Postul si relatiile dintre sot si sotie
 

Va salut dragii mei,

Am si eu o intrebare la voi si sper ca ma puteti ajuta cu niste raspunsuri.
Cum se poate impaca faptul ca un sot posteste si celalat nu, in sensul relatiilor trupesti.
Eu stiu ca postul trebuie tinut de comun acord intre soti, dar daca de exemplu unul dintre soti nu e de acord cu postul prelungit (ex. Postul Pastelui, Craciunului) iar celalalt simte ca trebuie sa il tina, cum se poate proceda?
Nu sunt o pricina de poticnire unul pentru celalat?
Aici ma refer, in particular, la infranarea relatiilor trupesti care mi se pare cea mai grea parte de implinit daca unul din soti nu e de acord cu postul celuilat.


Multumesc mult de raspunsuri


Doamne Ajuta!!

Nu , nici pe departe nu ar trebui sa fie o problema . Practic : traim in comuniune doar ! Eu tin spre exemplu toate posturile de peste an si sotia nu, dar totul se respecta intre noi , intelegandu-ne unul pe altul si cred ca asa este firesc. Nu se moare din abstinenta !

Doamne Ajuta!![/quote]

1. Taina casatoriei este deasupra postului - si asta n-am zis-o eu, ci protopopul de Timisoara. El sustine sus si tare (atat de tare incat m-a speriat la predica aia...) ca alti preoti invata gresit ca postul de 40 de zile inseamna automat 40 de zile de abstinenta.

2. Cristi zis si Boss ne impartaseste din experienta sa la varsta pe care o are. Sa-l intrebam cum a procedat cand era mai tanar... :)

3. Daca unul din soti nu accepta abstinenta, atunci celalalt va merge cuminte sa-si faca datoria de sot, caci altfel il poate impinge la curvie pe cel caruia nu-i pasa de posturi sau de ortodoxie. (asta sta scris si in indreptarele de spovedanie si in multe alte locuri)

Urmeaza si alte parari mai avizate poate, abia astept sa le ascultam!...

Dragul meu Florin , eu Cristi zis si boss , tin posturile toate ca la carte cum se zice, nu de mult timp, respectiv de 10 - 15 ani, deci atunci aveam cam 38- 40 de ani si nu era o problema. Sunt foarte "incapatanat", de vreau neaparat sa realizez sau sa fac ceva, nimic si nimeni nu -mi sta in cale. E chestia de vointa in primul rand. Dar ca tot m-ai intrebat cum era cand eram mai tanar, nu ca vreau a ma lauda, dar nu sunt imbatranit din punct de vedere al potentei, pentru ca la asta faceai tu referire. Nu exista nu pot ! ! !

In cazul lui Mihai, unul posteste si celalalt nu. Transpune-te in cazul lui si intelege ca aici nu e de ajuns o singura vointa, ca doar e vorba de cuplu, nu de unul singur.

Eu nu m-am referit la "putinta" ta, ci la faptul ca tinerii au alte nevoi si dorinte si pofte in comparatie cu cei de varsta a doua.

Am inteles perfect ! Nici sotia mea nu postea cand eram mai tanar. Problema nu trebuie complicata mai mult decat trebuie .

Bun Cristi, si atunci care e sfatul tau?
Daca sotia mea nu posteste si eu postesc?Ea nu e de acord sa ne abtinem de la relatiile trupesti.
Cum pot sa impac si faptul ca eu tin post si pe ea? Sau cel putin cum reusesti tu?


Merci

Mihai,

Urmeaza sfatul protopopului pe care l-am dat mai sus. Omul are doctorat in teologie si stie ce spune cand afirma ca taina casatoriei este deasupra postului. Eu sunt de acord cu el.

Daca e sa pui in cumpana pacatul satisfacerii nevoilor din fire (cu cumpatare, moderat, nu in mod desfranat) cu pacatul certurilor care apar pe tema asta intre soti, al dezbinarii si scandalurilor care apar inevitabil, tu ce alegi?!

Uite ce scrie in indreptarul pentru spovedanie:

"N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără, încât putea să cadă în păcatul preacurviei."

[quote=cmihai;103169]Bun Cristi, si atunci care e sfatul tau?
Daca sotia mea nu posteste si eu postesc?Ea nu e de acord sa ne abtinem de la relatiile trupesti.
Cum pot sa impac si faptul ca eu tin post si pe ea? Sau cel putin cum reusesti tu?

Nu exista reteta in asa ceva si cel mai bun sfat si singurul autorizat este al Duhovnicului tau.

E vorba de pastrarea curatiei in POST sau si in afara lui ?

Apoi, cine si cum determina despre sotul (sotia), ca putea sa cada in curvie ? Putea sa si nu cada, nu ? E foarte complicat aici, fiindca acestea tin de la individ la individ si suntem multi si feluriti. Inteleg ce spune in indreptar...ca exista posibilitatea de a cadea...corect.
Cat despre ce spune despre Sfanta Taina a casatoriei...aceasta daca e pastrata ca sfanta de catre amandoi, atunci nu mai este o problema, fiindca e SFANTA. Fiind astfel, amandoi cad de comun acord sa respecte si POSTUL, d.p.d.v al relatiilor trupesti. Deci omul prin comportamentul lui, face altceva si nu ii mai acorda valoarea necesara, acestei sfinte taine. Cazuti fiind, trebuie sa ne ridicam. Luptam. Ne spovedim-impartasim. In timp, cel ce si-a pervertit mintea, vine asa incet-incet, la lumina. Nu dintr-o data, caci putini au venit astfel.
Pai de ce sa nu postim cum se cuvine ? Fiindca nu avem credinta si atunci nu acordam importanta la cele ce inseamna a posti. Deci ce trebuie mai intai a se infaptui ? A crede. Credinta vine din auzite. Fa-l sa auda pe cel de langa tine, dar cu TACT, nu cu impunere. Azi putin, maine putin, si o sa fie bine. Pana atunci, DA, fa-ti datoria de sot sau de sotie. Dumnezeu vede, de ce tu iti faci datoria, desi datoria crestinului, alta este. Aceasta datorie a crestinului autentic se poate intelege doar prin traire, respectand prima porunca. Respectam si a doua porunca, dar dupa prima. Cel de langa tine trebuie sa inteleaga in timp ca asta face parte din insasi viata ta, caci daca tu te impartasesti si Hristos e in tine, tu incet-incet devii ucenic al Lui. Trebuie inteleasa legea si aceasta fiind cuprinsa intr-un singur cuvant, adica IUBIREA, cel ce te iubeste, va veni cu tine, pt tine si apoi il va pune pe Hristos, inainte. Poate dura si ani de zile. Rugaciune.
Doamne ajuta !

Ovidiu,

Acolo nu zice de post, ci doar atat cat am copiat mai sus. Deci considerand situatia in care doar unul dintre soti este crestin si interesat de problemele religioase, postul nu-si mai are sensul in "intelegerea" si "acordul" celor doi.

Daca in timp se va implini cuvantul apostolului si femeia se va sfinti prin barbatul ei, atunci situatia se va schimba; dar pana atunci este nevoie de rabdare, de rugaciune, de cumpatare (caci exagerarile nu-s bune: nici prea des, dar nici deloc)...

As vrea sa aflu de la specialistii teologi unde in Sfanta Traditie scrie ca in post sunt interzise relatiile trupesti. Fara pareri personale, predici pro si contra sau indreptare de spovedanie. Cu citate intre ghilimele va rog.

Draga Florin-Ionut...sa stii ca gresesti cand faci astfel de afirmatii.

In privinta a ceea ce a spus Parintele Protopop are dreptate, dar in contextul urmator: Sf Taina a Cununiei este mai presus decat Postul deoarece asa cum ai spus si tu este o TAINA. Dar Taina Cununiei nu da dezlegare la a face pacate mai ales in post. Taina Cununiei da dezlegare la nastere de prunci, nu la satisfacerea placerilor trupesti.

In privinta acelui exemplu cu 40 de zile de post nu sunt egale cu 40 de zile de abstinenta.... daca preotul a spus asa ceva , este foarte grav. Ceea as putea spune din exemplul acesta este ca desi preotul are doctorat nu are trairea in Duhul Ortodoxiei si in Duhul Adevarului.

De asemenea cum a spus si cristiboss56 .... Nu se moare din abstinenta!

Indemnul meu este de asemenea ca cei ce va confruntati cu astfel de situatii sa mergeti la un preot duhovnic, dar nu la oricare preot duhovnic...pt ca prin ceea ce a spus Florin-Ionut despre protopopul acesta, mi-a atras atentia asupra faptului ca sunt si preoti duhovnici care nu dau sfaturi ortodoxe, sfaturi care sa ii dea omului sansa de asi castiga mantuirea. Cautati preoti duhovnici calugari care sunt cunoscuti prin viata duhovniceasca aleasa.


Doamne ajuta!

Eu nu l-am indrumat pe Mihai sa faca pacate in post, caci impreunarea este sfintita ca fiind scopul Tainei Casatoriei, pentru nasterea de prunci. Mihai n-a spus nimic de satisfacerea placerilor sau a nevoilor, poate ca-si doreste copii, de unde sa stiu eu? Oricum, a mai fost un topic similar despre a avea sau nu voie sa concepi un copil in post. Acelasi lucru l-am spus si acolo.

Cat despre acel preot (profesor doctor, preda la Teologie in Timisoara) de la care am auzit ce am auzit, probabil ca este mai in tema decat noi, amatorii si diletantii, care abia am citit cateva carti religioase. Deci eu n-am postat pe forum afirmatii sustinute de oricine...

[SIZE=2]Apostolul Pavel spune: "Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti [/SIZE][SIZE=2]impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre" (1 Cor. 7,5).

Deci e clar ce spune, postul sa fie post, iar in rest sa nu ne lipsim unul de altul, decat cu buna invoiala si doar pt un timp, ca stiind firea pacatoasa a noastra, sa nu care cumva sa cadem in preacurvie, etc.

cititi si aici: http://www.crestinortodox.ro/Nunta_c...160-24511.html
[/SIZE]

Da, am citit articolul. Bun raspunsul tau.

postul...
 

As mai adauga la cele spuse de voi ca postul inseamna sa ne abtinem de la tot,sa nu pacatuim nici cu gandul,nici cu vorba,nici cu privirea,nici cu urechea(aici vreau sa spun ca in post nu te uiti la televizor sa te recreezi si nici radioul nu-l asculti decat in cazul in care este o emisiune religioasa) nu avem voie sa pacatuim cu nici un simt,trebuie sa ne pazim toate simturile.Iar despre copii sa-i faci in timpul postului?Sa ne ierte Dumnezeu,dar eu cred ca-i pacat.In privinta mancarii cred ca nici sa te gandesti prea mult ce sa mananci,sau ce sa-ti faci de mancare nu e bine.Mananci uscat cat mai putin si neaparat de post.Daca unii din familie nu vor sa tina post deloc (la mine asa este)eu gatesc mancare care nu este de post,pe care nu o gust si nici pofta nu-mi face.Din abstinenta nu se moare,ci cred ca e bine sa se tina macar in post,si mai ales de cei tineri care vor sa faca copii frumosi si sanatosi.Cei tineri sa se roage Bunului Dumnezeu in timpul postului sa le ajute sa faca copii sanatosi,dar numai dupa post.Cum se poate sa nu fie de acord unul dintre soti cu abstinenta?Pai nu ne-am cununat la biserica ortodoxa?Pai daca unul nu vrea sa tina post macar sa-l lase pe celalalt sa tina,pentru binele familiei.Eu asa vad lucrurile,poate gresesc nu vreau sa supar pe nimeni.Sa ne ajute Dumnezeu sa tinem acest post asa cum este corect,ca sa fie primit.Doamne ajuta!

Imi place mult de tot ce si cum a scris Believer, dar cred ca mai bine ar fi sa spunem "nu vrem sa pacatuim cu nici un simt", in loc de "nu avem voie"...

Lucrurile acestea sunt atat de delicate, atat de gingase ... ca orice lucru ce tine de Dumnezeu, de iubire, incat nu cred ca poate fi rezolvat cu un forum. Pentru asemenea probleme cred ca exista preotii duhovnici. Ratiunea se poate infumura si poate impietri inima, dar iubirea ne-o tine mereu vie si calda, catre Dumnezeu si catre oameni, asa ca de-aia nu trebuie facut din credinta o problema de dezbatere, de citate, de impuneri... Cu toate acestea trebuie sa vedem cum dam cezarului cele ce sunt ale sale, iar lui Dumnezeu, cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Doamne ajuta tuturor!

Imi permit sa precizez ca nu numai in post trebuie sa ne pazim de pacat, ci oricand, din momentul in care ne hotaram "sa luam taurul de coarne".

Eu inteleg postul ca o metoda de slabire a trupului in folosul spiritului, pentru a ne fi mai usor sa ne abtinem a pacatui. Este spre ajutorul nostru duhovnicesc, nu o perioada in care nu mai pacatuim spre deosebire de celelalte perioade din an cand ni se ingaduie totusi cu indulgenta macar cateva pacate mai mici cel putin...

Revenind la situatia celui care a pornit subiectul, cel mai sanatos este sa mearga la duhovnic. Eu sunt intr-o situatie perfect similara si pot sa spun ca parintele meu spiritual a reusit sa gaseasca o solutie particulara pentru noi, asa cum si pentru Mihai exista una care i se potriveste lui si sotiei sale. In timp se vor rezolva toate, daca exista rugaciune multa si nadejdea in ajutorul lui Hristos - doctorul sufletelor noastre.

Florin-Ionut intr-adevar iti dau aici dreptate cred ca cel mai pertinent raspuns si cel mai mare ajutor il voi primi de la duhovnic.
Merci mult tuturor de raspunsuri ( chiar daca unele mi-au ridicat si mai multe intrebari in legatura cu acest subiect)

Doamne Ajuta!!

Sexul in casatorie este un pacat?

draga Mihai
 

Nu sant un om deosebit si totusi am in spate ani multi de casnicie,dar sincer consider acum ca ceea ce spune un sot sau sotie despre faprtul ca il duci in pacatu preacurviei tinand postu si trupeste este un santaj sentimental de proasta calitate de a te duce defapt el in pacat si nu invers,nu exista nu pot,exista doar nu vreau,cu vointa si credinta si rugaciune nimic nu se poate,cere ajutor de la Bunu Dumnezeu si ti-l va da neconditionat,deci totu se poate,nui usor ,ispitele sant mari in post dar cu ajutoru rugaciuni poti merge inainte,roagate tu si pentru ea daca ea nu a gasit inca inlauntru ei acea chemare spre Dumnezeu,
Doamne ajuta!

rectificare
 

Cu vointa prin rugaciune si credinta totu se poate

Se pare ca da... :106:, in psalmul 50 scrie clar:
"6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea."

Mare e gradina ta Doamne!
 

E prima data cand aud ca o femeie nu vrea abstinenta!!!!:39:
e ciudat deobicei barbati sunt cei care nu pot sa isi controleze simtamintele ca sa le numim asa!
Cred ca esti norocos ca ai o asemenea sotie cunosc multe cazuri de durerii de cap, indispozitii, migrene, oboseli excesive si multe altele pentru a evita relatiile intime cu sotul.....
In cazul tau sotia ta e o raritate chiar nu am mai auzit asa ceva!
Sa o stapanesti sanatos!:67:

[SIZE=2]Apostolul Pavel spune: "Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti [/SIZE][SIZE=2]impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre" (1 Cor. 7,5).

Deci e clar ce spune, postul sa fie post, iar in rest sa nu ne lipsim unul de altul, decat cu buna invoiala si doar pt un timp, ca stiind firea pacatoasa a noastra, sa nu care cumva sa cadem in preacurvie, etc.

Daca unul dintre soti nu reuseste sa se tina de cuvant, de post, din neputinte diverse, atunci sotul trebuie mai intai sa-si faca datoria de sot. In timp se va ajunge la postul de comun acord si in fapta. Trebuie inteles celalalt, trebuie ajutat cel slab, de catre cel mai tare.

Doamne ajuta !
[/SIZE]

chiar asa?
 

Asa este,dar chiar si un munte se poate muta cu credinta cat un graunte de mustar.Si totusi ,de ce nu mutam muntii,ci preferam sa ii ocolim sau excaladam!

Extreme!?
 

Dar ce sfat dati acelor femei-sotii (barbati-soti), care -totusi-exagereaza atunci cand e vorba de post sau de relatiile cu partenerul? Nu toate sfaturile duhovnicilor de la manastiri se potrivesc cu lumea "reala" (ca sa spun asa), lumea in care nu mai traiesc de mult.

Eu cred ca trebuie inteleasa si lumea "reala" si lumea "religioasa", dar sa nu se exagereze in nicio parte. S-a ajuns la despartiri, dezbinari de familii din aceasta cauza.

Mie mi se spunea, de multe ori, ca-l "pun la colt" pe sotul in post, sau in zilele de sarbatoare. Adevarul este ca am incercat "sa-l pun la colt" (sa nu-i accept avansurile in aceste perioade), dar nici n-am exagerat. El stie ce fac si, la randul lui, nici el nu exagereaza. Numai ca sunt momente cand "simt" ca nu trebuie sa-l refuz ... (VA ASIGUR, CU MANA PE INIMA CA NICI EL NU EXAGEREAZA SAU PROFITA D SITUATIE).



Doamne ajuta!

Bine punctat Ovidiu. Nu cred ca exista reteta in cazul acesta.. Cineva a dat un exemplu ca in toate, asa cum Hristos treptat a sustinut firea omeneasca, prin vointa ei, de a se indumnezei fara sa o desparta de cea dumnezeiasca, asa si noi, cand unul dintre parteneri este mai slab, sa fie sustinut de celalat. Totul este greu dar in Hristos este posibil.

Relatia dintre soti poate fi diferita de la caz la caz. Constructia interna de asemenea. Nu poti aplica aceeasi reteta pt. toate cazurile de acelasi gen. De aceea cine nu se intoarce, sa fie precum pruncul iar de aici sa inceapa din nou, nu va intra in imparatia cerurilor. Nu eu spun asta, ci Domnul. Casatoria este o Sfanta Taina, doar in anumite conditii, altfel esti in afara acestei Taine. Degeaba ne amagim, sau incercam sa ne invartim sa ne rasucim, caci tot acolo ajungem. Poate de aceea a lasat Domnul si batranetea, fiind ca un fel de ajutor din acest pct de vedere, atunci cand omul devine neputincios, dar astfel devenind, respecta oarecum cele de folos pt. mantuire. Nu toti ajungem sa imbatranim, e drept. Nu toti ne si mantuim. Fiecare e liber sa aleaga, desi iata de multe ori trebuie ca alegerea sa se faca in doi. Atunci cand miscarea celor doi, care unul ar trebui sa fie, nu este cu simplitate si sinceritate pentru a putea pune pe Cale, smerenia, sapienta si sfintenia inseamna ca nu staruim si nu ne silim. Nu ne silim staruind, dar nici nu ne straduim, silindu-ne. Numai in aceste miscari, aceste trairi si toate in Hristos si pentru Hristos, ne pregatesc Calea mantuirii noastre.
Doamne ajuta !