"Nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui"
 

Facerea 1 , 29 : "Apoi a zis Dumnezeu : < Iata , va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra > " . In lumea primordiala, in Gradina Raiului, omul se hranea cu plante si produsul lor. Ferocitatea si, implicit suferinta, urmeaza caderii omului in pacat. Sfantul Vasile cel Mare spune ca , " dupa potop, cand omul si-a schimbat felul vietuirii si s-a departat de hotarul randuit lui, Domnul, cunoscand ca omul este risipitor , i-a ingaduit folosirea tuturor felurilor de hrana :< < Tot ce se misca si ce traieste sa va fie de mancare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde >> (Facerea 9, 3). Prin aceasta ingaduinta, si celelalte dobitoace au fost slobozite sa le manance. " Este limpede insa ca toate cele zidite de Dumnezeu erau bune si folositoare, caci "a potrivit Dumnezeu toate cate a facut si, iata, erau bune foarte" (Facerea 1, 31 ). Problema insa apare cand omul nu intelege buna folosire a celor incredintate lui. Nesabuinta de care am amintit mai la toate topicele de pe forum. Sfintii Parinti ai Bisericii spun, in unanimitate ca drept cauze principale ale tuturor relelor pe care le observam in asta lume si a sufletului nostru sunt " pacatul si patimile, ca forme ale bolii spirituale". Biserica vorbeste de opt patimi care "subjuga sufletul omenesc", prima dintre acestea, find lacomia pantecelui. "Nimic nu e rau din cele ce sunt, decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintih de a cultiva cele firesti " ( Sfantul Maxim Marturisitorul - <400 de capete despre dragoste>. Dumitru Staniloae in <Antropologia ortodoxa> spune : "Pe plan mîstico - ascetic , cunoasterea ratiunilor Cuvantului sadite in lucruri, duce, in primul rand, la buna folosire a lor. Caci daca am vedea cu ochii duhovnicesti ca intreaga natura ne este data : nu spre a ne folosi de ea posesiv si cu o sete nesfarsita sete de acaparare, ci pentru a-L slavi pe Dumnezeu si pentru a-I multumî Luî , nu am ajunge la pacat ( sau patimî ) prin vreo folosire incorecta si neconforma cu scopul lucrurilor. Neantelegand insa rostul tuturor, noi, de multe ori, dam vina pe lucruri, iar prin aceasta, pe Creatorul lucrurilor, dar, de fapt, vina este a noastra, pentru ca nu stim sa folosim lucrurile in conformitate cu scopul lor primar. " Iata, acea nesabuinta, lacomie ce dainuie in viata noastra explicata atat de bine Dumitru Staniloaie .

pai da abia dupa potop omul a inceput sa consume si carne

nestiinta omului de a sti a folosi lucrurile , ce au fost facute in scopul lor primar. Oare crezi ca si acum in epoca consumista, ar muri cineva fara carne ? Oare ierburile sunt mai prejos decat medicamentele sintetice ?

Nu mancarea.........
 

Da, sint de acord, si asta pentru ca din pacate lacomia, placerea nu vine de la Dumnezeu, ci este calea spre pierzanie. Inselatorul asta vrea ca noi sa dorim mai mult, sa avem mai mult si sa ne pierdem sufletele in felul asta.

Doamne fereste-ne de rau!!!
________________________________

Unde dragoste si milostenie nu este, acolo nimic nu este.

Exact ! Pai ce rol are imbuibarea, lacomia , nesabuinta ? "Concentrarea"tuturor energiilor noastre spre satisfacerea placerilor trupesti, uitand a hrani cu cele de folos sufletul si mintea. Dar oare aceasta concentrare spre cele trupesti este benefica trupului ? Cu siguranta nu, caci daca aceasta supraevaluare prosteasca asupra celor trupesti era benefica trupului, poate pana la urma totul era in regula ( trupul find considerat templul sufletului ) . Imbuibarea, nechibzuinta, omoara trupul , secatuieste sufletul. Iata cum in asta situatie, sufletul este lovit miseleste din doua parti , prin trup si prin "infometarea"lui spirituala.

Nu ca ar muri,dimpotriva,ar fi si mult mai sanatos!

Natura mancarii, oricat de saraca si simpla ar fi , n-are darul de a ne conduce acolo unde vrem sa ajungem, daca nu ne straduim si noi putin. Sfintii s-au despatimit prin post si nu le-a fost usor, pentru ca luptau cu cel mai mare vrajmas al omului, iar armele lor erau ale firii celei cazute. Ei nu se fereau de boli sau necazuri , se fereau mai ales de imbuibare, pentru ca stiau ca orice exces duce la patimire. Sfintii au inlocuit hrana cea pamanteasca cu cea duhovniceasca si n-au dispretuit darurile pamantului, asa cum facem noi astazi. S-au hranit cu radacini, cu fructe, cu paine uscata, si au multumit Domnului pentru toate, iar El le-a daruit zile indelungate, spor si ajutor. Ne-au aratat ca postul poate fi mai hranitor decat orice alta forma de hrana, daca e primit si purtat cum se cuvine. Sa gustam si noi cate putin din mancarea Sfintilor si sa ne rugam mai mult pentru painea noastra cea spre fiinta !

"Ce este altceva trupul porcesc, decat a lasa pantecele fara hotar si a-l umple pururea si a nu avea vreme randuita anume pentru trebuinta trupului, cum au fiintele cuvantatoare. Si ce se naste din aceasta?

De aici se naste ingreuierea capului si multa greutate a trupului impreuna cu slabirea umerilor. Apoi, nevoia de a parasi liturghia (slujirea) lui Dumnezeu. Caci se iveste o lene de a face matanii in timpul ei; o nesocotire a inchinaciunilor obisnuite, o intunecare si o racire a cugetarii; o minte ingrosata care nu poate deslusi nimic din pricina tulburarilor si a multelor ganduri intunecate;

o negura groasa si intunecoasa intinsa peste tot sufletul; multa trandavie intinsa peste tot lucrul lui Dumnezeu, ba si in citire, datotita faptului ca acela nu gusta dulceata cuvintelor lui Dumnezeu; multa nelucrare a celor de trebuinta; o minte stapanita si imptastiata peste tot pamantul; mult must adunat in toate madularele; inchipuiri necurate in timpul noptilor, pricinuite de naluciri spurcate si de chipuri necuvenite ce starnesc o pofta care trece in suflet si-si implineste in suflet voile ei in chip necurat" (Sfantul Isaac Sirul).

Placerea satietatii si cautarea satisfacerii diverselor gusturi se obtine chiar si cu mancaruri de post;este adevarat ca nu ar trebui sa sacrificam nici o vietate pt a ne hrani,caci acest lucru nu este inaltator in spiritualitate ci chiar opusul...
Lacomia este animalica.

"Mancarurile s-au facut pentru doua pricini: pentru hrana si pentru tamaduire. Prin urmare, cei ce se impartasesc de ele, in afara de aceste pricini, se vor osandi ca unii ce s-au dedat desfatarilor, folosnd rau cele date de Dumnezeu spre trebuinta. Si, in toate lucrurile, reaua folosire este pacat" (Sfantul Maxim Marturisitorul).

"Cand vezi gandul tau indulcindu-se de o mancare si urmaresti sa o ai inaintea tuturor, sau sa o ai inaintea ta, sa stii ca te stapaneste lacomia pantecelui. Ia aminte deci la tine insuti si fa tot ce poti ca sa te silesti sa nu iei cu graba din ea, ci cu buna randuiala. Si impinge mai vartos mancarea aceasta inaintea altora ce sed la masa impreuna cu tine.

Dar nu trebuie sa incetezi indata de a manca pe motiv de lacomia pantecelui, ci pazeste-te sa nu te repezi la mancare fara randuiala. Vorbind de lacomia pantecelui, Parintii cer sa nu intinzi mana la masa inaintea altuia caci acesta e un lucru necuviincios si strain de buna randuiala.

Iar cand mancarea pusa inainte este de asa fel ca nu se vede care e partea fiecaruia, ci au sa o manance toti in comun, nu e necuvenit de a lua cineva din ea impreuna cu toti. Dar trebuie sa se faca aceasta cu buna randuiala, si sa nu se cada in lacomia pantecelui si in osanda" (Sfantul Ioan Proorocul).

"Cunoaste ca de multe ori dracul se aseaza in stomac si nu lasa pe om sa se sature, chiar de ar manca tot Egiptul si de ar bea Nilul intreg. Dupa mancare pleaca ticalosul si ni-l trimite pe cel al curviei, vestindu-i ce s-a intamplat: Ia-l, ia-l, zice, tulbura-l! Caci pantecele umplandu-se, nu va lupta mult. Si acela venind, zambeste. Si legandu-ne prin somn mainile si picioarele, face apoi toate cate voieste, pangareste sufletul si trupul.

E lucru de mirare a vedea mintea netrupeasca intinata si intunecata de trup; si iarasi a vedea pe cel nematerial, curatit si subtiat prin lut" (Sfantul Ioan Scacarul, Scara, Cuvantul XIV, c.23, Filocalia IX).

Lacomia este desfranarea pantecelui.

Nu intamplator, atunci cand Parintii enumera cele opt duhuri ale rautatii dupa lacomia pantecelui este amintita patima desfranarii. Aceasta patima a "devorarii" alimentelor deschide calea "devorarii" patimase a trupurilor.

Tot ei ne invata sa luptam impotriva acestor patimi cu rugaciune si post (infranare) spre a dobandi harul Sfantului Duh, Mangaietorul, si a ne putea lepada cu totul de ele.

Probabil doar o categorie diferita.
Stii vreo "iarba" care poate opri o infectie in maj. cazurilor?

Ceai de gălbenele, trei fraţi pătaţi, soc, pătlagina, scai vânăt, coada soricelului, muşetel... frunze de ţelină, pătrunjel, mărar, busuioc, cimbru... echinaceea, hrean, usturoi (prinre cele mai puternice antibiotice naturale), ceapă, ţelină, pătrunjel, ridiche neagră şi alte plante şi legume care au propietăţi antiseptice.

Foamea în cazul infecţiilor este cea mai bună "iarbă". Când spun foame presupune că nu bei (doar apă) şi nu mănânci nimic vreo 3-4, 5 zile (dacă infecţia e una puternică) , iar combinată cu rugăciunea şansele de reuşită cresc. :1:

Chiar fără apă deloc, atâtea zile?
Din câte ştiu, postul negru care se întinde pe mai multe zile trebuie ţinut cu precauţie, nu e recomandat oricui şi în orice condiţii. Mai ales revenirea din post e riscantă, din câte ştiu, dacă cedezi foamei şi te apuci dintr-o dată să mănânci consistent.
Iar lipsa apei pentru atâtea zile îmi pare şi mai riscantă. Unde mai pui că apa are rol de vehicul pentru eliminarea toxinelor?

Cum adica sa nu mananci nimic si sa nu bei in 4-5 zile?Consecutive?

Rectific ... cu scuzele de rigoare ... apă este permis să bei...dar o zi poţi sta fără probleme...Am editat şi postul iniţial. :1:

Foarte profund ce scrieti...dar va dati seama cata vointa trebuie? Desi, asa e: "dai vointa, iei putere".

"Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă"...le fel cred că este şi cu voinţa. Îcercat fiind de o boală sau un necaz, ai cu totul o altă voinţă...deşi nu este o regulă, putem întâlni de multe ori şi contrariul.

Patrunjelul s-a dovedit o adevarata minune pentru multe afectiuni . Se poate consuma ca atare si da o respiratie proaspata si un miros placut al gurii !
Pacat ca uitam pe zi ce trece de " Farmacia verde ". . . !

Grrr, de cand ma stiu, puneam patrunjelul pe marginea farfuriei la fiecare masa. Imi place mai mult hasmatuchi, ruda sa mai parfumata.

Aşa este... pătrunjelul este un bun antiseptic. Păcat că nu ne folosim de aceste medicamente naturale...în schimb la farmacii e plin de oameni care dau tone de bani pe medicamente.

Da,pentru ca oamenii se prezinta la doctor in ultimul timp,asta si pt ca unele afectiuni sunt atat de hoate si nu dau semne decat in faza finala.
Atunci,la urgente,nu scapi cu patrunjel,usturoi,ceapa si hrean ci cu medicamente de sinteza.
Cu aceste produse trebuie sa ai o relatie lunga ca sa-si arate roadele,un an,doi.
La primele semne de raceala,la mine nici o medicatie naturista nu-si face efectul :(

ca la mai toti oamenii...

Păi dacă ai avea o alimentaţie sănătoasă...racela spre exemplu nu ar mai avea putere asupra ta. Un sistem imunitar puternic greu poate fi doborât şi chiar dacă este doborât, raceala are doar o formă uşoară, pe care o rezolvi pe cale naturistă. Dar ca să ajungi aici trebuie să te faci prieten cu prietenii sistemului imunitar. Noi suntem cei care dăm curs bolilor. Aşadar nu viruşii şi bolile sunt de vină, ci noi oamenii. La fel se poate transpune şi în planul spiritual.

Ei,de mic copil am fost mai sensibila.Probabil ca totul a inceput cu pneumonia pe care am avut-o la numai 10 luni de viata.Asta si faptul ca mama nu m-a alaptat.Am dezvoltat alergii si am un sist. imunitar...hmmm.

Alăptatul are un rol foarte important în dezvoltarea imunităţii pruncului. Dar totuşi trecutul poate fi frânat ... dar am observat că alimentaţia ta e una care se bazează pe multe acidităţi care fac sistemul imunitar uşor de penetrat. :1:

Posibil... Dar la ce aciditati va referiti?
Sucurile de fructe? Citricele? Rosiile?

Roşiile, vinetele, ardeii creează un dezechilibru atât în planul biochimic cât şi cel bioenergetic. Şi citricile, spre exemplu, ananas se recomandă a se consuma 2/7, adică 2 zile pe săptămână. Am mai vorbit eu de ciuperci care sunt de bază pentru majotritatea vegetarienilor, eu unul însă nu le recomand.

In atentia lui Ovidiu si Ioan Cezar
 

Iata ce spun psihoterapeutii !
Astept parerea voastra , mai ales a domnului Ioan Cezar specialist in domeniu :

Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al corpului tău. Supraconştiinţa ta, latura ta divină, Dumezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se opune legii iubirii. De aceea este necesar să captezi mesajul şi să mulţumeşti supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi accidentele tale nu vor face decât să se intensifice.
Cand starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei. Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe, cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui.
Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire de Dumnezeu. De îndată ce încetăm să năzuim către Divin, noi ne cufundăm în uman şi începem să depindem de acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu cât depindem mai mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea. Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să accepţi pierderea umanului, să vezi în aceasta voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală. Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un drum greşit.
Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt boala se datoreşte pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic te vindeci trupeşte dacă te-ai vindecat sufleteşte.
Noi oamenii suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit – asemeni Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – şi orice dezechilibru al uneia din cele trei structuri ne aduce suferinţă. Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta din vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta. Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor din cauza coeficientului de imunitate care este foarte scăzut. De aceea, oamenii credincioşi sunt mai sănătoşi psihic şi fizic decât cei care nu au credinţă. Drumul însănătoşirii este drumul catre Dumnezeu.
Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea. Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire pentru Dumnezeu. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună, cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala.
Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizică. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea acestuia, adică boala. Când omul încalcă Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează structura energetică, apar breşe în sistemul său defensiv şi el devine o pradă uşoară pentru virusuri, care îndeplineşte funcţiile unui program punitiv. Omul începe să fie bolnav. Bolile grave contribuie la protejarea structurii spirituale.
Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe. Gândurile sumbre, pline de neîncredere, grijile, ura şi frica,împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp sănătos. Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creem singuri prin gândurile noastre distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut. Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea. A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic.
Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze, ci efecte ale stării mentale în care vă complaceţi. Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, anii de-a rândul, o îmbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător. Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. ”De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23) Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală.
În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască. Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa. Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celorlalţi este să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.
Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. Când rana este tratată cu iubire, ea se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de cât de mult aţi capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă. Nu este suficient să acceptăm boala, trebuie să ne bucurăm că ea ne salvează sufletul şi trupul.N oi trebuie să acceptăm toate umilinţele, neplăcerile pricinuite trupului nostru prin intermediul cărora ni se purifică sufletul. Obiceiul oamenilor de a discuta în societate despre simptomele diverselor boli, cauzele lor, morţi, agonii şi scene de coşmar, atrag asupra lor un torent de impresii dăunătoare, care le vor pricinui boli şi suferinţe.
Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a legat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine. Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi, putem uşor să observăm că: jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere, pentru ca apoi în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.
Prin boală omul trebuie să înţeleagă că a greşit undeva pe drumul vieţii şi, până nu-şi elimină greşeala, nu se poate vindeca decât parţial, deoarece în el persistă cauza generatoare de rău. De aceea trebuie ca mai întâi să fie depistată cauza bolii, iar bolnavul să înţeleagă să evite pe viitor greşelile comise. Dacă nu se elimină cauza aceasta, poate alimenta în continuare boala sau poate migra de la un organ la altul. Când cauzele vor fi eliminate boala va dispărea. Astfel:

<< continuare >>
 

ACNEEA(coşurile): înseamnă neacceptarea propriei persoane. Nu îţi place propria persoană.
ALCOOLISMUL: implică probleme legate de tatăl său; trebuie cultivată detaşarea de acesta. Alcoolicul părăseşte familia,slujba, viaţa, dar nu se lasă de alcool. El se află în relaţie de dependenţă de alcool şi aceasta înseamnă că din suflet lipseşte iubirea. Persoana trebuie să iubească. Să iubească lumea din jur şi, dacă acest sentiment îi lipseşte, în suflet i se instalează o stare de disconfort, de chin spiritual. De aceea el încearcă să-şi reprime această durere prin orice mijloace. Trebuie ca omul să înceteze să mai poarte supărarea pe lumea din jur şi să intre în armonie cu ea, pentru că armonia înseamnă iubire.Cine de nimeni nu este iubit şi pe nimeni nu iubeşte foarte uşor se pierde în valurile ispitelor. Cei mai mulţi dintre oamenii nenorociţi şi dintre făcătorii de rele sunt jertfe ale unei copilării triste, în care au fost lipsiţi de iubire şi de purtarea de grije. Aceştia nu au ajuns să iubească pe nimeni.Nu trebuie uitat niciodată că lucrurile care ne fac dependenţi generează numai suferinţă.
AFECŢIUNILE PULMONARE: păstrează deseori jale reprimată, necazuri, supărări, frica de a simţi plăcerea şi bucuriile vieţii. Tuberculoza arată că într-o viaţă anterioară persoana respectivă a trăit numai pentru valorile materiale.Gândirea răului despre lumea înconjurătoare. Tuberculoza, pneumonia şi bronşita se datorează unor supărări de lungă durată. Când nu iubim lumea înconjurătoare au de suferit plămânii.
AFECŢIUNI LA SUPRARENALE: înseamnă indiferenţă,ignoranţă faţă de sine, anxietate.
ALERGIILE: sunt rezultatul supărărilor interioare, al nemulţumirilor faţă de oamenii apropiaţi şi lumea înconjurătoare.
AMIGDALITA: reprezintă consecinţele stărilor de teamă
ANEMIA: este o utilizare incorectă a oxigenului la nivelul globulelor roşii şi este consecinţa unui refuz de a-şi utiliza talentele în serviciul aproapelui.
ANGHINA: reprezintă teama de a se exprima sau de a cere ceva părinţilor sau partenerului.
APENDICITA: frica de viaţă, blocarea curgerii binelui
ARTRITA: apare la persoanele care nu sunt iubite. Spirit prea critic şi rigiditate provenită din mental. Nu încerca să-i schimbi pe ceilalţi, acceptă-i pe ceilalţi aşa cum sunt.Dacă artrita e prezentă la nivelul mâinilor, braţelor, picioarelor şi şoldurilor eşti încredinţat că oamenii se folosesc de tine. În realitate nu exprimi ceea ce vrei.Acceptă întotdeauna să te sacrifici pentru ceilalţi şi apoi să începi să-i critici. Corpul tău îţi spune că e vremea să te afirmi prin tine însuţi.
ARTEROSCLEROZA: rezistenţă, tensiuni, refuzul de a vedea binele.
ASTMUL: iubire ascunsă, înăbuşită. Plâns suprimat. O femeie şi-a alungat fiica din casă. Aceasta a crescut, apoi s-a îmbolnăvit de astm, care nu a mai putut fi tratat cu medicamente. Când fiica a reuşit să-şi ierte mama, astmul i-a trecut.
AUTISM: într-o experienţă anterioară, individul a manifestat refuz al societăţii (mizantropie), ducând o viaţă marginală. Acum singura soluţie este iubirea pe care va trebui să o dăruiască şi să o primească de la apropiaţii săi.
ATAC, APOPLEXIE: fuga de familie, de sine şi de viaţă. Un accident indică un sentiment de vinovăţie. Un accident este de fapt un avertisment în plus pentru a deveni conştient de faptul că e inutil să te simţi vinovat.
BAZINUL:reprezintă aspecte creatoare şi procreatoare ale individului. O problemă a bazinului subliniază că chakra rădăcină nu funcţionează corect. În general,disfuncţia se datorează schemelor negative privind sexualitatea.
BILA: plăcerea pentru măncăruri fierbinţi, iuţi, acre, uscate şi sărate deranjează funcţia bilei. De asemenea mânia,supărarea, frica, activitatea sexuală excesivă sunt factori de dereglare a bilei.
BOALA PARKINSON: reprezintă teama şi dorinţa intensă de a controla tot şi pe toţi.
BOLILE DE PIELE: apar datorită acumulării toxinelor în sânge. Dar mai sunt generate şi de tulburările hormonale. Problema pielei subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Psoriazisul şi alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ce viaţa îi oferă individului. Psoriazisul poate fi şi cauza unui orgoliu nestăvilit, o trufie exacerbată.Conflictul psihic cu spaţiul poate predispune la boli de piele.
BRONŞITA: se declanşează într-un mediu familial foarte tensionat…

BOLILE NERVOASE: se referă la sistemul nervos central, cel care conduce, coordonează toată viaţa omului. El reprezintă comandamentul suprem al sistemului nervos şi al întregului organism. Starea pe care medicii o numesc depresie este o lipsă a dorinţei de a trăi. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorinţei de a avea copii sau se naşte un copil nedorit (fată în loc de băiat sau invers, ş.a..). De fapt cele mai multe greşeli ale părinţilor în timpul sarcinii faţă de viitorul copil creează acestuia un program de autodistrugere. De aceea deprimarea odată instalată nu mai poate fi uşor vindecată. Când te simţi continuu nefericit şi nemulţumit,când nimic din jur nu-ţi mai place te îndrepţi spre depresie. Depresia este o agresiune împotriva ta însuţi. Conflictul cu spaţiul în care trăieşti predispune la dizarmonii nervoase.Grijile
permanente sunt păcate împotriva propriei tale naturi. Ele au urmări asupra sistemului nervos sau asupra acelor boli care ţin de somatizări nervoase. Nemulţumirea de sine,neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, bolile de vedere, de auz, de percepţie.Dacă te autoculpabilizezi, predispoziţia de a achiziţiona o boală psihică este foarte mare.Stresul,tensiunea, îngrijorarea provocă insomnie, dureri de cap,alergii, boli cronice, ulcere, tensiune arterială,infecţii etc. Bolile pe fond nervos provin din ciudă,mânie şi alimentarea cu gânduri negative.
Stările de stres din copilărie şi adolescenţă care n-au fost depăşite pot influenţa negativ caracterul, sănătatea şi soarta urmaşilor. Dacă un om păstrează pică celui decedat, acest lucru se va reflecta negativ asupra sa şi poate duce la diferite boli, tulburări psihice, schimbarea caracterului.Cei care nu cred în Dumnezeu sunt alienaţi, înstrăinaţi,îndepărtaţi de natura umană, de Dumnezeu. De aceea oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi la boli datorită scăderii coeficientului de imunitate.
Neliniştea este ucigătoare. Valul de nelinişte din sufletul nostru este oglinda angoasei, a anxietăţii, fricii etc… Nevroza anxioasă se caracterizează printr-o stare de nelinişte, adesea extremă, cu frică de moarte şi cu sufocări, cu palpitaţii, transpiraţii, ameţeli,tremurături şi cu senzaţia de oprire a inimii.
CANCERUL: este boala întristării, reprimarea sentimentului negativ,deprimarea şi nemulţumirea faţă de sine, de soartă şi ataşament faţă de viitor. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul.Regenerarea iubirii faţă de alţi oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli. Femeile care ţin mari supărări în profunzime se îmbolnăvesc de cancer.De fapt toate emoţiile înăbuşite produc cancerul.Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce provoacă şi explozia celulelor din corpul tău.Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu
cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic. Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Daca vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac.Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat cel puţin jumătate din lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, cancerul este o boală a sufletului şi de aceea trebuie vindecat întâi sufletul.
CANCERUL MAMAR: se datorează supărărilor pe tema iubirii şi o permanentă nemulţumire în legătură cu banii, cu situaţia materială.
CANCERUL LA PROSTATĂ: apare datorită lipsei dorinţei de a trăi, care loveşte în prima chakră. Cancerul stopează dorinţa de a-ţi ucide propriul suflet.
CEFALEE,MIGRENELE: supărarea puternică pe un semen al tău duce la un blocaj energetic.Remediul se realizează prin schimbarea gândului de ură în pace şi adoptarea unei gândiri pozitive. Restabilind legea iubirii prin iertare îţi recapeţi sănătatea.

<< continuare >>
 

FICATUL: este organul care ripostează la supărarile pe oamenii apropiaţi şi păstrează deseori mânie reprimată. Ficatul este sediul celor mai negative emoţii (ura, mânia, furia). Problemele de ficat vin dintr-o mânie îndreptată împotriva propriei persoane, ca rezultat al unui conflict între suflet şi mental.. Ficatul suferă la persoanele cărora le place să facă o apreciere dură a celor apropiaţi. Stresurile de orice natură au un efect negativ asupra ficatului.Ficatul este un instrument al sufletului şi, de aceea tratamentul depresiei nu poate fi despărţit de cel al ficatului. O mare putere o au emoţiile asupra ficatului şi a secreţiilor bilei. Emoţiile pozitive – bucuria, buna dispoziţie, voia bună – măresc secreţia bilei, iar supărările o opresc parţial sau complet. Ficatul este foarte sensibil la supărări. Să ne amintim de un proverb popular care spune de supărare i s-a vărsat fierea în sânge. Supărările agresive pe oamenii apropiaţi determină cancerul ficatului.
Problemele de vezică biliară arată îngustime de spirit. Icterul se poate declanşa la individul care suferă un prejudiciu pe care el nu-l va şti să-l îndrepte.
Hepatita reprezintă rezistenţă la schimbare. Refuzul de a vedea limpede, de a discerne.Ficatul este legat şi de credinţă. Credinţa în univers permite emoţiilor negative să curgă pentru a curăţa ficatul.

INIMA: reprezintă centrul iubirii. Dacă nu-şi exprimă deschis sentimentele individul îşi închide chakra inimii şi riscă să aibă probleme cardiace.Datorită reprimării emoţionale şi a sentimentelor multe persoane au probleme cardiace. Un om bolnav de inimă este depozitarul unei cantităţi enorme de gânduri de ură.. Problemele conflictuale îndelungate,insatisfacţiile, conflictele interpersonale generează hipertensiuni esenţiale şi boli de inimă. Bolile cardiace au drept cauze gelozia şi supărarea pe oamenii apropiaţi.Prin gânduri de iubire a semenilor şi a Lui Dumnezeu se vor putea anula gândurile de ură. Lipsa afecţiunii poate deregla inima. Dragostea şi compasiunea pot constitui forţa terapeutică care ajută la refacerea inimii.Persoanele care îşi reprimă sentimentele acumulează blocaje energetice la nivelul inimii. Ştim că verdele este culoarea predominantă a inimii. De aceea o plimbare într-o pădure îndepărtată de agitaţia oraşelor sau într-un lan înverzit va spori sănătatea şi vitalitatea inimii. Aceleaşi efecte se pot obţine prin folosirea în timpul meditaţiei a unor pietre sau cristale de culoare verde.
Reumatismul cardiovascular are două cauze: o lungă perioadă de supărare sau tristeţe precum şi din cauza unei
expuneri repetate la factorii climaterici nocivi, cum este frigul.Un atac cardiac arată că persoana nu transmite suficient energia iubirii. Ea va trebui să-şi manifeste iubirea în toate relaţiile sale.
INSOMNIA: provine din totala incapacitate a spiritului de a-şi concentra puterile pentru a-şi focaliza gândurile. Tratamentul pentru vindecarea insomniei trebuie să înceapă ziua. Este necesar să vă deprindeţi spiritul să-şi îndrepte toată forţa gândirii asupra actului pe care tocmai îl efectuaţi…Când împrăştiaţi forţa gîndurilor în mai multe locuri, slăbiţi capacitatea spiritului de a se concentra, din care cauză seara îi este din ce în ce mai greu să se detaşeze de trup şi să se reîntoarcă dimineaţa cu forţele refăcute. Nu putem avea un somn bun noaptea decât dacă spiritul se retrage din corp.Insomnia mai este generată de întreţinerea unor gânduri de culpabilitate. Oglinzile din dormitor sunt răspunzătoare de cazurile de insomnie.

ÎMBĂTRÂNIREA PRECOCE: De fapt, cauza îmbătrânirii precoce constă în otrăvirea cronică a organismului cu toxinele din intestinul gros. Iaurtul, laptele acru,derivate ale laptelui conţinând acid lactic, distrug bacteriile din intestinul gros şi reduc astfel toxinele.
LARINGITA: în acest caz ţi-e teamă să te exprimi şi nu eşti în stare să-ţi spui părerea. Dacă laringita ta ascunde supărare şi furie trebuie să o exprimi, altfel furia va creşte în tine.
LEUCEMIA: înseamnă mândrie necontrolată.
LIMFA: plăcerea exagerată pentru dulciuri,pentru mâncăruri acre şi sărate, alimente greu digerabile şi exces de produse lactate.
MÂINILE: mâinile şi picioarele oamenilor geloşi sunt prost irigate cu sânge. Deci, răcirea membrelor este o problemă de gelozie şi de ataşare de relaţii. Dacă palmele transpiră înseamnă că există o tendinţă mărită în subconştent de a controla situaţia. Adică există un ataşament crescut faţă de aptitudini şi un destin favorabil. Cu cât ne transpiră mai mult mâinile cu atât avem mai multe neplăceri şi insuccese.Îngrijirea,tăierea şi pilirea unghiilor de la mâini şi picioare să se facă numai în zilele de vineri, după apusul soarelui,pentru că devin mai tari. Traumatismele,fracturile, pierderea mâinilor şi picioarelor reprezintă un orgoliu exagerat.

OSTEOPOROZA: persoana afectată simte că nu mai are un suport în această viaţă. În majoritatea produselor de origine
animală există acid uric, care poate fi neutralizat numai cu calciu. În cazul în care corpul nu l-ar neutraliza cu calciu, noi am muri. De aceea corpul nostru este nevoit să extragă calciu din oase, ceea ce conduce la osteoporoză. De asemenea şi concentratele zaharoase,care sunt alimente acide, pot agrava fenomenul.Persoana în cauză să caute să consume peşte (heringi) la cuptor,care conţine vitamina D2, necesară metabolizării calciului în organism.
PANCREASUL: are rolul de a echilibra contribuţia de glucoză (zahăr) în sânge. Dacă individul consumă prea mult zahăr şi dulciuri concentrate acestea provoacă dezordini în organismul său şi o hipersecreţie de insulină, care conduce la hiperglicemie. Astfel insulina secretată în cantităţi mari favorizează sinteza crescută de grăsimi, conducând la obezitate, diabet zaharat, ateroscleroză.
Pancreatita,diabetul zaharat şi cancerul pancreatic sunt semne ale faptului că omul iubit şi iubirea pentru el au devenit o valoare absolută. De fapt,prioritara era în primul rând iubirea pentru Dumnezeu.Din cauza acestui sistem eronat al valorilor, a început să crească brusc agresivitatea subconştientă şi, în consecinţă, s-a format tumoarea. Când vei înţelege că fericirea supremă şi sensul vieţii înseamnă de fapt iubirea pentru Dumnezeu, dispare agresivitatea şi,astfel, tumoarea. De obicei problemele pancreasului apar la persoanele care cred că nu merită să se bucure de nimic în viaţă. De multe ori fac plăcerile altora, persoanele respective au în interiorul lor o mare tristeţe ascunsa foarte bine.

PICIOARELE: reprezintă ancorarea, conexiunea cu Terra şi cu manifestarea. Problemele de la picioare simbolizează un refuz de a avansa, de a evolua, sau teama de a stagna în viaţă, teamă de viitor.Atunci când omul este nemulţumit de soarta sa îl dor adeseori picioarele. Atunci când omul este gata ca pentru o soartă mai bună să facă un rău unei persoane sau să se dispreţuiască pe sine, dacă prosperitatea se năruie, atunci toate acestea pot da şi dureri, traume ale picioarelor şi o dilatare varicoasă a venelor.Varicele vin din faptul că sunteţi supărat pe sine, pe soartă,că nu vreţi să trăiţi atunci când soţia iubită vă provoacă neplăceri. Aveţi grija să aveţi picioarele calde! Aceasta este valabil pentru toţi bolnavii, dar în special cei de rinichi. O încălţăminte proastă face rău nu numai la picioare ci întregului corp.Dacă ai bătături înseamnă că nu gândeşti şi acţionezi aşa cum ar trebui.

ZONA ZOSTER: indică teama de viitor, antrenând gânduri negative.
Trufia se blochează prin boli canceroase, epilepsie, psoriazis.
Ura e tot ce poate fi mai distructiv pentru om. Trăirea urii declanşează boli foarte violente, de fapt ura îşi distruge stăpânul.Fiecare gând încărcat de ură e ca o înghiţitură de otravă.
Dispreţul faţă de oameni este tot o formă specială a urii. Ura ia naştere în conştiinţă şi de aceea ea se blochează prin boli ale capului, scăderea vederii şi a auzului.Dispreţul faţă de persoana iubită poate duce la scăderea vederii, dureri articulare în genunchi, la deformarea tălpii picioarelor etc.Fondul de ură şi de supărare se dezvoltă şi se transformă într-un program de autodistrugere. La început apariţia lui poate lua forma unor permanente dureri de cap, a slăbiciunii generale, a hemoragiilor nazale,probleme de vedere şi auz, inflamaţii rinofaringiene, a distrugerii dinţilor. Apoi totul se lasă în jos şi când ajunge la prima chakră programul se poate realiza într-o variantă mult mai dură. Perturbarea funcţiilor trece la deformări organice.
Părinţii sunt amabili şi buni la exterior, însă când ei dispreţuiesc, copiii lor devin ucigaşi şi nimeni nu poate înţelege ce se întâmplă. Părinţii care se dezic de iubire, o calcă în picioare, în ei şi în alţii, copiii lor se nasc cu tumori canceroase.
La omul credincios şi bun la suflet se va acumula iubire şi năzuinţa spre Dumnezeu. Urmaşii lui vor fi talentaţi. La omul supărăcios, ranchiunos şi descurajat copiii şi nepoţii pot fi grav bolnavi.Dacă gândurile, vorbele şi acţiunile tale te împiedică să progresezi în viaţă apar probleme la nivelul braţelor, picioarelor,ochilor, urechilor sau nasului. Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă. Neînfrânarea dorinţelor, îndeosebi a celor sexuale, constituie o cale directă spre îmbolnăvire şi îmbătrânire.Dacă iubirea faţă de bărbaţi şi plăcerile sexuale sunt mai puternice decât iubirea pentru Dumnezeu aceasta se blochează prin viol, boli venerice, sterilitate.

Psihosomatica este o disciplina (ramura a psihiatriei, in mod clasic, iar acum inclusa in multe scoli ale psihologiei, cu tendinta de a deveni disciplina distincta) in care nu detin competente deosebite. Am studiat cate ceva la cursul de Psihopatologie si psihiatrie, in anii 3 si 4. Profesorul Ionescu, unul dintre cei mai renumiti psihiatri romani (printre altele, a organizat si condus doua congrese mondiale de psihiatrie si psihopatologie in Bucuresti!...), ne prezenta uneori diverse date corelative intre suferintele sau particularitatile vietii psihice si sanatatea trupeasca. Era convins ca viitorul va aduce mai multe date in privinta psihosomaticii insa credea ca raspunsul trebuie cautat mai degraba in dezvoltarea biochimiei si a geneticii. Cel putin in viitorul apropiat.

Din pacate, desi preocuparile pentru unitatea suflet-corp sunt vechi, iar in psihologie avem modele psihosomatice de la Galenus si Hipocrate, astazi consider ca mai degraba se speculeaza mult... Foarte mult... Si foarte rau pentru sanatatea noastra (mai ales psihica, intrucat se induc tot felul de idei delirante...).

Ce sa spun... Miroase a orientalism, new-age si alte amestecuri. Eclectism pagubos, cu doze mari de amatorism. Iata opinia mea.

Multe date sunt cu totul eronate. De pilda afirmatiile citate de Cristian in legatura cu alcoolismul sunt departe de adevarata conditie a alcoolicului, asa cum o cunosc medicii, psihologii, preotii, AA-ul si alcoolicii insisi. In acea prezentare este un surogat de psihanaliza (relatia cu tatal...) pe care nici un psihanalist serios nu o baga in seama. Lucrurile se abordeaza cu totul altfel. Ar fi multe de spus, nu e loc aici pentru a pune cateva idei de baza, considerate astazi axiome in privinta alcoolismului. Ceea ce se stie cert cu privire la alcool, este ca intervine simultan un sistem de factori printre care: predispozitia ereditara, modelele culturale (de pilda in Romania, Rusia si Finlanda exista traditii, obiceiuri si apucaturi intregi legate de consumul de alcool...) si anumite particularitati ale personalitatii (anumite tulburari de personalitate predispun si mentin consumul de alcool mai mult decat altele). Insa terapiile cele mai eficiente ale alcoolismului se fac in lume prin AA, care are la baza un program religios, aproape in totalitate crestin. Asadar alcoolismul este in primul rand o boala a sufletului in sensul pe care il dam noi in lumina Sfintilor Parinti. Si cel mai bine se abordeaza duhovniceste, desi sunt implicate, cu rol secundar, si alte mecanisme si conditii.

Se cunosc cat de cat, in psihosomatica, etiologia si mecanismele patogene precum si tratamentul pentru: ulcer si alte afectiuni ale tubului digestiv si glandelor anexe; tulburari cardiovasculare/circulatorii; astmul bronsic si alte afectiuni respiratorii; tulburari legate de functia sexuala; reumatism. Se fac progrese si in ceea ce priveste bolile pielii.
Insa aceste tulburari sunt explicate tinind cont de buna cunoastere a fiziologiei corpului, de mecanismele de reglare (nervoasa si hormonala, factori locali tisulari etc.) ale functiilor organismului.

Personal sunt foarte rezervat in a gasi "semne" (implicit si "minuni") ale organizarii mintale pe teritoriul corpului. E drept ca exista o unitate corp-suflet, insa dincolo de unitate si influente reciproce eu cred ca pierdem din vedere specificitatea legilor de organizare si functionare ale fiecarui nivel de existenta a omului.

Abordarea duhovniceasca nu face parte nici din medicina nici din psihologie. E cu totul altceva. Din pacate avem tendinta (si o au si unii dintre sfintitii nostri pastori duhovnicesti) sa amestecam lucrurile... Eu cred ca e necesara mai intai o buna pregatire specifica pe un domeniu sau altul, abia apoi o incerccare de dialog si corelare.

Holismul contemporan, tendinta spre eclectism, sufera cred mai degraba de amatorism decat de vreo virtute. E posibil insa sa fim intr-un proces de dezvoltare fara precedent pe Terra. Viitorul va dezvalui roadele acestor ipoteze si tatonari actuale.

Categoric, e prea devreme sa ne pronuntam.
Iar eu sunt un adversar declarat al eclectismului, cel putin asa cum am vazut ca se practica azi. Adica, pripit, dupa ureche si mai degraba din interese joase, care nu fac cinste menirii omului de stiinta si omului, in general...

Am credinta ferma ca terapia duhovniceasca este de capatai si totodata ca, in echipa de oameni cu capul pe umeri, se poate colabora si cu medicina si psihologia stiintifica consacrata (nu cu cea amatorista si speculativa). Dar conducatorul trebuie sa fie omul induhovnicit. In definitiv, Insusi Domnul.

Aceasta este pozitia mea.
Post si rugaciune, asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! AMIN+

Mulţumesc pentru răspunsul tău, frate Ioane, un răspuns echilibrat şi de bun simţ. Doamne ajută !

Pentru a ne feri de patima imbuibarii stomacului, Sfantul Ioan Casian ne indeamna: "numai atata hrana sa-si ingaduie fiecare, cata, cu chibzuinta rece a infranarii, va fi gasit ca-i este de ajuns pentru a trai, nu cata ii cere pofta".

Alimentele rafinate sunt foarte nocive pentru organism. Dintre ele vreau sa evidentiez zaharul.
care din punctul meu de vedere este cel mai nociv. eu nu mai mananc zahar de 4 ani de zile.