cosmaruri
 

Buna!
Acum doua zile am hotarat sa zic Paraclisul Maicii Domnului in fiecare zi pt. un anume motiv. Si de atunci am avut doua cosmaruri tare urate, nici nu pot sa le explic, foarte urate in care parca simteam prezente rele. Intr-unul am visat chiar iadul, aproape imi vine sa plang cand imi amintesc. Era pur si simplu un tunel intunecat si rece care cobora tot mai adanc si locasurile erau morminte. Era cu atat mai sinistru cu cat nu existau lucruri concrete, flacari, serpi, draci ci pur si simplu un sentiment groaznic si o groaza in acel loc. Oare de ce am aceste cosmaruri acum? Imi ramane senzatia de groaza chiar si in timpul zilei. E pentru ca am incercat sa ma rog mai mult sau nu are legatura?

Si acuma mi-e asa frica sa nu ajung in acel loc. Si ma simt asa departe de Dumnezeu...

Anna cand rostesti acea rugaciune te cureti. Iar mintea umana nu se poate desprinde de negativitate fara motiv. Asa ca intenteaza. Asta ar fi o cauza.
Mai da cu tamaie prin camera ta sa o cureti. S-ar putea sa fie nulta negativitate in camera. Succes si calm sufletesc

In urma cu citeva luni ac. problema am avut-o si eu, poate si mai rau.Nu mai dormeam nici noaptea... m-am spovedit, duhovnicul mi-a spus ca si din cauza pacatelor se intimpla asta. Dupa spovedit nu au mai fost probleme pina cind am citit ceva, si iar m-a luat frica. Stind devorba cu o cunostinta, preot, mi-a spus ca nu am de ce ma teme ca doar cine este tare ca Dumnezeul nostru? Ac. vorbe, urmate si de spovedit si impartasit m-au linistit. Iti doresc multa liniste, pace sufleteasca si te rog sa vb. asta cu duhovnicul tau. Pina atunci citeste Ac. Acoperamintul Maicii Domnului.

Pot fi ispite de la diavol. Nu deznadajdui, roaga-te cu sinceritate lui Dumnezeu, spovedeste-te si cauza-ti si un duhovnic bun cu care sa vorbesti

Anna, anul trecut am inceput sa practic isihasmul - intr-un mod modest cum il pot practica acasa. Tineam mataniile in mana si incercam sa ma rog in continuu. Daca prindeam doua minute in care nu aveam nimic de facut le luam si ma rugam. La un moment dat am stat pe pat invelit (nu mai stiu ce asteptam) si ma rugam. La un moment dat m-a apucat o frica inexplicabila. Involuntar mi-am tras piciorul sub patura, ca un gest de protectie si am inceput sa tremur.

Duhovnicul meu m-a mustrat mai tarziu spunandu-mi ca practica isihasmului nu e tocmai potrivita pentru cineva care abia acum a luat imbratisat ortodoxia. Mi-a placut cum s-a exprimat. Spunea "Sa practici acum isihasmul e ca si cum ai sta cu o sulita batucita in fata a 10.000 de draci."

Cand ai ravna in tine diavolul te ispiteste foarte tare. Un crestin care si-a gasit calea e mai greu de ispitit. Un crestin care acum isi gaseste calea sau care e intr-o perioada in care se dedica mai mult, mai intens, rugaciunii e un pericol pentru diavol si va incerca sa il sperie.

Lasa deoparte visele si tot ce tine de imaginatie. Roaga-te. E singurul lucru care trebuie sa il faci. Diavolul nu iti face nimic daca te rogi pentru ca Dumnezeu nu ii permite. Orice iti vine in cap in timp ce te rogi sau orice visezi e un potential atac din partea diavolului. Ignora-l si vezi-ti de rugaciune. E tot ce conteaza.

Daca te ajuta cu ceva, gandeste-te la un diavol ca la un copil prost care atunci cand vede ca nu iti poate face nimic iti scoate limba si se stramba la tine.

Omul este constient si in timpul somnului. Cauta sa te gandesti la Dumnezeu si sa ii ceri ajutorul, chiar si in timpul celor mai urate vise. Nu este usor, dar daca reusesti, vei avea multa pace in somn, iar visele de noaptea vor fi ca si ispitele de ziua.

ar fii interesant de aflat motivul ptr care te-ai hotarat ,poate acolo o sa aflii raspunsul

Buna... sunt noua pe aici asa ca sper ca nu postez aiurea. In legatura cu visele, am avut si eu multe vise de genul asta in care parca simteam prezenta diavolului. Acum nu mai visez dar inainte visam des. Acum un an, cam asa am visat ca mi-a zis asa, si nu am sa uit asta - daca nu te inchini seara dormim doi in pat. Sau mai visam ca aveam o icoana in mana si eram intr-o camera si o voce urata imi zicea din ce in ce mai strident sa arunc icoana, si camera incepuse sa se invarta din ce in ce mai tare. O tineam in brate si pana la urma am aruncat-o si s-a oprit totul. Si multeee... iar cand ma trezesc ma gandesc cat de pacatoasa sunt, ca nu fac nimic pentru Dumnezeu.

Ca sa nu mai zic, ca am inceput sa spun Tatal nostru, si niciodata nu a avut nici un efect. Cu toate astea nu m-am gandit niciodata ca Dumnezeu nu ma ajuta, ci m-am gandit mai degraba ca e un semn, sa-mi arate ca m-am indepartat de el

sau,poti intinde mana spre ei,fara nici un fel de teama,cu multa dragoste si cerandu-le sa te insoteasca in rugaciunea ta catre Domnul...

sa nu-ti fie niciodata teama de ei ; cheama-i la rugaciune,la smerenie,la intoarcerea catre Domnul...

si nu trebuie sa uiti ceea ce spune Sf.Apostol Pavel :
“Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne,ajuta!

ceea ce am scris a fost ultima solutie la care am apelat dupa o perioada de "hartuire" de cateva saptamani in care ma simteam urmarita continuu,inclusiv in biserica,dar niciodata la Sf.Liturghie;insa cel mai mult ma deranja in momentele de rugaciune,stiam deja,se facea simtita prezenta prin sentimentul de teama,frigul si curentii de aer reci dimprejur.
si,da,era vorba de perioada de inceput a rugaciunii isihaste.
stiam din lecturile Sfintilor Parinti ca nu trebuie sa incerci sa provoci si nici sa infrunti;am incercat sa ignor,dar fara rezultat iar de fuga continua nu se punea problema.
atunci,la rugaciune fiind,i-am chemat sa mi se alature;fireste,am fost lasata in pace.
rugaciunea este si va ramane intotdeauna cea mai buna arma a crestinului.
nici o rugaciune nu ramane fara raspuns.

"Pentru aceasta alergam spre a Ta bunatate, care covarseste toata mintea si cuvantul, rugandu-ne Tie: gresit-am, curateste-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iarta-ne, Stapane, maniatu-Te-am, milostiveste-Te, indelung-Rabdatorule.
Si pazeste mai ales mintea, stiinta si inima noastra de rautatile lumii; izbaveste-ne pe noi si ne mantuieste de viforul cel mult invaluitor al patimilor si al caderilor in pacatele cele stiute si nestiute; ne indrepteaza pe noi la limanul cel lin al credintei, al dragostei si al nadejdii vietii celei vesnice."
Doamne,ajuta!

Este legt de motivul pentru care tu te-ai decis sa te rogi in felul asta, adica Paraclisul Maicii Domnului.
In vise este cel mai potrivit, sa nu crezi, sint inselaciuni.
Orce ispita vei ave, este lupta ta personala cu cel rau, pentru motivul stiut doar de tine.
Multa tamaie, rugaciune mai intensa, apoi va trece. Spovednia si cuminecatura te vor ajuta mult.

Daca tu ai ispitele astea, atunci s afii fericita, deoarece la sfarsit vei invinge!!!!
Nu-te fie teama, doar nu intrerupe rugaciunea.

Asta nu este asa, Tatal Nostru te-a ajutat mult, deoarece ai scapat de rele......

Rugaciunea bate pe cel rau - deci nu te opri, nu crede in vise, doar fa rugaciunea inceputa.

poate din faptul ca te-ai rugat cu motiv anume si in timpul rugaciunii ai ramas cu cererea in minte..cand te rogi lasa orice grija,dorinta,aspiratie spre care tinzi si citeste pentru sufletul tau.Dumnezeu stie ce doresti si iti va indeplini ruga.dar sa nu te rogi numai cand vrei ceva.rugaciunile sunt,dupa continutul lor,de lauda,de multumire si de cerere,iar lui Dumnezeu cele placute ii sunt cele de multumire si de lauda.

Mie mi se intampla cand ma rugam si spuneam Tatal Nostru sa simt prezente in jurul meu si de fiecare data trebuia sa fie cate un zgomot care sa ma derute, sa nu mai imi continui eu rugaciunea.

Daca se mai intampla asa, da cu tamaie si cu agheazma prin casa inainte sa te rogi.

O sa deviez un pic de la subiect si o sa zic ca eu dorm la sora mea in camera acum si mereu am impresia si mereu mi'a fost frica de camera asta nu stiu de ce. Ma simt in siguranta la mine in camera.

Dupa o perioada in care ma apropiasem mult de Dumnezeu, in care nu exista zii sa nu aprind candela si sa ma rog , o serie de vesti bune si de lucruri bune nu au intarziat sa apara. Asa de bune incat m-am pierdut iar pe drum...Totul e bine, ce se poate intampla? Si incet incet m-am indepartat iar...Si am ajuns fix in punctul din care am plecat...Totul s-a naruit...

Mi-am cumparat un acatist de multumire si imi propusesem sa-i si multumesc Bunului Dumnezeu pentru cate ne-a dat si pentru cate face pentru noi, insa tentatiile de a face altceva au luat-o inainte...Si acum ma simt rau...

Nu deznadajdui, ci te roaga si meri la biserica si te spovedeste si vorbeste cu duhovnicul tau!

trecatorule revino la dragostea cea dinainte.calea spre cer are multe trepte,continua urcusul si lasa cararea neteda ce duce spre abis.fa ce ai facut intii si oaia cea pierduta iaras va revenii in staulul Domnului.

Domnul sa te intareasca si sa fie cu tine.Amin.

ai chemat preotul sa faca sfintirea casei?daca nu ai chemat atunci sa o faci cit mai curind.

Coşmarurile pot apărea şi din cauza surmenajului psihic. Există creştini care se roagă noaptea târziu, fără a se odihni deloc după o zi stresantă.

Oricare ar fi motivul, este de ajutor dacă, în vis fiind, înercăm să ne gândim o clipă la Dumnezeu.
În timpul unui coşmar am reuşit să mă gândesc la ajutorul Maicii Domnului. Am zis doar "Maica Domnului" şi tot răul a dispărut şi m-am trezit.

Prin chestii de astea am trecut si eu. Prin chestii poate chiar mai urate ca voi.
Sfatul meu personal ar fi sa nu acordati nici un fel de atentie cosmarurilor, sa ziceti cand patiti asa ceva rugaciunea inimii catre Iisus, Maica Domnului, mai cititi din Biblie, va mai rugati.
Pentru visele necurate exista rugaciunile de seara. Acelea daca le spui pe toate, dormi fara sa visezi.
Iar pentru intamplarile cu necuratul, ca simti prezente necurate prin camera, prin prejurul tau... astea sunt prostii, mai degraba sa fii speriat(a)... pentru ca de obicei sunt draci peste tot, si de obicei omul nu ii simte... deci o chestie ilogica.
Mai cititi si sfintii parinti: Ignatie Briancianinov, are o carte foarte frumoasa care se numeste despre inselare, Cleopa, iara are carti frumoase, si tot asa, dar cu multa luare aminte ca nu sunt orice fel de carti... Nici sa nu exagerati, cu cartile, cu rugaciunea, ca nu e bine. Si vorbiti tot timpul cu duhovnicul (daca aveti unul), rugati-va si catre ingerul vostru pazitor, ca sa va pazeasca.

Iar daca mergeti la biserica, n-ar trebui sa aveti nici un fel de griji ;).

... sfatul meu ar putea continua mult si bine, dar, cred ca si voi aveti idee despre ce sa faceti.

Toate bune.

Visele sunt de 3 feluri : de la tine, continuarea gandurilor de peste zi.
de la Dumnezeu, care sincer sa fiu, nu le are nimeni, decat numai daca se afla intr-o situatie nu speciala, ci foarte speciala, si intr-o stare duhovniceasca foarte inalta
de la diavol, care se poate intampla sa crezi ca sunt de la Dumnezeu. acestea se intampla sau din incercare (foarte rar) sau din starea pacatoasa a omului.

Mie experienta mi-a aratat ca visele urate(cosmarurile)sunt un simptom al necredintei,slabei credinte,indepartarii de Dumnezeu si al faptuirii pacatelor,faptelor rele.
Primul cosmar l-am avut la 6 ani,cand am omorat din nestire un catel :( abia ce fusese adus familiei mele,iar eu bucuroasa am inceput sa am grija de el,mancare,apa,pieptanat si apoi baie.L-am bagat pe bietul animal intr-un butoi cu apa sa-l spal,apa fiind neincalzita si el doar pui a racit rau si s-a dus...Dupa ce a murit,l-am visat cum din catelul pe care-l stiam se metamorfozeaza un monstru urat,scarbos,mizerabil care racnea,ragea,nu mai stiu,dar m-a speriat cumplit.
Chiar si din neglijenta,cand provoci suferinta unei fiinte tot fapt rau se cheama!

Ii dau dreptate lui windorin cand spune ca omul poate fi constient si in somn si Ii poate cere ajutorul lui Dumnezeu.
Imi amintesc un cosmar avut intr-o zi de adolescenta,cand "m-am suparat pe Dumnezeu",eram la tara la bunici,in vacanta, cu mai multe rude,foarte diferite ca viata spirituala-unii dintre ei atei hotarati ,altii foarte spiritualizati(cum era bunicul meu).Ateul a deschis din nou discutia despre inutilitatea Lui Dumnezeu,despre marele"fals"al existentei Lui apoi ca o cireasa pe tort,ne-a servit toate acele aspecte pe care le auzi la orice ateu:"cum se face ca cei credinciosi o duc numai in necazuri,iar cei care nu cred au parte de o viata cat se poate de normala si de implinita?" si altele de acest gen...Aceasta discutie m-a intristat,caci ma gandeam la cazul meu personal,desi aveam 16 ani aveam probleme de sanatate si alte probleme in familie;aveam o prietena buna in liceu care ne-a marturisit tuturor ca este atee si cu ocazia acestei discutii ea mi-a venit in minte,cu viata ei exemplara ,total opusa mie.Asa ca m-am suparat tare si am zis:"incepand de azi eu voi fi atee!"
Ziua a trecut,posibil sa fi si uitat acest incident,si dupa ce am adormit ,cosmarul!

Imi vedeam corpul dormind in intunericul camerei(asa cum eram cand m-am trezit,pozitia fetus cu fata la fereastra)cand usa se deschidea incet scartaind iar parchetul troznea ici colo,(in realitate erau anumite zone in camera,unde parchetul troznea cand calcai)
Nu am avut prea mult timp sa ma intreb ce se intampla cu aceste zgomote caci o ceata neagra,densa,cu oarece greutate si foarte,foarte rece s-a asezat pe spatele meu si o voce imateriala,greoaie mi-a vorbit:"daca crezi in Dumnezeu,crezi in continuare;daca crezi in mine,vino la mijlocul cararii din curte unde te astept!".Spre mirarea mea,una dintre maini a dat patura la o parte spre a incepe demersul comenzii insa m-am razgandit tocmai in secunda urmatoare deoarece am constientizat frigul care devenea de nesuportat de pe spatele meu,vb aceea "era un frig ca de moarte".Asa ca mi-am adus aminte de Dumnezeu si cu mainile amortite ca o paralitica,abia mi-am unit palmele si am zis infricosata printre lacrimi"Doamne te rog iarta-ma!"(sau ajuta-ma)
Asa m-am si trezit cu palmele unite...

Si mie.
Dar descrierea de astfel de experiente, nu prea are rost, in a ilustra ceva anume. Intr-adevar personalitatea reactioneaza impotriva constrangerilor din vis. Si se incadreaza in ultima categorie de vise: de la diavol.
Acuma faptul ca tu reactionezi si incerci sa te rogi chiar si in vis, ilustreaza ca constiinta omului doarme, dar mai putin chiar si in timpul visului.

Descrierea de astfel de experiente nu are rost...nu vad care este problema?!?!
Sunt cumva offtopic??
Motivul adevarat pentru care sunt aici pe forum este sa invat si sa vb despre experientele mele,de altfel nici nu am cu cine vb despre religia ortodoxa in viata reala!
Sper ca intelegi...
Desi nu am nevoie sa ma justific in fata nimanui :)

Noo draga mea, ai reusit sa zbarlesti pielea pe mine, de diminieata:-)))

Extraordinar acest vis avertisment! Multumesc ca l-ai impartasit cu noi! Sunt convinsa ca va fi de folos multora care-l vor citi !

:)
Adevarul e ca nu stiu cat e de bine sa iti expui cosmarurile cuiva. Sau macar daca e bine. Avand in vedere ca nu au fost orice fel de cosmaruri, mai ales.
Asta a fost opinia mea.
Si nu, nu esti.
Cine are in viata reala? ( O chestie de asta ma face sa ma gandesc sa deschid un thread nou :D )
Normal. :D ( mersi ca ai luat in seama reply ul meu )

Toate bune.

Partea buna a acestor cosmaruri a fost faptul ca am inceput sa ma rog :D.
La inceput de atata frica, am inceput sa citesc cartile cu rugaciuni, sa citesc rugaciuni de seara... ca si atunci cand sa ma pun in pat nu puteam sa ma linistesc. Dar nu zic ca rugaciunile nu mi-au adus linistire. Ci dimpotriva, au consolidat o mica relatie cu Dumnezeu. La fel ca si aceste cosmaruri.
Dupa aceea, am inceput sa citesc carti cu sfinti, din Biblie, seara, inainte de culcare. Si asa, m-am linistit foarte tare, nici nu m-am mai temut de somn, de cosmaruri, de demoni.
Presupun ca astfel de lucruri chiar au un rol important :D in viata noastra chiar daca au fost urate.

Daca nu aveam astfel de cosmaruri, poate nici nu aveam nici un fel de tangenta cu religia.