![]() |
Talmudul Babilonian- cel recunoscut de Sinagogile evreiesti
[COLOR=#993366]Talmudul Babilonian[/COLOR] (cel acceptat de Sinagogile evreiesti) este o carte cu obiceiurile si invaturi sacre in credinta lor.
In versiunea oferita Occidentului si “publicitatii” fragentele in cauza sunt inlocuite cu cercuri si linii. Insa din convertirea unor evrei la crestinism au iesit a iveala obiceiurile si adevarata fata a “poporului ales”. Fragmentele cenzurate sunt sunt stiute doar de rabinii, carturarii si un cerc cat mai restrans. [COLOR=#993366]Fragmente din Talmudul Babilonian:[/COLOR][COLOR=olive] [/COLOR](urmeaza un film de groaza) Despre toti oamenii si restul popoarelor „Dumnezeu a măsurat pământul [COLOR=black]și a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei)[/COLOR] cu toate avuturile lor”. „Când va veni Mesia, ovreii se vor îmbogăți enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”. „[COLOR=black]Precum oamenii domnesc asupra animalelor, așa și ovreii trebuie să domnească asupra celorlalte nații ale pământului”[/COLOR] „Mesia va da imperiul lumii ovrei*lor, cărora vor servi și se vor supune toate popoa*rele”. Despre relatia unui evreu cu goii (ne-evrei) „Este permis să despoi pe un goi” (După Maimonide, preceptul biblic „să nu furi” în*seamnă „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un ovrei” - goimii nefiind oameni.) „Este oprit să dai goiului un lucru pe care dânsul la pierdut. Cel ce dă unui goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare înaintea lui Dumnezeu”. „Tot ovreiul, care a găsit vreun lucru, trebuie să-l restituie stăpânului. Această prescripție se aplică numai în cazul când e vorba de un iudeu care a pierdut ceva. Dacă lucrul este al unui Akum, ovreiul care l-a găsit nu este obligat să i-l mai dea; ba, ce e mai mult, este un păcat mare să restitui ceva unui Akum. Se face o excepție când se restituie obiectul pier*dut, pentru ca neovreii să zică: Ovreii sunt oameni de treabă”. „Este oprit să împrumuți pe goimi, fără ca*mătă”. „Dumnezeu a poruncit să practici cămătăria față de un goi și să nu-i împrumuți bani, decât numai dacă consimte să plătească dobândă; - [COLOR=black]astfel ca, în loc să-l ajuți, săi faci pagubă, chiar când îți este trebuin*cios[/COLOR]…. însă, față de un Israelit, asemenea procedare nu este permisă”. „Este permis să împrumuți, cu camătă, pe un Akum pentru că [COLOR=black]este o faptă plăcută lui Dumnezeu să iei dobândă nedreaptă de la un Akum”.[/COLOR] „Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc după ele nici o obligație[COLOR=black]. Viața lor e legată ca aceea a cailor.[/COLOR][COLOR=red] [/COLOR]De asemenea, copiii n-au nici o legătură de fami*lie cu părinții lor, - și când pă*rinții și copiii trec la judaism, [COLOR=red]fiul poate să se însoare cu mama sa[/COLOR]”. „[COLOR=red]E permis jida*nului să abuzeze și să dezonoreze o femeie necredin*cioasă[/COLOR]”. Despre robie „Talmudul, ca și dreptul roman, despoaie pe rob de orice personalitate [COLOR=red]și îl asi*milează cu o simplă proprietate[/COLOR]… Constituția mozaică recunoaște două feluri de sclavi, care n-au nici aceleași drepturi, nici aceeași poziție: robul iudeu și robul străin. Această deosebire, este formală în Biblie; dar ea reiese, cu mai multă precizie, în Talmud” [COLOR=black]„Ovreii sunt oameni,… pe când goimii sunt porci”.[/COLOR] [COLOR=black] [/COLOR] [COLOR=black]„Ne-ovreii sunt câini și măgari”.[/COLOR] Despre sotia evreiului „Omul poate să uzeze de femeia sa, așa cum îi place, - [COLOR=red]ca de o bucată de carne ce o cumpără de la măcelar[/COLOR]”. Despre caritate „Omul caritabil nu există pentru cei din Iuda. Nu poate fi vorba de caritate în Israel” “Este oprit să ai milă de un idolatru. Când îl vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau când este aproape să moară, nu trebuie să-l scapi”. “Dacă cineva vede un goi, aproape să moară, să-l ucidă…” Dacă un goi se găsește lângă un puț să-l azvârle înăuntru; iar, dacă este o scară în puț, s-o tragă afară… și să astupe intrarea puțului, cu o piatră, zicând: „[COLOR=red]fac aceasta pentru ca vitele mele să nu cadă înăuntru[/COLOR]”. Despre crestini „Trebuie să smulgi inima goiului și să omori pe cel mai bun dintre creștini.” „Cel ce varsă sângele unui goi, duce o jertfă lui Dumnezeu” |
[COLOR=#993366]Crime jidovesti descoperite de autoritati[/COLOR]
Iată după Amelot de la Houssaye, istoric foarte conștiincios, povestirea unui alt fapt, care a fost judecat la Metz, în anul 1670. În ziua de 23 septembrie 1669, femeia Mangeotte Wfllemin, din satul Glatigni, se duse la o fântână, la o depărtare de două sute de pași de sat, pentru a spăla câteva rufe. Ea era urmată de fiul ei, în vârstă de 3 ani. La două sute de pași de fântână, copilul se împie*dică și căzu; mama sa se întoarse ca să-l ridice, dar copilul spunând că se va ridica singur, ea își continuă drumul și merse să-și spele rufele, încredințată că el o va urma. După câteva minute, această mamă, văzând că nu-i mai vine copilul, alergă la locul unde îl lăsase și, negăsindu-l, se întoarse îndată acasă, ca să întrebe de el pe bărbatu-său și pe persoanele ce se găseau acolo. Toți răspunzându-i că nu l-au văzut, se puse să-l caute mai întâi prin sat, pe urmă la fântână și prin tufișurile dimprejur, fără însă să-l găsească. Tatăl, ducându-se pe drumul cel mare ce merge la Metz, la vreo două sute de pași de la fântână, întâl*nește mai multe persoane (între altele pe Daniel Payer și pe Thibault Regnault), care îi spuseră că au văzut pe acest drum, un ovrei călare pe un cal alb și care ducea dinaintea lui un copil de vreo trei sau patru ani. Un locuitor din satul Hez, zărind de asemenea pe acel Jidov, ce avea înaintea sa un lucru pe care îl acoperea cu mantaua, recunoscu că era Raphael Levy, din orașul Boulay. Trei zile după aceasta, se găsi, într-o pădure, cada*vrul nenorocitului copil… În timpul procesului, s-a interceptat o scrisoare în care acuzatul scria șefilor Sinagogei din Metz: „Am intrat în această mizerie, pentru comunitate”. El fu condamnat să fie ars de viu, și sentința fu executată în ziua de 17 ianuarie 1670”. |
Alta crima descoperita de autoritati
Iată acum un al treilea fapt, cu totul recent: asasi*natul săvârșit, de către jidovii din Damasc, asupra unui călugăr (capucin), care era numit, de con*cetățe*nii săi, sfântul misionar și a cărui caritate nealtera*bilă era cunoscută de toți. Acest fapt a fost povestit în marele uvragiu, Histoire de l’Eglise, de Rohrbacher, de unde G. des Mousseaux a extras pasajele următoare: În ziua de 5 februarie 1840, Părintele Thomas este chemat într-o casă ovre*iască, să altoiască un copil;… dar copilul este bolnav și Părintele Thomas voiește să se retragă. El cedează totuși invitației presante să intre în casa vecină, aceea a lui D. (David Harari), cel mai pios dintre ovreii din Damasc (!), un ovrei pe care creștinii, ei înșiși, îl priveau ca pe un om cinstit și pe care Părintele Thomas îl număra prin*tre priete*nii săi. Îl primiră cu dragoste și, peste puțin, veniră cei doi frați ai lui D…, pe urmă unul din unchii lor și alți doi ovrei, dintre cei mai însemnați din Damasc. Deodată, Părintele Thomas fu apucat pe neaștep*tate de acești oameni, care-i vârâră un căluș în gură, îl legară cot la cot, pe urmă îl ridicară pe sus și îl duseră într-o odaie departe de stradă. Veni noaptea și o dată cu ea, sosi un haham înso*țit de bărbierul ce ia sânge S… (Solomon) pe care sacrificatorii au contat pentru împlinirea planului lor. - „Haide, S…, taie gâtul acestui om; pentru asta te așteptăm.” Însă bărbierul devine palid; curajul îi lipsește și se declară incapabil. Sacrificatorii, atunci, se pun să întindă la pământ pe Părintele Thomas și D… se resemnează să-i cres*teze el însuși gâtul, cu un cuțit. Dar, mâna îi tremură și, peste puțin, trebuie sa-l înlocuiască fratele său A.. (Aron), pe când bărbierul se mulțumește să țină barba Părintelui…. Sângele este adunat într-un vas, pentru a fi trimis, mai târziu, marelui haham… Pe urmă, a trebuit să facă să dispară urmele aces*tui omor. Jidovii încep, deci, să ardă hainele victimei ale cărei cărnuri sunt tocate în bucățele mici, iar oasele sunt zdrobite cu un mai; pe urmă, această pastă omenească este azvârlită într-o groapă ce servește pentru lături.” Justiția sirio-egipteană obține „pe rămășițele aproape fumegânde ale victimelor mărturisirea completă a vinovaților”. [COLOR=red]Iată un extras din interogatoriul bărbierului[/COLOR], - [COLOR=red]după actele procesului[/COLOR], publicate de A. Laurent, - citat de G. des Mousseaux: D… mă chemă la el acasă. Găsii acolo pe haha*mul… și pe Părintele Thomas, care era legat. D… și fratele său A… îmi ziseră; ucide pe acest preot. Răspunsei că nu pot. Ei aduseseră atunci un cuțit. Trântii pe călugăr la pământ și, ținându-l cu unul din asistenți, îi pusei gâtul deasupra unui lighean mare. D… apucă cuțitul și începu să-l taie, iar A.. îi de-te ultima lovitură. Sângele fu adunat într-un lighean, fără să se pi*ardă o picătură. Pe urmă, cadavrul fu târât într-o odaie unde se ți*neau lemnele. Acolo îl dezbrăcarăm de haine, care fură arse. Apoi, - cu servitorul M… care sosise atunci… îl spintecarăm, punând rămășițele într-un sac și, treptat-treptat le duserăm să le aruncăm în conducte… - Ce a-ți făcut cu oasele? - Le-am spart pe piatră, cu un pisălog… - Și cu capul? - L-am sfărâmat la fel, cu același instrument. - Și cum era sacul în care ați pus rămășițele? - Ca toți sacii de cafea, de pânză de împachetat și de culoare cenușie. - Sacul acesta nu lăsa să picure materiile conți*nute în intestine? - Un sac de cafea, când este udat nu lasă să pice ceea ce se găsește, în el…” Justiția voi să verifice locul unde ovreii arunca*seră rămășițele. Se descoperi canalul și se găsiră, la intrare, urme de sânge și filamente de tendoane… Lucrătorii descinseră în conductă, scoaseră mai multe bucăți de carne, o rotulă, un fragment din inimă, niște sfărâmături de craniu și de alte oase, precum și părți din calota preotului…” După asasinarea Părintelui Thomas, ovreii, hotă*râră să se scape și de servitorul său creștin, Ibrahim Amoran, ale cărui cercetări puteau deveni compromi*țătoare; și… acest servitor dispăru. Ne vom mărgini să relatăm câteva părți din intero*gatoriile care privesc al doilea act al acestei drame. Servitorul M… a fost trimis la F… de stăpânul său, care i-a zis: „du-te de vezi dacă au prins pe Ibrahim și ce au făcut cu el. Mă dusei la F… și găsii ușa închisă cu zăvorul. Bă*tui. F… veni și-mi deschise. - Îl ținem, îmi spuse el; - vrei să intri, sau să pleci? - Voi intra ca să văd, îi răspunsei eu. Intrai într-un mic divan, care dă într-o curte exte*rioară, în care se găsesc latri*nele; - în aceste latrine, îi aruncară carnea și oasele. Ușa fusese baricadată cu o grindă. Găsii acolo pe I. P… și pe A. S… ocupați să lege mâinile pacientului la spate, cu basmaua sa, după cei astupaseră gura cu o pânză albă. Pe urmă fu trântit la pă*mânt, de F… și de M.F.- fiii lui R… Aduseră un lighean de aramă spoită, puseră capul prinsului deasupra acestui lighean, și F… îi tăie gâtul cu propriile sale mâini. Y…, M…, F… și eu, îi țineam capul. A.., fiul lui R… și I. P… îi țineau picioarele și se așezaseră peste ele. A. S… și ceilalți (erau opt cu toții), țineau bine trupul, pentru ca să-l împiedice să se miște, până ce sângele va fi încetat să curgă. - Ce s-a făcut cu sângele și cine la luat? - Adevărul este că Y…, luă ligheanul și vărsă sân*gele într-o sticlă, - pe care o ținea în mână A. S…, - printr-o pâlnie nouă de tinichea, ca acelea pe care le întrebu*ințează negustorii de ulei. După ce fu um*plută, A. S. o dădu lui Y… - De ce mijloc s-au servit ca să-l facă pe servitor să intre acolo? - Am mai spus… că erau adunați cinci inși în stradă, lângă poartă, - că servito*rul veni să întrebe de stăpânul său, - și că Y… îi răspunse: „Stăpânul tău a întârziat la noi; vaccinează un copil; dacă vrei să-l aștepți, intră și du-te de-l găsește”. El intră, și se întâmplă ceea ce am declarat” „Ar fi greu, zice G. des Mousseaux să-ți închi*pui o bogăție și o precizie de amănunte mai remarca*bile, ca acelea care ies din gura celor ce depun”. Să mai ascultăm și câteva din depozițiile autorilor acestei crime înspăimântă*toare, în ceea ce privește întrebuințarea sângelui de creștin. „Cu ce scop ați omorât pe Părintele Thomas? - Ca să-i luam sângele, - răspunde jidovul D… L-am strâns într-o sticlă albă, sau khalabiehs, pe care am trimiso la hahamul A., - sângele fiind necesar la împlinirea datoriilor noastre religioase. - La ce servește sângele în religia voastră? - Se întrebuințează la azime… - Pentru ce n-ați păstrat sângele la voi? - Obiceiul vrea ca sângele să stea la haham.” „Întrebare hahamului A.: - Cine ți-a remis sângele? - Hahamul Y… se înțelesese cu A., și cu alții ca să aibă o sticlă de sânge omenesc și acest haham mă înștiință și pe mine. Frații A.. îi făgăduiră că, chiar dacă ar trebui să-i coste o sută de pungi de bani, tot i-o vor obține. Fuse-i, în urmă, informat de dânșii că aduseseră o persoană, pentru ca să o omoare și să-i ia sângele, și îmi ziseră; du-te la hahamul Y… - Ai întrebat pe hahamul Y…, dacă trimite din sân*gele acesta în alte locuri? - Hahamul Y… mi-a spus că trebuie sa trimită din el la Bagdad. - Au venit din Bagdad scrisori care să-l ceară? - Hahamul Y… mi-a spus-o… - Și la ce este trebuincios sângele? Îl pun oare în pâinea azimă și toată lumea mănâncă din ea? - De obicei, sângele, pus în azimă, nu este pentru popor, ci pentru persoanele zeloase. Hahamul Y…, rămâne la cuptor în ajunul sărbătorii azimelor. Acolo, oamenii zeloși îi trimit făina, din care el face pâinea. El însuși frământă pasta, fără ca nimeni să știe că pune în ea sânge, și trimite pâinea acelora cărora le aparține făina”. Rezultatul procesului a fost că, - din șaisprezece ovrei, implicați în asasinatul Părintelui Thomas și al servitorului său, - doi au murit în timpul procedurii, patru au obținut iertare pentru că au făcut destăinuiri și zece au fost condamnați la moarte” Jidanii din Europa, la această noutate care îi tul*bura groaznic, începură să țipe - nu împotriva vinova*ților, - ci împotriva justiției”. |
[COLOR=#993366]Marturii de la evrei trecuti la crestinism [/COLOR]
[COLOR=#993366] [/COLOR] Spovedirea unui ovrei, numit Emanuel fiul unui medic din Genova, convertit la creștinism, în 1456. „Acest Emanuel îmi istorisi un fapt de o cruzime oribilă, care s-a petrecut la Savona,- fapt pe care la văzut cu ochii și pe care îl atestă, de mai multe ori, înainte și după convertire, - adăugând chiar că băuse din sângele copilului ucis. Îmi spuse că, într-o zi, tatăl său îl conduse în casa unui ovrei din Savona, și că acolo se găseau adunați alți șapte indivizi din nația lor, care s-au angajat reciproc, cu jurăminte, să nu descopere niciodată ceea ce aveau să facă și să păzească secretul până la moarte. Apoi aduseră în mijlocul lor, un copilaș creștin care n-avea mai mult de doi ani. Îl puseră, gol, deasu*pra unui vas în care, de obicei, se primește sângele la tăierea îm*prejur a copiilor de ovrei. Patru din ei luară parte la grozava execuție. Unul ținea întins brațul drept al ne*vinovatei creaturi; un altul, brațul stâng; un al treilea îi ținea capul ridicat, în așa fel, încât să formeze crucea, al patrulea, în sfârșit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuși țipetele. Pe urmă, luând niște instrumente de fier, foarte ascuțite și lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părțile, mai ales în regiunea inimii, - astfel încât sângele îi curgea din toate rănile și cădea în vas. Pentru mine, această tortură fu un spectacol insu*portabil și mă depărtai cât pu*tui de locul crimei. Dar, tatăl meu veni repede la mine și mă puse să jur că n-am să vorbesc nimă*nui de ceea ce văzusem în ziua aceea. Pe urmă, mă apropiai de ceilalți și nu mai văzui decât cadavrul copilului, - care peste puțin, fu aruncat în fundul unei pivnițe a casei. După aceasta, ovreii tăiară în bucăți mici diverse fructe: pere, nuci, migdale, etc, pe care le azvârliră în vasul în care era adunat sângele. Toți gustară din această oribilă mâncare. Gustai și eu însumi, ceea ce îmi produse greață și un dezgust atât de penibil, încât în ziua aceea și a doua zi nu mai putui să iau nici un fel de hrană. Alt evreu convertit la crestinism pe numele de botez acum de Neofit „A ucide pe creștini și a le lua sângele…”, - zice Neofit, - este o taină a ovrei*lor, sau mai bine zis o rătăcire, care astăzi este cunoscută, căci „o au scris mulți”. Dar, adaugă el, nu mi s-a întâmplat să văd nică*ieri: 1° - pentru ce ucid jidovii pe creștini? 2° - ce fac ei cu sângele creștinilor? Neofit vrea să lămurească aceste două secrete, pe care le cunoaște bine, căci, zice el, „fiind rabin și învățătorul ovreilor, au fost descoperite mie și le-am păzit până ce am primit Sfântul Botez”. „Mai întâi, să se știe că această taină nu este cu*noscută de toți jidovii, ci numai de rabini sau de hahamii lor, de cărturarii și de fariseii lor, ce se numesc de dânșii hasindem. Și această taină o păzesc ei cu mare scumpătate”. În plus, - acest ultragiu față de omenire „nu este scris nicăieri. Rabinii îl lasă fiilor lor cu blesteme îngrozitoare, ca aceștia să nu-l descopere, nici proști*lor din*tre ovrei, nici creștinilor, - chiar dacă li s-ar întâmpla să sufere tot felul de munci. Astfel, de pildă, mărturisesc în frica lui Dumnezeu, că atunci când am ajuns la vâr*sta de 13 ani și când tatăl meu mi-a pus pe cap cornul acela, - ce se numește tăfilis, - mi-a desco*perit taina privitoare la sângele de creștin și m-a afurisit, pe toate stihiile cerului și ale pământului, ca să nu descopăr secretul acesta, nici chiar fra*ților mei. Și când mă voi căsători și voi avea până la 10 feci*ori, să nu îl fac cunoscut, decât numai unuia singur, adică aceluia care va fi mai deștept, mai învățat și, în același timp, capabil de a-l înțelege; - iar la partea muierească nu trebuie nicidecum să-l des*copăr. Și îmi mai spuse: Fiule, să nu te primească pămân*tul, de vei dezvălui taina aceas*ta, - măcar de ți se va întâmpla să te faci și creștin. Astfel îmi grăi tatăl meu”. Principalul motiv al crimelor rituale este, marea ură ce au ovreii asupra creș*tinilor, părându-li-se că, făcând această ucidere, aduc jertfă lui Dumnezeu… Într-ade*văr, rabbi Solomon (Talmud) zice: celui mai blând dintre șerpi, scoate-i creierii, - iar pe cel mai bun dintre creștini, ucide-l - adică, dator este orice jidan să omoare un creștin, fiind convins că cu aceasta se va mântui”. Această ură este întipărită în sufletele ovreilor încă din copilărie. Înainte chiar de a începe să arate copiilor A, B, C, dascălul trebuie să-i învețe să-i hulească pe creș*tini, pentru ca să știe, când vor trece pe lângă o biserică creștinească, să zică: șacăț te șaține văsaef tăsavinichi hăirimi - cuvinte care înseamnă: spurcata spurcaților, necurata necurați*lor, să fii afurisită”. „Așijderea, când văd ducând vreun creștin mort la groapă, dator este tot jido*vul să zică: saium had, lamuhar trii, - adică: azi am văzut un păgân mort, mâine să văd doi. Hulele acestea, chiar și un copil mic trebuie să le știe. Mai pe scurt, dacă jidovii au atâta ură și vrăjmășie împotriva creștinilor, este pentru că scrie la Talmud: „nu se cuvine a numi pe altcineva cu numele de om, - decât numai pe ovrei”. Neofit indică apoi ce fac jidanii cu sângele cel strâng în timpul crimelor rituale și spusele lui se aseamănă cu mărturisirile acuzaților din Damasc. 1° - Jidanii întrebuințează sânge de creștin pentru ca să prepare leacuri împo*triva unor boli, de care suferă, - și pentru ca să facă farmece. Astfel, de patru ori pe an, la începutul anotimpuri*lor, - „pentru ca să evite căde*rea akifei, adică a unui sânge ce pică din văzduh pe mâncărurile lor și omoară îndată pe cel ce gustă din ele, - jidovii întrebuințează un piron de fier, ce a fost băgat în sânge de creștin muncit și pun peste bucate. De altfel, la calendarul lor scrie și mi*nutul în care cade sângele acela, - și merge hahamul cu un ceas sau două mai îna*inte, din casă în casă și dă de știre”. 2° - Așijderea, la nuntă, tinerii soți postesc o zi în*treagă, nemâncând și nebând nimic. Și spre seară, vine rabinul, care le dă la amândoi să mănânce un ou copt, pre*sărat cu cenușă în loc de sare. Această cenușă o fac, arzând în foc o pânză înmuiată în sânge de creștin chinuit. În același timp, hahamul zice încet niște descân*tece, ca noii soți „să poată înșela pe creștini și să poată mânca și sudoarea creștinului, ca și cum ar mânca sângele său. 3° - Rabinii mai întrebuințează sânge de creștin muncit, la tăierea împrejur, amestecând, în vin, o picătură din sângele acesta și o picătură din sângele ce curge din rana făcută pruncului și punând, cu degetul cel mic, de două ori, câte puțin din acest amestec, în gura copilului. Această datină este necesitată de îndoiala în care se găsesc hahamii, care nu știu dacă Iisus, fiul Mariei, a fost sau nu adevăratul Mesia. „Și cum Hristos a scos din iad, prin sângele său, sufletele oamenilor care n-au fost botezați cu apă, așa și pruncul acesta, nebotezat cu apă, să se mântuiască prin sângele unui creștin botezat cu apă, - sânge vărsat prin munci ca și al lui Hristos”. 4° - Când moare un ovrei, hahamul ia un albuș de ou și o picătură de sânge de creștin muncit, le ames*tecă și stropește cu ele mortul, - zicând, în același timp, stihul din proorocirea lui Iezechiel: „Și voi stropi peste voi cu apă curată și vă veți curați de toate spurcăciunile voastre. 5° - Așijderea la 9 iulie, jidovii fac plângerea Ierusalimului; atunci rabinii șed jos pe pământ, își pun pe frunte cenușă, ce conține sânge de creștin chinuit și mă*nâncă un ou copt, presărat cu aceeași cenușă; iar mâncarea aceasta se cheamă de dânșii Săida amafsăncâs. 6° - La Paște, hahamii fac separat o azimă, numită eficoimon, conținând puțină cenușă din sânge de creștin, care trebuie să fie chinuit, precum și Iisus Hristos a fost chinuit. Pentru aceasta, ei fură copii mici, ca să poată mai ușor să îi chinuiască și pentru că Hristos a păzit fecioria. Orice ovrei, până la cel mai mic, trebuie să mă*nânce, din azima aceasta, o bu*cată de mărimea unei măsline. 7° - La sărbătoarea numită Purim, jidovii omoară pe un creștin care înfățișează pe Aman, persecutorul lor. Hahamii îi iau sângele și fac cu el mici turte dulci triun*ghiulare, pe care le trimit la toți ovreii. Această trimitere se numește Maschloiamunas. În seara de Purim, jidanii caută să fure copii de creștin și îi ascund până la paște, care este aproape, - pentru ca să le ia sângele și pe urmă să-i omoare. |
Iertati-ma, dar nu vad rostul acestui topic.
|
Cultura generala, atat.
Mie mi s-a parut interesant. M-am pus in situatia femeii aceleia ce i-a fost luat copilul . Doamne fereste ce tragedie. |
Descoperire arheologica 2008
Citat:
Iata insa ca aceasta placa de marmora, veche din sec. I inainte de Hristos, afirma tocmai faptul ca Hristos va suferi si va invia dupa 3 zile. Deci argumentul pe care l-au avut, de a nu crede in Iisus Hristos cade. Puteti citi tot articolul, dar din pacate este in engleza. http://www.catholicnewsagency.com/new.php?n=13168 Poate ne ajuta cineva cu o traducere, caci concluzia la care s-a ajuns, in urma discutiilor cu unii specialisti este interesanta, evreii avand o logica aparte. |
Citat:
poi daca te gandeshti ca un goi ar fi unul fara Dumnezeu ori plin cu inchinari la satana, iar daca un akum ar fi un slujitor al vremelniciilor acestei lumi deci un fel de oameni-satane... sa shtii ca nici nu zice prea rau aceasta invatzatura ovreiasca, care pare ca ar veghea la slujirea lui Dumnezeu, la propashirea poporului sfant... ca un fel de cod bushido. dar iata ca e vorba shi de creshtini, deci jidovii, Talmudishtii, nu au primit Adevarul, spre deosebire de cei care l-au urmat pe Hristos Domnul... deci au ramas ca sa apere ceva ce li s-a luat pentru ca nu aveau... asha ca li s-a luat ce li se parea ca au shi degeaba incearca ei sa-shi recupereze credintza prin bogatzii lumeshti de la "mantuitorul" care o sa vina sa-i imbogatzeasca pentru ca n-o sa tzina... shi-l degeaba il mai ashteapta pe acela care o sa-i faca stapanii lumii... poi ala o sa fie antichrist... adica dracul-om... ca pe ala o sa-l asculte shi o sa-l urmeze shi o sa i se inchine... shi lumea aia o sa fie iadul, crezand ca o vor stapani, vor fi slugile duhului rau. Dar Hristos altfel a zis ca sa ne pazim de goi shi de akumi, shi de jidovi asha fel incat sa nu ajungem mai rau ca ei... ori ca jidovii... la pacate shi patimi... fatza de Hristos shi aproape... deci ar trebui ca plinind din nevointze, postiri shi porunci, in rugaciunile shi dragostile noastre de creshtini-ortodocshi, sa nu lasam dreptatea shi mila ce vin de sus ca sa dam zeciuiala din marar shi patrunjei... iar pe straini shi ceilaltzi oameni, semeni, sa le aratam cucernicie shi filoxenie shi eupraxie sfanta, omenindu-i ca pe maimarii noshtrii... dar nu pentru slava de la lume ci intru Har, ca oamenii vazand faptele noastre cele bune sa slaveasca pe Dumnezeu... ca daca ne slavesc pe noi iata ca ne-am luat rasplata shi nu ne mai da Dumnezeu nimic, deci asha trebuie lucrat ca nu cumva sa ne luam rasplata laudei de la oameni ca am imbulinat-o de tot... s-a dus toata agoniseala din ceruri... shi ramanem asha fara acoperish in cer shi fara haine pe noi adica asha un fel de goi sau akumi, adica am lucrat ca neghiobii la cele vremelnice... am strans fumul arderii ei... ne-am dat foc la valiza shi ne-am primit laude, ne-am impaunat, ne-am agonisit, ne-am capatuit, ne-am imbogatzit cu... cu... pacate. |
iar ce marturiseshte Neofit, sunt aia care fie il rastignesc pe Hristos la propriu ca shi canibalii, ca sa-i bea sangele in scopuri terapeutice, zic ei, fie pentru credintza in necredintza... caci daca nu l-au primit pe Hristos ishi leaga fii de blestem shi de satana... caci tzin cu dintzii la nalucifariferizarile plasmuirii capetelor lor... asha ca shi musulmanii, unii dintre ei... dar nu va speriatzi ca asha este orice om, plin de injughieri, voite sau nevoite, shtiute sau neshtiute... bine ca unii mai shi le recunosc... shi cate crime shi silitnicii shi scarbe sunt shi pe la noi, creshtini-ortodocshi de 2000 de ani... dar pentru astfel de pacatoshi a venit Hristos... caci pentru pacatoshi a venit... dar exista pacate mititel mult mai groaznice decat astea... cand te-ai mandrit, cand te-ai lacomit, le-ai facut pe toate astea... shi inca unul, te-ai shi inshelata de parca nu l-ai fi facut shi te shi crezi ca eshti sfintzishor, ca daca nu l-ai facut eshti sfintzishor, shi fiindca ai facut unul asha foarte mititel, e ca shi cand nu l-ai fi facut, deci eshti sfintzishor... iar pacatul cel mai mare este pacatul apropiat shi patima in care te afli... deci Neofit a recunoscut shi s-a mantuit... dar cu astea mici mergi direct in iad, ca zici ca nici nu le-ai facut... shi asha ne-o incurca satana prin vami, incat va scrie cu litere de o shchioapa toate pacatele alea mititele cat firul de nisip ori cat picatura din apa marii... iar daca nu le-ai curatzit prin calea Domnului, te vor duce in iad... shi vei spune sus shi tare ca n-ai ucis, n-ai bauit sange, n-ai furat... nu, dar te-ai mandrit puztin cate putzin, pentru slava de la oameni... shi astfel n-ai nici o comara in cer la care sa-tzi fie inima... nimic.
|
eu cred ca e adevarat tot ce scrie aci pt ca acuma fac legatura cu ce mi-a spus un preot care a stat 3 sapt in Ierusalem .Cind mergea pe strada imbracat in haina neagra de calugar ,copii de everi il scuipau si aruncau cu pietre dupa el de cite ori il vedeau ,asta intimplindu-se anul trecut in 2007.Deci intr-adevar copii evreilor sint crescuti in ura fata de crestini de mici .Adevarul ca nu ei au nevoie de singe de crestin ci satana ,care lipsit de har ,vrea sa rapeasca viata ,adica singele ,crestinilor.Dar ei ,sarmanii cum sa-si dea seama de asta !!Se imlinesc in acest fel spusele Mintuitorului ca vin vremuri in care cei ce ucid vor crede ca duc o jertfa lui Dumnezeu,ca si cum Dumnezeu ar fi un Dumnezeu al urii si nu al iubirii.
|
Citat:
Nu inteleg. Adica daca vad vreo vrajitoare a satanei trebuie sa-i scoatem inima? Sa ii omoram? Asta zici? Sau daca vedem pe vreun slujitor al diavolului sa il lasam sa moara? |
http://www.catholicnewsagency.com/im...breo080708.jpg
Traducere din engleza: STUDENTI CU PRERERI IMPARTITE LEGAE DE DESCOPERIREA TABLEI LUI GABRIEL Jerusalem, Israel, Iulie 9/ 2008(CNA) O placa cu mesianica greutate, din timpurile de dinaintea lui Iisus, a devenit topicul dezbaterilor in biblice si arheologic cercuri. In timp ce un elev/student afirma ca asta " ar putea scutura putin bazele Crestinismului" , un profesor Catolic de sculptura, sugestioneaza ca de fapt aceasta placa este de fapt evidenta istorica a crestinismului. Ziarul Internationa Herald-Tribune raporteaza: 3 foots inaltime o placa cu 87 de linii in limba ebraica, ce vorbeste despre Messia care va suferi si va invia din morti dupa 3 zile. Aceasta placa a fost gasita in Mafrea Moarta in Jordan si a fost clasificata ca si " Pietre cazute in Marea Moarta". David J, un elvetian suedez, colector, a descoperit si achizitionat aceasta placa cu o decada mai repede de la un jordanian vanzator de antichitati. "I couldn't make much out of it when I got it," said Jeselsohn, who reportedly is himself an expert in antiquities. "I didn't realize how significant it was until I showed it to Ada Yardeni, who specializes in Hebrew writing, a few years ago. She was overwhelmed. 'You have got a Dead Sea Scroll on stone,' she told me." "Nici nu puteam rezista mai mult cind am cumparat-o" a spus David J, care este el insusi un expert in antichitati. "Nu am realizat la acel moment importanta acesteia, pina cind am aratat-o lui Ada Yardeni, care este specialist in scriere in ebraica, acum citiva ani. Jeselsohn si Yardeni au examinat placa the intr-o institutie in Cathdra scolastica, de istorie si arheologie in ebraica din Israel. Yardeni sustine ca aceasta placa partine 1st century, B.C. O examinare chimica neplublicta raporteaza ca nu poate fii specificata data si authenticitatea. Israel Knohl, a professor de Studies Biblic la Universitatea de Ebraica din Jerusalem,a citat ca placa atesta si confirma ipotezele sale in teoria ca Mesia sa suferi, inaintea de venirea lui Iisus. |
Am citit de doua ori ca sa inteleg si, tot nu pot sa cred si nu stiu ce sa inteleg ..Pai in [COLOR=red]LEVETIC [COLOR=black]scrie clar :[/COLOR][COLOR=black] [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=black] 3.17 [COLOR=blue]ESTE LEGE VESNICA[/COLOR] si pentru toti urmasii [COLOR=black]vostri[/COLOR] din toate asezarile voastre ,ca grasimea si tot sangele sa nu-l mancati .,, [/COLOR][/COLOR][COLOR=red][COLOR=black] [/COLOR][/COLOR] [COLOR=red][COLOR=#000000] 7.26 ,,[COLOR=#ff0000] Nici un fel de sange sa nu mancati [/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=black]in toate cetatile voastre,nici din pasari, nici din dobitoace.,,[/COLOR] [COLOR=red][COLOR=#000000][COLOR=#ff0000] [/COLOR] [COLOR=#000000] [/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=red][COLOR=#000000] 7.27 [/COLOR] Tot cel ce va manca sange, acela se va starpi din poporul sau". [COLOR=black]sau[/COLOR] [COLOR=black]o alta[/COLOR] [/COLOR][COLOR=black]traducere ,, Oricine va manca sange de orice fel va fi nimicit din poporul sau ,, Deci, exista porunca divina care spune categoric NU .In Fapte la fel sa face referire la aceasta interdictie .[/COLOR][COLOR=black] Cat despre straini ..tot in LEVETIC [/COLOR] [COLOR=black]19.33 De se va aseza vreun strain in pamantul vostru ,sa nu-l stramtorati. [/COLOR] [COLOR=black] [/COLOR] 19.34 [COLOR=red]Strainul[/COLOR],care s-a asezat la voi ,sa fie pentru voi ca si bastinasul vostru ;[COLOR=red]sa-l[/COLOR] [COLOR=red]iubiti[/COLOR] [COLOR=red]ca[/COLOR] [COLOR=red]pe[/COLOR] [COLOR=red]voi[/COLOR] [COLOR=red]insiva[/COLOR],ca si voi ati fost straini in pamantul Egiptului .Eu [COLOR=black]sunt[/COLOR] Domnul Dumnezeul vostru. 19.35 Sa nu faceti nedreptate la judecata ,la masura,la cantarit si la masuratoare[COLOR=black].,, [/COLOR] [COLOR=black] Exista un proverb ,,fiecare padure cu uscaturile ei,, de ce n-ar avea si evreii uscaturile lor ? ( asta ma duce cu gandul la Catavencu ,, numai evreii sa n-aiba falitii lor ?) Doamne ajuta ! [/COLOR] |
Talmudul nu este carte sfanta,nu este inspirata de la Dumnezeu, ci doar este o culegere de invataturi ale ganditorilor evrei despre cum trebuie sa se comporte conationalii lor cu sclavii lor neevrei, adica 'goym' la singular si 'goi' la plural, in traducere libera acest cuvant insemnand 'vita' la singular si 'vite' la plural. Intre goi ne regasim, desigur, si noi europenii.
Iar Talmudul de la Babylon invata intre altele: Goym-ul nu este om, ci un animal de povara. Evreul are drept de viata si de moarte asupra goym-ului care ii slujeste. Evreii nu se pot insela intre ei, in schimb ii pot insela pe goi, care in conceptia lor sunt suboameni, vite. Dumnezeu i-a dat drept de stapanire evreului asupra goy-mului. Invataturi demne de satana, capetenia demonilor, caruia ii seamana evreii prin apucaturile lor lumesti, din viata de zi cu zi! Razvan |
Sa ne respectam vecinii
Citat:
Razvan, din pacate, aceasta este o afirmatie necrestina, jignitoare care incita la violenta religioasa. Nu este pentru noi sa judecam cartile sacre ale altor culturi, mai ales cind cunoastem asa de putin despre ele. I evanghelii nu exisa nici o mentiune in partea Apostolilor despre Talmud...deci eu zic sa stam cu respect si asta nu numai in privinta Talmudului ci si a altor scrieri sacre din lume ca ex.: Upanishadele Bhavagadgita Dhammapada Cind este vorba sa ne imbogatim in ale iubirii fata de aproapele nu trebuie sa criticam nici o scriere de greutatea si frumusetea acestora de mai sus care au supravietuit MII de ani. |
Citat:
Da, Sofia, este dreptul tau sa crezi orice ti se spune. Eu unul nu cred aceste basme tendentioase si cu tenta de ura inter-religioasa. Copiii evreilor sunt in general foate bine crescuti, copii in care se investesc foarte multi bani pentru formarea lor. Este ca o obsesie pentru ei, lucru pentru care ..jos palaria! Te-ai gindit cum de numai LUI i s-a intimplat asta? Stii citi preoti din toata lumea in "negru" viziteaza zilnic Ierusalimul?...iti spun eu, sute!, iar copiii aceia nu ar avea destula saliva pentru toti si nici pietre |
Citat:
eu le-as sterge... |
Ignoranta ,rautate sau numai prostie?
Citat:
Bineinteles ca nu are nici o aluzie la crestinism sau la Iisus Hristos. |
Ignoranta, Rautate sau Prostie 2
Citat:
|
Citat:
FACERE 18 17. Domnul însă a zis: "Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac? 18. Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare și tare și printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului, |
am in familie un evreu si multi din familia mea au locuit acolo ani de zile,nu e adevarat ce se spune aici despre evrei,poate numai cei din anumite triburi sau cei ortodocsi cum isi spun ei,adica cei habotnici pot fi asa,vorbiti aiurea
|
Inca nu v-ati obisnuit
la infantili care fac propaganda antisemita pe un forum crestin ortodox care crede in Mantuitorul crestinilor,inca Unu din Poporul Evreu pe care ei urasc din prostie si ignoranta?
Ei sunt antisemiti in aceas masura ca sunt anti oameni si crestini adevarati. |
Aceasta literatura nu este produsul membrilor acestui forum...! Deci nu cred ca-i vorba de politica antisemita.
Talmudul babilonian , cat si alte carti mai putin "ortodoxe" ale cultului iudaic, sunt produsul sicretismului dintre iudaism si misticismul celor cu care au interferat de-a lungul istoriei: egipteni, babilonieini, cananiti, etc., piperat bine cu nationalism. Le putem considera deviatii de la cultul iudaic si trebuiesc luate ca atare...Este consecinta necredintei lor ! Un fenomen similar in crestinism este cel al sectelor ...., cu dogmele lor anticrestine, chiar daca ele se vor crestine... |
Citat:
|
Citat:
|
si te mai miri de holocaust cand gunoaiele astea omoara si persecuta crestini de 2000 de ani..
|
Citat:
Adevăratul holocaust este acel „Holocaust Roșu”, mai puțin cunoscut căci nu este mediatizat, în care chiar au murit milioane de creștini, uciși, torturați și schingiuiți de către fiara sălbatică comunistă (care e și ea o invenție a jidanilor). Prin minciuna holocaustului au dorit jidanii să își ducă neamul într-o stare privilegiată, să creadă lumea că este un popor îndreptățit a face unele lucruri precum invazia Palestinei și alte crime. Orice cuvânt pe care îl scoți împotriva minciunii lor este pedepsit și văzut ca un act anti-semit, rasist sau alt adjectiv prostesc și neghiob de genul ăsta. Și mai au pretenția a se numi Israel. I-auzi la ei... neamul antihriștilor și a jidanilor să fie numit Israel! Noi creștinii suntem Israelul cel Adevărat căci Israelul nu poate sluji decât Domnului, și nu satanei! |
rabinul Hillel: “Mai multa carne – mai multi viermi; mai multa bogatie – mai multa grija; mai multe femei – mai multa vrajitorie; mai multe concubine – mai multa desfrânare; mai multi sclavi – mai multa tâlharie. Dar mai multa Lege înseamna mai multa viata; mai mult studiu înseamna mai multa întelepciune; mai multa sfatuire înseamna mai multa claritate; mai multa sfintenie înseamna mai multa pace” .
învățătorul Akabya ben Mahalalei sfătuiește: “Țineți minte trei lucruri și veți scăpa de chinurile nedreptății: să știți de unde veniți, să știți încotro mergeți și să știți în fața cui va trebui să dați strictă socoteală despre voi înșivă”. Rog daca stiti un site cu invataturi , citate , ziceri din Talmud in romaneste sa-l postati aici. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 12:47:26. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.