Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
 

"Iubiti fratilor pe Maica Domnului,iubiti-o cu inima fierbinte si plina de nadejde.Ramaneti tari si tineti invataturile pe care le-ati primit de la Biserica,despre Maica Domnului.Cinstiti-o pe nascatoarea de Dumnezeu.
Respingeti cu tarie minciunile ratacitilor care defaima pe Sfanta Fecioara.Sa stiti ca Diavolul sriga prin gura hulitorilor,diavolul care o uraste,pentru ca ea a nascut pe Cel care i-a surpat stapanirea.
Ramaneti tari in traditiile sfinte ale bisericii si cinstiti pe Cea plina de dar si mai ales luati-o ca aparatoate si sprijinitoare.Ca mult poate rugaciunea Maicii spre imblinzirea Stapanului si nu poate nimeni sa se increada in mila Preacuratei si sa nu fie ajutat si mangaiat." (Din Proloage)

Din cate stiu sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului a existat inainte de secolul al VI-lea. Ca marturie avem construirea unei biserici de catre imparateasa Elena in cinstea acestui eveniment. Sfantul Andrei Criteanul (secolul al VII-lea) vorbeste si el despre aceasta sarbatoare care se tinea la Ierusalim. In secolul al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit cate o predica in cinstea acestei sarbatori. La 21 noiembrie 543, s-a sfintit o biserica cu acest hram, ridicata de Iustinian cel Mare langa ruinele templului.

"Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mantuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cantam: Bucura-te plinirea randuielii Ziditorului" (Troparul intrarii in Biserica a Maicii Domnului).

Da toate conditiile au fost atinse ca Sfanta Fecioara sa aiba Misiunea tuturor timpurilor.Ca si Ioan Botezatorul.
Pe mine inca ma macina subiectul predestinarii...vad ca unii sunt alesi,sunt predestinati sa fie mari iar Dumnezeu stie in ce fel existenta lor va influenta umanitatea.
Recunosc ca nu mai inteleg nimic!

Ma intreb daca acest fapt se mai poate implini in ziua de azi?
Poti sa-ti duci copilul de 3 ani la manastire?Daca unii il considera abuz deoarece copilul nu are de ales?!

Yasmina, Maica Domnului a avut toate virtutile posibile, insa cea mai mare si cea mai mare i-a fost smerenia.Cand vine ingerul la Bunavestire, ii raspunde: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau. Putea sa nu accepte, sa se revolte, sa se impotriveasca planului lui Dumnezeu.
Iata ce frumos spune par. Paraian:
S-a supus întru totul planului lui Dumnezeu cu ea. Sigur că nu se putea altfel, pentru că era aleasa lui Dumnezeu şi Dumnezeu n-ar fi ales-o dacă nu era vrednică să fie aleasă, dar acest cuvânt "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău" arată smerenia Maicii Domnului în faţa voinţei lui Dumnezeu, supunerea. Şi asta îmi aminteşte de un cuvânt al părintelui Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, cuvântul că "noi avem mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuţie". Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fără discuţie. "Fie mie după cuvântul tău".
Tot articolul despre Maica Domnului aici - atinge oarecum si problema pusa de tine
http://www.nistea.com/theotokos3.html

Dumnezeu e atoatestiutor, normal ca stia ce se va intampla si ce va decide Fecioara Maria. Asta nu inseamna ca ne influenteaza deciziile, ca suntem niste roboti teleghidati sa facem anumite lucruri, ca unii sunt din start condamnati iadului. Nu! Avem liber arbitru, ca de aia suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Atata doar ca El stie cum ne vom folosi de el, pentru ca daca nu ar sti, nu ar mai fi perfect. Se cheama prestiinta, nu predestinare. Stia atunci cand l-a creat pe om si mlt mai inainte de acesta ca el Il va trada si ca va fi necesara jertfa Fiului Sau, care va trebui sa se nasca dintr-o Fecioara... Poate si in acest fel, Fecioara Maria este aleasa de la inceputul lumii... in acest fel, sunt alesi si toti sfintii... Noi, oamenii, traim in contingent si nu putem intelege multe lucruri. Oricum, nimeni nu se mantuieste numai prin propriile efoturi.

Yasmina, draga incearca pe cat posibil sa nu aduci tainele lui Dumnezeu la intelegerea pamanteasca nu amesteca TAINA cu predestinarea, nu amesteca lumina cu intunericul, puritatea cu murdaria. Nu incerca sa vrei sa faci si tu ce au facut SF. Parinti Ioachim si Ana.
Noi toti ar trebui sa avem exemplu pe Sf. Parinti, sa incercam sa cultivam in inimile pruncilor nostri iubirea de Dumnezeu ducandu-i la Sf. Biserica si impartasindu-i, iar daca Dumnezeu va vedea stradania noastra cu siguranta mila Lui, se va revarsa asupra pruncului nostru, inteleptindu-i si dandu-i tot ceea ce are nevoie ca sa fie asemenea Maicii Domnului, curetenie, ascultare. Sa ne rugam mai mult pentru pruncii nostri, mai ales in acest post si cu precaderii Maicii Domnului. Sa fugim de predestinari si alte lucruri lumesti care nu fac casa buna cu Dumnezeu si sa nu uitam ca "Dumnezeu ne-a creat liberi, ne-a dat liberul artibru, deci suntem mai presus de ingeri" cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc.
Sfintii Parinti nu au facut un abuz ducand pe Sfanta Prunca si inchinand-o lui Dumnezeu, sa nu uitam ca inainte de zamislire si Ioachim si Ana faceau multe milostenii si rugaciuni si nici o clipa nu s-au indoit de Dumnezeu, sa nu uitam ca Sf. Parintii Ioachim si Ana au postit si s-au rugat cu multe lacrimi ca Dumnezeu sa le binecuvanteze caminul, insusi lui Ioachim i s-a aratat inger care i-a spus sa merga la casa sa pentru ca Dumnezeu le-a auzit ruga iar Ana va naste prunc. Maica Domnului vine sa implineasca multe rugaciuni si lacrimi. E binecuvantarea lui Dumnezeu!
SF. Parinti sunt un exemplu de rabdare si bunaintelegere!Cate din familii de astazi mai procedeaza asa...Of! Sa ne daruiasca intelepciune si rabdare Sf parinti si Maica Domnului!
Doamne ajuta si post binecuvantat!

nu iti cere nimeni sa faci lucrul acesta azi.
Practica de a duce fetitele le templu la varsta de 3 ani era destul de obisnuita ptr acele timpuri. Fetele erau lasate la templu si ieseau la varsta de 15 ani, atunci erau incredintate parintilor sau daca acestia nu mai erau copila se incredinta rudelor celor mai apropiate.
Nu stiu pe ce criteriu erau primite anumite fete la templu, dar stiu ca era o practica fireasca.
Si la noi se practica sa iti lasi copilul ptr o perioada(o saptamana, doua, uneori chiar toata vacanta de vara) la manastire, dar in cazul acesta copilul e mai mare, si el isi manifesta dorinta ptr lucrul acesta.

Intr-adevar, acest fapt este subliniat si de troparul sarbatorii care se incheie astfel: "Bucura-te plinirea randuielii Ziditorului".

Dreptii Ioachim si Ana au respectat fagaduinta inaintea Domnului. Au dus copila la Templu. Insa Dumnezeu a fost Cel care a ales-o "inca din pantecele maicii sale".

Praznicul acesta ne arata fericita intalnire dintre planul omului si planul dumnezeiesc, dintre vointa omului si vointa lui Dumnezeu. Iar cand multele noastre planuri si ganduri se supun celui lui Dumnezeu, sau voii Sale, viata noastra este una cu adevarat binecuvantata.

Nu putem vorbi de incalcarea libertatii Maicii Domnului, nici prin prisma deciziei parintilor, nici prin prisma celei divine (ca predestinare). Marturia cea mai graitoare, in acest sens, este cuvantul rostit de Fecioara Maria inaintea Arhanghelului Gavriil: "Fie mie dupa cuvantul tau".

Cat de frumos vorbeste Parintele Teofil Paraian despre Maica Domnului:

"Maica Domnului, ea insasi este Sfanta a sfintilor, Sfanta mai inalta decat toti sfintii. La masurile Maicii Domnului nu exista nici un sfant. Noi asa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai inalta dintre toti sfintii, ca pe cea mai aleasa, ca pe ceea ce este unica in lumea aceasta. Daca ea a fost inchipuita de Sfanta Sfintelor, de incaperea aceea din Templul din Ierusalim in care nu putea sa intre decat o data pe an singur arhiereul, daca a fost inchipuita de Sfanta Sfintelor, atunci este ea insasi Sfanta a Sfintelor. Biserica noastra ne-o prezinta ca fiind un "sicriu insufletit", un chivot: "Ca de un sicriu insufletit, ca de un chivot insufletit al lui Dumnezeu, nicicum sa nu se atinga mana necredinciosilor, iar buzele credinciosilor, fara tacere glasul ingerului strigand, cu bucurie sa zica: Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine!"

https://lh4.googleusercontent.com/-8...9-no/entry.jpg

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului sau Sarbatoarea Luminii,a luat nastere in secolul VI.
"Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfanta Maria "cea noua". Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica pe 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu".

Intrarea Maicii Domnului in Biserica, celebrata la 21 noiembrie de intreaga crestinatate, aminteste momentul in care Duhul Sfant a inceput sa lucreze ca s-o pregateasca pe Fecioara Maria, cea care avea sa-L nasca pe Iisus.

https://lh6.googleusercontent.com/-r...Biserica-4.jpg

- S-a întâmplat când Fecioara Maria avea trei ani. Ana, mama ei, promisese lui Dumnezeu, că, dacă îi va dărui un copil, i-l va închina Lui. De aceea, ea a hotărât să o ducă la templul din Ierusalim şi să o dea spre creștere și educare preoţilor. La templu se aflau ori femei bătrâne, văduve, ori fecioare până la 14 - 15 ani, care ajutau preoţii. Ele locuiau în chiliile de lângă templu. Aducerea unei femei la templu se făcea cu mare fast: ea era în cămaşă albă, lungă; avea părul despletit pe spate; era urmată de un alai de fetiţe de vârsta ei, care ţineau în mâini făclii aprinse şi flori; ea urca singură cele 12 trepte ale templului şi era primită de marele arhiereu. Când a venit Maica Domnului, îngerii au strigat din templu că ea Îl va naşte pe Emanuil.

https://lh5.googleusercontent.com/-y...okosentry3.jpg

- la templu, Fecioara Maria a învăţat să coasă (din lână, in, mătase ş.a.), iar Arhanghelul Gavriil venea la ea şi o învăţa să citească, mai ales din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, şi o hrănea cu mană din cer (pâine îngerească). Ea stătea în Sfânta Sfintelor, acolo unde numai arhiereul avea voie să intre, o dată pe an. În timp ce cosea, ea se ruga în gând. Preoţii şi arhiereul (Zaharia, viitorul tată al Sfântului Ioan Botezătorul) ştiau că Maria e o Fecioară specială.
- Legea lui Moise prevedea ca o fecioară să nu stea la templu mai mult de 14-15 ani. Maria rămăsese între timp orfană: Ioachim a murit când Fecioara avea 7 ani (la 80 de ani), iar Ana, pe când Maria avea 9 ani ( la 72 de ani). Arhiereul şi preoţii purtau o grijă specială Fecioarei. Ei ştiau că ea nu vrea să se căsătorească, dar pentru a o da în grija cuiva, au ales 12 bărbaţi bătrâni de neam preoţesc şi l-au rugat pe Dumnezeu să facă o minune, ca să arate în grija cui să fie dată Fecioara. Pentru fiecare dintre cei 12, s-a pus în altarul templului câte un toiag, iar preoţii şi arhiereul se rugau. Unul dintre acestea a înflorit, şi era tocmai toiagul dreptului Iosif, văr primar cu Maria, dar mult mai în vârstă decât ea (84 de ani). El era văduv de la vârsta de 70 de ani şi avea mai mulţi copii. Era sărac şi de meserie dulgher. Cu el a fost logodită Maria, nu ca spre o căsătorie obişnuită, ci ca păzire a ei. Dumnezeu a vrut acest lucru ca să o ocrotească pe Fecioară, căci dacă ea ar fi fost nelogodită când L-a născut pe Hristos, ar fi fost ucisă cu pietre, căci aşa era pedeapsa pentru fecioarele templului care greşeau; dar şi pentru că diavolul, cunoscând profeţiile, aştepta să se nască Hristos dintr-o fecioară necăsătorită, şi nu dintr-una căsătorită, încât diavolul a fost păcălit de logodna Mariei. După logodnă, Maria a părăsit templul, plecând în casa lui Iosif din Nazaret, unde locuia împreună cu fiii şi fiicele acestuia.
Incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei, se canta Catavasiile: "Hristos Se naste, slaviti-L!..." Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa Se nasca tainic in noi.



https://lh3.googleusercontent.com/-S...i_domnului.jpg

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, care înseamnă "ceea ce se face văzută". Sinaxarul din Minei spune: "Intrarea în Biserica legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea, fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat şi este înaintemergătoare a marii şi înfricoşătoarei taine a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu".

Intrarea în Biserică sau mai bine zis în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului este un eveniment prăznuit în Biserica Ortodoxă despre care nu se face pomenire în Sfânta Scriptură, însă în Sfânta Tradiţie există foarte multe referinţe la ea. În relatarea din "Vieţile Sfinţilor" despre această sărbătoare se face povestirea întregului episod al aducerii la Templul din Ierusalim a Maicii Domnului.

Si pentru ca aceasta sarbatoare e foarte draga inimii mele va si imi doresc ca astazi sa pasim cu adevarat in Sfanta Biserica.

Asa să ne ajute bunul Dumnezeu !

Amin amice!

Intrarea Maicii Domnului in Biserica este praznuita pe 21 noiembrie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.
Parintii Maicii Domnului sunt Sfintii Ioachim si Ana. Lipsiti de copii, dar cu credinta in Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu sa le daruiasca cinstea de a fi parinti, fagaduind ca daca vor avea un copil, il vor duce la templu si il vor inchina Lui. Un inger le vesteste ca vor avea o fata pe care o vor numi Maria. Sfintii Ioachim si Ana nu au uitat de promisiunea facuta lui Dumnezeu si la trei ani de la nasterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.
Aici a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul , care a dus-o in cea mai sfanta incapere din acest loc, in Sfanta Sfintelor, unde a stat pana la varsta de 15 ani. A fost condusa in acel loc sfant, pentru ca ea insasi avea sa devina "Sfanta Sfintelor" lui Dumnezeu, salas a lui Dumnezeu-Cuvantul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Vesnic, avea sa ia trup, sa Se faca cuprins in pantecele ei.
Desi sunt persoane care sustin ca lucrul acesta era cu neputinta, totusi Biserica, in cantarile ei afirma: "Ceea ce s-a hranit in Sfanta Sfintelor, celei imbracate cu credinta si cu intelepciune si cu neintinata feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri inchinaciune".
Informatii despre acest eveniment din viata Maicii Domnului avem in "Evanghelia dupa Iacov" sau "Protoevanghelia", o scriere apocrifa din secolul al II-lea.
Precizam ca dintre sarbatorile inchinate Maicii Domnului, numai "Bunavestire" are la baza un eveniment istoric consemnat in Sfanta Scriptura (Luca I, 26-38). Despre celelalte sarbatori, evangheliile canonice nu ne dau marturii, informatiile provenind din Sfanta Traditie si din evangheliile necanonice (apocrife).
Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare a luat nastere in secolul VI. "Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfanta Maria "cea noua". Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica pe 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu".
In Apus, sarbatoarea a fost adoptata de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data in anul 1374, la Avignon.
Incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei, se canta Catavasiile: "Hristos Se naste, slaviti-L!..." Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa Se nasca tainic in noi.
Nu este de ajuns sa stim ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu si a stat pana la varsta de 15 ani. Important este sa patrundem in intelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta ei in Sfanta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca din ea. Deci, Hristos Se va naste, va muri si va invia tainic cu tot omul care vietuieste in Biserica.
In aceasta zi, copiii pun crengi de mar in vase cu apa. Acestea, tinute in lumina si caldura, inmuguresc si infloresc, si sunt folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? Si de ce mar? Pentru ca stramosii nostri stiau de la batranii lor ca acea nuielusa a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceea inflorea pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta, flori dalbe.
Pentru ca bucuria sarbatorii Intrarea Maicii Domnului in Biserica sa nu fie umbrita de post, Biserica a randuit ca pe 21 noiembrie sa fie dezlegare la peste.
Adrian Cocosila

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Intrarea în biserică a Maicii Domnului, numită și Aducerea Maicii Domnului la Templu, cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia. Sfânta Fecioară a fost adusă de părinții săi Ioachim și Ana la Templul din Ierusalim, unde a trăit și slujit în chip feciorelnic. Sărbătoarea de astăzi este un bun prilej pentru a mărturisi teologia ortodoxă despre Maica Domnului, iar pentru toți cei care postesc în perioada pregătitoare Nașterii Domnului este dezlegare la pește.
Părintele profesor Ene Branişte consemnează că această sărbătoare a luat naștere în secolul al VI‑lea. „Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele Templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită Biserica «Sfânta Maria» «cea nouă». Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul bisericii, adică însăși Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la Templu.” Această sărbătoare ne aminteşte de aducerea la Templul din Ierusalim la vârsta de 3 ani a Sfintei Fecioare Maria.
Ziua de astăzi este un bun prilej pentru a mărturisi teologia ortodoxă despre Maica Domnului. Sinodul III Ecumenic din 431 de la Efes a stabilit că Sfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu şi a mărturisit că „Fecioara Maria este Maica Domnului, pentru că Cuvântul Domnului a luat trup şi S‑a făcut om, și în acelaşi timp la concepere - prin zămislire - şi‑a unit templul luat - asumat - de la Fecioară”. Plecând de la hotărârile acestui sinod, s‑au pus bazele la ceea ce în teologie se numeşte mariologie ‑ teologia despre Maica Domnului.
În planul din veci al lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc, Născătoarea de Dumnezeu ocupă un loc central. Dintotdeauna, Biserica a cin*stit‑o pe Fecioara Maria, iar acest lucru reiese din textul Evangheliei, îcăci iată, de acum mă vor ferici toate neamurileÎ, ori îfericit este pântecele care te‑a păstrat pe tine și sânii la care ai supt”. Încă din perioada aposto*lică, figura Maicii Domnului a deținut un loc deosebit, fiind deasupra sfinților, ca îcea mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii”. Sfântul Ioan Damaschinul, mare părinte și dogmatist al Bisericii, spune: îPe Sfânta Fecioară o slăvim, ceea ce este Maica lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu adevărat din aceasta S‑a născut și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu este aceea din care Dumnezeu S‑a întrupatÎ.
Persoana Născătoarei de Dumnezeu este strâns legată de Persoana lui Hristos. Şi vrednicia Preasfintei nu se datorează doar virtuţilor pe care le avea, ci mai ales rodului pântecelui ei. Prin urmare, cultul Născătoarei de Dumnezeu este foarte strâns legat de hristologie. Când vorbim despre Hristos, nu putem să o ignorăm pe aceea care i‑a dat trup, şi când vorbim despre Preasfânta, ne referim în acelaşi timp şi la Hristos, deoarece vrednicia şi harul de la El le dobân*deşte. Acest lucru se vede clar în slujba Imnului Acatist, în care este cântată Născătoarea de Dumnezeu, dar totdeauna în legătură cu faptul că ea este Maica lui Hristos Dumnezeu: „Bucură‑te că eşti scaun Împă*ratului, bucură‑te că porţi pe Cel ce pe toate le poartă”.
Această legătură dintre hristologie şi învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu se vede şi în viaţa sfinţilor. O însuşire caracteristică a sfinţilor, care sunt cu adevărat membri ai Trupului lui Hristos, este faptul că o preacinstesc pe Preasfânta Fecioară. Este cu neputinţă să existe sfânt care să nu o iubească.
Biserica o pune în centrul slăvitelor cete de sfinţi pe Maica Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este «mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii» și «care fără strică*ciune pe Dumnezeu Cuvântul» a născut, de aceea în rugăciune spunem: „Pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slă*vita Stăpâna noastră şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Adică, după ce ne‑am adus aminte de Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, slăvita Stă*pâna noastră şi pururea Fecioara Maria, dimpreună cu toţi sfinţii, să ne oferim pe noi înşine şi pe semenii noştri şi întreaga noastră viaţă lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Pe Maica lui Hristos o numim „Preasfânta”, pentru că este mai presus decât toţi sfinţii, este „oricărui sfânt culme şi desă*vârşire”. Este „Preacurată”, adică neprihănită, curată de orice păcat şi de orice gând păcătos, ea nu a păcătuit nici cu trupul, nici cu sufletul. Preasfânta este „Preabinecuvântată”, pentru că a primit mare har din plinătatea harului lui Dumnezeu. Este „Slăvită”, pentru că este plină de slava lui Dumnezeu, de vreme ce şi adormirea ei este slăvită. Este „Stăpână”, pentru că L‑a născut pe Stăpânul tuturor, pe Hristos. În acest sens este numită şi „Doamnă”, aşadar, mijlocirea şi rugăciunile ei au mare putere şi de aceea este „Apărarea creştinilor nebiruită”. Este „Născătoare de Dumnezeu”, pentru că nu a născut un simplu om, ci a născut pe a Doua Persoană a Sfintei Treimi Care este Dumnezeu. Şi este „Pururea Fecioara Maria”, pentru că a fost Fecioară înainte de naştere, Fecioară în naştere şi după naştere tot Fecioară a rămas, aşa cum iconarul o înfăţişează în sfintele icoane cu cele trei stele pe frunte şi pe umeri, ne spune Mitropolitul Ierotheos Vlachos.
Este de netăgăduit faptul că Maica Domnului, Sfânta Fecioa*ră Maria, ocupă un loc ales şi cu totul aparte în conştiinţa creş*tin‑ortodoxă, tocmai datorită înţelegerii depline şi drepte a tradiţiei bisericeşti, aşa cum este exprimată ea în mărturiile Sfintei Scripturi, ale Sfinţilor Părinţi şi ale scriitorilor bisericeşti din primele secole creştine, dar şi în hotărârile sinoadelor ecumenice.
Omul de astăzi trebuie să ceară și mai mult mijlocirea Maicii Domnului, care este izbă*vi*toare. Ori de câte ori are o sufe*rinţă sau o problemă, să nu uite că ea este ajutor celor întristaţi, apărătoare, izbăvi*toare, mângâierea celor care nu au îndrăz*neală, şi la ea pot găsi sprijin, mângâiere, ajutor grabnic şi răspuns.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!

[quote=cristiboss56;540829]https://lh4.googleusercontent.com/-8...9-no/entry.jpg

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului sau Sarbatoarea Luminii,a luat nastere in secolul VI.
"Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfanta Maria "cea noua". Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica pe 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu".

Intrarea Maicii Domnului in Biserica, celebrata la 21 noiembrie de intreaga crestinatate, aminteste momentul in care Duhul Sfant a inceput sa lucreze ca s-o pregateasca pe Fecioara Maria, cea care avea sa-L nasca pe Iisus.

https://lh6.googleusercontent.com/-r...Biserica-4.jpg

- S-a întâmplat când Fecioara Maria avea trei ani. Ana, mama ei, promisese lui Dumnezeu, că, dacă îi va dărui un copil, i-l va închina Lui. De aceea, ea a hotărât să o ducă la templul din Ierusalim şi să o dea spre creștere și educare preoţilor. La templu se aflau ori femei bătrâne, văduve, ori fecioare până la 14 - 15 ani, care ajutau preoţii. Ele locuiau în chiliile de lângă templu. Aducerea unei femei la templu se făcea cu mare fast: ea era în cămaşă albă, lungă; avea părul despletit pe spate; era urmată de un alai de fetiţe de vârsta ei, care ţineau în mâini făclii aprinse şi flori; ea urca singură cele 12 trepte ale templului şi era primită de marele arhiereu. Când a venit Maica Domnului, îngerii au strigat din templu că ea Îl va naşte pe Emanuil.

https://lh5.googleusercontent.com/-y...okosentry3.jpg

- la templu, Fecioara Maria a învăţat să coasă (din lână, in, mătase ş.a.), iar Arhanghelul Gavriil venea la ea şi o învăţa să citească, mai ales din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, şi o hrănea cu mană din cer (pâine îngerească). Ea stătea în Sfânta Sfintelor, acolo unde numai arhiereul avea voie să intre, o dată pe an. În timp ce cosea, ea se ruga în gând. Preoţii şi arhiereul (Zaharia, viitorul tată al Sfântului Ioan Botezătorul) ştiau că Maria e o Fecioară specială.
- Legea lui Moise prevedea ca o fecioară să nu stea la templu mai mult de 14-15 ani. Maria rămăsese între timp orfană: Ioachim a murit când Fecioara avea 7 ani (la 80 de ani), iar Ana, pe când Maria avea 9 ani ( la 72 de ani). Arhiereul şi preoţii purtau o grijă specială Fecioarei. Ei ştiau că ea nu vrea să se căsătorească, dar pentru a o da în grija cuiva, au ales 12 bărbaţi bătrâni de neam preoţesc şi l-au rugat pe Dumnezeu să facă o minune, ca să arate în grija cui să fie dată Fecioara. Pentru fiecare dintre cei 12, s-a pus în altarul templului câte un toiag, iar preoţii şi arhiereul se rugau. Unul dintre acestea a înflorit, şi era tocmai toiagul dreptului Iosif, văr primar cu Maria, dar mult mai în vârstă decât ea (84 de ani). El era văduv de la vârsta de 70 de ani şi avea mai mulţi copii. Era sărac şi de meserie dulgher. Cu el a fost logodită Maria, nu ca spre o căsătorie obişnuită, ci ca păzire a ei. Dumnezeu a vrut acest lucru ca să o ocrotească pe Fecioară, căci dacă ea ar fi fost nelogodită când L-a născut pe Hristos, ar fi fost ucisă cu pietre, căci aşa era pedeapsa pentru fecioarele templului care greşeau; dar şi pentru că diavolul, cunoscând profeţiile, aştepta să se nască Hristos dintr-o fecioară necăsătorită, şi nu dintr-una căsătorită, încât diavolul a fost păcălit de logodna Mariei. După logodnă, Maria a părăsit templul, plecând în casa lui Iosif din Nazaret, unde locuia împreună cu fiii şi fiicele acestuia.
Incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei, se canta Catavasiile: "Hristos Se naste, slaviti-L!..." Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa Se nasca tainic in noi.



Intrarea Maicii Domnului in Biserica,SĂ VA ADUCA SANATE , BUCURII SI SPOR IN CASELE SI FAMILILE VOASTRE !

O, cea mai cinstită şi mai sfântă decât toţi sfinţii, dumnezeiască Pruncă, Fecioară şi Maica Dumnezeului celui de sus, în ziua Intrării tale în Sfânta Sfintelor, pe care o prăznuim astăzi cinstindu-te, primeşte acest dar al nostru şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile, necazurile şi primejdiile şi ne învredniceşte Împărăţiei celei cereşti, ca întotdeauna cu mulţumire să cântăm: Aliluia!