Postul +
 

Discutand cu cineva despre post, m-a surprins foarte tare atunci cand mi-a replicat : "Ce rost are , domnule, postul ?" Sa ne infometam de bunavoie si sa mai capatm si cine stie ce boli ? Pot sa mananc carne si sa fiu cel mai bun om. La fel pot sa mananc soia si sa fiu cea mai netrebtnica si mai pacatoasa persoana". Cel mai frumos argument in favoarea postului l-am auzit tot de la un amic, crestin: "smerenia patimilor trupesti, disciplinarea trupului si a sufletului" . Prin post incercam sa tinem patimile si poftele care ne cuprind. Pe de alta parte, prin post nu intelegem abtinerea doar de la anumite alimente considerate "de dulce".Fenomenul este mult mai complex. Desigur restrictia alimentara are folosul ei, dar nu este cea care da esenta si fundamentul postului. Urarea placerilor, adica asa-numitul post spiritual, abtinerea de la savarsirea faptelor rele si de tot ce ne poate indeparta de la Dumnezeu. Efortul material de a nu manca din alimentele prohibite isi gaseste implinirea doar in straduinta de a progresa pe calea virtutii. In perioadele de post nu ne subnutrim, periclitandu-ne astfel sanatatea, ci ne asumam un exercitiu de vointa autoimpus, dupa puterea si starea noastra spirituala.

Postul de voie prelungeste viata,educa vointa,ascute mintea,intareste credinta.Nimeni nu s-a imbolnavit din cauza postului de bucate ci din contra,s-a vindecat de multe boli trupesti sisufletesti.
Mai greu este cu cele care ne ies din gura.Caci cunosc multi oameni care in post sunt mai barfitori,mai zgarciti si mai niertatori.Sunt unii care tin posturi grele dar nu te iarta nici daca le-ai cerut iertare in genunchi!

Prin post se normalizeaza biologicul, nu se distruge natura. Invatam sa ne hranim din Dumnezeu, sa ne ferim sa cadem in robia lumii acesteia si sa confundam lumea aceasta cu izvorul vietii.

Foarte frumos ai spus George, de a veghea tot timpul a nu cadea in "robia lumii acesteia si sa confundam lumea aceasta cu izvorul vietii ". Ai reusit doar in cateva cuvinte sa cuprinzi totul, esenta ce trebuie sa stea la baza gandirii noastre despre necesitatea postului, pentru ca iata inca si inca odata, ce bine le-a oranduit Domnul Dumnezeul nostru pe toate.

"Mancarea de post ajuta memoria" ...(si nu numai)
 

dintr-un ziar..
Marti, 03 Februarie 2009
"Postul, chiar si negru miercurea sau vinerea, este benefic sanatatii. O spun americanii, care au descoperit ca reducerea numarului de calorii in anumite zile ale saptamanii ajuta memoria.

Un studiu aparut saptamana trecuta la Institutul Salk a scos la iveala faptul ca, prin reducerea cu 30% a consumului de calorii in anumite zile ale saptamanii exista posibilitatea ca persoanele adulte sa-si imbunatateasca memoria.

S-a mai constatat si ca persoanele supraponderale, cu o forma usoara de astm, pot scapa de simptome daca tin post pe o perioada scurta de timp. Cei care se infometeaza pe perioade scurte de timp prezinta cu 40% mai putine sanse sa se imbolnaveasca de inima.

"Postul negru sau reducerea numarului de calorii intr-o zi determina corpul sa devina mult mai sensibil la actiunea insulinei, care are rolul de a mentine nivelul zaharului din sange in limite normale", este de parere Marc Hellerstein, coordonatorul studiului."

Recunosc că nu am tinut post negru niciodată si de fapt nici nu mi-am impus aşa ceva, dar sunt sigur ca cele arătate mai sus sunt reale.

Sunt deja vreo trei topice despre post.Dar acesta se pare că e mai la obiect căci la urma urmei postul face parte din pocăinţă.:67:

Postul este o intoarece la firescul vietii. Multi accentuam aspectul trupesc si uitam de postul sufletesc- al mintii, in care isi gasesc radacina toate patimile noastre.

Mult adevăr George ! Dar cel ce-şi infrâneaza trupul va infrâna in timp si mintea, limba şi sufletul şi-l va curăti cu sigurantă, pentru ca un trup sănătos şi infrânat va fi templu de cinste sufletului său.

Si foarte bine ai facut Cristi! Sa nu ne amagim ca prin impunerea postului total(negru) avem sanse mai mari de a castiga mantuirea.

[COLOR=Blue]"In perioadele de post nu ne subnutrim, periclitandu-ne astfel sanatatea, ci ne asumam un exercitiu de vointa autoimpus, dupa[/COLOR] [COLOR=Blue]puterea si starea noastra spirituala."[/COLOR]
-Cristi, mi se pare fffff. bine punctata ideea.Dealtfel,sfintii parinti ne-au atras atentia asupra faptului ca in orice nevointa se poate amesteca mandria!!!
Unul dintre parintii pustiei, dupa ce intrerupsese un post exagerat de aspru, a vazut cum dracul pleca de la el. Adica tocmai intreruperea acelei nevointe lipsite de dreapta socoteala i-a fost de folos si nu postirea aceea.

Cu multi ani in urma(vreo 12 ani sa tot fie) am auzit in biserica mea, zvonuri, cum unii enoriasi mai ravnitori, au tinut post total intreaga Saptamana Mare!"Necoapta" fiind la acea vremea, mult rusinata m-am simtit la auzul acelor vesti... si repede am zis in sinea mea: pai daca acesti oameni varstnici si cu probleme de sanatate, au fost capabili de atata jertfire, oare nu se cuvine a incerca si eu postul total macar ultimele 2 zile? Zis si facut...am purces la drum......in ajunul Invierii , senzatie de moarte iminenta, atacuri de panica, rau si rau.. radeau dracii de mine fratilor, ca doar ,doar in ultima clipa sa ma faca a nu mai fi in stare de a lua Sf Impartasanie in noaptea Sfintei Invieri a Domnului Hristos..[SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=3][SIZE=2]Bine venita mi-a fost acea lectie, prin ea am inteles o data ptr totdeauna ca cei care sunt la inceputul razboiului duhovnicesc nu trebuie sa se arunce in lupta mai presus de puterea lor. Cine nu are grija de sanatatea sa, sub pretext ca poate rabda posturi aspre, se afla in inselare.[/SIZE]
[SIZE=2]Este adevarat faptul ca unii dintre marii sfinti ai Bisericii s-au nevoit in posturi care le puneau in pericol sanatatea, numai ca nu oricine le poate urma nevointa.Sfintii Parinti au scris destul despre pacatul ravnei fara de masura, pacat in care cad incepatorii care se straduiesc sa ajunga la sfintenie intr-un timp scurt si trecand cu vederea povetele duhovnicesti ale inaintasilor.[/SIZE][/SIZE]

Postul il tinem fiecare dupa cum putem! Important e sa fie echilibrat!
In articolul de mai sus erau recunoscute doar cateva beneficii trupesti ale Postului, pe care le-am postat drept incurajare pt cei mai putin credinciosi. Caci noi crestinii ortodocsi, prin postire urmarim mai intai insanatosirea sufleteasca,... ca ulterior ne insanatosim si la trup... asta-i partea a doua...

Marin, daca nu ai postit, doar acuma incepi, nu exista rusine, deoarece fiecare aici a inceput odata.
Ceea ce mi s-a spus mie legt de postul negru:
-este pentru pustnici
-nu trebuie sa ai contct cu exteriorul
-nu se refera doar la a nu manca si nu bea apa
-se refera la o lupta directa cu diavolii

Sincera sa fiu, postul negru nu este forte indicat de tinut, deaoarece noi traim in lumea externa, inevitabil avem un gand, o idee sau chiar cine stie ce negtiv despre vecinul/ vecina etc. Nu poate fii tinut oricum, ca vei avea mult mai multe necazi dupa aceea.

Postul inseamna infranarea la ceva si rugaciune si milostenie si smerenie si pocainta.

Se incepe treptat sau dintr-odata fiecare cum simte si cum poate.

Scopul postului este mantuirea si smerenia.
Nici decum faptul ca altii au postit si hai sa fac si eu pe viteaza.
Fiecare, cum am mai spus, dupa putere lui. Dumnezeu te vede.

Postul trupesc dar şi postul sufletesc !
 

Omul, este alcătuit din trup şi suflet , deci este firesc să postească atât cu sufletul şi cu trupul. Postim cu trupul prin abţinerea totală sau parţială , pe un anumit timp, de la anumite alimente şi de la unirea trupească a soţului cu soţia . Se cuvine să ne amintim de cuvintele Sf. Ap. Pavel adresate creştinilor din Corint : << Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea , şi iarăşi să fiţi împreună , ca să nu vă ispitească satana , din pricina neînfrânării voastre . Şi aceasta o spun ca un sfat , nu ca o poruncă >>.
Dar trebuie să postim nu numai cu trupul , ci mai ales cu sufletul. Să ne curăţim sufletul , în perioada Postului , prin Taina Spovedaniei , oprindu-ne de la cele nefolositoare . Proorocul Isaia spunea : << Nu ştiţi voi postul care Îmi place ? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii , dezlegaţi legăturile jugului , daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casa pe cel sărman , pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta , iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi ; iar la strigătul tău El va zice : Iată-mă ! >>

Postul foloseşte sufletului şi trupului , pentru că întăreşte trupul , uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului . De aceea în perioada Vechiului Testament a fost recomandat de multe ori : " O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi , ar rămâne de pe urma voastră binecuvântare, un prinos şi o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru ! Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi POSTIRI sfinte, prăznuiţi sărbătoarea cea pentru toţi ! " . Mântuitorul Însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie , înainte de a începe propovăduirea Evangheliei. El ne-a învăţat cum să postim şi le-a spus ucenicilor că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune : "Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat , de o parte : Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim ? El le-a zis : Acest neam de demńi cu nimic nu poate ieşi , decât numai cu rugăciune şi cu post ".

hm...postul...

este un "pas"de-ceput,...care purifica organismul de toxine

'pasul"2...infraneaza patimile ca o bariera(numai daca nu ne "inbuibam",ca altfel...vai de noi si de mancarea noastra de post)

"pasul"3 este ..."puntea"ce ne apropie de D-zeu,adica...faptele(iubirea aproapelui,iertarea,milostenia etc)

si de-aici drumul spre mantuire...


Amin

adaug...pasul 3 nu se poate implinii fara primele doua...

doar daca sunt situatii speciale,pe care le "dezleaga"duhovnicul...

Nu mi se pare in regula sa consideram postul o dieta sau sa cautam beneficii medicale. Ca inseamna ca tot pe ale trupului le cautam, nu? (s-a mai postat pe forum ca postul e bun deoarece carnea e nociva, uleiul este nociv, ca prin post traim mai mult etc... nu cred ca este o abordare crestina.)

Depinde de noi cati "pasi "facem catre D-zeu.

Eu am aratat "pasii",pentru a nu crede ca ,daca facem "infranare "de la mancare...gata cu noi ,suntem in Rai...

nu ,...trebuiesc toti "pasii"parcursi,
daca nu...

totul se rezuma ...doar la un regim alimentar

Care regim alimentar e si el greu si de neinteles pentru unii! Ai mei socotesc ca e suficient sa tina prima si ultima saptamana din post, cand duhovnicul spune ca postul se tine tot! si eu as vrea sa il tin pe tot, dar sa vedem cum fac cu ai mei! fericiti voi care intelegeti sa tineti tot postul! altora le trebuie multa munca de lamurire!

Eu am considerat mereu postul un exercitiu de vointa, mai mult decat un regim alimentar, pentru ca invatam sa ne abtinem de la lucruri care pot parea foarte atractiva, dar care totusi nu ne sunt benefice.

corectura
 

atractive*

Zis-a avva Ioan Colov: de va voi imparatul sa ia vreo cetate, opreste mai intai apa si hrana, si asa vrajmasii de foame pierind, se supun lui. Asa si patimile trupui: daca cu post si cu foamete va petrece omul, vrajmasii slabesc catre sufletul lui.

Ceva mai graitor decat ce a spus Sf.Ioan Colov nu se poate spune... Impreuna cu rugaciunea si staruinta inaintea Domnului, biruim pe vrajmasi! Dar sa nu uitam ca de nu avem VOINTA sa facem, suntem slabi inaintea diavolului si patimilor. De cerem ajutorul Domnului si Maicii Sale, apoi cu nadejde ca vom birui!

Post binecuvantat!!!

Ma bucur ca ai venit!
Intrebare: este corect sa mancam lucruri bune? (Eu am gasit retete excelente vegetariene, chiar fara ulei..). Se mai numeste asta post? (Ma refer ca trebuie sa ne abtinem de la placeri, in general, deci si placerea de a manca).

Postul crestin
 

Postul dragii mei este bucurie,este curatire de pacate ,este daca vreti albirea sufletului.Dumnezeu in marea Lui milostivire a lasat portite pentru a intra in Rai iar una din aceste portite este postul.Multi sunt cei ce au intrat in Imparatia cerurilor spalandusi pacatele prin post si rugaciune . Daca postul este unit cu rugaciunea si cu faptele cele bune este o cale sigura spre mantuire. Faptele cele bune se pot face la tot pasul nu putem sa spunem ca nu avem ocazia sa facem binele deoarece la tot pasul este cineva care are nevoie de o mana de ajutor, de un sfat, de o mangaere,de o bucata de painie.Am sa adaug aici o istorioara legata de milostenie..Un om mai instarit era in curtea casei sale si voind sa stea la masa auzi batai in poarta si mergand sa deschida gasi un om sarac care cerea milostenie si suparanduse inchise poarta si striga saracului sa mearga in alta parte ca el nu poate sa-i dea nimic de pomana .Dar insistand acel sarac sa primieasca ceva , acel om instarit se supara si arunca cu o paine in acel sarac ,iar saracul luand painea o saruta si multumi Lui Dumnezeu pentru ca se indura de el sa nu moara e foame.Dupa o vreme muri acel om instarit si ajungand la judecata diavolii puneau toate faptele cele rele in balanta pentru a pune mana pe sufletul lui si pentru a-l duce in iadul cel mai de jos.In zadar cautau ingerii Lui Dumnezeu ca nu gaseau nici o fapta buna ca sa nu piarda acel suflet pana cand intr-un tarziu ingerul pazitor al acelui bogat i-si aduse aminte de acea paine pe care atunci cand o puse in balanta se inclina balanta si cu acea paine reusi sa spele toate faptele lui cele rele .Iata dar cat de mare este milostenia dragii mei,si cum poate o fapta neansemnata sa ne aduca mantuirea sufletului.Sunt multe lucruri de spus despre fapte bune si mai ales despre felul cum ar trebui sa arate postul crestin dar o sa ma opresc aici si Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca tuturor gandul cel bun spre plinirea celor catre mantuire.

Cu dragoste frateasca Teodor Ilas.

daca e spre mandrie shi nu vine din dragoste, nu e pentru dragoste, nu e cu dragoste, atunci postul la nimic nu-tzi foloseshte caci Dumnezeu este Dragoste... dar multzi confunda dragostea cu dragostea de pofte shi placeri cu dragostea de slava de la oameni cu dragostea de nascociri shi inchipuiri shi cu slujirea disperata shi conshtiincioasa a datoriilor desharte... cu triumfalismul zanganitor ca chinvalul sau ca babanul, rasunand din sirena ca vasile roaita, chemand la datorie cu ademeniri shi cu spaime... la nemultzumiri, la pofte, la dreptatea revoluta... sau la semetzia deasupritoare... gonflarea minciunii... ingamfarea... gandeul.

asha ca problea care survine, lupta se da pe un singur termen, pe TREBUIE, e necesar, s-ar cuveni, e obligatoriu, e important, dar aceasta lupta de pacalici shi pacaleli se da pentru ca cineva te face sa ai pretentzii, sa ashteptzi de la altzii sa faca, sa ceribice... e defapt datoria pe care o ceri de la altzii, mereu altzii trebuie shi tu te nemultzumeshti de ei in timp ce in tine este jocul dea da barna shi scoate paiul... deci

nimeni nu e dator cu nimic, nici dracii n-au nici o datorie, singura mantuire ce vine prin acest Termen TREBUIE se poate raporta doar la cel ce din libera vointza se leapada de sine shi ishi ia crucea desavarshirii, a smereniei shi rabdarii... doar lui ishi poate da aceste sfaturi profesorale, aceste abligatziuni shi datorii, doar lui poate sa-shi ceara spunand Trebuie... dar cu conditzia ca sa nu-i stea barhiconii pe conshtiintza shi sa-l atraga spre datorii sau culpe desharte... sa-i insufle mereu nemultzumirea pentru lipsa mandriei sau a slavei de la oameni shi ca atare sa incerce sa sulimenizeze aparentzele ca sa se poata lauda shi inchipui despre sine ca iata faptura are fapte dar ce folos daca ele sunt din pisma shi pentru lene shi placeri? ce folos? nici un folos... totul devine deshert caci postul, nesomnul, nedesfranarea daca e pentru mandrie defapt te surpa mai mult shi mai mult ajungand sa te razbuni, sa te razbuni crezandu-te vrednic... deci un fiasco, un minteres abscons, o curiozitate spre intzelepciunile patimashe ale eroului judecator ce-shi implineshte voile sale pentru pofte shi placeri... iar pofta cea mare este laudaroshenia... laudarocoshenia... defapt ma laud ca nu mai cred, vorbesc ca sa nu mai ascult shi sa nu mai am vointza mantuirii, ma laud pentruca nu mai traiesc credintza ci am capatat marea ravna desharta prin postiri, nesomn, nedesfranari, caci am inlocuit lacomiile trupului cu lacomiile orgoliilor nemasurate, acuzari din "vrednicia" invinovatzirilor, din nemultzumiri... furand mereu meritele altora shi slava lui Dumnezeu din Edenul pierdut... crezand ca tampitul toata autobarfa cu care imi lingushesc singur capacitatzile, ca pot minuni,... toate inchipuirile ca intr-un film SiFi... capatand medaliile de onoare pentru putoare, oare, oare... oare.............. oare... oare da? oare nu?

deci taiatzi in fiecare clipa, in fiecare zi, din voire shi din mancare multzumind pentru toate necazurile lui Dumnezeu... fiind convinshi ca nu TREBUIE (ca nu ashteapta asha ceva Dumnezeu de la nimeni ca defapt tu singur ai jurat, ai dat cuvantul tau ca vei face asha, iar daca l-ai dat atunci TREBUIE sa-l respectzi, dar mai bine nu juratzi ca sa nu cadetzi in mandrie, iar daca nu mai potzi sa-l respectzi roaga-te mult de dezlegare shi iertare caci te-ai hazardat sa crezi ca potzi tzine shi respecta o asha minune de juramant, de invoiala shi poate Dumnezeu care nu este numai drept ci shi milostiv va auzi glasul lacrimilor tale shi nu le va trece) ci doar cine voieshte shi vrea sa traiasca in dragoste curata! pentru ca asha ne-a invatzat sfintzii Varsanufie shi Ioan care aveau amandoi Acelashi Dumnezeu asha ca ceilaltzi calugari il puteau asculta pe oricare din ei! (Marele Batran, adica cel mai mare pacatos, ca un batran ce e? un pacatos neputincios, asha spunea despre sine, asha se socotea ca sfintzenia o sfintzeshte Dumnezeu shi nu omul care se socoteshte vrednic shi se crede pe sine drept)

caci ia uitatzi-va ce raspunde ava Pambo celor doi calugari? cum se mantuie ava Pambo stralucind ca soarele de pe Cer?

Dati-mi voie sa mai fac o precizare referitoare ...
la tinutul postului

sunt persoane adepte pt.
o saptamana la-nceput si alta la sfarsitul postului...

dragilor daca nu este dezlegare,
daca nu este neputinta din anumite cauze ...si doar comoditate sau ...

atunci mare sminteala este...nici cu mortii , nici cu vii

dragilor inchipuiti-va... ca suntem pe marginea unei prapastii,
avem la un capat o bucata de punte,
la celalalt capat ,alta bucata de punte...
putem traversa intreaga prapastie, ajungand pe celalalta parte,
daca n-avem puntea-ntreaga?
Nu...vom cadea in haos...

asa si cu postul ,
nu-l putem fractiona,
neintemeiat si fara dezlegare de la duhovnic...

deci...voi alegeti!

amin

"Nu există post fără postire"
 

Părintele Alexander Schememann - http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...t-fara-postire

Fiecare zi a postului este o treapta a scarii ce uneste cerul cu pamantul. Putem sa urcam primele trepte si dupa aceea sa sarim la ultimele trepte? Nu discutam de exceptii acolo unde apar dezlegarile.

Cred ca postul trebuie imbinat armonios cu trairea profund crestina, cu rugaciunea, cu milostenia, cu iubirea aproapelui, cu iertarea, cu hotararea din inima de a nu-L mai ofensa pe Dumnezeu. Toate acestea contribuie la innoirea fiintei noastre. Doar postul, fara fapte bune si fara rugaciune, nu cred ca-si atinge pe deplin menirea. Noi postim, in familia noastra. Pe noi postul ne pune in dispozitia necesara indeplinirii celorlalte mentionate mai sus...

Sf.Ioan Gura de Aur spune ca atunci cand postim sa postim si cu gura si cu okii si cu urechile si cu mainile si cu picioarele. Putem manca orice de post, numai sa ne tinem sa nu judecam si sa nu ne mandrim ca postim etc. Sa stie numai Dumnezeu si noi!! ATAT!!! Fii binecuvantata!!!

O carte excelenta recomandata noua la Facultate de IPS.Prof.Dr. Laurentiu, Mitropolitul Ardealului! O recomand cu caldura ca si „Euharistia - Taina Imparatiei”!!!

Nu neapărat ce este "excelent"pentru tine, poate fi la fel şi pentru altcineva, dar punem prea mult până la urmă accentul pe ale gurii şi uităm că postul până la urmă este un alt mod de a trăi , de a gândi , de a te comporta , de a reacţiona . . . Înstrăinarea de patimi , păcate este cea mai importantă , capitală chiar. Bine spunea Sf. Vasile cel Mare : "cu toate că nu mănânci carne, te hrăneşti cu însuţi fratele tău . . ."să ne mai amintim de : "Vai de cei care se îmbată fără să bea vin" ( Isaia 28 , 1 ) . . . .Orice patimă care zăpăceşte mintea, este şi o beţie !

Domnul Dumnezeu explica in Sfintele Scripturi cum i-ar placea sa fie postul nostru:

Isaia 58

6 Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9 Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10 Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11 Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12 Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Colegul meu de apartament este bulgar si s-a botezat ortodox acum vreo 2-3 ani ( are acum 25 de nai, nu e neobisnuit la bulgari ca oamenii sa fie fie nebotezati, sau botezati la varste adulte). Ca o paranteza, l-am intrebat de ce, si a spus ca fiindca a insistat bunica lui si fiindca a auzit ca ti se iarta toate pacatele facute inainte de botez, si i s-a parut un lucru bun. :D In fine, in afara ca este botezat, nu prea stie nimic despre credinta, la ortodocsi nu se face cateheza inainte de botez, nu prea a dat pe la biserica, etc. Si la inceputul postului m-a intrebat daca am sa tin post, ca a citit in ziar ca incepe postul Craciunului. I-am spus ca am sa incerc, incercand sa nu ma dau mare ca tin post, si ca sa vad daca reusesc. M-a intrebat cum se tine, i-am explicat cum se tine oficial, cum tin multi oameni in realitate, ca e destul de greu, mai ales daca iti place carnea, cum ca ideea nu este de fapt mancarea, ci este un fel de exercitiu spiritual, de renuntare, etc. A ramas ca o sa vada el. Eu gandindu-ma ca hehe, poate am convins pe cineva. Si apoi l-am vazut ca nu manca de post. :( Deci mi-am dat seama ca nu am fost prea convingatoare, si ca de fapt trebuie sa mai lucrez la exemplul personal. A propos de citatele peste citatele de mai sus, usor de teoretizat, dar mai greu sa convingi, sau sa te convingi, sau ales cand neam de neamul tau nu a facut asa ceva.

Marea SANSA a ta , draga Cristina , este tineretea ! La mine , trebuie sa suflu si-n iaurt , caci timpul s-a cam imputinat . . .:1:

Sfantul Isaac Sirul arata ca postul este "aparatorul a toata virtutea si incepatorul nevointei. El e cununa celor ce se infraneaza si frumusetea fecioriei si a sfinteniei; e stralucirea neprihanirii si inceputul caii vietuirii crestine; e maica rugaciunii si izvorul neprihanirii si al cuminteniei; e invatatorul linistirii si inainte mergatorul tuturor faptelor bune.

Cand incepe cineva sa posteasca, doreste sa ajunga la vorbirea cu Dumnezeu in cugetarea lui. Pentru ca trupul care posteste nu rabda sa doarma in asternutul lui toata noaptea. Cand pecetea posturilor s-a intiparit in gura omului, gandirea lui e strabatuta de strapungere si din inima lui izvoraste rugaciunea si pe fata lui e asternuta tristetea. atunci gandurile murdare stau departe de el, in ochii lui nu se vede veselie si este dusmanul poftelor si al intalnirilor desarte.

Niciodata n-a vazut cineva pe un postitor cu dreapta-socoteala, robit de pofta pacatului. Marele drum spre tot lucrul bun e postul cu dreapta socoteala (cu discernamant). Si cel ce nu are grija de el clatina tot binele. Pentru ca el este porunca data firii noastre de la inceput, ca sa se pazeasca de desfatarea gustarii; si cu aceasta si-a luat inceputul faptura noastra. Pe de alta parte, din calcarea cea dintai a lui si-au luat inceputul cei ce se nevoiesc din frica lui Dumnezeu, care incep sa pazeasca legile Lui" (Cuvinte despre nevointa, Cuvantul LXXXV: Despre post si priveghere, Filocalia X).

In continuarea celor de mai sus, Sfantul Isaac Sirul, amintind ca Insusi Mantuitorul a postit patruzeci de zile in pustie, spune ca "postul e arma lucrata de Dumnezeu. Care din cei ce o nesocotesc nu se va osandi? Si daca Cel ce a dat legea a postit, care dintre cei ce pazesc legea nu trebuie sa posteasca?

Cand diavolul vede pe vreunul dintre oameni imbracat cu aceasta arma, indata vrasmasul si tiranul se infricoseaza si-si aduce aminte de infrangerea lui cea din pustie, de catre Mantuitorul, si puterea lui se frange si e ars de vederea armei date noua de Conducatorul luptei noastre. Ce arma e mai puternica decat ea? Si ce da mai multa indrazneala inimii in lupta impotriva duhurilor rautatii, decat foamea rabdata pentru Hristos?"

Sfantul Ioan Casian spune ca Sfintii Parinti "n-au lasat un singur canon despre postire, nici un singur chip al impartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi varsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului.

Insa un lucru au randuit tuturor: sa fuga de imbuibare si de saturarea pantecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, decat cea de trei sau de patru zile, sau decat cea intinsa pana la o saptamana.

Caci zic: Cel ce peste masura intinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se intampla ca uneori, din covarsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trandav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, din prisosul mancarii, se ingreuiaza si face sa se nasca in suflet nepasare si molesire" (Despre infranarea pantecelui, in Filocalia I).

Dar sa nu uitam ca in perioada Postului navalesc mult mai multe ispite asupra noastra , si cate odata aproape ca ni se pare o lupta nedreapta si grea , dar cu siguranta ca toate cate or veni asupra noastra nu sunt peste puterile noastre , numai ca noi suntem lipsiti de rabdare , in primul rand , si mult prea alipiti de cele lumesti , si atunci lupta ni se pare nedreapta si mult prea grea .
Fie ca Postul ce-l incepem luni , sa ne gaseasca in stare de veghe , de trezie , si sa nu ne limitam doar la postul de bucate .
Post binecuvantat !

Desigur, diavolul lupta cu mai multa inversunare impotriva celor ce postesc, dorind ca acestia sa nu aiba niciun folos de pe urma postului, ba chiar, de e cu putinta, postul sa le fie prilej de afundare in noroiul a mii de pacate.
Sa nu uitam ca si demonul e postitor, si inca unul mare, in sensul ca n-are trebuinta de hrana. Dar asta nu-l impiedica sa fie focar al rautatii.
Sa ne ajute Hristos, Cel pentru noi a primit moarte pe Cruce, ca acest post sa ne fie prilej de a muri pacatului pentru ca El sa invie in inimile noastre!