Iov mai este prezent?
 

Avand in vedere lumea de astazi, nu poti sa nu te intrebi, macar din cand in cand, daca Iov mai prinde chip in vreunul dintre noi? Daca Dumnezeu ar dori sa mai ofere diavolului o lectie de rabdare si smerenie, ar mai reusi?

Eu, desi obsev ca avem o lume deranjata de orice si oricine, ca mania se simte astazi mai bine ca niciodata, am convingerea ca mai sunt printre noi oameni care rostesc cu adevarat: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat."

Mai sunt draga Costel dar foarte putini.La noi mai sunt Arsenie Papacioc,Iustin Parvu,Ioanichie Balan si inca cativa poate si prin pustie alti cativa.Problema e cas toti in varsta si cand nu vor mai fi nici ei sa se roage pentru noi,of,vai,ce sa ma zic,fiecare va culege dupa roadele sale,eu unul stiu cas vai de mine deci il admir pe Iov si pe cei ca el,desi asa ar trebui sa fim toti,Doamne ajuta!

Din pacate, draga ortodox4life, Pr. Ioanichie Balan s-a stins din viata de catava vreme. Dar pe la manastiri mai sunt din fericire inca duhovnici traitori ai ortodoxiei.

Nu numai la masatire sunt ci si printe ierarhii nostri.Am vazut cu ochii mei acum o luna cand desi era frig, un mitropolit se indrepta spre biserica din curtea mitropoliei imbracat ca un monah obisnuit avand in picioare sandale.Cine nu il cunostea trecea nepasator pe langa el.Cata bucurie se citea in ochii lui...m-a marcat profund si am ajuns sa-l iubesc ca pe propriul parinte..

Of,nu am stiut,eu nu traiesc in Romania si din pacate nu am auzit,dar multumesc ca mi-ai spus,am sa ma uit pe youtube la inmormantarea lui.By the way ati vazut inmormantarea parintelui Calciu Dumitreasa?E de vis,asa ceva,ce chip luminos avea,Doamne ajuta!

Care mitropolit? Cum il cheama?

Iov sau Iisus Hristos? Ce vreti sa spuneti prin Iov,scuze dar poate nu sunt la curent.

Iov este un personaj biblic, un om cu suflet atat de curat si atat de smerit incat i s-a destinat un capitol distinct in Biblie. Ar fi foarte mult de vorbit despre el. Povestea vietii lui este plina de invataminte la fel de valabile si astazi pentru toti oamenii. Poate ar fi bine sa citesti singur in Vechiul Testament. Vei intelege mai bine decat as fi eu in stare sa ti-l prezint, mai ales sub aspectul bunelor invataturi.

Atunci cand primim lovituri, cand suferim pierderi si sanatatea ni se subrezeste, si in loc sa ne revoltam pe Dumnezeu, spunem:" Multumesc, Doamne pentru bune si rele", ducandu-ne suferinta in tacere, atunci facem putin din faptele lui Iov.
Macar o farama din ce a dus Iov, sa ducem si noi, si tot e bine.

De aici se intelege de ce nu prea imi amintesc de el.Eu am inceput sa citesc Noul Testament,multi zic ca Vechiul e mai greu de inteles si mai neimportant.

E vorba de IPS TEOFAN...

Raspunsul era ptr BogdanF2...

Intr-o societate in care se intelege cam greu teologia necazurilor si a suferintei Iov nu mai este perceput ca un exemplu viu, ci doar ca un personaj mitic. Cu toate acestea cred ca exista persoane asemena lui Iov dar pe care multi ii percep ca nefiresti sau nebuni. Noi crestinii ar trebui sa vorbim foarte des de acesti "nebuni ai lui Hristos", in care intalnim adevaratul firesc.

Exista sfinti in viata, caci ei sunt sarea lumii fara de care am fi fost demult pierduti... Cui i-a zis Dumnezeu ca la vremea aceea avea vreo sapte mii de drepti, care nu si-au plecat genunchiul lui Baal? Asa si astazi, dupa mii de ani, in mod sigur exista crestini autentici care nu neaparat traiesc in manastire, ci printre noi, vecini de bloc sau la o ulita mai incolo...

Am intrebat-o pe bunica-mea, care are 86 de ani: bunico, te temi de moarte? Si ea mi-a raspuns simplu: Nu, pentru ca am credinta in Domnul nostru Iisus Hristos si nu ma tem!

Iata, de fapt totul este atat de simplu, iar noi ne complicam in tot felul pareri, de ipoteze, le analizam, ne mai si contrazicem, cand, de fat, totul este asa de simplu si atat de profund in acelasi timp ...

Cineva spunea aici ca traim intr-o societate in cera intelegem altfel suferintele,eu as spune mai degraba ca traim intr-o societate in care suportam altfel de suferinte.Tot cautand sa avem cat mai mult,cat mai divers,sa fim cat mai trendy,sa fim atat de comozi si de nepasatori ne-am dat seama ca aceste lucruri nu ne fac atat bine si placuta viata,cat ne-o complica,mai ales din punct de vedere psihologic.Fiecare placere isi cere tributul ei,pofte nestavilite si obezitate,sedentarism si tahicardie,nepasare si raceala,ura si dispret,materialism si inconstienta.Ne-am impotmolit!Nu mai avem nevoie de acestea,ci de liniste,de minte limpede si de ragaz,avem nevoie de Divinitate mai mult decat orice,si aceasta pentru ca mintea noastra a pierdut,prin raceala,echilibrul sufletului cu trupul.
Candva,profesoara mea de anatomie imi spunea sa ma fac psiholog,specificand;"peste cativa ani orice sosietate comerciala,orice institutie si chiar familii intregi vor avea nevoie de psiholog!",sau vorba lui mama,simpla dar inteleapta;"fa ce faci,numai tineti creierul intreg in cap!"
Personal,cea mai mare suferinta a secolului o consider problemele psihice,sau mai degraba le-as numi psihologice,fiindca este mai degraba vorba de probleme sociale nerezilvate si marginalizate,degenerate,astfel,in probleme mai mari si aproape incurabile.Si atunci ma intreb,unde se poate situa credinta in astfel de probleme,cand mintea si motorul sufletului si trupului nostru este afectat?
Nu stiu unde poate fi,dar cu siguranta fragilitatea unei astfel de fiinte este mult mai bine inteleasa de Dumnezeu,decat de oameni.

Ory ai facut o analiza obiectiva a societatii in care traim.

Am descoperit ca etimologic, numele Iov inseamna in limba ebraica "unde este Dumnezeu". Iata unde duce suferinta nascuta din iubire, la descoperirea lui Dumnezeu in oameni.

[SIZE=3]"Fericiti cand va vor ocara pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra,mintind pentru Mine" [/SIZE]

Cred ca Iov este fiecare din noi la un moment dat in viata, mai repede sau mai tarziu.

Va reusi, astazi, maine si pana la sfarsit !
De n'ar mai exista nici un potential Iov, lumea s'ar prabusi intr'o clipa, neputand suporta rautatea "cununii" ei, care e omul.

Fiecare dintre noi este Iov, macar din cand in cand.
Consider insa ca e foarte important ca sa fim Iov tot timpul, iar nu din cand in cand.

Mai sunt persoane care afirma ca raul pe care il primesc de la altii sunt un fel de "impingeri" in bratele Domnului. Ce doresc sa spun prin asta? Ca ei nu se revolta la randul lor, nu se ridica impotriva acestora. Si nu fac acest lucru pentru ca nu sunt obostiti sufleteste, sunt vii din acest punct de vedere.

Sigur ca exista revolta, dorinta de a indrepta singur lucrurile pe un fagas bun. Apare suferinta si doar cand gasesti raspunsul- nevoia de Dumnezeu, siguranta ca El este singurul care te poate ajuta, doar atunci simti vindecarea, alinarea, puterea si mai ales dragostea Lui . Atunci incerci si intelegerea fata de tortionar,ii esti chiar recunoscator, te indrepti spre iertarea si iubirea lui- multe invata omul din suferinta!

Iov a indurat enorm, dar a fost si SINCER. N-a inteles de ce trebuie sa
indure atat si de aceea s-a "certat" cu Dumnezeu. Prietenii lui, teologi
iscusiti, au incercat sa-l faca sa "vada" Adevarul. Totusi Dumnezeu l-a
placut pe Iov pentru rabdarea lui, credinta statornica si sinceritatea sa.
Nu stiu cati Iovi mai exista astazi, dar cred ca atunci cand n-o mai fi
nici unul va veni sfarsitul. In schimb, azi sunt tot mai multi cei ce arunca
cu pietre in aproapele.
Har, smerenie si jertfa de sine.

In mod sigur mai sunt oameni, chiar daca din ce in ce mai putini, care si astazi, asemenea lui Iov, binecuvinteaza numele lui Dumnezeu in necazuri si suferinta. Dar este mai usor a carti, decat a rabda si a nadajdui pana la sfarsit. De aceea, aceasta este si calea pe care o alegem cei mai multi dintre noi.

Nu intamplator calendarul nostru este plin de sfinti si drepti care au apartinut Vechiului Testament. Aveau sufletul impodobit cu virtuti ca si sfintii Noului Legamant.

Pilda lor nu trebuie sa ne dea "de gandit", ci "de urmat".

Imi vine in minte cuvantul "Bucura'te", rostit neincetat la fiecare Acatist.
Acest indemn contine, pe langa lauda, simultan, si dorinta deplina de a urma aceluia in faptele pentru care il laudam.

Experienta Dreptului Iov intrece aproape orice imaginatie. El nu doar a rabdat, ci a ramas pana la sfarsit un marturisitor prin cuvant si prin fapta. S-a smerit, s-a lepadat de lume si de sine, inainte ca Mantuitorul sa Se intrupeze si sa propovaduiasca acestea. Desi temporal a trait in Legea Veche, si-a impodobit sufletul cu virtutile Legii Noi.

Sa luam seama ca si noi, rabdand dupa putere necazurile si suferintele ingaduite noua de Dumnezeu spre incercare, ne putem impodobi inca de aici sufletul cu cele ale vietii viitoare si vesnice.

Undeva,candva:Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau.

Nenorocirea: Atunci Iov s-a sculat, si-a sfasiat mantaua si si-a tuns capul. Apoi, aruncandu-se la pamant, s-a inchinat si a zis: "Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!"In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimic necuviincios impotriva lui Dumnezeu.

Durerea: "Blestemata sa fie ziua in care m-am nascut si noaptea care a zis: "S-a zamislit un copil de parte barbateasca."Prefaca-se in intuneric ziua aceea, sa nu Se ingrijeasca Dumnezeu de ea din cer si sa nu mai straluceasca lumina peste ea! -o cuprinda intunericul si umbra mortii, nori grosi sa vina peste ea, si neguri de peste zi s-o inspaimante! Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera si viata celor amarati la suflet, care asteapta moartea si nu vine; macar ca o doresc mai mult decat o comoara, care n-ar mai putea de bucurie si de veselie, daca ar gasi mormantul?

Eu sunt Cel ce sunt: "Cine este cel ce Imi intuneca planurile prin cuvantari fara pricepere?Incinge-ti mijlocul ca un viteaz, ca Eu sa te intreb, si tu sa Ma inveti."

Pocainta : "Stiu ca Tu poti totul si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale." -Cine este acela care are nebunia sa-Mi intunece planurile?" - "Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep." - Asculta-Ma si voi vorbi; te voi intreba, si Ma vei invata.Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa."

Pacea: Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.Si Iov a murit batran si satul de zile.

Adevarat, pe Iov nu cunoasterea l-a salvat, ci rabdarea si bunatatea lui. Nici cunoasterea prietenilor sai, teologhisitori si ei, ci credinta nestramutata si curatenia inimii. De luat aminte.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Rostirile voastre au taria cenusei. Raspunsurile voastre se prefac in noroi. Inchideti gura in fata mea si eu voi vorbi.
Iov ne vorbeste si astazi. Dar, din nefericire, de multe ori, omul nu mai are rabdare sa il asculte. Prefera sa-i astupe gura.

Mi-e greu sa cred ca a existat un astfel de om. Insa nu este atat de important daca a existat sau nu, important este mesajul pe care ni-l transmite autorul cartii lui Iov ca Dumnezeu rasplateste credinta si rabdarea noastra in suferinte.

Ma alatur si eu acestei abordari."Istoricitatea" lui Iov nu poate fi probata in modalitate obisnuita.Poti primi relatarea prin Credinta tocmai pentru ca intelegerea noastra are o limita.Dar,chiar daca acesta dificultate poate fi o piatra de poticnire,exista si o alta abordare,la fel ca si in cazul relatarii despre Adam si Eva.Si in acel caz,istoric nu se poate proba iar empiric s-ar putea afirma ca este cel mult un mit.

Insa mesajul transmis poate fi unul existential.Adam,in multe limbi,are intelesul de ,,om",el este practic fiecare dintre noi.El poate sa nu fie un anumit personaj istoric,dupa cum sugereaza si numele sau,insa caderea lui este caderea fiecaruia dintre noi,fuga fiecaruia de Dumnezeu.Relatarea din Geneza poate nu este despre un eveniment din trecutul indepartat,ci din prezentul nostru,mereu actual prin mesajul sau.Ca si in cazul,de exemplu,parabolei fiului risipitor,Adam si Eva,Iov,pot sa nu fie relatari despre un eveniment istoric concret ci despre un mesaj existential.Subliniez faptul ca acesta abordare poate fi analizata in cazul imposibilitatii acceptarii relatarii la modul clasic.

Cartea lui Iov poate avea o morala atemporala in acest sens,un mesaj pentru noi toti: pentru a fi capabili sa traim o viata de incredere in Cel de Sus,in acesta lume intunecata,trebuie sa ne dovedim recunostiinta pentru harul negrait al creatie noastre si sa reflectam gloria lui Dumnezeu iar pentru acesta trebuie sa IL recunoastem si sa facem ce este drept in ochii Lui.Cred ca dreptul si bunul Iov a indeplinit aceste conditii.Iar aceste aspecte sunt chiar rationale.

Antonie cel Mare, in "Invataturi despre viata morala a oamenilor si despre buna purtare in 170 de capete"(Filocalia)demonstreza ca acest gen de comportament are un fundament rational: "Oamenii se socotesc rationali,insa pe ndrept pentru ca nu sunt rationali.Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor intelepti.Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational,care pot sa deosebeasca ce este bine si ce este rau,se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului.Iar acestea le savirsesc cu multa multumire catre Dumnezeu.Numai acestia trebuie sa se numeasca oameni rationali.Omul cu adevarat rational are o singura grija:sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-I placa".

A fost Iov,din aceasta perspectiva aplicabila si in prezent, rational in ceea ce a facut,in ciuda adversitatilor? QED.

Asa este. La intrebarea: cine e Iov?, omul prefera sa-si raspunda: e o simpla idee, o nascocire a mintii omenesti. Dar e trist cand isi raspunde astfel. Pentru ca in fata unei idei nu te poti rusina, nu te poti smeri.

Pentru crestin insa, Iov e persoana in fata careia se smereste; se rusineaza vazand cum acela, om asemenea lui fiind, a rabdat atatea scarbe si nu L-a parasit pe Dumnezeu, nu s-a grabit sa scuipe in obrazul Lui.

N-avem rabdare in suferinta, dar pacatuim si mai mult contestand existenta acestei virtuti in sufletele altora. Suntem lipsiti de orice virtute si ii coboram pe ceilalti la nivelul nostru, la "inaltimea" noastra duhovniceasca - genunchiul broastei.