va fi cea mai buna cu putinta!

:)
 

In ultima saptamana m-am tot gandit ce se intampla dupa ce murim, am mai citit pe net varianta diferitelor religii... cu familia mea n-am indraznit sa vorbesc asa ceva, nu cred ca isi pun si ei asemenea intrebari, pur si simplu se complac in traiul lor de zi cu zi.

Un prieten de-al meu considera ca - dupa moarte - pur si simplu ti se taie filmul, nu mai simti nimic, esti inconstient. Evident l-am contrazis spunandu-i ca viata nu ar mai avea niciun sens deoarece chiar daca am face fapte bune sau rele... am avea aceiasi finalitate.

Partea cu "vamile" (la noi, la ortodoxi) mi s-a parut ff infricosatoare... nimeni nu cred ca si-ar dori sa vada draci sau alte fiinte infrocosatoare sau sa viziteze iadul 30 de zile...

Altundeva am citit ca: Biserica primelor secole a acceptat teza reincarnarii, sustinuta si de Isus. In anul 553 însa, la cel de al cincelea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reincarnarii a fost anatemizata, fiind considerata drept o eroare dogmatica.

Personal, cred ca va fi o judecata particulara... intrebarea e: cat de exigent va fi Dumnezeu cu noi....

ma incurci: am intrat pe pagina ta si ti-am vazut religia, apoi spui: la noi, la ortodoxi, apoi folosesti un limbaj catolic cu influente new-age-iste.cred ca e imp sa iti stabilesti mai intai religia de care ti, apoi sa-i cunosti invatatura. sti, e cam periculos sa stai pe mai multe scaune odata(de altfel, nici nu se poate)

In primul rand, nu stiu ce pagina ai vizitat tu fiindca nu mi-am scris nicunde religia, si da: sunt Ortodox. Nu vad unde ai sesizat tu limbaj catolic !? La ce te referi ca stau pe mai multe scaunde deodata? Spune-mi unde am gresit in cele scrise de mine ptr. k nu-mi dau seama....

Nu ai gresit cu nimic,din punctul meu de vedere.
Singura mea obiectie,daca nu este cu suparare,are legatura cu limbajul gen messenger care e de preferat sa fie evitat,gen "k" in loc de "ca".

"teza reincarcarii, Isus, al cincilea conciliu ecumenic"sunt expresii specifice catolicismului.mai multe scaune =oscilatia intre mai multe confesiuni. postarea era ok, dar limbajul m-a dus in deruta.
sper ca nu te-am suparat...

Poate MrJuve pur si simplu sta in alta tara si/sau citeste lucruri din astea in alte limbi, de asta. Si eu au tendinta sa vorbesc asa, daca nu ma controlez tare, din cauza limbii franceze pe care o vorbesc tot timpul acasa.

aaa pai la partea aia am dat copy-paste de pe alt sait :D vreoiam sa aflu parerile voastre despre ceea ce am scris, nu despre felul in care am scris :)

ICHIM, n-as vrea sa te dezamagesc, insa mai presus de parerile noastre, ramane Cuvantul lui Dumnezeu, adica Biblia pe care te sfatuiesc sa o citesti cu incredere, pentru ca acolo vei gasi raspunsuri adevarate la intrebarile tale. Multi oameni isi pot spune parerea, insa daca aceste pareri sau doctrine vin in contradictie cu Biblia, da-mi voie sa le numesc neadevaruri.
Cuvantul lui Dumnezeu spune in Eclesiastul 9:5 ca "cei morti nu stiu nimic". Nici ca isi viziteaza familia sau prietenii, nici ca zboara prin atmosfera....NIMIC, ci toti vor invia la judecata de apoi, cand fiecaruia i se va da dupa faptele sale (Matei 16:27). Daca sufletul merge in rai sau in iad, ma intreb care mai este rostul judecatii si pentru ce mai vin Isus pe pamantul asta ? Crezi ca am mai avea nevoie de aceste trupuri mizerabile ?
Va invit fratilor sa cercetam Biblia mai intai, iar inainte sa o deschideti, rugati-va ca sa puteti intelege ceea ce Duhul Sfant vrea sa va transmita.

pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar ,


19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Vedem ca au murit atat bogatul cat si saracul.Unul a fost dus in sanul lui Avraam de catre ingeri si altul a ajuns in Iad.Vedem ca sufletele dupa moarte continua sa existe , iar bogatul era in totalitate constient de viata lui si de ceea ce se intampla cu el , ba chiar mai constient decat era inainte sa moara.Vedem ca bogatul e preocupat de fratii lui care inca mai sunt in viata, de acolo de unde e, si stie de ei, e constient de fiecare lucru.

Fapte 5:17 Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizmă.

Fapte 23:8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc şi una şi alta.

Vi se pare cunoscut?Inviere inseamna viata sufletului, spiritului in contextul acesta si cel ce urmeaza.


27. Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat:
28. Zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş fratelui său.
29. Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără de copii.
30. Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii.
31. A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit.
32. La urmă a murit şi femeia.
33. Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie?
34. Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35. Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.
38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El. -Luca 20:27-38

23. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,
24. Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
25. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
26. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
27. În urma tuturor a murit şi femeia.
28. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.
29. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Matei 22:23-29

Va zic si eu ce le-a zis Iisus acelora ca voi(adventistilor), exact ca voi.

Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Va rog sa interpretati aceste doua versete din Evanghelia dupa Matei, cap 27.
52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. 53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

Spunea atât de frumos şi atât de adevărat un Sfânt Părinte : << Moartea nu ia lumina de la credincios, ci numai stinge lampa, deoarece se ivesc zorile>> .

Sa admitem ca sufletul merge in rai/iad dupa ce moare omul. Atunci care ar mai fi rostul judecatii de apoi si pentru ce ar mai veni Isus a doua oara ? Doar ca sa mai invie nistre trupuri putrezite ? Nu e logic. In Matei 16:27, Isus spune ca "are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui". Atentie la ce timp este pus verbul "a rasplati": VA RASPLATI, nu A RASPLATIT pentru ca daca sustinem faptul ca sufletul merge in rai sau iad, a fost deja rasplatit.
Stiu ca adeptii doctrinei despre viata sufletului dupa moarte se bazeaza foarte mult pe Pilda bogatului nemilostiv din Luca cap 16 dar sa nu uitam ca aceea este o PARABOLA care vrea sa transmita un mesaj; ideea pe care vrea sa o transmita Isus este aceea exprimata in versetul 31 si anume ca daca noi nu credem in Cuvantul care ne-a fost lasat si in Scriptura, nu vom crede "nici chiar daca ar invia cineva din morti" pentru Dumnezeu ne-a lasat suficiente dovezi pe care sa ne intemeiem credinta. Nimeni nu se poate scuza de acest lucru.
De ce spun ca aceasta parabola nu are nici o legatura cu realitatea ? Pai asa cum afirma majoritatea dintre voi, la moartea omului, sufletul merge in rai sau in iad. In cazul asta, va pun o intrebare: Are sufletul degete ("sa-si moaie degetul in apa"), ochi ("si-a ridicat ochii") sau limba ("sa-mi racoreasca limba") ??? Din cate stiu, sufletul este duh, nu ?
Sau, credeti ca din rai, sfintii asista neincetat la chinul celor rai ?
Eu cred k putem sa judecam singuri astfel de lucruri si va indem sa studiati Scriptura in ansamblu, in context, pentru ca "nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura" (2 Petru 1:20).
Georgeval aduce niste versete, care nu cred ca au nevoie de vreun comentariu. Acolo e cu totul alt caz, o inviere produsa in momentele de agonie ale Domnului Hristos. Invieri de acest gen se regasesc in mai multe locuri pe paginile Scripturii. Nu spune nimic de starea sufletului in moarte.
Danut7, argumentele tale bazate pe textele din Fapte, nu sustin absolut deloc nemurirea sufletului. Saducheii nu credeau in inviere. In nici un caz nu putem concluziona, ca saducheii nu credeau in nemurirea sufletului. Invierea in care nu credeau ei, este invierea tuturor oamenilor, de la sfarsitul timpului. Te sfatuiesc sa citesti mai cu atentie acel pasaj. Eu l-am citit de f multe ori, si niciodata nu m-am gandit la nemurirea sufletului.
Totusi, cum ramane cu judecata ? Care mai este rostul judecatii daca sufletele deja si-au primit rasplata ? Sau tu nu crezi in judecata ?
Si mai e o problema. Eclesiastul spune ca "mortii nu stiu nimic". Oare se contrazice Biblia ?