Ne intrebam adesea ca se intampla dupa moarte cu sufletele noastre, ne intrebam ce exista sau daca exista lumea de dincolo. Sunt intrebari la care ii las pe altii sa raspunda. Eu am sa povestesc o intamplare care mi-a intarit convingerea ca, dupa moarte, sufletul traieste, ca este nemuritor si chiar isi face simtita prezenta. Numai noi trebuie sa fim atat de intelepti sa le-o percepem atunci cand sunt printre noi.
Eu si mama am trebaluit toata ziua pentru petrecerea care urma sa aiba loc seara. Petrecerea era pentru mama. Iesea la pensie si nu se putea ca acest eveniment unic, din viata ei, sa treaca nesarbatorit. Pentru ca era cald, soare, vara, august am asezat mesele afara, sub bolta de vita de vie. Venisera doar cativa invitati cand nu stiu cine, unul dintre noi, desigur, a cerut sa bem niste bere tocmai pentru ca era foarte cald. Mama a adus pahare, nu-mi amintesc cine le-a umplut, dar nimeni nu a putut bea nici un strop de bere pentru ca inainte de a le lua in mana, absolut toate s-au varsat. Ne uitam amuzati cum neatinse, paharele se rasturnau unul dupa altul, ca intr-un dans nemaipomenit, fara ca nimeni sa clatine masa sau sa se sprijine de masa. O ruda de a noastra, o doamna mai in varsta, ne-a intrebat daca vorbisem cumva, in ziua aceea, despre cei ce nu mai erau printre noi. Eu si mama am raspuns intr-un glas, sigur ca vorbisem, ne-am fi dorit ca tata, bunica, unchii si matusile care murisera sa fie cu noi ca sa ne bucuram impreuna de bucuria mamei. Ruda aceea a noastra i-a spus mamei sa umple paharele, ea cu mana ei pentru ca era petrecerea ei, sa-i numeasca pe cei pomeniti in cursul zilei si sa dea de pomana un rand de bere pentru ca sufletele mortilor erau printre noi si vor si ele sa participe si sa se bucure impreuna cu noi. Mama a procedat asa cum i s-a spus, dar mie mi-a ramas in memorie aceasta intamplare care este adevarata. Ce s-a intamplat atunci am inteles mai tarziu, peste ani.

Pai presupun ca sufeltele celor apropriati raman printre noi dupa ce mor, ba chiar cred ca ei incearca sa ne ajute atunci cand avem necazuri. Este doar parerea mea.

Dupa moarte trupul merge in pamant iar sufletul la judecata particulara. Daca sufletul ar ramane in lumea celor vii, atunci nu ar mai fi nici judecata si nici Judecator!
Biserica ne invata ca sufletele celor morti nu se mai intorc in aceasta lume (pana la invierea obsteasca de la sfarsitul lumii) si nici nu comunica cu cei vii. Iata ce spune Sfanta Scriptura: "Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi."

nu se vede cand dai copy paste cu diacritice - mai bine pune linkul catre sitetul de unde ai preluat citatul

Nu vreau sfaturi si nici sa citesc ce au scris altii. Eu vin cu un exemplu concret. Stiu ca biserica noastra crestin-ortodoxa spune cu totul altceva, dar ceea ce se intampla vin si o contrazic. Multi ar avea cate ceva de povestit, dar faptul ca sunt contrazisi si amenintati cu pedeapsa divina, ii determina sa taca.

Cunosc si eu acea superstitie populara legata de varsatul paharelor, dar nu i-am dat niciodata atentie. Biserica nu ameninta cu pedeapsa divina, Biserica Ortodoxa (ca si cea Catolica) este numai reticenta vis-a-vis de experiente din lumea nevazuta, in care exista atat spirite bune, cat si rele, si, atata timp cat nu se cunoaste sursa care le-a provocat, este mai bine sa nu ne incredem in ele. Se cunosc multe cazuri in care, oameni duhovnicesti, au fost inselati pentru ca au crezut viselor, vedeniilor sau diverselor experiente (numite azi paranormale).

Nu cunosc superstitia legata de varsatul paharelor pentru ca, pur si simplu, eu nu cred in superstitii, eu cred in Dumnezeu si numai de Dumnezeu mi-e frica. Dar, ceea ce am relatat mai sus, s-a petrecut aevea sub ochii nostri fara ca cineva sa se sprijine de masa sau sa clatine masa. Pornind de la cele spuse de ruda noastra mai in varsta, tind sa cred si eu ca sufletele celor dragi au fost printre noi in acele momente pentru ca, dupa ce mama i-a pomenit si le-a dat de pomana cate un pahar de bautura, nu s-a mai intamplat nimic.

Catre silverstar :
De obicei (daca nu totdeauna) cei care se manifesta intr-un asemenea mod (rasturnand paharele) sunt demonii si nu sufletele oamenilor care au trecut in lumea cealalta.Toti sfintii zic ca vazduhul este plin de demoni si nu de sufletele celor morti,care ,de fapt, dupa ce mor si sunt judecati individual,ajung in rai sau in iad,unde stau pana la JUDECATA DE APOI, cand vor ajunge in Imparatia Cerurilor (cea vesnica )sau in Iadul vesnic.Asa ca astfel de experimente cred ca vin de la demoni.
Oamenilor in general le e dor de cei care au murit si cred ca demonii stiind acest lucru incearca sa le apara celor vii (de pe pamant) sub forma unor fenomene bizare.
Cate sedinte de spiritism nu sau facut unde veneau anumite "entitati" care se dadeau drept rudele decedate ale celor prezenti in sala ,dar de fapt erau niste demoni care miscau mesele ,rasturnau sticle etc .

Sfantul Duh sa ne de-a intelepciune.
Postez pentru prima data aici, de aceea va spun bine v-am gasit.
Legat de frica, una din descoperirile pe care le-am avut legat de frica de cel rau a fost aceea ca si el se teme de Dumnezeu. Deci nu avem de ce sa ne fie frica de nimeni decat de Cel de sus. Ori de cate ori cel rau imi da tarcoale ii spun: ai grija ca de Dumnezeu imi e mai frica decat de tine sau oamenii care se lasa condusi de tine. De aceea umblu cu capul sus in fata ispitelor si ma rog de Bunul Dumnezeu sa nu ne pedepseasca prea aspru si sa ne intareasca in fata lor ca sa fim deasupra lor si sa le intelegem la altii ca sa-i putem ajuta.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.
Darius.

Daca oamenii ar avea putina frica de Bunul Dumnezeu, pe pamant ar fi mai putine lacrimi, mai putina suferinta si nedreptate. Pentru ca oamenii au uitat de Bunul Dumnezeu, uitati-va ce se intampla la noi in tata. Este de necrezut. Nu Dumnezeu da suferinta peste tara, oamenii, cu buna stiinta, sunt cei care o aduc, o produc.

bine ai venit!Sunt de acord cu tine ca nu trebuie sa ne fie frica de nimeni altcineva,decat de Cel de sus."sa-ti fie frica de cine nu are frica de Dumnezeu",este un avertisment ptr.credinciosi de a se feri sa aiba incredere in relatiile lor cu persoane care in numele Domnului fac lucruri necinstite.

Eugen explica-mi si mie cum este posibil ca un om sa se increada atat de mult in visele premonitorii incat sa le dea importanta unor reale proorocii, ba mai mult sa le interpreteze ca fiind ajutor din lumea de dincolo? Pe deasupra ,persoana respectiva devine realmente inchisa daca incerci sa-i spui sa ia aminte, ca poate cadea in inselare......desi cunoaste destul de bine ce spun sfintii parintei despre asemenea manifestari.....

Daca fac o greseala, fie ca Bunul Dumnezeu sa ma ierte. Tot ce nu se poate explica biserica noastra crestin-ortodoxa prin slujitorii ei, pune in legatura cu diavolul. De ce? Ne este risine sa recunoastem ca avem lipsuri? Pai, oameni buni, nu le putem sti pe toate. De ce biserica noastra nu recunoaste ca se intampla niste lucruri care intrec puterea noastra de intelegere? De ce pentru slujitorii bisericii este mai simplu sa spuna repede ca e diavolul la mijloc decat sa recunoasca ca sunt depasiti de anumite lucruri? Am mai spus, de fapt, ca tot speriind oamenii in acest fel, nu se obtine decat indepartarea lor de la credinta, de la biserica.

Noi nu avem nevoie sa comunicam cu mortii, deoarece Dumnezeu ne-a descoperit tot ce a stiut El ca ne este de folos si de nevoie mantuirii noastre. De pilda, vorbirea cu mortii ne poate da dovada ca sufletele mortilor traiesc, dar acest lucru nu este o noutate, de vreme ce il stim din dumnezeiasca descoperire si este o chestiune de credinta, nefiind nevoie de verificare prin vedere. Descoperirea dumnezeiasca ne ofera garantia adevarului, iar a o verifica prin experiente simtuale inseamna a pune la indoiala adevarurile descoperirii lui Dumnezeu.
Niciodata nu poate exista o deplina siguranta ca in astfel de experiente ar fi de fata spiritul presupus, deoarece si spiritele rele ale dracilor se pot inchipui in spirite bune, dupa cum aflam de la Sf. Apostol Pavel :" Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii" si de la Sf. Apostol Ioan: "Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercetati duhurile daca sunt de la Dumnezeu".
Tocmai datorita primejdiei inselarii prin vedenii si vise, unii din Sfintii Parinti nu primeau niciun fel de aratare, decat dupa o mare verificare. Sf. Ioan Scararul spune: "Dracii slavei desarte si ai mandriei, pe cei slabi de minte in vedenii si visuri ii fac prooroci".
Cand bogatul nemilostiv ruga pe Avraam sa trimita pe Lazar in casa tatalui sau ca sa comunice starea in care se afla el si sa-i plece astfel spre pocainta pe fratii sai, Avraam i-a raspuns ca celor vii le este de ajuns descoperirea Legii prin Moise si prooroci si, deci, nu le trebuie mai mult (Luca 16:30-31). Spune proorocul Isaia :"Nu se cuvine oare poporului sa alerge la Dumnezeul Sau? Sa intrebe oare pe morti pentru soarta celor vii? Intrebati legea si descoperirea".

Daca ati fi avut curiozitatea sa cititi prima postare de sus, ati fi inteles ce ma intereseaza. Nu cred in superstitii, nu as indrazni niciodata sa deranjez un mort sa-i aud glasul, nici nu cred ca se poate asa ceva. Sunt escroci care profita de disperarea unor persoane si inchipuie tot felul de utopii. Pacatul este, in primul rand, al celor care cred si fac asa ceva.

Dar, tot ii trageti cu diavolul, de parca viata noastra ar depinde de el. Asta mai intreb si pe urma nu mai vin pe acest site. In loc sa-mi fac bine, imi sperii sufletul cu tot felul de lucruri parca anume create sa indeparteze crestinul de cele sfinte.

Cu cativa ani in urma, mi-am propus sa merg la biserica 7 vineri la rand pentru ca in familie la noi lucrurile mergeau tare aiurea. De hotararea mea nu stia nimeni, nu spusesem nici macar celei mai bune prietene. Joi seara, spre cea de a patra vineri, am hotarat sa nu mai merg a doua zi dimineata la biserica. Ma simteam obosita, plictisita si chiar doream sa dorm mai mult dimineata. Asa ca nici ceasul nu l-am mai pus sa sune. Spre dimineata, insa, m-am visat in biserica. Era puternic luminata, dar goala. Atunci, am intrebat de ce nu este slujba in biserica. O voce de femeie mi-a spus clar si raspicat ca nu poate sa fie slujba in biserica atata timp cat eu stau in pat si dorm.

Acuma spunneti, va rog, pe mine diavolul m-a trezit din somn sa merg la biserica sa pot implini promisiunea facuta in gand de-a merge la slujbe pentru binele familiei mele? Oare tot diavolul a facut ca preotul sa intarzie cateva minute ca eu sa pot participa la toata slujba?

De marti, 11.07 pana dupa 15 aug. voi fi in concediu la munte. Doresc sa va fie bine la toti si sa ne reintalnim pe forum cu sanatate! Bunul Dumnezeu sa ne ajute!:)

Chiar cada este in concediu la munte Slverstar, vreau sa iti scriu si eu cate ceva, in speranta ca le vei citi la intoarcere. O sa iti spun mai multe intamplari de-ale mele care ma fac sa cred ca suftele dupa moarte continua sa traiasca si ca ne ajuta de acolo de sus unde traiesc alaturi de Dumnezeu.
1.Tatal meu a murit acum 6 ani la mine in brate, privindu-ma. M-am zbuciumat mult, m-am ocupat de toate cele crestinesti pt ca mama si sora mea erau prea distruse. La cateva zile dupa inmormantare m-am dus la el la cimitir singura. De cum am intrat pe poarta parca mi s-a pus un val pe ochi, astfel incat nu mai eram in stare sa recunosc aleea unde era cavoul tatalui meu. Nu stiu cat timp m-a plimbat asa orbeste, dar la un moment dat, m-am asezat pe o cripta goala, pt ca nu avea cruce, am inceput sa plang si am spus "tata de ce nu ma lasi sa vin la tine sa te vad?" si valul de pe ochii mei s-a ridicat si am vazut cu stupoare ca de fapt cripta pe care stateam era f aproape de cavoul tatalui meu.
2. Dupa ce tata a murit surorii mele ii era frica sa doarma pt ca era destul de mica si nu prea intelegea cum e treaba cu moartea. Am incercat sa ii explic ca nu se va intampla nimic rau si sa se linisteasca. In noaptea aceea l-am visat pe tata care mi-a spus ca surioara mea nu o sa il vada in vis decat dupa ce nu o sa ii mai fie frica de el, si asa a fost.
3. Acum 4 ani am avut o boala destul de grava si nimeni nu a reusit sa imi spuna ce anume am. Cu o noapte inainte de a ma opera mama l-a visat pe tata care o ruga sa aiba grija de mine pt ca voi avea o mare cumpana si cu nici un chip sa nu ma lase singura. Pe mine m-au operat noaptea si nu i-au lasat sa stea cu mine, si era sa mor din cauza unei greseli facuta de o asistenta, dar Dumnezeu mi-a dat zile. La 2 zile dupa operatie l-am visat pe tata care ma invata cum sa ma ridic din pat, cum sa ma misc si ce sa fac pt a ma face bine repede si eu am facut tot ceea ce mi-a spus el si totul a fost bine.
Si au mai fost destule astfel de intamplari, recent legate si de bunicul meu care a murit acum aproape 2 ani in noaptea de Sfantul Andrei.
Puteti sa ma judecati cum vreti, dar eu vreau sa cred ca Dumnezeu imi vorbeste prin intermediul tatalui meu pt a ma ajuta sa inteleg mai bine ce o sa mi se intample si pt a ma apara de rele.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti

Cand o sa revin acasa, vom discuta mai multe. Cred ce ai scris. Mai spune daca ai ceva. Nu e bine sa tii doar pentru tine si nu lua in seama rautatile altora. Fii curajoasa. Lumea este... lume... Vom discuta mult si multe dupa 17 august. :thumbsup:

Silverstar, o sa vorbim ami multe cand te intorci. Ar mai fi multe, dar uneori lumea te crede nebun daca spui ca mortii iti vorbesc in somn si ca faci ceea ce iti spune un parinte mort. Insa voi continua.
1. La cateva saptamani dupa ce a murit un unchi, fratele tatalui meu, am visat ca m-am intalnit cu el intr-un magazin si ca isi cauta de imbracat pt ca ii era frig. Vroia o geaca si un pulover pt ca pantofi isi luase. I-am povestit mamei mele, care mi-a confirmat ca inaite de accidentul rutier in care a murit, isi cumparase niste pantofi care ii placeau. Eram amandoua suparate pt ca verisoara mea l-a inmormantat in haine de strada, fara sa ii cumpere nimic nou si ca din cate am inteles, si de pomana i-a dat tot haine vechi. Asa ca am cumparat noi geaca, pulover si pantaloni si i-am dat de pomana. De atunci nu l-am mai visat sa imi ceara ceva.
2. Acum vreo 4 ani, mi-a murit un alt unchi. In noaptea in care s-a dus am visat ca parca zburam si imi vedeam unchiul de sus cum sta cu mainile pe piept si toti ceilalti in jurul lui plangeau. Cand m-am trezit mama mi-a dat vestea.
3. Tot acum 4 ani a murit cel mai bun prieten al meu. Era din alt oras si era internat in Bucuresti pt ca era bolnav. In noaptea in care a murit am visat ca eram in apropierea unei ape si inaintea mea era un tanar care ducea in brate mai multe pachetele (tanarul era imbracat in vesminte de calugar). Pe masura ce mergea pachetele ii cadeau si eu le adunam in urma lui. Am trecut o apa curata ca lacrima si ne-am apropiat de o masa ce se afla in fata unei usi. Usa era inchisa, dar de jur imprejur se vedea o lumina alba, minunata. Dupa ce am luat si ultimul pachet, adica al 24-lea (varsta la care a murit), s-a intors spre mine si m-a rugat sa le las pe masa pt ca de acolo nu il mai puteam urma. Atunci l-am recunoscut si l-am intrebat unde merge si de ce nu vrea sa mai stea cu noi si mi-a raspuns :"lasa-ma sa plec. Nu mai pot.O sa imi fie mult mai bine acolo unde merg". Si s-a dus.
Am vorbit cu sora mea si ne-am hotarat sa mergem la inmormantare. Urma sa plecam seara cu alti prieteni de-ai nostri. La pranz am adormit putin si m-a vazut intr-o casa straina, toata lumea era imbracata in negru si plangea. Am intrat in sufragerie, am vazut un sicriu si am luat o lumanare sa o aprind. Cand m-am apropiat de sicriu, prietenul meu s-a ridicat, m-a privit si mi-a spus "Nu o sa vi sa ma vezi pt ultima data". M-am trezit speriata si la nici 10 minute m-a sunat mama care imi spunea ca numai sora mea va merge la inmormantare pt ca eu trebuie sa fiu la Bucuresti la spital sa imi fac niste analize.
4. Acum mai bine de o luna l-am visat pe tata care vroia sa mergem sa imi ia masina pt ca si-a dat seama ca Dacia lui nu ne placea. L-am refuzat politicos spunand ca ne vom lua si masina, dar nu atunci. La o saptamana dupa aceea, l-am visat iarasi pe tata care ma certa ca nu am luat masina, asa cum i-am promit. Rezultatul: de la 1 iulie avem masina noua.
Cred ca cei din lumea de dincolo au grija de noi, ne vegheaza si ne apara de rele. Tata m-a iubit mult, si eu pe el si de aceea, chiar daca nu mai este il ascult si cred in ceea ce imi spune sa fac. Multi pot sa ma creada nebuna sau cum vor, dar mie nu imi pasa. Relatia mea cu tata, chiar si dupa moarte, continua sa existe, chiar daca nu atat de des cum mi-as dori.
Durerea mea este mai mare pt ca bunicul meu, nu vrea sa il visez, sa vorbeasca cu mine, si nici prietenul meu. Si mai e ceva, acum sufar si am probleme, dar tata nu a venit la mine sa imi vorbeasca. Ma intreb daca nu este suparat pe mine, sau ce s-a intamplat. Insa orice ar fi cred si sper ca la momentul oportun o sa apara. Il astept chiar in septembrie cand va trebui sa suport o mica interventie chirurgicala sa ma aline si sa imi spuna ca totul va fi bine.
Cam atat pt moment.
Dumnezeu sa aiba grija de noi toti.

Gata, am terminat concediul! M-am intors. Putem relua firul discutiilor. Bine v-am gasit pe toti. Sper ca sunteti sanatosi. :p

SILVERSTAR, nu mai zici nimic? :(

Sa spun si eu cateva vise cu bunici. Pana la 18 ani nu eram prea ortodox. Credeam in Dumnezeu dar si in toate celelalte religii, spiritism etc. si nu ma duceam la Biserica. Ce mai? Aveam o viata de doi bani. Prin clasa a VI-a aveam o prof. de geografie cam dusa cu capul care ma facea sa-i urasc orele. La un necaz pe care il aveam mi-am visat bunica ( care era moarta ). Eu in vis realizasem ca e moarta dar nu si ca visez. Repede am intrebat-o ce va fi cu geografia ( deoarece aveam niste probleme ) si mi-a raspuns ca totul va fi bine. Cu geografia a fost bine si mai mult cand a spus totul sigur se referea ca-L voi cunoaste pe Hristos.

Alt vis cu bunicul meu. Un vis care te face sa plangi. Bunicul meu era alcolic pana la batranete ( imi batea bunica etc. ). Dupa ce mi-a murit bunica si s-a mutat la noi acasa bunicul meu a ajuns sa frecventeze Biserica si sa se schimbe. La un moment dat nu se mai imbata. Dar cam toti din casa il certam ca odata ce ai scapat de o patima dracii nu te lasa asa usor. Asa ca facea multe prostii pe care nu le voi povesti. Cei mai certareti erau: mama si subsemnatul. Dar din fericire la un moment dat i-am spus clar la bunicul meu ca nu mai vreau sa ma cert si daca mai face ceva care sa cauzeze cearta mea cu dumnealui il voi spune tatalui meu ( ii era cam frica de tatal meu ). Daca n-ati inteles mare lucru de aici ii bine ca nu il veti judeca asa aspru pe bunicul meu. Dupa cateva luni ( cred ) cand eu si bunicul meu am inceput sa ne intelegem bunicul meu a murit ( si moartea n-a fost acasa ci in alt judet a fost calcat de masina. Parca toti presimteam ca va muri de cand a plecat de la noi la Iasi de unde era de origine ). Moartea a surprins pe toata lumea. Peste o zi sau doua de la aflarea vestii imi visez bunicul. Avea o fata atat de linistita cum nu avusese in toata viata dumnealui. Iarasi stiam ca-i mort dar nu si ca visez. Il intreb daca a ajuns in Rai imi spune ca da. Acum ii partea trista. Incepeam sa-i cer iertare pentru toate lucrurile rele pe care i le-am zis ( mai ales ca eram deja intors spre Hristos si trebuia sa am un comportament ). Si nu oricum ci plangand ma aruncam in genunchi. Bunicul meu repede vine la mine si ma prinde in brate si-mi spune ca nu-i nimic. Cat de tare m-a mangaiat visul acela. Am mai discutat cate ceva si i-am cerut sa-mi spuna un cuvant de duh. L-am mai visat pe bunicul meu de mai multe ori dupa aceea si ultima data ( cred ca era o vizita de ziua mea cu imtarziere de cateva zile ) chiar spunea unele glume si avea tot acel chip linistit. Sunt suta la suta sigur ca sus in ceruri ne vegheaza cei apropiati. Prea multe lucruri mi s-au intamplat in vise care aveau legatura cu necazurile mele.


Cine e nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat sa se spurce inca. Cine este drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca.

Draga mea, uite sunt aici, uimita de multitudinea "intalnirulor" tale cu sufletele celor dusi.
Eu , ce sa-ti spun? Nu ma pricep la vise, nu am participat la sedinte de spiritism si nici nu as face-o vreodata, nu merg la ghicitoare si nu cred in zodiac si horoscop, dar convingerea mea, din cele trei experiente avute si traite, cum se spune la lumina zilei, este ca sufletele celor morti sunt aici, printre noi si depinde numai de noi sa le percepem si sa le intelegem mesajele.
Oricat s-ar spune ca demonii sunt cei care ne incearca si ca demonii sunt cei care se dau drept sufletele celor dragi noua si care nu mai sunt, eu am convingerile mele si nu ma las influentata de persoane care nu vor sa fie deschise unui dialog civilizat si util. Sigur, fiecare e liber sa aiba si sa=si pastreze convingerile lui, numai ca aici nu ai voie, trebuie sa crezi si sa gandesti cum ti se impune.
Voi cauta un alt forum crestin-ortodox deoarece vad ca aici esti obligat sa adopti ideile altora, deci nu ai voie sa-ti expui propriile idei, lucru pe care eu nu-l pot accepta atata timp cat am un creier de la Dumnezeu, un creier cu care sa judec ce e si ce nu e bun pentru mine, nu pentru altii. Pe timpul comunistilor, ca sa traiesc, am fost obligata sa gandesc asa cum mi s-a impus. Astazi, cand suntem liberi, libertate castigata cu sange, nu vad de ce trebuie sa gandesc cum imi impune pe forum o anumita persoana. Cand voi gasi ceea ce caut, voi intra sa-ti las adresa.

Ma puteti contacta pe messenger sau prin mesaje personale sa va dau noua adresa unde pot fi gasita. Silverstar

MIOARA, te-ai intrebat vreodata daca duhovnicul tau este in masura sa iti dea sfaturile cele mai bune? Faptul ca este preot nu implica si o ascultate orbeasca, pt ca esre si el OM si el are greselile lui si nu prea mai stiu in ultima vreme preoti care sa poarte cu mandrie acest lume. Trebuie sa stim fiecare sa gandim pt noi si sa alegem calea noastra. Si in nici un caz nu trebuie sa ne lasam indoctrinati de ideile altora.
In ceea ce priveste visele nu ai dreptul sa nr judeci, nici pe mine si nici pe silverstar. Fiecare intr-un fel sau altul interactioneaza cu lumea de dincolo. Dupa mine este minunat sa pot avea o mica intalnire cu cei dragi mie care acum nu mai sunt printre noi, sa ii intreb cum se simt si daca le lipseste ceva.
Parerea mea este ca te lasi mult prea mult condusa ce ceilalti si nu poti alegere tu intre adevar si minciuna, alb si negru.

La fel imi spune si fratele meu cand incerc sa-i arat ca nu exista reincarnare sau orice fel de prostii neortodoxe. Ca ma incred prea mult in cartile pe care le citesc ( de invatatura ortodoxa ) si ca nu am gandirea mea.:p

Toti Sfintii Parinti spun raspicat: sa nu crezi in vise. Chiar daca ai primi un vis de la Dumnezeu, nu se supara ca stie ca n-ai crezut de frica sa nu fie vrajmasul. In privinta duhovnicului: chiar daca este om, daca nu te poti increde in duhovnic atunci cu ce scop mai ai duhovnic? Ca sa te spovedesti? Duhovnicul trebuie sa te indrume si sa aiba grija sa nu ai vedenii dracesti crezand ca sunt de la Dumnezeu. Daca duhovnicul i-a spus sa nu creada in nici un vis si poate sa faca asta eu o respect forte mult pe mioara. Dar eu nu pot sa nu cred in vise in care mi-au aparut rude. Dar au fost vise ( la inceput cand ma intorceam spre ortodoxie ) de la diavol, si mi-a spus duhovnicul sa nu cred in vise. Si sfintii au fost inselati prin vedenii. Un sfant s-a trezit cu niste ingeri care s-au coborat cu o caruta de foc cu cai de foc spunandu-i ca il place asa de mult Dumnezeu incat l-a chemat in ceruri in car ca si pe Ilie. Sfantul si-a facut semnul crucii si cand sa puna piciorul in car acesta a disparut si si-a dat seama ca a fost in inselare. Dau exemplu cazuri ce mi s-au intamplat mie: visam nu stiu ce prostii si rapid imi era in gand ca era diavol si imi faceam semnul sfintei cruci in vis. Cand ma trezeam ma gandeam ca diavolul se bate cu mine in vise. Acum realizez ce plin de mandrie draceasca eram. Eu, marele Saurian sa bate cu dracii si-i invinge. Hai sa fim seriosi. Isi bateau joc dracii de mine. Sau mai tarziu imi visam bunicul si nu mai puteam de spaima in vis. Eu nu cred ca asta a fost vis de la Dumnezeu.

Te invidiez Mioara ca poti sa nu crezi in nici un vis:D Asta arata cat de mare ti-e credinta caci nu-ti trebuie semne. Dar eu... Eu am relatia mea cu Dumnezeu. Si cand are cineva un vis sau o traire duhovniceasca este de preferat sa fie intrebat duhovnicul ( pentru cei care cred in vise si alte chestii din astea ).


Cine e nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat sa se spurce inca. Cine este drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca.

Nu pot sa amintesc decat ce zicea Popescu de la ziarul Gandul, un impatimit si pasionat de filme si sf, un visator cult, spunea ca pentru el sunt un fel de dejectii ale mintii, visele, un fel de transpiratii din timpul somnului care desi nu sunt de nici un folos pentru viatza noastra cotidiana, ele ajuta totusi la refacerea organismului. Acuma e clar ca visele sunt mult mai mult de atat, dar si sa "pui botu" la cate o "fata morgana" si aceasta "sa te faca" crezand ca ai ajuns la mare, ca doar o vezi, nu se cade, ca stie toata lumea ca este o iluzie optica. Da, si eu am probleme, ma mai insala cate un vis, cate o vedenie, si amintirea lui ma macina uneori ani de zile, dar asta e, nu toata lumea e "sportiv" de performantza... si iacata poezia:

Asteptand, intr-o odaitza mica
Sta pitita o furnica si o tarcata pisica,
Sa plece tzatza afara dupa bucate
La orash peste 2 livezi si cateva sate,
Sa gaseasca ele-ntretimp, resturi aruncate...
Si-amandoua stand asha, au visat acelasi vis ciudat
Ca tzaranca nu s-a mai intors, ci s-a angajat
La un patron urat si cu mashina si cu chelie
Nicigand sa voiasca sa-i dea cuvenita simbrie.
Si cand s-au intalnit, una alteia sa-si povesteasca
Nu stiau cat de felurit in cuvinte sa zugraveasca
Pisica sa spuna la furnica
Si apoi iarasi furnica la pisica,
Cum ca angajata a ramas la orash, ashezata
Si nu se mai intoarce la odaia lor... cu vatra.
Dar nici una in minte nu si-a pus, visatoare,
Ca au ramas singure cu odaia neprimitoare,
Si ca ar trebui sa mearga dupa tzatza, la urbe,
Daca pe spatele ei ar mai vrea sa se plimbe,
Ca sa-si astampere burta, chioraind a foame,
Gasind cate-un rest ce le-o iesi in cale,
Cand toata lumea buna de la orash... doarme.
Si s-a urcat furnica pe pisica
Si la urbe s-au dus, cica
Iar tzatza le-a primit zambitoare,
Nu visezi cum de au gasit-o sub soare,
Tocmai un matz si-o furnica, apriga, malaiatza
Dar si o gasca batrana, si un un bobocel de ratza
Care curioase le-a tinut companie
Tot drumul, din deal in campie...
Noroc ca nu era patronul cu parul rar, acasa
Ca tzatza, gasca pe varza, ar fi pregatit... la masa,
Mitza intre scai era aruncata,
iar furnica ... calcata,
Despre boboc nu mai am habar
Precis o fi ramas hoinar.
Sau s-o fi intors in sat, la balta
Regasind parasita odaie... cu vatra.

Nimeni nu ia numele Domnului in desert. Dar, uite-asa, pentru ca oamenii nu gandesc, nu sunt logici, se ajunge ca o mana de oameni sa stapaneasca si sa mane cu biciul milioane de alti oameni transformati in sclavi, pentru ca refuya sa gandeasca cu capul propriu. Stiu ca e pacat sa judeci preotul, dreptul de a-l judeca il are numai Bunuk Dumneyeu, dar cum poti sa mai mergi la preot, sa ai incredere in el si sa ti-l iei si de duhovnic, cand el, preotul, face trafic de persoane, vinde la suprapret locurile de veci, deci speculeaza durerea unui om care da si cat nu are, numai ca sa rezolve o problema, care, de regula, te ia pe nepregatite. Tot preotii percep taxe enorme pentru serviciile pe care le fac si pentru care exista preturi care ar trebui afisate si onorate, dar nu se intampla asa. Si acestea sunt doar o parte infima din multe alte rele pe care le fac preotii numai si numai sa scoata bani de la credinciosi si cu deosebire de la cei aflati in necaz. Treziti-va, oameni buni, si judecati cu propriile voastre capete, nu va mai lasati manipulati de oameni anume instruiti sa va suceasca mintile! Credinta o avem in suflete, in faptele pe care le facem, in felul cum gandim si alinam cu vorba sau cu o bucata de paine un biet necajit. Va imaginati ca dand bani preotului, va asigurati un loc in rai? Nu, voi traiti in saracie si poate ca nu aveti bani de paine si preotul treieste bine, gandind ca e firesc sa va ia putinul ban fara sa se gandeasca daca aveti sau nu ce manca. Credinta este cu totul altceva decat se incearca sa va minta unii si altii, cum face si aceasta doamna Mioara. Minciuna si prefacatoria emana din fiecare cuvant al ei. Cititi cu atentie si intelegeti cum sunteti indemnati sa credeti si sa faceti o groaza de lucruri fara cap, fara judecata. Un crestin adevarat nu vorbeste asa, nu imprastie asemenea invataminte daunatoare si paguboase

Vreau oriunde ma voi duca sa-mi ajute Sfanta Cruce..

Primul aliniat: pe fratele meu cred ca il voi putea convinge doar rugaciunea. Si nimic altceva ( stiu din experienta ).???

Al doilea aliniat: Mersi mult pentru sfat. Nu stiam ! Dar ma voi folosi de el.:thumbsup:

Silverstar, am citit si eu intamplarea ta si a mamei tale, insa parerea mea e cu totul diferita. De fapt eu nu voi spune altceva, decat ce spune Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, despre starea omului dupa moarte. Imi place sa cred ca Biblia a ramas inca Standardul la care ar trebui sa ne raportam cu totii.
Te provoc sa citesti in Eclesiastul capitolul 9 cu versetul 5 unde vei gasi mai multe informatii despre starea omului dupa moarte. In alta parte, Isus asociaza moartea cu un somn.
Nu vreau sa-mi impun punctul de vedere, dar avand in vedere sa discutam pe un forum crestin, Biblia ar trebui sa fie in centrul atentiei iar autoritatea Sa respectata.
Desigur ca sunt multe teorii cu privire la ce se intampla cu omul dupa ce moare, insa orice vine in contradictie cu Biblia trebuie pus un semn de intrebare. Acesta este un subiect mult prea complex pentru a-l discuta in 2-3 randuri, insa sunt gata sa raspund oricarei intrebari.

asa este....ai dreptate...

Salut,
Din cate am citit eu si din cate am dedus prin cugetul meu, am ajuns la niste concluzii, vizavi de ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte:

Judecata particulara: Alaturi de ingerul pazitor tzi se prezinta toata viata prin vocea constiintei, fiecare lucru care l-ai facut bine sau rau, alegerile tale, credinta ta, dragostea sau ura care ai tzinut-o in inima, in fond cat de intelept ti-ai trait viata. Atunci realizezi tu cine/care e Adevarul. Dupa ce ai descoperit prin prisma constiintei tale toate acestea vei intra intr-un ''somn'', de aceea se zice ''odihneasca-se in pace''. A trecut ''ziua'' si a venit ''noaptea'', te pui sa te ''odihnesti'' analizandu-ti in ''minte'' ce ai ''muncit'' si ce rasplata te asteapta. ''Raiul'' in acest moment e un somn dulce stiind ca ''a 2-a zi'' te asteapta ''lumina eterna''. In schimb, ''iadul'' va fi acel somn greu, obositor, plin de sudoare stiind ca vine ''a 2-a zi'' si te asteapta ''pedeapsa eterna''.

Judecata Universala: Aici se intampla ce zice Sfanta Scriptura, nu am ce sa adaug sau sa adaptez pe ''limba mea''. Vine Hristos si va descoperi tot Adevarul si atunci toti, fie buni sau rai vor vedea ''ceea ce este'', in perfectiunea ei si nu va mai fi loc de nici cel mai mic scepticism, toti vor crede si vor lua la cunostinta ''perfectul'' care l-au cugetat sau i-au intors spatele cat au fost pe pamant. De aici incolo fiecare om va fi analizat DREPT, va fi numarat ''fiecare fir de par''. Apoi va veni ''nota finala si definitiva''.

Eu evit discutiile religioase in general, insa daca sunt provocat de oricine le pun in fata acel ''memento mori'', fie el om religios sau nereligios. Ii sfatuiesc sa cugete la asta si de acolo depinde de ei sa descopere ''infinitatea''.
Insa, am un sfat ( parere ), care o adresez fratzilor intru credinta: vad de multe ori oameni care dau o imagine prea pamanteasca a tot ce inseamna ''spiritual''. Dumnezeu ne-a descoperit intelepciunea Lui, atat cat ne e folositor prin Simboluri. S-a coborat la nivelul nostru si S-a dezavaluit in intunecimea mintzii noastre. Superstitiile si orice forma omeneasca data invataturii Lui ( forma omeneasca adica orice trece de cuget, adica imagine apoi cuvant ), e o limitare a Celui fara limite.

Sper ca nu am scapat vreun cuvant ''neortodox'' si aceasta interventie a mea sa nu fie un lucru neintelept.

P.S: Scuzati-mi eventualele greseli gramaticale sau de exprimare.

Mi-a placut cum ai inceput. Ti-ai spus parerea personala.

1 Samuel 28:19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine, şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.”

deci presupusul Samuel ii spune lui Saul ca "maine" el si fiii lui vor fi impreuna cu el [cu Samuel], prin urmare:
- daca Samuel a vorbit, atunci cum se impaca aceasta afirmatie cu invatatura conform careia dupa moarte, sufletele celor rai sunt in iad in chinuri iar sufletele celor drepti in Cer? aceste suflete nu pot fi "impreuna" dupa moarte, asa cum Samuel spune; este evident ca Samuel ar fi fost in Cer (Rai), iar Saul in iad, in chinuri
- daca nu a vorbit Samuel, inseamna ca a fost un demon si atunci comunicarea cu mortii este, de fapt, o comunicare cu demonii si "spiritismul" este o arta oculta care nu poate fi o dovada a constientei sufletului dupa moarte.

dar ai omis un lucru. Unde mergeau sufletele oamenilor pana la moartea lui Hrisos? Erau oamenii mantuiti pe timpul lui Samuel si Saul? Puteau ajunge oamenii dupa moarte in rai avand pacatul adamic? Biblia zice clar :" nimic necurat nu v-a intra in imparatia lui Dumnezeu". Doamne ajuta!

În cazul acesta, rămâne singura posibilitate care e de fapt şi versiunea Scripturii: oamenii nu mergeau nici în fericirea Raiului, nici în chinurile focului veşnic... mergeau pur şi simplu în mormânt. Iar această stare de lucruri va dura până ce Hristos va veni să-i învie pe cei buni şi pe cei răi (în această ordine).

imi pare rau, dar eu resping cu desavarsire invatatura ca toti, fie buni fie rai, au mers in chinuri pana sa vina Cristos, dupa mii de ani, ca sa-i scoata de acolo! adica Avraam, David, Samuel, marii profeti precum Isaia, Ieremia, au fost dati pe mana dracilor sa fie chinuiti, desi au fost oameni drepti, si asta numai din cauza faptului ca Isus inca nu se intrupase!

Desi eu si d-l "Paper Shapeshifter" suntem total la..."extremele baricadei", aici sunt de acord, pentru prima si ultima data. :) Mi se pare propaganda bisericeasca, sau cum zic eu "subiectivism organizational/partinic", aceasta ciudatenie. Ca sa nu mai zic ca, chipurile, chiar si admitand teza asta bizara de inspiratie orfica, au fost scosi din Iad doar "dreptii VT", ca si cand pe planeta asta nu mai traisera atunci sau pana atunci oameni drepti si pe alte continente. Si totul doar ca sa puna in evidenta, pentru oamenii simpli, necesitatea Intruparii. Ca si cand Domnul are nevoie de trucurile retorico-dogmatico-subiective ale oamenilor/organizatiilor pentru a fi admis si proslavit in mintile si inimile celor ce L-au ales ca Mantuitor!

aceeasi intrebare as pune-o pentru copii avortati.
dar iadul nu este acelasi pentru toti.

Cu atât mai grotesc pare Dumnezeul descris de dogma aceasta. Nişte copii nevinovaţi şi nebotezaţi să sufere chinul Iadului până la ziua de apoi, iar după aceear să... să nu ştiu ce... că e cam nebuloasă situaţia lor...