Despre Iad - nelamurire
 

Am gasit urmatoarea predica despre Iad a parintelui Cleopa:
http://www.crestinortodox.ro/Parinte...d-29-6851.html

"[SIZE=2]A saptea munca este gheena, adica focul cel nestins, care este cea mai grea dintre toate. Focul cel negru care arde in vecii vecilor cu intuneric.

De acela se tem si dracii. Ca ei se rugau Mantuitorului, cand facea minuni pe malul Marii Galileii, cand a scos demonii din cei doi indraciti: Te stim pe Tine cine esti, Fiul Celui Preainalt; Te rugam nu ne trimite pe noi in gheena! Acolo ii trimitea, ca El avea putere. Si dracii se tem de gheena, de care spune Mantuitorul in Evanghelie: Unde focul lor nu se stinge.

Dar nu este foc de acesta ca al nostru, care se face ca sa dea lumina; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar da lumina; acela, insa, este foc negru ca pacura si de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. Asa spune fericitul Ieronim.

Cat de mare este focul unde se topeste otelul, totusi este neinchipuit de slab fata de focul iadului, ca si cum ar fi zugravit pe pereti. Ai vedea un foc zugravit pe perete cu vopsea si nu te frigi.

Asa este de slab focul acesta fata de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem: "Ca nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta". Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia maniei lui Dumnezeu negraita, catre cei pacatosi.
"[/SIZE]


Totodata pe acest site este un articol luat de la "Teologia Dogmatica Ortodoxa" a parintelui Dumitru Staniloae :
http://www.crestinortodox.ro/Alte-ar...254-13686.html
"
[SIZE=2]Iata cuvantul Sfantului Ioan Damaschin: "Spunem ca chinul acela nu e nimic altceva decat focul poftei nesatisfacute. Caci nu poftesc pe Dumnezeu cei ce au dobandit neschimbabilitatea in patima, ci pacatul. Dar acolo nu are loc savarsirea reala a raului si a pacatului. Caci nici nu mancam, nici nu bem, nici nu ne imbracam, nici nu ne casatorim, nici nu adunam averi, nici pizma nu ne satisface si nici un fel de rau. Deci poftind si neimpartasindu-se de cele ale poftei, sunt arsi de pofte ca de foc. Dar cei ce poftesc binele, adica numai pe Dumnezeu, Cel ce este si exista pururea, si se impartasesc de El, se bucura pe masura poftirii lor, pe masura careia se si impartasesc de Cel dorit".[/SIZE]
[SIZE=2]Aceasta inseamna ca sufletele ajunse in iad dupa moarte nu suporta chinuri materiale sau un foc material, conform unei invataturi dezvoltate mai ales in teologia catolica. E vorba mai mult de neputinta sufletelor de a-si indrepta dorinta spre comuniunea cu Dumnezeu ca bun spiritual, ramanand intr-un continuu regret ca nu se mai pot bucura de placerile materiale sau ale orgoliului cu care s-au obisnuit in mod exclusiv. Ele nu pot capata gustul bucuriilor spirituale, care au ca esenta comuniunea cu Dumnezeu, realitatea personala si consistenta (ipostatica) suprema.[/SIZE]
[SIZE=2]"
[/SIZE]

Si acum o sa zicem si noi in stilul parintelui Cleopa:
Cine are Frica lui Dumnezeu nu indrazneste sa il huleasca pe Acesta zicand ca a creat un foc care sa ii arda pe pacatosi si pe ingerii cazuti.
Cine are frica lui Dumnezeu nu isi sfatuieste fii duhovnicesti,mai ales pe arhierei sa "redefineasca dogmele bisericii ortodoxe" ca sa uneasca BC cu BOR.
Cine are frica lui Dumnezeu nu ascunde sub obroc invatatura Sfintilor Parinti despre Iad ca sa uneasca BOR cu BC.
Cine are frica lui Dumnezeu nu se sminteste de Sfantul Marcu al Efesului mare Sfant al Bisericii Ortodoxe si uita sa aminteasca cele ce a zis dansul despre Iad ca sa faca o unire falsa intre BC si BOR.

Ioan Damaschin a vorbit despre iadul pe care il simte sufletul iar fericitul Ieronim despre iadul pe care il simte trupul. Stiu ca sunt cu tot cu trup luati in iad chiar si din Romania anilor 90 , cand oamenilor hulitori de cele sfinte nu li s-a mai gasit nici sicriul, ci gaura in pamant la cateva zile dupa ingropare.

Si Sfantul Marcu al Efesului si parintele Dumitru Staniloae au murit de cancer.
Parintele Dumitru Staniloae a dus viata in feciorie,post,rugaciune nu a baut nu a fumat de unde era sa faca cancer?
La fel Sfantul Marcu al Efesului.
Cancerul se poate face daca esti iradiat.
Dumnezeu a lasat aceasta (adica ca celor doi sfinti sa le fie omorat trupul pentru dreapta-credinta) ca noi sa vedem Adevarul dar si pentru ca atat de bine-placuti au fost acesti doi Sfinti incat i-a luat in ceata Sfintilor Mucenici.

Nu mai frate fericitul Ieronim a fost declarat numai fericit iar nu in ceata Sfintilor Parinti tocmai fiindca invatatura sa nu corespundea prea bine cu dreapta-credinta.
La inviere omul invie cu trup spiritualizat in bine sau in rau.
Si simte poftele mai intens ca inainte dar trupul acesta spiritualizat nu mai poate sa il ajute la pacatuit.
Iar diavolii s-ar fi chinuit si mai mult daca ar fi fost trimisi pe cealalta lume ca aici isi mai satisfac mandria ispitind pe oameni.
Iar omul se chinuie mai rau dupa sfarsitul lumii ca stie ca daca a ramas in nefericire nu mai exista nicio sansa sa iasa de acolo ca pana nu vine sfarsitul lumii mai exista cumva o sansa ca prin ce se intampla in aceasta lume omul sa fie eliberat din chin.

Bun de citit: http://aggreen.net/beliefs/heaven_hell.html

Suferinta iadului nu consta intr-o suferinta fizica. Iadul este in primul rand o stare existentiala contrara lui Dumnezeu. ca dovada Sfantul Ioan Damaschin spune ca focul iadului nu este unul material, iar din dialogul sfantului Macarie Egipteanul cu sufletul unui preot pagan ,aflam ca suferinta din iad consta in neputinta de a vedea fata celui de langa tine. Iadul este o lipsa a comuniunii, "o vesnicie a singuratatii".

Si ce poate fi mai chinuitor si groaznic ca singuratatea in intuneric si vesnicie. Groaznic subiect pentru aste zile de sarbatoare, dar este un bun semnal de alarma.

Ai dreptate, Cristi. Sa ne bucuram de venirea Mantuitorului care a biruit iadul: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni bunavoire"

Poate cineva nu a vazut filmul interesant din google video..... romanian to hell and back

To Hell and Back
 

Interesant filmul ([COLOR=#800080]http://video.google.com/videoplay?docid=-4129931680291234815[/COLOR]). Posibil chiar ca unele din experiente sa fie autentice, si nu inselari demonice. Cateva elemente:

- Cei din iad simt ca acolo le e locul, nu simt ca ar fi nici un fel de nedreptate ca au ajuns acolo.

- In cazul dr. George Rodonaia, un ateu ca el vede o lumina (ce pare a fi divina), insa lumina il arde, si incearca sa se ascunda de ea. Ceva foarte similar este descris in cartea Pr. Serafim Rose, Sulfetul dupa moarte. Un pacatos este in drum spre Rai, insa lumina Raiului pentru el este arzatoare, il orbeste si-l arde iar el incerca sa se fereasca de ea.

Cancerul exista in fiecare dintre noi.La unii se declanseaza la altii nu!sunt multe boli, care netratate la timp pot duce la cancer.Sunt si plante care pot declansa cancerul:de exemplu tataneasa(iarba lui Tatin)este un medicament eficace,dar utilizata in cantitati exagerate si timp indelungat duce la cancer!

iubirea lui Dumnezeu cuprinde, in mod egal, raiul si iadul
 

...

sfantul isaac sirul precizeaza ceva minunat.. parafrazez..

"cine poate fi atat de neinvatat si neintelept incat sa afirme faptul ca, in iad, pacatosii sunt lipsiti de iubirea lui Dumnezeu.. ca acestia nu vad si nu simt iubirea lui Dumnezeu in aceeasi masura ca cei din rai ?!"

adevarul e ca si in iad, Dumnezeu iubeste cu aceeasi iubire cu care iubeste in rai.. cum ar putea oara Iubirea Deplina sa nu iubeasca ceva, orice ar fi acel ceva ?! ar putea oara ca Iubirea sa nu iubeasca o parte a ceea ce a creat ?! Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi ca si pe drepti, pe sfinti ca si pe diavoli.. caci nu s-ar putea inchipui o iubire deplina care ar iubi pe unii mai mult si pe altii mai putin, sau deloc.. oare ar putea Hristos, care a murit pentru om, sa-l chinuie pe acesta cu fel de fel de chinuri ?!

solutia este urmatoarea..

aceeasi iubire poate lucra in doua feluri.. pe sfinti ii odihneste, iar pe pacatosi ii chinuieste.. pe cei ce au iubit Iubirea, iubirea ii odihneste.. pe cei care au gresit fata de iubire, Aceasta ii mustra neincetat in inima lor..

nu Iubirea ii mustra, ci greseala lor fata de Iubire.. caci, oare exista durere mai mare decat aceea de a sti ca am gresit fata de iubire ?! de a constientiza in cel mai deplin mod posibil ca am ranit neincetat o iubire care ne-a iubit - si ne iubeste - neincetat ?!

aceasta durere este fara margini.. caci este urmare a libertatii omului si, Insusi Domnul nu are putere de a o incalca.. daca ar incalca libertatea omului, Acesta si-ar anula chipul Sau din om.. si L-ar altera.. durerea si chinul inimii este unul vesnic, caci odata ajuns in gheena, omul nu mai poate sa'si miste inima spre Iubire.. vointa acestuia nu mai este lucratoare.. de asta se spune "lucrati cat mai puteti la mantuirea voastra"..

durerea celor din iad nu este una materiala, caci si trupul va fi spiritualizat, insa descrierile care se fac de catre Parinti, se fac in chip materialnic pentru a putea intelege noi, in stadiul in care ne aflam.. cum ar putea sa se teama de acea "constientizare a greselii fata de iubire, imposibil de reparat", unul care nu cunoaste si nu simte inca iubirea lui Dumnezeu ?! ni se vorbeste pe limba mintii noastre.. si cum omul e mai mult trupesc decat duhovnicesc, ca urmare a pacatului, acestuia i se vorbeste pe masura..

daca ne mahnim mama, aceasta tot ne va iubi, privindu-ne ca pe niste copii.. insa daca ne dam seama ca am mahnit-o si constientizam ca o doare inima pentru noi, noi pe noi insine ne tulburam si ne mahnim si ne facem mustrari de constiinta.. fara ca ea, saraca, sa zica ceva.. tocmai iubirea ei, care nu cade, ne face sa suferim si mai mult pentru faptul ca am gresit ei.. si nu putem sa reparam durerea inimii, deja ranite.. putem doar sa nu mai facem.. insa in iad, recompensarea este imposibila.. greseala este de nemangaiat.. timpul nu mai exista si nici putinta de a face sau a nu face ceva..

iadul se impartaseste de iubirea lui Dumnezeu, insa in cel mai chinuitor mod cu putinta.. abia atunci pacatosul, simtind "fata catre fata" iubirea lui Dumnezeu, constientizeaza ce a facut toata viata.. si cat a putut gresi fata de acea iubire de nedescris a lui Dumnezeu..

suntem si vom fi iubiti, vesnic.. important e cum vom simti aceasta Iubire !

Trupul celor din iad va fi asa de spiritualizat si totusi va cantari de sute de ori mai mult decat acum.

Eu ca agnostic am inteles ca o sa fiu in a saptelea subnivel al iadului. Este adevarat?

Ia si mata si citeste Dogmatica Sfantul Ioan Damaschinul,Mica Dogmatica Vorbita a parintelui Dumitru Staniloae.
In Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul nu se vorbeste despre Iad.
Se vorbeste in alta carte a Sfantului Ioan Damaschinul.
http://www.crestinortodox.ro/despre_...9-p74-new.html
"
[SIZE=2]Sufletul indumnezeit se pogoara in iad, ca dupa cum celor de pe [/SIZE][SIZE=2]pamant a rasarit soarele dreptatii (Maleahi IV, 2.), tot astfel sa straluceasca lumina si celor de sub pamant si care stau in intuneric si in umbra mortii (Luca I, 79; Isaia IX, 2.); ca dupa cum a binevestit pacea celor de pe pamant, slobozenie celor robiti, vedere celor orbi (Isaia LXI, 1; Luca IV, 18.), si celor care au crezut a devenit pricina mantuirii vesnice, iar celor care n-au crezut, mustrare a necredintei, tot astfel si celor din iad. "Pentru ca Lui sa se plece tot genunchiul celor ceresti, celor pamantesti si celor dedesupt"( Filipeni II, 10.). Si astfel a slobozit pe cei legati din veci si iarasi a revenit dintre morti deschizandu-ne calea catre inviere."[/SIZE]

Adica zice clar ca toti cei din Iad care au crezut intr-Ansul s-au mantuit.
Si zice ca erau legati acolo da e clar ca nu erau legati de Dumnezeu ci de diavoli si de pacate.
Ca altfel ce zici ca ii legase Dumnezeu acolo?
Pai atunci ce rost mai avea sa se duca acolo intrupat sa ii scoata?
Iadul este inchisoare a duhurilor razvratite si a sufletelor.
Nu este nicio pedeapsa acolo creata de Dumnezeu.
Sfantul Simeon Noul Teolog zice ca cei din iad sunt arsi de constiintele lor.
Si aceste chinuri sunt groaznice si parintele Dumitru Staniloae zice ca in Iad iti pierzi rationalitatea si e ca sa zic asa ca intr-un cosmar oribil.
Cred ca ai avut si fratia ta cosmare cand dormeai.

A e vorba de coborarea Domnului nostru Iisus Hristos cu sufletul sau cel indumnezeit la Iad.

Sfantul Serafim de Sarov a avut un ucenic care s-a indracit si simtea iadul fizic inca din viata aceasta ,cadea cenusa de pe el si chiar altii puteu simti cu mana serpii ce intrau si ieseau din el. Si moartea si iadul au fost aruncate in iezerul de foc. Apocalipsa.

Suntem de multe ori prin pacatele savarsite si neandreptate, cu un picior in iad. Cand nelinistea, cosmarurile si deznadejdea se instaleaza asupra noastra .Sunt semne clare , semnale de alarma ce nu trebui ignorate in nici un fel.

Dom-le cine stie dar mie mi se pare ca focul care il simtea ucenicul Sfantul Serafim de Sarov anume Motovilov era focul unui duh cazut , respectivul duh locuind intr-ansul.
Si nu era in niciun caz mania lui Dumnezeu.
Mi-am amintit de cineva care a zis aici pe forum , Dumnezeu sa o miluiasca, ca a vazut cand trecea printr-o perioada agnostica a vietii sale , intr-o clipa de de a fost lesinata o faptura de "foc" care a incercat sa o piarda.
http://www.crestinortodox.ro/forumac...ead.php?t=4740

Deci cred eu ca e destul de clar avand in vedere acestea doua intamplari cam care este o alta sursa a oribilului foc din gheena de care sa ne pazeasca Dumnezeu pe toti.
Cealalta sursa este din sufletul nostru cand nu mai suntem in comuniune cu Dumnezeu.

Da e cale cam lunga de aici si pana la a afirma ca mania lui Dumnezeu este cea care ii arde pe cei din gheena.