Care este Biserica voastra de suflet ?
 

Despre Biserica mea de suflet a Sf.Mare Mucenic Mercurie, pastorita de Parintele Paul, am vorbit pe un topic separat chiar aici. Poate si voi puteti spune, de vreti, care este Biserica voastra de suflet si sa spuneti ceva cuvinte despre ea. Cei ce au posibilitatea , de vor, pot pune si ceva imagini. Doamne ajuta !

Biserica Sf. Andrei
 

[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Prin semnarea de catre cei 72 de fondatori, a petitiei catre Arhiepiscopie (vezi articolul "Fondatorii parohiei" din stanga paginii), s-a luat hotarirea ca statutul Arhiepiscopiei sa fie adoptat ca statutul (constitutia) legal al parohiei noastre. Prima parte contine statutul de la anul 1935, ulterior intervenind amendamente adaugate la sfarsitul documentului. Aceasta explica numele vechi de institutii bisericesti precum desele referinte la "Mitropolia Ungro-Vlahiei" (mitropolie aflata la randul ei, sub jurisdictia canonica a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane).[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=#000000]Ca nota istorica explicativa precizam ca la data de 9 martie 1918 deci inainte de marea unire de la 1 decembrie 1918, a avut loc Congresul national bisericesc al romanilor din Statele Unite, convocat de protopopiatul atunci existent la Youngstown-OHIO. Cu aceasta ocazie, in prezenta a peste 140 de delegati printre care si reprezentanti ai Senatului si ai Ministerului de Justitie american, s-a proclamat printre altele, si doleanta de jurisdictie canonica sub "Mitropolia Ungro-Vlaha" de la Bucuresti. Dupa cum bine stim, aceasta si-a gasit implinirea noua luni mai tarziu in rezolutia adoptata la Alba Iulia in ziua de 1 Decembrie 1918. [/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Statutul Arhiepiscopiei a fost deci adoptat, cu amendamentul ca acolo unde este mentionat cuvantul "barbat", se va citi "persoana peste 18 ani".[/COLOR][/SIZE]




[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Raspunsul la petitia semnata de catre cei 72 de fondatori, catre Arhiepiscopia Ortodoxa Romana in America si Canada (vezi articolul "Fondatorii parohiei" din stanga paginii):[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=2][COLOR=#000000]Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romana in America and Canada, la intrunirea tinuta la Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Treime din Troy, Michigan pe data de Vineri, 8 martie 2002, a votat aprobarea infiintarii Bisericii Ortodoxe Romane Sfantul Andrei, pentru orasul Calgary, Alberta si imprejurimi. Deasemenea s-a votat ca Parintele Protopop pentru vestul Canadei, Pr. Mircea Panciuk, sa poarte responsabilitatea acestei noi create congregatii, pana la numirea unui preot permanent. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=#000000]Semneaza: † Metropolit Josif, Locum Tenens pentru Arhiepiscopia Ortodoxa Romana [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=#000000]V. Rev. Fr. Nicholas Apostola Secretar [/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#231f20][COLOR=#231f20]

[/COLOR][/COLOR]


[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine. De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria († 254). Iata ce scria Eusebiu: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...". De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si "scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scita". In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat".[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]In sprijinul evanghelizarii teritoriilor de pe tarmul apusean al Marii Negre de catre Sfantul Andrei vin si unele colinde, legende si obiceiuri din Dobrogea si din stanga Prutului, adica din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneste de "schitul" sau "manastirea" lui Andrei, la care veneau Decebal si Traian, cel din urma ascultand si slujba savarsita acolo. Exista apoi cateva numiri de ape si locuri ca "Paraiasul Sfantului Andrei", "Apa Sfantului" sau "Pestera Sfantului Andrei", care se vede si azi in hotarul comunei Ion Corvin, in apropiere de granita romano-bulgara.[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei nu s-a marginit numai la predicarea Evangheliei si la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii si geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi si preoti, asa cum facea si Sfantul Apostol Pavel in calatoriile sale misionare. Numai asa se poate explica faptul ca cea mai veche episcopie cunoscuta pe teritoriul tarii noastre este cea de la Tomis (Constanta de azi). Episcopul (sau episcopii) peste care "si-a pus mainile" Sfantul Apostol Andrei au hirotonit, la randul lor, alti episcopi, preoti sau diaconi pentru noile comunitati crestine de la Pontul Euxin, ca sa se asigure "succesiunea" neintrerupta a preotiei, si care au devenit propovaduitori ai noii credinte, - prin predica si botez - in randul autohtonilor geto-daci, iar mai tarziu daco-romani.[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Avand in vedere caracterul misionar al crestinismului din primele veacuri, se poate sustine ca unii dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Pavel si ucenicii sai in peninsula Balcanica, dar si dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Andrei in zona apuseana a Marii Negre, au dus "vestea cea buna" despre Iisus Hristos cel Inviat si in nordul Dunarii, deci in Dacia propriu-zisa, cunoscute fiind legaturile care existau intre locuitorii de pe ambele maluri ale Dunarii. Prin episcopii, preotii si misionarii veniti din sudul Dunarii si din Orientul Apropiat, ca si prin cei din randul localnicilor, invatatura crestina si-a castigat noi adepti, incat din secolul al IV-lea se poate vorbi de o generalizare a invataturii crestine, nu numai in provincia Scitia Mica, ci si in teritoriile nord-dunarene, locuite acum de daco-romani. In provincia Scitia Mica, vigoarea crestinismului este dovedita de numarul mare de martiri de la sfarsitul secolui III si inceputul celui urmator, ca si de organizarea bisericeasca temeinica ce exista aici in secolui IV, cu o episcopie la Tomis - devenita apoi Arhiepiscopie-, de teologii de prestigiu care au activat aici, de numarul mare de bazilici care s-au construit in marile cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre in secolele IV-VI, de multele obiecte cu caracter crestin din aceeasi perioada, descoperite aici.[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Scriitorul bisericesc Nichifor Calist, pe care l-am mai pomenit, pe baza unor stiri istorice mai vechi, scrie ca Sfantul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecand prin Tracia, a ajuns in Bizant (viitorul Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia si Tesalia, ajungand pana in orasul Patras din Ahaia, deci in Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirica, fiind rastignit pe o cruce in forma de X (numita pana azi "Crucea Sfantului Andrei"). Biserica primara a stabilit, inca de pe la sfarsitul secolui II, ca data de praznuire a patimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii 64-67, altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului "apostolic", in cursul persecutiei imparatului Domitian.[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Moastele sale au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitala a imperiului roman de Rasarit, prin anii 356-357, cu prilejul sfintirii bisericii "Sfintii Apostoli". Mai tarziu, Sfantul Ambrozie, episcopul Milanului (c. 339-397), scria ca, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, particele din sfintele sale moaste au fost oferite bisericilor din Milano, Nola si Brescia din Italia.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=#0000bf]La cativa ani dupa Cruciada a patra, din 1204, cand Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni si s-a creat aici o "Patriarhie latina" in locul celei ortodoxe, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moastele Sfantului Andrei sa fie duse in Italia si asezate in catedrala din Amalfi. In aprilie 1462, in timpul papei Pius II, capul sau a fost asezat intr-o biserica din Roma. De aici, pe baza unei hotarari a Vaticanului, in semn de fratietate crestina, capul sau a fost restituit Bisericii Ortodoxe a Greciei, fiind asezat - in cadrul unor festivitati religioase - in biserica cu hramul Sfantul Andrei din orasul Patras.[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Sfantul Apostol Andrei se bucura de o cinstire deosebita in Bisericile rusa, greaca si romana, datorita faptului ca a predicat in teritorii care apartin azi Rusiei, Greciei si Romaniei. Patriarhia ecumenica din Constantinopol il socoteste chiar ca "intemeietor" al acestui "scaun apostolic". Se cuvine ca Biserica Ortodoxa Romana sa-l cinsteasca si mai mult si sa-l considere nu numai ca "cel dintai chemat la apostolie", ci si ca pe cel dintai propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri, ca pe un "apostol" al neamului nostru, al Ortodoxiei romanesti! Iar crestinismul romanesc trebuie sa fie considerat ca fiind de origine apostolica.[/COLOR][/SIZE]


[SIZE=2][COLOR=#0000bf]Ca atare, socotim ca se impune ca ziua de 30 noiembrie sa fie trecuta in calendarele bisericesti ortodoxe cu litera rosie, ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc. Ea ar premerge zilei de 1 Decembrie, Ziua Nationala sau a unitatii romanilor de pretutindeni. S-ar impreuna astfel sarbatoarea Bisericii cu sarbatoarea neamului, dupa cum Biserica si neamul au fost una in tot decursul istoriei noastre![/COLOR][/SIZE]

[/quote]
[COLOR=#0000bf]Pestera si Manastirea Sfantul Apostol Andrei[/COLOR]

All Saints Monastery - Vancouver Canada
 

http://www.orthodoxvancouver.org/joy.htm

Aceasta este a doua Biserica de suflet pentru mine, insa sint 15 ore de masina de unde stau eu si inarna nu am posibilitate sa ajung acolo.

Patinina

Cine sint Sfintii?
 

The Canadian Orthodox Monastery
of All Saints of North America
[SIZE=5](OCA, Archdiocese of Canada)[/SIZE]

Atunci cind sectarii pun întrebarea „De unde veniti cu atitia sfinti?” (asa cum se întimpla adesea), în loc de a ne simti ofensati ar trebui sa întelegem ca ei doresc în mod sincer sa se informeze. Ar trebui sa fim pregatiti sa le oferim acele informatii.
Tema pe care o dezbatem nu este despre icoane, dar citeva cuvinte despre icoanele sfintilor ne vor ajuta sa întelegem semnificatia sfintilor.
Cind intrati într-o biserica ortodoxa, va pomeniti înconjurati de icoane. Pentru acest lucru exista multe explicatii profunde si pline de sens dar pentru a ne urma mai bine scopul nostru, haideti sa privim la icoanele sfintilor de pe peretii bisericilor noastre ca si la albumul nostru de familie.
În fiecare familie, fiecare tara si popor, biografiile si portretele eroilor sai cei mai de seama si a celor mai iubiti cetateni, sunt pastrate, pretuite si binecunoscute.
În cazul crestinilor ortodocsi, noi nu suntem doar membrii al aceluiasi popor (Noul Israel) ci mai ales membrii aceleiasi familii, casa Dumnezeului celui viu. Sfintii ale caror icoane ne înconjoara în biserica sunt fratii si surorile noastre mai mari, strabunii nostri în credinta. Nu conteaza deloc ca apartineau unor popoare diferite, pentru ca ne referim la conceptele scripturistice, la realitatile dumnezeiesti. Asa cum spunea Apostolul Pavel „Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta” (Galateni 3:29), pentru ca „cei ce sunt din credinta, aceia sunt fii lui Avraam” (Galateni 3:6-7).
Prin urmare, cind privim la icoanele sfintilor ca si la albumul nostru de familie, portretele duhovnicesti ai celor mai de seama si desavirsiti strabuni, fie ei rusi, aleuti, sirbi, greci sau chinezi, ajungem la o întelegere deplina a cuvintelor lui Hristos care este Dumnezeu, Tatal nostru. Prin acest lucru, se dovedeste înca o data credinciosia icoanei fata de Sfinta Scriptura, pentru ca icoanele sfintilor, întelese ca albumul nostru de familie, confirma pe deplin cuvintele Apostolului: „Deci dar nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti împreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însusi Iisus Hristos” (Efeseni 2:19-20).
Icoanele sfintilor sunt prin excelenta dogmatice. Multe concepte dogmatice importante ale crestinismului ortodox primesc iluminare scripturistica în icoanele sfintilor: dogma rascumpararii si a învierii obstesti; dogmele despre îndumnezeire, despre natura persoanei umane si salasluirea Duhului Sfint, sunt printre cele lamurite de icoane. Mai mult, icoanele canonice ale sfintilor ne dau interpretari clare ale unor pasaje importante dar dificile ale Scripturii.
Nu numai ca vietile sfintilor sunt o continuare a cartii Faptele Apostolilor dar sunt si o expresie clara a vechii întelegeri crestine a felului în care viata lui Hristos si Evanghelia sa, influenteaza natura umana. Pe linga acestea, sfintii ajuta la descoperirea adevaratei învataturi scripturistice despre mintuire, spre deosebire de dogma pagina apuseana a dreptatii dumnezeiesti si a notiunii ca Hristos a fost jertfit pentru a plati în numele nostru „pedeapsa cu moartea”.
Atunci cind vorbim despre icoanele sfintilor, intervin trei întrebari. Raspunzind la aceste întrebari ne va ajuta sa lamurim cine si ce sunt sfintii: 1. Care este întelesul cuvintului „sfint”; 2. Cum poate ajunge cineva „sfint”?; 3. Care este momentul în care un tablou devine icoana sau o icoana devine un simplu tablou?

Cuvintul sfint (saint) înseamna sfint (holy). (într-adevar, aceste cuvinte sunt interschimbabile). [1] În Noul Testament , ambele cuvinte, saint si holy sunt traducerea termenului grec „agios” care înseamna „consacrat, pus de-o parte”. Prin urmare, este evident ca termenul sfint este folosit cu mai multe sensuri în Scriptura. Nimeni nu si-ar imagina ca Scriptura în numeste pe Dumnezeu Sfint, în acelasi fel în care denumeste templul sfint, nici ca Dumnezeu este numit Sfint în acelasi fel în care oamenii sau obiectele sunt numite sfinte.
Termenul holy se refera la Dumnezeu în felul urmator: sfintenia (holiness) salasluieste întru El. Prin urmare termenul holiness, asa cum este folosit în cazul lui Dumnezeu nu poate fi definit si este pur si simplu o modalitate de a-L numi pe Dumnezeu. Orice persoana sau lucru este este consacrata în slujba Lui sau care prin harul dumnezeiesc participa la dumnezeire, este sfinta (holy). Prin urmare sfintenia nu consta în „comportament licit” sau în „moralitate desavirsita”. Ea consta în daruirea catre Dumnezeu.
Toate cite sunt daruite spre slujirea lui Dumnezeu sunt sfinte. Sfinta Scriptura îi numeste pe îngeri „sfinti” (Marcu 8:38) si îi numeste si pe credinciosi sfinti (holy), (versiunea King James foloseste si termenul „saint” dar înseamna exact acelasi lucru). Termenul „sfint” din Noul Testament se refera în mod invariabil la cei care sunt pusi de-o parte si consacrati lui Dumnezeu (Fapte 9:13, Romani 1:7, II Corinteni 1:1; 8:4; 13:13, Apocalipsa 5:8, etc.).
Toti cei care cred cu adevarat în Hristos si primesc în mod sincer Evanghelia Sa vor încerca sa fie uniti cu Trupul Sau, Sfinta Biserica. Prin botez, credinciosul este consacrat lui Dumnezeu si adaugat Trupului Lui. Prin urmare toti care au fost botezati întru Hristos, s-au îmbracat întru Hristos (Galateni 3:27), si sunt sfinti în sensul ca au fost daruiti lui Dumnezeu si au devenit partasi Trupului si Singelui Sau, în Sfinta Împartasanie. Apostolul îi numeste „sfinti” (holy) iar versiunea King James traduce prin „saint”.
Foarte bine, dar atunci care este diferenta între adunarea celor credinciosi care sunt „sfinti” si acele persoane individuale care sunt înfatisate în icoane si sunt numite „sfinti” în mod special?

Cine sint Sfintii? - 2
 

Ar trebui sa fie limpede ca gradul de sfintenie atribuit unei persoane sau unui obiect reprezinta gradul în care acea persoana sau obiect este diortosit lui Dumnezeu si slujirii Lui, adica, foarte simplu, gradul în care acea persoana participa la sfintenia lui Dumnezeu. De asemenea, putem întelege fara probleme ca sfintenia înseamna curatire. Scriptura ne spune ca omul a fost creat „dupa chipul lui Dumnezeu” dar acest „chip” a fost întunecat si pervertit în om din cauza pacatului, prin acumularea patimilor si prin folosirea nepotrivita a trupului în care acel „chip” trebuia sa salasluiasca. Pe scurt, întreaga persoana, trup si suflet, s-a dedat pacatului si senzualitatii în locul sfinteniei (consacrarii catre Dumnezeu) si prin urmare si-a pierdut starea originara de sfintenie.
Hristos a luat trupul nostru pentru a-l sfinti din nou, pentru a sfinti persoana întreaga, trup si suflet, pentru a reînnoi chipul si asemanarea lui Dumnezeu din sinul umanitatii. Hristos a netezit calea si ne-a aratat drumul. El a facut acest lucru posibil prin întruparea, viata, moartea, învierea si înaltarea Sa la cer. Ne-a poruncit sa fim desavirsiti precum precum si Dumnezeu desavirsit este (Matei 5:48); dar cum este posibil acest lucru? Omul nu poate atinge aceeasi desavirsire ca si Dumnezeu. Sigur ca nu, dar datorita lui Hristos, omul poate participa la desavirsirea lui Dumnezeu.
Atunci cum devine cineva sfint în acel fel deosebit? Urmind calea pe care a deschis-o Hristos prin Sfinta Sa Biserica, prin nevointa de a te curati si prin urmare de a te darui lui Dumnezeu într-un mod desavirsit si fara rezerve. Acest lucru presupune biruirea si smulgerea patimilor si dobindirea unei iubiri cu totul dezinteresate, pentru ca asta înseamna „asemanarea lui Dumnezeu”: iubire cu totul dezinteresata. O asemenea persoana devine cu adevarat smerita si prin urmare poate sa se împartaseasca de Dumnezeu si de cele mai înalte daruri ale harului dumnezeiesc care însotesc acest lucru. Acestia sunt oamenii despre care Hristos spunea „Lucrurile pe care le fac eu va face si el si mai mari decit acestea va face” (Ioan 14:12). Aceasta purificare desavirsita si daruire Lui Dumnezeu, aceasta înaltime a participarii la desavirsirea si sfintenia Sa, face o persoana sa fie „sfinta” în acel fel deosebit. Iar aceasta sfintenie se verifica prin împlinirea fagaduintei evanghelice: „lucrurile pe care le fac eu si mai mari decit acestea va face”. Acesti oameni se împartasesc de Hristos în acel mod deosebit pe care l-a descris Apostolul Pavel: „Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste în mine” (Galateni 2:20).
În relatie cu umanitatea, împlinirea fagaduintelor Vechiului Testament se dezvaluie în icoanele lui Hristos, ale Fecioarei Maria, a celor douasprezece praznice împaratesti si ale Cinei de taina, în vreme ce icoanele sfintilor descopera dovada împlinirii fagaduintelor Noului Testament. Pentru ca tot asa cum fagaduinta Vechiului Testament s-a împlinit în Hristos, tot asa fagaduintele lui Hristos din Noul Testament se împlinesc prin credinciosi, potrivit trainiciei fiecarui vas. Si cele mai trainice vase, sfintii, poarta în ei împlinirea desavirsita a fagaduintelor lui Hristos din Noul Testament. Icoanele lor dezvaluie acest lucru, pentru ca ele dau marturie, în cuvintele Scripturii ca „De se va curati cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de buna trebuinta stapinului, potrivit pentru tot lucrul bun” (II Timotei 2:21).

Cine sint Sfintii? - 3
 

„Iar noi toti, privind ca în oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem în acelasi chip din slava în slava, ca de la Duhul Domnului” (II Corinteni, 3:18).
„Cu acesta, El ne-a harazit fagaduinte mari si de mare pret, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi” (II Petru 1:4).
Daca mintuirea ar fi însemnat ca o persoana sa fie iertata din punct de vedere juridic prin moartea lui Hristos, mintuita prin Hristos, care a platit datoria legala în numele ei, atunci tablourile umaniste ale Apusului ar fi suficiente si nu am mai avea icoanele sfintilor. În acelasi timp, nu am mai întelege în mod limpede natura sfintilor si motivul pentru care îi cinstim.
Totusi, misiunea lui Hristos pe pamint nu a fost de factura legala. Misiunea lui Hristos a fost aceea de a vindeca. Nu a venit pe pamint ca avocat sau ca sa fie jertfit în numele altora, pentru a ispasi pedeapsa cu moartea pe care o datora omul ci a venit ca un doctor. A venit ca sa rascumpere întreaga fire umana de sub robia celui rau, sa o vindece si sa o aduca la starea la care a fost harazita, ca chip si asemanare a lui Dumnezeu, plina de harul Sau, ca o oglindire a slavei Sale.
Icoana este scripturistica: sfintul înfatisat în icoana atinge statura sa prin procesul iluminarii si în cele din urma, cel al îndumnezeirii. În orice caz, el nu este singur pe acest drum, pentru ca acei sfinti „obisnuiti”, adunarea credinciosilor, ating si ei la rindul lor statura proprie prin acelasi proces iar acea stare mai înalta de consacrare este la dispozitia tuturor cu ajutorul harului dumnezeiesc si prin lupta credintei celei adevarate si fara de prihana.
Pierderea acestui adevar fundamental al vietii crestine, despre adevarata natura a mintuirii, a lipsit crestinismul de puterea de a transforma lumea, asa cum a facut-o în vremurile de demult.
Daca cuvintele apostolului citat mai sus par enigmatice, simbolice sau dincolo de de puterea noastra de întelegere, acest lucru se datoreaza faptului ca revelatia autentica apostolica a fost îngropata sub resturile legalismului si ale gnosticismului, fiind întunecata de poluantii filosofici. Haideti sa privim la acest verset în lumina traditiei apostolice, în lumina sfintilor si de Dumnezeu-purtatorilor Parinti si sa întelegem ca cei care s-au nevoit sa dobindeasca iluminarea, vad slava lui Dumnezeu ca în oglinda. Daca cineva va continua pe drumul nevointei si va spori, acesta se va preamari, adica se va transforma în aceeasi slava, din slava în slava, de la Duhul Domnului.
Acesta este scopul posturilor rinduite de catre Sfinta Biserica, al rugaciunilor, al adunarii pentru rugaciune, al ciclului liturgic însusi. Într-adevar, fiecare nevointa, , fiecare act liturgic si fiecare fapta de vadire a dragostei la care suntem chemati, este rinduit pentru dobindirea Duhului Sfint, asa cum spune Sf. Serafim de Sarov. Toate ne sunt date ca sa „lucram mintuirea noastra cu frica si cutremur”, pentru ca cei care au primit saminta iluminarii, în sfintul botez, sa poata înainta catre îndumnezeire. Acest lucru a fost întarit de slava care l-a înconjurat pe Sfintul Serafim cind vorbea despre dobindirea Duhului Sfint.
Daca ar fi îndeajuns, asa cum învatau gnosticii, numai sa-L primim pe Hristos ca Mintuitorul nostru si sa credem, atunci Apostolul nu ar fi gasit de trebuinta sa ne porunceasca sa lucram cu frica si cutremur mintuirea noastra (***).
Sfintii ne învata adevarurile adinci ale Scripturii, ca mintuirea este rezultatul vindecarii naturii umane cazute si fragmentate; si restaurarea ei treptata la menirea ei originara de a fi iluminata si îndumnezeita. În vreme ce Hristos a rascumparat întreaga natura umana recapitulind firea aceea în Sine însusi, fiecare persoana trebuie sa actualizeze acea restaurare în ea însasi, prin lupta duhovniceasca, cu ajutorul Duhului Sfint.
Icoanele canonice ortodoxe ale sfintilor ne descopera adevarata natura a mintuirii, a rascumpararii si adevaratul destin care ne-a fost harazit de Creator: iluminare, preamarire, theosis.
Asadar, cind devine icoana, reprezentarea unui sfint? O pictura este o sfinta icoana atunci cind, sfintita prin ascultare fata de Sfinta Biserica si forma sfinta a reprezentarii, descopera împlinirea Evangheliei în persoana celui înfatisat. Icoana împlineste acest lucru în însasi continutul si natura reprezentarii, si nu prin continutul si natura sfintului. De vreme ce „persoana” consta din trup si suflet, si nu doar din dintr-o singura parte a persoanei (nici trup individual, nici numai suflet), starea duhovniceasca a unei persoane îndumnezeite nu poate fi perceputa numai în latura imateriala ci si în trupul material, caruia i s-a fagaduit o slava egala cu cea a sufletului. [3] Pentru ca Sfinta Scriptura spune lamurit: „Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamintesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamintesti... Asa este si învierea mortilor: Se seamana trupul întru stricaciune, se înviaza întru nestricaciune..daca este trup firesc este si trup duhovnicesc...” (I Corinteni 15:39-44). Prin urmare, icoana ne arata nu o persoana obisnuita care înca mai asteapta venirea lui Hristos, ci o persoana care deja L-a primit pe Hristos, L-a urmat si a fost transfigurata de El. Ea ne dezvaluie o persoana care deja participa la desavirsirea si vesnicia lui Hristos, Dumnezeul nostru, cu ajutorul harului dumnezeiesc. Acest lucru înseamna ca sfintul nu este o persoana obisnuita, nici macar un membru de rind al comunitatii credinciosilor. Atunci cind privim la icoana sfintului, trebuie sa-L vedem pe Hristos, pentru ca sfintul „nu mai traieste ci Hristos traieste în El...” Personalitatea sfintului nu a fost înghitita sau dizolvata ci regenerata, transfigurata si desavirsita cu ajutorul harului. Prin urmare, pentru ca un tablou sa devina icoana, el trebuie sa proclame ca în aceasta persoana numita „sfint”, s-a împlinit cea mai înalta fagaduinta a Evangheliei si ca aceasta persoana poate sa dea marturie din propria experienta despre adevarul întregii Evanghelii si despre Învierea lui Hristos. Aici, în icoana, vedem acea credinciosie absoluta fata de cuvintul Scripturii care proclama: „Iar noi privind ca în oglinda ... slava Domnului, ne prefacem în acelasi chip din slava în slava, ca de la Duhul Domnului” (II Corinteni 3:18).
Sfintul a devenit un partas al plinatatii harului, prin el se împlinesc minuni adevarate, participind la nemurirea lui Dumnezeu încit chiar înainte de Înviere, ei pot primi rugaciunile noastre si ne pot ajuta. În sfinti vedem talmacita si împlinita acea afirmatie tulburatoare: „Nu e scris în legea voastra ca: Eu am zis: dumnezei sunteti? (Ioan 10:34). Aceasta se numeste „dogma îndumnezeirii”. Este o învatatura limpede a Sfintei Scripturi care ne spune: „Si slava pe care Tu mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei si Tu întru Mine, ca ei sa fie în chip desavirsit una” (Ioan 17:22-23). Mai mult, Apostolul Pavel spune: „Cu aceasta, El ne-a harazit fagaduinte mari si de mare pret, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi” (II Petru 1:4) si ambele învataturi trebuiesc deslusite în icoana. Icoana trebuie sa marturiseasca într-un mod foarte lamurit, învatatura îndumnezeirii, trebuie sa proclame ca: în aceasta persoana, în mod deosebit numita sfint, si slavita de constiinta Bisericii, s-au împlinit cele mai înalte fagaduinte ale Evangheliei. Aceasta persoana poate sa dea marturie prin viata pe care a trait-o, despre adevarul întregii Evanghelii, despre Învierea lui Hristos si despre puterea transfiguratoare a harului dumnezeiesc.[4]
Însasi persoana sfintului proclama Întruparea mintuitoare a lui Hristos si suferinta Sa alaturi de om. Ea descopera ca aceste fapte au devenit accesibile omului, ca împacarea cu Dumnezeu a fost realizata de Dumnezeu-Omul si dezvaluie în chip de netagaduit ca, de acum înainte, omul poate participa la desavirsirea si vesnicia lui Dumnezeu. Icoana sfintului proclama Învierea si înaltarea la cer pentru ca arata ca prin har omul se poate îndumnezei, pentru ca însusi Iisus Hristos a unit pe Dumnezeu cu omul si i-a îndemnat pe credinciosi sa îngaduie Sfintei Treimi sa locuiasca în ei. Icoanele cele mai bine realizate surprind duhul iubirii jertfelnice în ochii sfintului, iar iubirea jertfelnica este esenta tainei mintuirii si a îndumnezeirii.

Cine sint Sfintii? - 4
 

Haideti sa analizam pe scurt întelesul preamaririi sfintilor în Biserica Ortodoxa. Biserica Ortodoxa nu „canonizeaza” sfintii; ei sunt preamariti în Biserica. Preamarirea sfintilor în Biserica Ortodoxa este o împlinire a dragostei sfinte si a unitatii la care ne cheama Hristos prin cuvintele sale si prin Apostolul sau. Apostolul ne lamureste ca suntem cu totii madulare ale Trupului lui Hristos (Biserica) iar daca un madular sufera, întregul trup sufera împreuna cu el, dar daca un madular este preamarit, atunci tot trupul se bucura împreuna cu el. Prin urmare daca Dumnezeu preamareste un anume membru al Sfintei Biserici, descoperind aceasta cinste si facind cunoscut constiintei întregii Biserici aceasta cinste, fie prin facerea de minuni pentru cei care cer mijlocirile acelui sfint, fie prin actiunea nemijlocita a Sfintului Duh asupra constiintei Bisericii, atunci întreaga Biserica cinsteste acea persoana.
Sfintul este preamarit de catre Biserica paminteasca pentru ca el a atins deja îndumnezeirea si Dumnezeu l-a preamarit. Un sfint dobindeste sfintenia înca din timpul vietii sau altfel nu a fost niciodata sfint. Cind un sfint a raposat, el este primit în Biserica cereasca cu cinstea si slava cuvenite înaltimii sale duhovnicesti si pe masura daruirii depline lui Dumnezeu, în timpul vietii pamintesti.
Prin urmare, preamarirea sfintilor în Biserica Ortodoxa este o preamarire a întregului trup al Bisericii, prin aceea ca unul din madularele acelui trup au agonisit Duhul Sfint în cel mai înalt chip. Tot asa cum ochiul vede ceva frumos iar imaginea acelei frumuseti este perceput de intelectul întregului trup, iar simtirea acelei frumuseti afecteaza fiecare organ al trupului, proportional cu sensibilitatea acelui organ, tot asa slava sfintului nu este izolata ci este perceputa de catre constiinta întregului trup si fiecare madular al trupului îl cinsteste proportional cu sensibilitatea duhovniceasca a madularului. Realizarile duhovnicesti ale sfintului înalta întreaga Biserica si pe fiecare din membrii ei, aducindu-i mai aproape de Dumnezeu. Mai mult, descoperirea slavei sfintului pe care o face Dumnezeu întareste si insufla descoperirea îndumnezeirii si faptul ca mintuirea consta într-adevar din iluminare si preamarire prin pocainta si lupta duhovniceasca.
[1]. Numai în limba engleza exista doua cuvinte diferite pentru cuvîntul „sfint”. Unul din ele, „saint” ne parvine pe filiera franceza în vreme ce celalalt, „holy” l-am mostenit din sorgintea germanica a limbii engleze. În lima greaca (ca si în slavona) exista un singur cuvint, ’agios. Prin urmare, în limba greaca Sfintul Nectarie este ’Agios Nektarios, iar „Sfinte Dumnezeule” este „’agios o Theos”.
[2]. Versiunea King James traduce cuvintul „sfint” în mai multe feluri. Totusi, în 19 pasaje cuvintul folosit ar trebuie sa fie „evlavios” sau „cei evlaviosi” pentru ca aceasta este traducere cuvintului evreiesc hasid. Adesea, cuvintul hasid se refera nu numai la cineva „evlavios” dar si la cineva care este un „evlavios fanatic”. De exemplu, termenul hasid apare în II Paralipomena si Pilde 2:8. Cuvintul „sfint” din Matei 27:52 ar trebuie probabil sa fie înteles în sensul cuvintului hasid. În Deuteronom si în cartile profetice, mai ales în Daniel, cuvint evreiesc care este tradus prin „sfint” este kadosh sau kaddish, sau o varianta a acestor cuvinte. În aceste cazuri, cuvintul evreiesc este tradus corect în greaca ca si ’agios, si în engleza ca „sfint”, pentru ca termenul înseamna „consacrat, pus de-o parte”.
[3]. În acest sens, este important sa amintim care este ordinea culorilor care se folosesc atunci cind se picteaza o icoana. Aceasta ordine, începind cu culoarea de baza si acumulind pe aceasta pentru a dezvalui în final transfigurarea si îndumnezeirea, este un adevar teologic si profund spiritual. Ea ne învata ca persoana se sfinteste si se umple de slava în mod treptat, dinauntru înspre în afara, începind cu „inima”. Aceasta sfintenie creste în mod treptat si umple întreaga fiinta, miscind sufletul si intelectul omului, pentru a cuprinde trupul si pentru a-i uni întreaga persoana – trup si suflet- cu Dumnezeu.
[4]. În acest context e important sa amintim ca icoanele sfintilor sunt portrete care seamana cu persoana pictata, de fiecare data cind acest lucru este cu putinta. De exemplu, icoanele Sf. Nicolae pot fi întotdeauna recunoscute pentru ca icoana descopera o reprezentare riguroasa a persoanei istorice. Acest lucru este valabil în cazul tuturor sfintilor mai cunoscuti, desi nu se mai aplica în cazul martirilor din vechime care au fost martirizati cu zecile de mii si ale caror înfatisari exterioare sunt arareori cunoscute. Este important sa ne amintim acest lucru daca vrem sa întelegem bogatia sensurilor transfigurarii si ale îndumnezeirii. Sfintul nu este o persoana idealizata sau romantata care se transforma cu ajutorul harului, nici nu este numai o persoana launtrica, sufletul, si prin urmare facind trupul de prisos, sau prada idealizarii. Icoana ne dezvaluie adevarata persoana umana, care poate fi recunoscuta de catre toti si prin urmare cu totii primim învatatura ca întreaga omenire, întreaga adunare a credinciosilor este chemata la o asemenea sfintenie, la o asemenea transfigurare si îndumnezeire, nu numai citiva alesi.

All Saints Monastery - mai multe poze
 

Aici sint mai multe poze de la Manastirea din Canada, unde Parintele Puhalo a fost numit Sfant in Viata.

[ATTACH][ATTACH][ATTACH][ATTACH]Ataşament 187

Ataşament 188

Ataşament 189

Ataşament 190[/ATTACH][/ATTACH][/ATTACH][/ATTACH]

Biserica mea de suflet este cea spre care Dumnezeu mi-a indrumat pasii in urma cu 3 ani si la care merg acum aici in NY.

http://inlinethumb27.webshots.com/24...200x200Q85.jpg http://inlinethumb13.webshots.com/42...200x200Q85.jpg http://inlinethumb09.webshots.com/43...200x200Q85.jpg http://inlinethumb34.webshots.com/44...200x200Q85.jpg

Foarte frumoase imaginile Mirela. Sa te bucuri alaturi de comunitatea din care faci parte intru multi ani !

imi spui
 

BUNA TE ROG MULT IMI SPUI SI MIE CUM Sa PUN SI EU POZE?

bisericuta mea
 

Biserica mea de suflet este CUVIOSUL STELIAN SI SFANTUL NICOLAE - BRANCOVEANU din curtea spitalului Budimex.

Sf.Nectarie din Eghina
 

Biserica Mare a Manastirii este extraordinar de frumoasa, incap aproximativ 10mii de credinciosi in ea, iar in Biserica mica (paraclis) se afla raclele cu Sf.Moaste ale Sf.Nectarie: Sf.Cap si Mana dreapta!!! va doresc tuturor sa ajungeti si sa simtiti ce am SIMTIT EU...m Sf.Nectarie sa va Binecuvinteze!!!

Si eu am o manastire tare draga de suflet nu vreau sa dau nume dar e tare frumoasa aproape toata copilaria am petrecut-o acolo imi e mai draga decat casa mea.E mare e linistita e langa padure are f multe flori si o icoana cu SF Nicolae mare si veche dar frumoasa foc nu o pot uita vreodata!Din pacate acum sunt departe de ea dar nu o uit.Sper ca toti sa aveti amintiri placute cu dragele voastre bisericute.

Extraordinare poze si locuri!
Dumnezeu sa va dea bucurie pe meleagurile alea, si s va asculte rugaciunile fierbinti!!!
AN NOU CU BUCURIE ITI DORESC DIN TOT SUFLETUL!!!!!!!!!!

Patinina

bucurie
 

multumesc mult pentru urari si ma bucur ca v-au placut pozele...

iata si un bonus, o icoana tare draga mie, care se gaseste la biserica noastra:

http://inlinethumb57.webshots.com/41...600x600Q85.jpg

[COLOR=YellowGreen]Va doresc tuturor un An Nou cat mai bun, Domnul sa va insenineze sufletele![/COLOR]

Mare mangaiere poti avea sa poti merge acolo.

Uite ca acum te invidiez - glumeam - ma bucur pentru tine din toata inima ca ai parte de asa ceva sfant!!!!!!

Doamne cum as vrea intr-o zi sa ajung si eu acolo!
Cine stie, daca Dumnezeu vrea, poate voi ajunge si eu.

Sfantul Nectarie sa dea sanatate celor ce se roaga la El si sa mijloceasca cererile!

Foarte frumoase icoane!

Ceea ce pastrezi tu in suflet este minunat!
Sfantul Nicolae este facator de minuni, iar locurile sint ceea ce tii minte tu, insa si Puterea Duhului Sfant din cea manastire!

Foarte frumos!

Manastirea Mama - Manastirea Adormirii Maicii Domnului
 

Lacrimi tamaduitoare la Manastirea Nicula (Curentul) - [COLOR=royalblue]2006-08-14[/COLOR]
[COLOR=#000000][/COLOR]
Ataşament 195
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Manastirea Nicula este un punct de reper pentru ortodocsi din cauza Icoanei Maicii Domnului, care, in urma cu peste 300 de ani, a lacrimat timp de mai multe saptamani. Prezente in documente, marturiile celor care au vazut intamplarea acrediteaza existenta unui miracol. Ca este adevarat, o dovedeste si fervoarea cu care, an de an, in preajma marii sarbatori a Adormirii Maicii Domnului, praznuita la 15 august, pe drumurile Transilvaniei curg rauri de oameni, care se indreapta catre Nicula, un sat aflat la marginea judetului Cluj. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Fericiti sau necajiti, bolnavi sau sanatosi, saraci si bogati, impliniti sau disperati, credinciosii sunt calauziti de puterea facatoare de bine a Maicii lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Manastirea Nicula a avut si are un mare rol in viata crestina a poporului roman din Transilvania si nu numai de acolo. Inca din primul deceniu al veacului al XVIII-lea, ea a devenit loc de pelerinaj pentru sute de mii de credinciosi sositi aici in fiecare an. Aceasta datorita faptului ca Icoana Maicii Domnului din biserica parohiala a Niculii a lacrimat 26 de zile (15 februarie - 12 martie 1694), cu mici intreruperi. Zeci de credinciosi civili si militari i-au sters lacrimile cu naframutele lor, marturisind sub juramant Comisiei bisericesti sosita sa inregistreze veridicitatea acestei indelungate lacrimari si a minunilor care au insotit-o. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Minune descoperita de soldati[/SIZE]
[SIZE=2]Manastirea Nicula a fost zidita in 1700-1705 de catre contele Sigismund Kornis si credinciosii din Nicula in hotarul satului, langa padure. In anul 1974 a ars toata, dar Sfanta Icoana a Maicii Domnului fusese mutata inca din 1884 in manastirea mare din piatra. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]In 15 februarie 1694, cativa ofiteri si soldati din regimentul Hohenzollern de la Gherla s-au dus la Nicula si, fiind crestini catolici, au vrut sa vada biserica romaneasca de aici. Au intrat in biserica si, uitandu-se jur imprejur, si-au oprit ochii asupra Icoanei Maicii Domnului pictata de preotul Luca din Iclod. Au privit-o cu de-amanuntul si, spre marea lor mirare, au observat ca Maica Sfanta din icoana plange cu lacrimi adevarate. Uimiti de aceasta intamplare minunata de care nu auzisera in viata lor, au alergat la preotul din sat, "popa Mihaiu", si i-au spus ce-au vazut. Insotit de ofiteri si soldati, blandul preot Mihaiu a ramas mirat de lacrimarea adevarata a Icoanei Maicii Domnului, a ingenuncheat cu smerenie si s-a rugat sa nu fie o prevestire rea. Vestea lacrimarii s-a raspandit si in satele din jur, oamenii venind sa vada aceasta minune. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Vindecari miraculoase[/SIZE]
[SIZE=2]Traditia ne spune ca cei care au vizitat Icoana lacrimanda a Maicii Domnului nu au fost omorati de turcii si tatarii care au navalit pe atunci in Ardeal si unii dintre ei, fiind bolnavi, s-au vindecat. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Lacrimarea a tinut cu mici intreruperi din 15 februarie 1694 pana in 12 martie acelasi an, adica 26 de zile, timp in care multi voiau sa stearga lacrimile ce curgeau ca doua mici izvorase pe pamant. Dupa doua saptamani de la inceperea lacrimarii au sosit la Nicula si capitanul garnizoanei din Dej, Ioan Vanner, impreuna cu capitanul Goncz Ruskay si contele Sigismund Kornis din Benediug (azi Manastirea), ajuns guvernatorul Ardealului, si au cercetat amanuntit Icoana ca sa vada daca nu este la mijloc vreo inselaciune. Dupa cercetari temeinice au stabilit ca Icoana Maicii Domnului de la Nicula a lacrimat cu adevarat. Mai mult, ei insisi au sters cu naframuta lacrimile Preacuratei lacrimande. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]sursa: Crestin Ortodox website[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Aceast este Manstirea mea draga din tara, poate pentru citiva familiari care erau calugari aici, poate pentru faptul ca am fost intotdeauna fascinata de lacrimile icoanei Maicii Domnului inaintea unei grave catastrofe, cum este de ex al doilea razboi mondial.[/SIZE]
[SIZE=2]Poate probabil pentru faptul ca nenumarate miracole sa-u savirsit aici.[/SIZE]
[SIZE=2]Toate la un loc, dar este ceva minunat.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]

Pentru Pui :
Draga Georgiana, m-ai incantat cu inaginile si simplele , dar atat de sincere, cuvinte la adreşa bisericii tale de suflet. Stiu ca pentru tine mai mare bucurie cand vi la Bucuresti , nu este decat a-ti vedea bisericuta. Esti un exemplu de daruire si consecventa in credinta, cu toate necazurile prin care treci. Dumnezeu si Maicuta Lui Prea Sfanta Fecioara Maria , sa-ti fie alaturea neancetat ! Amin









[/center]

[/center]
Programul Bisericii
POSTUL PASTELUI
SAPTAMÂNA III
24 - 30 martie
LUNI
Ora 16 - Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite
MARTI
Ora 8 - Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur - Buna Vestire
MIERCURI
Ora 16 - Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite
VINERI
Ora 16 - Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite
- Sf. Maslu
SAMBATA
Ora 7:30 - Sf. Liturghie
- Pomenirea Mortilor
Ora 18 - Vecernie
- Cateheza: Cele 7 laude
DUMINICA
ORA 8:30 - Utrenia
- Sf. Liturghie
[COLOR=#0000ff]Programul complet[/COLOR]
[COLOR=#0000ff]Program cateheze[/COLOR]


[/left][/quote]

...daca vrei sa vezi mai multe imagini din Eghina, te poti uita in my public profile am un album dedicat numai Sf.Nectarie!
ORICINE VREA SA LE VADA, SE POATE UITA!!!

An Nou Binecuvantat!!!

bisericuta mea
 

Biserica mea de suflet este CUVIOSUL STELIAN SI SFANTUL NICOLAE - BRANCOVEANU din curtea spitalului Budimex. Din pacate merg mai rar.Dar cand intru in ea parca intru in rai:):25:

Biserica mea de suflet...e atat de greu de spus... Fiecare loc are momentul sau in viata mea. Poate ca inceputul (cu adevarat )a fost pe patulul unui spital privind spre o manastire cocotata pe un deal..e vorba de Cetatuia si iubitul meu parinte Teofan.. Piatra temeliei a fost pusa insa Acasa, la Episcopia Husiului..alaturi de Pr. Mina. datele se impletesc in mintea si inima mea....Apoi...inima ...ma duce spre Sihastria..unde am intrat pentru prima data acum multi, multi ani in urma.. Imi amintesc ca, atunci cand am pasit pe poarta clopotul cel mare a inceput sa bata. M-am speriat.. m-am oprit sub bolta portii si am asteptat pana a venit parintele paznic si mi-a spus; Indrazneste!!... Sunt atat de multe..locuri..unde am lasat o farama din inima mea.. Daca ar fi insa sa vorbesc de Focsani...acum 7 ani cand am venit prima data nu stiam nici orasul nu aveam nicio cunostinta. Sotul meu m-a cazat la caminul de garnizoana apoi m-a dus in centru si mi-a spus; eu trebuie sa ma intorc la unitate ...tu fa ce vrei.. Pasii m-au dus spre biserica..am gasit-o deschisa..am intrat si am ingenuchat in fata icoanei Maicii Domnului... dupa ceva timp..a devenit biserica din parohia mea.. Biserica ce are ca hram, Adormirea Maicii Domnului...nu m-am mai simtit straina...m-am simtit din nou acasa..pentru ca Ea ma reprimise in Sanul Ei.. mi-e foarte greu sa spun care din acestea e biserica sufletului meu. Insa va las pe voi sa adunati bucatele din inima mea..si sa alegeti unde o veti aseza intregita..:6:
Am vrut sa atasez fotografii insa va invit sa vizitati albumul picassa..daca as aseza aici..as umple forumul de poze.:25:
bucurii..

Eu am sa postez doar 3 icoane din 3 locuri de suflet.
Icoana Tanguirea Maicii Domnului ( Paraclis, Sihastria)
Icoana Maicii Domnului de acasa ( Episcopia Husi)
Icoana Maicii Domnului de la Cetatuia ( Iasi)

O parte din sufletul meu a ramas in biserica unde l-am cunoscut pe Hristos,unde mi-am facut ucenicia in ale credintei si unde din pricini doar de Dumnezeu stiute nu mai merg .Este o biserica foarte veche care pastreaza o parte din pictura originala,icoanele sunt de o frumuste de nedescris,iar icoana Maicii Domnului (hraul bisericii) se spune ca este facatoare de minuni.Mi-e foarte dor de acea biserica dar,se spune in cartile sfintilor Parinti ca nu trebuie sa ne lipim sufletul nici de locuri,nici de oameni decat de Dumnezeu.
Sa multumin lui Dumnezeu ca avem atatea sfinte lacasuri in care se savarseste Sfanta liturghie.Este insa biserica si in odaia ta si chiar in inima ta.Important este sa ai dorinta de a te ruga si sa inveti sa o faci cat mai des.

Biserica mea de suflet e biserica din parohia unde incepand din noaptea de Inviere a anului 2004 ii spun,impreuna cu sotul meu,casa.Am investit mult suflet in ridicarea ei si speram cu ajutorul lui Dumnezeu ca in vara lui 2009 sa o sfintim,sa o daruim lui Hristos...
http://www.crestinortodox.ro/Biseric...acan-p22-22475

Multumesc mult, am sa ma uit, sigur.

"Biserica mea de suflet"! Am intrat in multe biserici, am fost la multe Manastiri din tara, peste tot am simptit linistea sufleteasca, peste tot am intalnit oameni de suflet, oameni care mi-au fost aproape. In copilarie mergeam cu mama mea in cartier la o bisericuta apropiata, si era biserica mea de suflet, mai tarziu plecand la casa mea cea mai apropiata biserica mi-a devenit de suflet, preoti de aici mi-au intrat in casa, mi-au sfintit casa si atunci cand mi-a fost mai usor sau mai greu acolo am gasit si inca gasesc linistea.Dar in drumul meu la serviciu in fiecare dimineata trec prin fata bisericii "Delea Veche"! Ne salutam in fiecare dimineata! Aici slujeste un om minunat, un preot cu mult har cum se spune, un preot poate mai minunat decat toti pe care i-am intalnit pana acum "Preotul Florian"! Acest om caruia eu ii datorez toata recunostinta a facut pentru mine, cu ajutorul lui Dumnezeu adevarate minuni! Si cu multi ani in urma am avut o mare dorinta, dorinta care Dumnezeu a avut grija sa mi-o indeplineasca! Mi-am dorit ca aici, in aceasta biserica minunata, in acest locas sfant, inconjurat de o gradina de vis, aici unde acest om minunat mi-a stres lacrimile si mi-a incalzit sufletul, aici sa imi duc fetita la altar! Si in acest an care in curand se inchie dorinta mea a devenit realitate!
<a href="http://dl.fisier.ro/files/rof47lfm3mgcg3n/DSC02532.JPG">Download </a>

Cu parere de rau nu ma pricep sa atasez poze! scuze !

sora mea, cand vrei sa scrii (post reply sau quote) ai sub casuta de scriere "administrare atasamente", dai clik si iti apare o fereastra din care dai "browse" si selectezi ce vrei din calculatorul fratiei tale, apoi dai "incarca" si dupa ce s-a incarcat in josul pagini scrie sa inchizi pagina, dai clik si gata, apoi scrii in casuta de forum ce vrei sa scri, apoi stii mai departe!

Fii binecuvantata!!!

La mine lipseste casuta de scriere "administrare atasamente". Ce fac in acest caz?

Imposibil Anca, pentru ca tot formatul e la fel pentru orice intrare. Dar, daca aceasta eroare , rar intalnita, scrie-i lui Adrian sau de vrei vorbesc eu personal cu el. Doamne ajuta ! +

...da-i pagina mai jos si ai sa vezi o casuta pe care scrie "administrare atasamente"! TREBUIE sa fie!

Biserica mea de suflet este Biserica in care ne intalnim cu totii spre a multumi, a ne ruga, a participa cu inima la slujbe. Biserica mea de suflet este si intalnirea cea buna. Intalnirea cea buna dintre gandul meu cu gandul tau, dintre inima mea cu inima ta. Biserica mea de suflet este pamantul pe care calci tu cu mine impreuna. Biserica mea de suflet este in zambetul pe care il pot oferi ca inima ta sa rada, uitand de tristete. Biserica mea de suflet este locul unde afli pacea si dragostea, iubirea pentru aproapele, dar in primul rand este peste tot unde este Hristos Iisus - adica pretutindeni.
Biserica noastra de suflet este in noi, in fiecare dintre noi, in fiecare inima smerita, unde Domnului ii place sa-si faca lacas. Cautand o astfel de inima aflam si Biserica noastra de suflet, care este Mantuitorul Hristos.
Doamne ajuta !

Multumesc, Cristi. mai am cateva poze, facute chiar ieri, de Sf. Vasile.

din pacate, asa cum ii spuneam azi unei prietene pe mp, biserica a fost cam goala, multi fiind plecati in vacanta de sarbatori, sau poate doar mahmuri dupa petrecerea de Revelion :57:

asta e la sfarsitul slujbei, cand se cantau colinde:
http://inlinethumb11.webshots.com/44...600x600Q85.jpg

si asta e tot la sfarsit, ca nu mi-a venit sa fac pe fotograful in timpul slujbei...
http://inlinethumb48.webshots.com/43...600x600Q85.jpg

Bradul nostru de Craciun si cativa din barbatii nostri de nadejde, sper sa nu se supere ca i-am pus aici.
http://inlinethumb61.webshots.com/18...600x600Q85.jpg

Multumesc!
 

La multi ani! Multumesc, pentru indicatiile voastre am urmat perfect pasi care mi-au fost indicati de Geo si sa vesem ce va iesi! Pozele sunt legate de postarea mea anterioara.