Pe urmele Sfintilor +
 

Sfantul Ioan Damaschin + Sfantul Ioan Damaschin, spirit enciclopedic si gantitor de seama al vremii sale, a fost ultimul parinte bisericesc al Bizantului. El s-a nascut in jurul anului 657, in cetatea Damascului din Siria, intr-o familie vestita si instarita. Tatal sau , ca si bunicul, au condus administratia fiscala si si-au pastrat aceasta functie inclusiv dupa cucerirea orasului de catre musulmani. Sfantul Ioan, alaturi de fratele sau adoptiv Cosma , s-a bucurat de o educatie aleasa , avand ca profesor un calugar grec foarte invatat, pe nume tot Cosma, rascumparat din robie. Dupa mutarea la Domnul a tatalui sau, tanarul Ioan i-a luat locul in administratie , ajungand chiar guvernator al Damascului. In Bizant era in vremea aceea imparat Leon Isaurul, cumplit dusman al sfintelor icoane. Sfantul Ioan , auzind de nebunia care cuprinsese imperiul si de ordinul dat de imparat ca toate icoanele sa fie arse, s-a apucat si a scris aprofundat despre temeiurile cinstirii sfintelor icoane, trimitand epistole dreptcredinciosilor crestini din cuprinsul imperiului vecin. < Va urma > bibliografie : Silviu A. Vladareanu ; Rev. Lumea Credintei ; alte surse *

Pentru mine, Sfantul Ioan Damaschin face o sinteza a teologiei patristice. este aparatorul icoanelor, prin care consodera ca se marturiseste intruparea reala a Fiului lui Dumnezeu. Ne-a dat si o teologie dogmatica exprimata prin cantarile bisericesti aratand ca Sfanta Scriptura este comentata prin aceste cantari.

Imparatul Leon, insa, neputand altfel sa-l piarda, a compus o scrisoare de tradare ca din partea Sfantul Ioan catre sine pe care a trimis-o Califului. Aceasta, cuprins de manie , n-a vrut sa asculte dezvinovatirea lui Ioan si a poruncit sa i se taie mana dreapta. In chilia sa, luand mana cea taiata, Sfantul s-a asezat la rugaciune in fata icoanei Maicii Domnului si dupa o vreme a adormit. In vis i s-a aratat Maica Domnului zicandu-i : " Iata mana ta este sanatoasa. Nu te mai mahni" ; si trezindu-se Sfantul Ioan , si-a aflat mana vindecata. Locul taieturii a ramas insa marcat cu o dara rosie, ca marturie a minunii savarsite. Vazand minunea, Califul a inteles nevinovatia Sfantului, insa acesta a cerut sa fie slobozit din ascultarea sa, si impreuna cu fratele sau adoptiv, Cosma , s-a retras la Manastirea Sfantului Sava de langa Ierusalim, unde a petrecut pana la sfarsitul vietii sale pamantesti, intr-o smerenie desavarsita. Dovada a acestei smerenii stau doua intamplari. Anume cum a primit fara cartire canonul de a curati haznalele manastirii si cum, din porunca batranului sau, a mers sa vanda cosuri impletite in cetatea Damascului, unde fusese odinioara atat de slavit.

Sfanta Varvara +
 

Desi romanii o cinstesc din vechime pe Sf. Varvara, cultul ei a luat o amploare deosebita in Valea Jiului acum mai bine de 100 de ani, o data cu sosirea minerilor din Silezia si Styria in colonia de la Lupeni . Se stie din viata Sfintei ca, in fuga ei de mania pagana a tatalui , o stanca s-a deschis in chip minunat si a primit-o in ascunzatoare, minune pentru care minerii din toata lumea au ales-o drept protectoare a lor. Despre aceasta Sfanta, am gasit lucruri deosebit de interesante, scrise de teologul George Crasnean , si pe care le voi arata in rezumat, folosind si alte surse de informare.
Sf. Mucenita Varvara a suferit moarte napraznica pentru Hristos, tatal ei taindu-i capul pentru marturisirea Sfintei Treimi. Pentru ca in chipul Treimii a pus sa i se faca in turnul- in care o tinea ascunsa Diosocor, tatal ei - trei ferestre si nu doua, marturisind astfel credinta in care o catehizase Valentinian, ucenicul trimis de Origen sa o crestineze. Botezata in taina de catre acesta , Sfanta a distrus toate statuile idolesti din casa si a insemnat peretii cu semnul crucii, provocand furia tatalui, care ar fi omorat-o inca de atunci , de nu scapa Varvara cu fuga in padure. < Va urma >

Sfantul Spiridon
 

[SIZE=3]Doamne-ajuta![/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Ma inchin si incerc sa gasesc cateva cuvinte despre statura uriasa a Sfantului Spiridon, cel care, asa cum ne-a invatat Domnul nostru, Iisus Hristos, s-a facut mic si a stat la urma, si pe care Dumnezeu l-a adus intre primii.[/SIZE]
[SIZE=3]Ce mult ne-am schimbat si ce putin am ajuns sa intelegem. Cati m-ar crede daca le-as povesti ca acum aprox 1700 ani, in vremea Imparatului Constantin cel Mare, un fost pastor ajungea episcop in cetatea Trimitundei, vindeca miraculos, transforma un sarpe viu intr-unul din aur si pe cel din aur il refacea in cel viu, orbea si reda vederea unor hoti, oprea ploile in exces si aducea ploaia in vreme de seceta, impartea in chip minunat saracilor graul detinut de zgarciti, vorbea cu Irina - fata Sfantului Spiridon - chiar si dupa ce aceasta a murit si cate si mai cate. Dar poate ca apoteotica a fost participarea Sfantului Spiridon la Sinodul Unu de la Niceea, 325 dHr, cand a demonstrat Sfanta Treime prin transformarea plina de simbol a caramizii in foc, apa si pamant.[/SIZE]
[SIZE=3]Cum nimic nu e intamplator, este evident ca Dumnezeu are grija sa confirme si azi dimensiunea coplesitoare a acestui Sfant. Biserica "Sfantul Spiridon Vechi" (atestata la 1618) este primul lacas ortodox, dintre cele 24 daramate de Ceausescu in Bucuresti, care a fost reconstruit dupa revolutie. Alaturi de ea, este unul dintre cele mai mari asezaminte social-medicale patronate de Biserica Ortodoxa Romana.[/SIZE]
[SIZE=3]Este greu sa nu fi impresionat de frumusetea aparte a liniei arhitecturale si mai ales a picturii din Biserica Sf. Spiridon Nou. Pana acum cateva luni, in aceasta biserica Sfanta Slujba unea cerurile cu pamantul si cu sufletele noastre asistata de un cor de exceptie. Ii duc dorul si cand nu sunt in biserica.[/SIZE]
[SIZE=3]In cadrul unei ceremonii de tragere la sorti care s-a desfasurat in insula greaca Corfu, cu participarea a peste 430 de reprezentanti de la lacasuri de cult din tari ortodoxe europene, papucul Sf. Spiridon a fost adus la Manastirea Nechit, Neamt, in anul 2004. Perechea acestuia a revenit Patriarhiei Greciei. [/SIZE]
[SIZE=3]Dar minunile Sfantului Spiridon sunt nenumarate. Iata in continuare alte cateva care pot fi cercetate de oricine:[/SIZE]
[SIZE=3]Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat. [/SIZE]
[SIZE=3]Până în ziua de azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui. El este cunoscut ca "Sfantul călător" deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite de praznicul sau. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată in 11 august. [/SIZE]
[SIZE=3]În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Theodora (prăznuită la 11 februarie): [/SIZE]
[SIZE=3]Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă. [/SIZE]
[SIZE=3]Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele: [/SIZE]
[SIZE=3]- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al[/SIZE][SIZE=3] 6-lea): [/SIZE]
[SIZE=3]"Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă". [/SIZE]
[SIZE=3]Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el. [/SIZE]
[SIZE=3]Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite. [/SIZE]
[SIZE=3]La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi. [/SIZE]
[SIZE=3](Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia)[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Ce sa mai spun eu, pacatosul, care am ajuns prima data acum multi ani, ca din intamplare, sa ma apropii intr-o dimineata, inaintea unui examen de moastele Sfantului Spiridon si sa experimentez daca rugaciunea la moastele unui sfant lucreaza? Ca: rugaciunea si Sfantul Spiridon m-au ajutat atunci imediat, apoi de nenumarate ori si ca eu tot nevrednic am ramas.[/SIZE]
[SIZE=3]Doamne-ajuta![/SIZE]

SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN

Că cu cât sufletul decât trupul, cu neasemânare este mai bun, şi întru multe şi prea mart cu totul este mai deosebit, şi mai cinstit, pre atâta sunt faptele bune cele suf1eteştt, şi mai ales cele următoare de Dunînezeît, şi cu nume Dumnezeesc numite sunt, decât faptele bune cele trupeşti. Şi împrotivâ să cade a înţălege şi pre răutăţile cele sufleteşti, cum că sunt mai rele şi mai mari, decât patimile cele trupeşti; şi cum că şi întru Iucrările cele dintru dânsele, şi întru câştigarea muncilor să deosebesc, mâcar deşi cei mulţt nu ştiit cum, aceasta tăinuindu-se fuge. Fiindcă de beţie adecă, şi de curvie, şi de prea curvie, şi de furtişag, şi de cele asemenea acestora, să sflesc, şi să tem şi fug, saît le pedepseşte, căct multora, dintru ceea ce se vede, sunt greţoase şi urâte; Iară către cele care decât acestea, sunt cu mult mai rele, şi mai grele, adecă patimile cele sufleteşti; care şi întru aşezarea dracilor aduc, şi către vecinica muncă cea gătită acestora, celor ce fără de îndreptare să ţin de ace stea, şi cu nedurere şi cu nesimţire să află. Către pizmă zic, şi către Pomenire de ră0, şi către răutate şi viclenie, şi către nesimţire, şi către „rădăcina tuturor relelor, adecă, către iubirea de argint” dupre Apostolul (1 Timot. 6. 10) ~‚ şi către cele asemenea acestora.
Ci acestea adecă aşa, dupre cum cu prostime ne-am aflat întru învâţătură, le-am alcătuit, lesne cuprins şi înţăles, şi descoperit desemnând cuvântul cel pentru faptele bune şi pentru patimi. Ca cu lesnire să poată cineva a desluşi, şi a cunoaşte, despărţirea acestora şi deosebirea, prin luminarea cea cu de-amăruntul Facută cea pentru acestea. Că pentru însuşl aceasta împistrit şi în multe feluripre fleştecarele Ie-am alcătuit, ca nici un chip de-ar fl cu putinţă, de faptâ bună, saă de răutate, sâ nu rămâie necunoscut. Şi în ce chip pre acelea, adecă cu osârdie către înşine să le tragem, pre faptele bune adecă, şi mai ales pre cele sufleteşti, prin care şi la Dumnezeă ne apropiem; iar despre răutate şi foarte abătându-ne să fugim. Că fericit este cu adevărat, cela ce caută fapta cea bună, şi pre aceasta o lucrează, şi carele ce este faptă bună cu osârdie cearcă, ca printr-însa să se apropie la Dumnezeit, şi cu Acesta prin minte să se împreuneze. Că acestuia i să dă chear pricepere, şi bârbăţie, înţălepciune, cunoştinţă nemincinoasă, şi bâgăţie nejăfuită, ca adecă prin fapta bună cea Iucrătoare, către privirea Făcătorului să se suie. Iar fapta bună, şi voitoare să numeşte. Căci cu alegerea şi cu sineşi voirea, voeşte să facem noi pre cel bun, nu Fară de voe şi cu de-a sila. Iarâ pricepere să zice, căct aduce în minte pre cele folositoare.
Şi de voeşti să adăogăm puţin 1a prostul acesta cuvânt al meît, ca o pecete de aur, şi pentru cel dupre chipul şi dupre asemănare Facut, adecă pentru cel prea cinstit decât toate zidirele lui Dumnezeit, omul jivina cea gânditoare, şi dupre asemănarea lui Dumnezeît. Dupre chipul (adecă lut Dumnezeit) să zice tot omul, adecă dupre vrednicia minţii, şi dupre a sufletului; adecă, dupre necuprinderea, dupre nevederea, dupre nemurirea, şi dupre de sineşi stăpânirea. Aşa cu adevărat şi dupre stăpânire, şi dupre naşterea de fli şi dupre facerea de zidirt. Iară dupre asemănare este, dupre cuvântul faptei bune, şi dupre faptele acestea care sunt cu nume Dumnezeesc numite, şi de Dumnezeit următoare. Adecă, dupre a fi cu iubire de oament câtre cet de un neam, a fl îndurat, şi a milui, şi a iubi pre cel împreună rob; a arăta toată milostivirea în împreună pătimirea. „Că faceti-vă zi ce, Hristos Dumrtezeul nostru, desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc desăvârşit este” (Mat. 5.48) “. Şi pre adecă, cea dupre chip, tot omul o are; că necăite sunt darurile luI Dumnezeă. Iară pre cea dupre asemănare, rari, şi singuri, cei îmbunătăţiţi şi Sftnţi şi caril pre bunătatea lui Dumnezeit dupre cât este cu putintă oanienilor, o urmează.
De a căruia prea bună iubire de oamenl (dea Dumnezeo) să ne învrednicim şi noi, după ce bine îi vom plâcea Lui prin faceri de bine, şi după ce următori ne vom face, at celor ce din veac, bine a0 plăcutluiHristosDumneze0.CăaLuiestemila,şiLutisăcu vinetoatăslava,cinsteaşiînchinăciunea,
împreună cu cel fără de început a Lut Părinte, şi cu prea SFantul şi Bunul,
şi de viată Făcătorul Iui Duh, acum şi de-a pururea, şi în vecit vecilor
AMIN.

Epistola întâia către 7îmotei a Sfântului Apostol Pavel, 6, 1 O: “Că iubirea de argint este rădăcina tuturor reielor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri”.
Sfânta Evanghelie după Matei, 5, 48: “Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”.

Dioscor a prins-o insa mai tarziu si a tarat-o in fata lui Marician, trimisul imparatului Maximian ( 284-306, cel ce-i persecuta pe crestini doar pentru ca Alexandru Sever, cezarul de dinaintea lui, fusese prea ingaduitor cu ei ! ) , vadindu-i acestuia credinta fecioarei. N-a jertfit idolilor nici dupa teribilile cazne romane, asa incat tatal ei a cerut sa i se faca < cinstea > de a-si omori propria fica, careia i-a luat viata cu o lovitura de secure, dupa ce a scos-o in afara cetatii Nicomediei ( dupa altii, Heliopolis ). Dar Domnul a facut imediat dreptate, lovindu-l cu un fulger pe Dioscor chiar in timp ce se intorcea in oras, aceeasi moarte harazindu-i -o si lui Marcian, pe care l-a trasnit in casa sa. Fulgerele acestea i-au facut pe artileristi si pirotehnicieni s-o aleaga pe Sf. Varvara drept protectoarea lor. Turnul in care a fost zavorata sfanta i-a facut pe constructori si arhitecti s-o aleaga si ei drept patroana ( claustrarea ei stand la originea patronajului si asupra prizonierilor si detinutilor ).
< Va urma >

Desi moastele ei se afla in prezent ( din 1909, pentru ca vreme de noua secole au stat in Bazilica San Marco, aduse de la Constantinopol - unde bazileul Justinian le transfesare la Cairo) la Manastirea San Giovanni din Torcello, lanaga Venetia, cultul ei este mai puternic in zonele miniere, Sfanta fiind venerata in mod deosebit in Saxonia, Silezia , Boemia , Lorena , Tirol, Valea Jiului , Targu Ocna ( unde are o biserica subterana , sapata in sare de catre minieri )
In iconografia ortodoxa e zugravita e zugravita de multe ori cu Sfantul Potir in mana, ea fiind ocrotitoare impotriva mortii subite si nevoind sa lipseasca muribunzii de ultima impartasanie. De obicei, insa, o intalnim infatisata alaturi de un turn ( cu trei ferestre) , sau o carte de rugaciuni ( pentru muribunzi ) in maini, ori cu o ramura de finic. Nici un miner nu intra in subteran in ziua de 4 decembrie, cistindu-si astfel protectoarea , pentru ca " dar de la Dumnezeu s-a dat tie, preabuna fecioara Varvara, a feri si a pazi de boli napraznice si de moarte grabnica pe tot omul ce pomeneste si cinsteste cu credinta si cu buna cucernicie cinstitele tale patimi ."

Sfantul Ioan Casian ( 1 )
 

Despre Sfantul Casian , doresc a arata cateva informatii interesante impartite in trei parti. Prima postare se va referi la cateva date generale despre viata Sfantului Ioan Casian, intr o alta postare , in partea a doua , o invataura de mare folos a Sfantului Ioan Casian : "Cum ne mantuieste Dumnezeu". In ultima parte, partea a treia ma voi referi la remarcarea Sfantului de catre alt Sfant al nostru , Ioan Gura De Aur.
Sfantul Ioan Casian s-a nascut in jurul anului 360, in provincia romana Scythia Minor ( Dobrogea de astazi ) . Satul natal era situat in partea apuseana a teritoriului care apartinea de cetatea Histria, cea mai veche colonie greceasca de pe tarmul Marii Negre. Parintii lui Iaoan erau crestini si faceau parte din populatia romana asezata in jurul cetatilor- colonii grecesti. Dispunand de o buna situatie materiala , acestia s-au ingrijit cu multa daruire de cresterea spirituala a copiilor lor. Despre aceasta ne vorbeste insusi Ioan in " Convorbirile" sale : " Stiam ca ei nu ne-ar impiedica niciodata de la infaptuirea planurilor noastre si ne gandeam mereu ca progresul nostru duhovnicesc il datoram mai mult lor. Ne scuteau de oribe griji, indeplinind cu bucurie chiar tot ce ar fi trebuit sa facem noi. "Pe la varsta de 18 ani, insotit de sora sa mai mica si bunul sau prieten, Gherman, paraseste tinuturile sale natale pentru a merge in Palestina. Aici toti trei vor imbratisa calea monahismulu : sora lui Ioan la o manastire de maici, iar cei doi prieteni la o manastire de calugari de langa Betleem. < Va urma : o invatatura de folos, lasata de Sfanul Ioan Casian "Cum ne mantuieste Dumnezeu >

Sf. Ioan Casian ( 2 )
 

< Cum ne mantuieste Dumnezeu >
"Priceperea omeneasca nu intelege usor cum se face ca Domnul, pe de o parte, da celor ce cer, Se descopera celor ce-L cauta, deschide celor ce bat, iar pe de alta parte, Se descopera celor care nu-L cauta, aparare si raspunde celor ce nu-L intreaba si toata ziua intinde mainile catre un popor care nu crede in El si-I vorbeste impotriva, ii cheama pe cei ce rezista si stau de-o parte, ii atrage la mantuire pe cei ce nu vor, celor ce vor sa pacatuiasca le taie putinta de a-si indeplini aceasta dorinta, Li se impotriveste cu bunatate celor ce se grabesc sa faca rau. In om este intodeauna libertatea de alegere, care poate sa nesocoteasca sau sa respecte harul lui Dumnezeu. Apostolul nu ne-ar fi invata spunand : < Cu frica si cu cutremur lucrati la mantuirea voastra >, daca n-ar fi stiut ca harul poate fi cultivat sau neglijat de noi. Dar , ca sa nu creada cineva ca pentru lucrarea mantuirii nu este nevoie de ajutorul dumnezeiesc, adauga : < Caci Dumnezeu Cer Care lucreaza in voi si si ca sa voiti si sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa >. De aceea sfatuindu-L pe Timotei, ii spune : < Nu fi nepasator de harul lui Dumnezeu, care este in tine >, si de asemenea : < De aceea , te indemn sa tî aprins harul lui Dumnezeu, care este in tine >. Asadar, El intampina vointa omului, precum se spune : < Dumnezeul meu, mila Ta ma va intampina > . Dimpotriva, Dumnezeu este intampinat de vointa noastra cand El intarzie si asteapta oarecum in chip folositor, ca sa puna la incercare libertatea vointei noastre, zicand : < Dimineata rugaciunea mea Te va intampina > . Ne cheama si ne invita , cand zice : < Toata ziua am intins mainile Mele catre poporul care nu crede in Mine si Mi se impotriveste >, si este invitat de noi cand Ii spunem : toata ziua am intins mainile mele catre Tine. Ne asteapta cand spune prin profet : < De aceea asteapta Domnul ca sa se milostiveasca de voi >, si este asteptat de noi cand zicem : < Cu rabdare L-am asteptat pe Domnul si S-a uitat la mine >. Ne intareste cand zice : < Si Eu am invata si am intarit bratele lor, si ei au cugetat impotriva Mea > . Striga Iisus : < Daca este cineva însetat, sa vina la Mine si sa bea > ; striga la El profetul: < Ostenit-am strigand, amortit-a gatlejul meu, slabit-au ochii mei nadajduind spre Dumnezeul meu> ". ( Va urma - Sf.Ioan Casian , remarca de Sf. Ioan Gura de Aur )

Remarcat de Sfantul Ioan Gura de Aur
 

Pe la anul 385, dupa ce Gherman va cere permisiunea egumenului manastirii, vor pleca amandoi in Egipt pentru a cunoaste viata monahilor de acolo. Vor trai printre calugarii din pustiul egiptean aproape 14 ani. In urma tulburarilor create dintre arhiepiscopul Teofil al Alexandriei si monahii suspectati de influente origeniste, cei doi prieteni se vor refugia in jurul anului 400, la Constantinopol. In vremea aceea , arhiepiscop al Constantinopolului era Sfantul Ioan Gura de Aur care, remarcand viata frumoasa a celor doi si dorind sa-i aiba ca ajutor in preajma sa, i-a hirotonit : pe Gheran preot, iar pe Ioan diacon. Cei doi tineri au fost profund impresionati de figura marelui ierarh. Sfantul Ioan Casian se va declara legat pe toata viata de Biserica din Constantinopol si se va considera ucenicul si opera Sfantului Ioan Gura de Aur.
Dupa depunerea abuziva din scaun a Sfantului Ioan Gura de Aur, Gherman si Ioan Casian il vor insoti pe episcopul Paladie la Roma, pentru a-i imana papei Ionicentiu scrisoarea clerului si credinciosilor din Constantinopol in care erau descrise suferintele arhiepiscopului. La Roma , Casian va fi remarcat de Inocentiu I , care vorbeste despre el in doua epistole, si va lega prietenie cu viitorul papa , Leon cel Mare. Dupa acest moment, despre Gherman nu se mai stie nimic. Se pare ca Sfantul Ioan s-a intors la Constantinopol cu scrisoarea episcopului Romei. Confruntat insa cu persecutia arhiepiscopului urzupator, Atticus, impotriva clericilor si credinciosilor ramasi fideli Sfantului Ioan Gura de Aur, se va retrage la manastirea din Betleem. Aici va ramane o scurta perioada de timp. Nesiguranta din Palestina acelor ani- invazia hunilor si a sarazinilor, agitatia si rascoalele din tara, devastatorul cutremur din 419- l-a determinat sa se indrepte spre alte tinuturi, mai linistite. Astfel de la anul 419, il aflam la Marsilia. Intre timp , fusese hirotonit preot. In orasul de pe coasta Metiteranei va infinta doua manastiri : una de calugari , in partea de sud a Marsiliei, de cealalta parte a portului, care avea sa devina celebra Abatie "Saint -Victo"( numita astfel dupa un martir din Marsilia secolului III ) , si una de calugarite , in oras, cunoscuta sub numele de "Saint-Sauveur" . In Marsilia, Sfantul Ioan va ramane pana la moarte, petrecuta candva intre 430 si 440.

Sfantul Siluan Athonitul +
 

Cea mai cunoscuta personalitate a spiritualitatii ortodoxe din secolul al XX - lea, Sfantul Siluan ramane un reper duhovnicesc fundamental al vietuirii in Hristos. Nascut in 1866 la Tambov, Rusia , intr-o familie simpla si evlavioasa, Simeon ( numele de mirean ) are inca de copil inclinarea spre rugaciune , care-l face , la varsta de 19 ani, sa se gandeasca la inchinovierea sa la Manastirea Lavra Pesterilor din Kiev, dorinta care nu se va implini.
Chemarea resimtita spre viata monahala se stinge usor, dar in tumultul vietii de pacat si necuratie, tanarul Simeon este cercetat de Maica Domnului care-l mustra pentru faptele sale , trezind in sufletul lui o adanca nevoie de pocainta. Aceasta traire il face ca la 26 de ani sa se imbrace pe vasul spre Athos, unde se va calugari la Manastirea Sf.Pantelimon. Mesajul principal al Sfantului Siluan este cuprins in cuvintele "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui", indemn pe care adreseaza lumii intregi pentru a crede in mila si iubirea nemarginita a lui Dumnezeu fata de oameni.

Sfantul Grigorie Palama + ( 1 ) .
 

Sfantul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari Parinti si teologi ai Bisericii noastre. In tot cazul , cel mai mare al epocii post - bizantine, luptatorul pentru Ortodoxie si aparatorul isihasmului. S-a nascut la Constantinopol in anul 1226, din parinti instariti, cultivati si evlaviosi. Dand dovada de o iscutime rara , a devenit cel mai tanar cunoscator , atat al filozofiei "lumesti" , cat si al celei dupa Hristos. Pe prima a invatat-o , studiind la Universitatea imperiala , aflata atunci sub conducerea renumitului filozof Teodor Metohitul, iar pe cea din urma devenind ucenic al Mitropolitului purtator de Dumnezeu, Teolipt al Filadelfiei , care l-a initiat in rugaciunea mintii. Cand a implinit 20 de ani, a parasit lumea si a intrat in viata monahala. S-a retras in muntele Papikio din Turcia, apoi la Athos, la schitul Veriei si in cele din urma, din nou in Athos. Aici a atins inaltimea sfinteniei si a primit de la Nascatoarea de Dumnezeu harisma teologiei. Pentru o mica perioada de timp, in jurul anului 1335 a fost numit egumen al manastirii Esfigmenu. Din schitul sau aghirotic , Sfantul Grigorie a fost chemat sa apere Ortodoxia si mai ales traditia isihasta , care era razboita crunt de calugarul latin Varlaam din Calabria si de cei impreuna cu dansul. In acest scop a scris doua cuvantari doveditoare "Despre purcederea Sfantului Duh ", trei triade de cuvantari "Pentru cei care se linistesc in sfintenie ". ( Va urma )

Invataura Sfantului Grigorie Palama , care recapituleaza intreaga traditie teologica ortodoxa, a fost confirmata de patru sinoade tînute la Constantinopol ( in anii 1341 si 1347 si doua in anul 1351 ). Virtutea si contributia lui in Biserica l-au adus in anul 1347 pe scaunul de arhiepiscop al Tesalonicului, unde a stralucit prin sfintenia, minunile si activitatea lui pastorala. A adormit la 14 noiembrie 1359. La scurt timp ( 1368 ) a fost proclamat sfant printr-un act sinodal. In afara de lucrarile dogmatice , Sfantul Grigorie a scris importante cuvinte ziditoare. Unul dintre acestea, scurt dar foarte folositor , este " Decalogul Legii crestine ", din care voi reda fragmente in cadrul acestui topic, in postarile ce vor urma. ( Va urma, cu fragmente reproduse din "Decalogul Legii crestine" , o lucrare mult folositoare nou tuturor )

Sfantul Grigorie Palma ( "Decalogul Legii crestine"- spicuiri- Partea 1 )
 

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul tau.
Unul este Domnul Dumnezeul tau, ( Deuter 6,4 ) cunoscut ca Tatal , Fiul si Sfantul Duh. Tatal, mai inainte de veci, inainte de timp si fara patima. Ca Logos , a fost numit si Hristos, deoarece a uns prin El Insusi firea omeneasca pe care a primit-o de la noi . Sfantul Duh este de la Tatal, nu prin nastere, ci prin purcedere. Acesta este singurul Dumnezeu adevarat, in trei ipostasuri, care nu sunt despartite de fire, vointa, slava, putere, lucrare si toata cunostinta dumnezeirii. Doar pe Acest Dumnezeu in Treime sa-L iubesti si sa-L slujesti din tot cugetul, cu toata inima si cu toata puterea ta. . . . . . . Tu, stiind ca ingerii cei mai presus de lume sunt nepatimasi si nevazuti, si ca diavolul care a cazut din cer este foarte rau, intelept , puternic si foarte iscusit sa-l insele pe om, sa nu crezi ca este cineva vrednic de aceeasi cinste cu Dumnezeu. De asemenea, vazand marimea cerului si universul miscator, stralucirea soarelui, luminozitatea lunii, claritatea altor astre, vazduhul mult folositor la rasuflare, bogatia roadelor pamantului si ale marii, sa nu-ti fabi dumnezei din niciuna dintre acestea . Toate sunt zidirile Singurului Dumnezeu , supuse Acestuia, Care le-a creat pe toate din nimic, prin Cuvantul Sau. . . . . . .El Insusi este Dumnezeu zelos, si Judecator drept si razbunator infricosator. Necredinciosilor si neascultatorilor, care incalca poruncile Lui, le pune inainte iadul vesnic, focul cel nestins, durerea neancetata, mahnirea nemangaiata, locul intunecat si nelinistit, pe care Le-a pregatit pentru primul apostat viclean, diavolul si pentru cei care au fost inselati de acesta, dupa ce s-au lepadat de Creatorul lor, prin lucrarile, cuvintele si gandurile lor. ( Va urma )

Sfantul Grigorie Palama ( "Decalogul Legii crestine"-spicuiri- Partea 2 )
 

2. Sa nu-ti faci chip , nici asemanare a niciunui lucru din cate sunt in cer , sus, si din cate sunt pe pamamt, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant, sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti ( Iesire 20, 4-5 ). Pentru ca toate acestea sunt zidirile Unicului Dumnezeu, care in vremurile din urma, dupa ce S-a intrupat din Maica Fecioara, S-a aratat pe pamant si S-a insotit cu oamenii. Si dupa ce a patimit si a murit si a inviat pentru mantuirea oamenilor, S-a urcat cu Trupul la ceruri, si a sezut intru slava, de-a dreapta Atoputernicului Dumnezeu. . . . . . . . .De asemenea , vei face si icoane sfintilor si te vei inchina si acestora, nu ca lui Dumnezeu, pentru ca este interzis, ci pentru legatura ta cu ei, pentru afectiunea ta fata de ei si pentru mare cinste care li se cuvine. Iar mintea ta va merge iara si iara la cei din icoana. . . . . . . . . Deci , nici tu nu vei indumnezei icoanele lui Hristos si ale sfintilor, ci prin acestea te vei inchina Celui Care mai intai ne-a creat dupa chipul Lui, si dupa aceea a binevoit din negraita Sa iubire de oameni sa ia El Insusi chipul omenesc si sa se lase descris conform cu acesta. Si nu te vei inchina doar chipului Domnului, ci si chipului crucii Sale. . . . . Te vei inchina si chipurilor sfintilor, deoarece acestia s-au rastagnit impreuna cu Domnul. . . . .Te vei inchina si la sfintele lor moaste, si la orice particica din oasele lor, pentru ca harul lui Dumnezeu nu s-a despartit de acestea, exact cum dumnezeirea nu s-a despartit de Trupul lui Hristos, in timpul mortii Sale datatoare de viata.

Sfantul Grigorie Palama ("Decalogul Legii crestine"- spicuiri- Partea 3)
 

3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. Nu vei folosi in desert numele Domnului Dumnezeului tau (Iesire 20,7 ) facand juramant mincinos, pentru orice lucru pamantesc, de frica omului sau de rusine, sau pentru castigul tau, pentru ca juramantul inseamna lepadarea de Dumnezeu. Deci, sa nu juri deloc ! Sa fugi cu desavarsire de juramant, pentru ca din acesta vine incalcarea juramantului, care-l instraineaza pe om de Dumnezeu, si-l pune pe sperjur pe acelasi plan cu cei fara de lege. Daca spui totdeauna numai adevarul, te vor crede ca si cum ai depune juramant. Si daca se intampla vreodata sa juri - lucru de care trebuie sa te lepezi - pentru ceva dupa voia divina, il vei savarsi ca legitim, dar te vei socoti ca unuk care a gresit pentru ca ai facut juramant . Si prin milostenie, ruga , jeluire si chinuirea trupului , vei cere mila lui Hristos, Care a zis sa nu juri deloc ( Matei 15,4 ). . . . . . . .Incalca mai bine acel juramant al faradelegii, aseaza legea in inima ta, ca sa nu mai juri niciodata, si cere mila lui Dumnezeu, folosind mai staruitor medicamentele de mai sus , impreuna cu lacrimile. ( Va urma )

Sfantul Grigorie Palama ("Decalogul Legii crestine"-spicuiri- Partea 4 )
 

4. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti pe ea
Una din zilele saptamanii se numeste duminica, pentru ca este inchinata Domnului, Care a inviat din morti in aceasta zi aratand si incrdintandu-ne de dinainte de invierea tuturor oamenilor, atunci cand va inceta orice lucrare pamanteasca. Deci , duminica o vei inchina Domnului ( Iesirea 20, 8 ). Nu vei face nici o lucrare a vietii, in afara de cele necesare. Si pe cei care lucreaza pentru tine, sa locuiesc impreuna cu tine, ii vei lasa se odihneasca, pentru ca sa preamariti toti impreuna pe Cel care ne-a izbavit prin moartea Sa, si a inviat, inaltand impreuna cu El si firea noastra omeneasca. Vei purta in mintea ta viata viitoare, vei cerceta toate poruncile si legile Domnului, vei cugeta la tine insuti, ca sa nu se fi intamplat sa le incalci, sau sa le treci cu vederea, si te vei indrepta in toate. De asemenea, in ziua aceea vei merge la biserica lui Dumnezeu, vei lua parte la slujba si te vei impartasi cu crdinta sincera si cu constiinta neosandita cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al lui Hristos. Si vei pune inceput unei vieti sfinte, inoindu-te si pregatindu-te pentru primirea bunurilor viitoare vesnice. De dragul acestor bunuri, nici in celelalte zile nu vei face abuz de lucrurile si grijile pamantesti. Ziua "de odhna" ( Iesire 20, 8 ) , adica duminica , o vei inchina lui Dumnezeu, odihnindu-te prin nesavarsirea relelor, adica infranandu-te de la orice rau. La duminici sa adaugi si sarbatorile mari, facand si infranandu-te de la aceleasi lucruri. ( Va urma )

Astazi, Ianurie 14, sarbatorim pe Sfanta Nina.

Sa ne ajute aceasta sfanta, pe noi toti!!!!!!!

Sa dea Bunul Dumnezeu ! La multi ani , draga Nina si toate cele de folos tie si familiei tale . Doamne ajuta ! +

Sfantul Grigorie Palama ( Decalogul Legii crestine - spicuiri - Partea 5 )
 

5. Cinsteste pe tatal si mama ta !
Cinsteste pe tatal si pe mama ta ( Iesire 20, 12 ) pentru ca prin acestia Dumnezeu ti-a dat viata, ei sunt cauza faptului ca existi. Deci si tu, dupa Dumnezeu, pe acestia sa-i cinstesti si sa-i iubesti, deoarece iubirea ta fata de aceia contribuie la lucrarea de a- L iubi pe Dumnezeu. Daca insa, nu contribuie, pleaca degraba de langa ei. Mai mult , daca iti sunt si piedica pentru credinta adevarata si mantuitoare, deoarece au alta credinta , nu vei pleca in mod simplu, ci te vei indeparta de acestia, si de toti cei cu care esti in relatie de rudenie, de prieteni , chiar si de madularele tale, si de poftele si de trupul tau intreg, si de relatia trupului tau cu patimile. Pentru ca Hristos a zis : "Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copiii si pe frati, si pe surori si chiar sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu. Si cel ce nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine, nu poate sa fie ucenicul Meu" ( Luca 14, 26 - 27 ; Matei 10,37 ) . Aceste porunci sunt pentru parintii trupesti, pentru frati si pentru prieteni. Pe cei care insa au aceeasi credinta cu tine , si nu te impiedica de la mantuire, sa-i cinstesti si sa-i iubesti. Si daca trebuie sa-i cinstesti astfel pe parintii tai trupesti , cu cat mai mult trebuie sa-i iubesti pe parintii tai spirituali....... . Parintilor duhovnicesti li s-a dat puterea sa ierte sau sa nu ierte sufletele. Si cee ce leaga pe pamant va fi legat si in ceruri, iar ceea ce iarta pe paman, va fi iertat si in cer. De aceea, pana la sfarsitul vietii tale sa te sfatuiesti cu ei si sa-i asculti, ca sa-ti mantuiesti sufletul tau, si sa te faci partas bunurilor vesnice si nestricacioase.

Readuc pe prima pagina aceasta invatatura, pentru ca ea, ne da un posibil raspuns pentru un alt topic "Pacatele ne izoleaza de semeni . . ." . Este un raspuns dat framantarilor unor frati si surori intru credinta si in mod special pentru Eugenia si Thheo. Au pus o intrebare foarte pertinenta ce probabin ne-am puso foarte multi, privind modul nostru de a reactiona fata de rudenile noastra neiubitoare, hulitoare de Dumnezeu. Atitudinea ce trebuie sa o adoptam . Sunt multe de spus pentru aceasta tema, dar o parte din concluzii , probabil, le vom trage la topicul celalalt.

Sfantul Simeon Noul Teolog + ( O viata in cautarea luminii necreate )
 

Sfantul Simeon s-a nascut in anul 949 in Galateea, din Paflagonia ( Asia Mica ), intr o familie de aristrocati care apartineau nobilimii provinciale bizantine cu implicari in viata politica a vremii. Inca din copilarie este adus la Constantinopol, unde bunicii sai ocupau posturi importante la palat, pentru a-si face studiile in scolile capitalei. Dupa absolvirea scolii secundare, refuza sa aprofundeze cultura profana. Unchiul sau incearca sa-l convinga in urmarea unei carieri politice si , pentru o vreme, Sfantul Simeon accepta o demnitate la palat.
Dupa moartea unchiului si protectorului sau, tanarul Simeon vrea sa fuga in lume si vine la faimoasa manastire Studion, unde monahul Simeon Evlaviosul nu-l primeste. Totusi, acesta ramane povatuitorul duhovnicesc al tanarului Simeon si ii da o regula de vietuire duhovniceasca pe care sa o aplice in lume. Astfel gazduit in casa unui patrician, incepe o viata de asceza cu rugaciune , meditatie si lectura si are o prima experienta a vederii luminii dumnezeiesti . Acum, doreste sa intre in manastire, dar este din nou refuzat de indrumatorul sau care considera ca nu a sosit momentul potrivit. Dupa inca sase ani de asteptare, Sfantul Simeon merge intr-o ultima vizita la casa parinteasca. Aici, fiind vremea postului mare, isi sporeste nevointele si citeste "Scara" Sfantului Ioan Scararul. Rugaciunea pe care o practica acum era atat de intensa incat, stand cu mainile ridicate ore intregi, ele intepeneau si cu greu le mai putea cobori. <<< Va urma >>>

Dupa aceasta perioada, el renunta la averea care i se cuvenea si merge la Studion, unde Petru, egumenul acestei manastiri, il primeste si il da in grija lui Simeon Evlaviosul. In calitate de ucenic , la acea vreme in varsta de varsta de 27 de ani, Simeon devine deosebit de ravnitor in ascultarea parintelui duhovnicesc si in indeplinirea indatoririlor vietii ascetice. Totusi , intampina ispite din partea celorlalti frati, care erau invidiosi, dar si din partea rudelor care doreau sa-l readuca acasa. Simeon rezista si se invredniceste de vederea luminii dumnezeiesti care il umple " nu numai de smerenie si de strapungere, ci si de inpelepciunea de sus prin care devine el insusi invatator duhovnicesc. " Din cauza invidiilor pe care le trezise in randul fratilor, Sfantul Simeon este alungat de la Studion.
<<< Va urma >>>

Ieri, pe 24 Ianuarie, s-a sarbatorit Sfanta Xenia.
Este o mare sfanta, a ajutat pe multi!

Simeon Evlaviosul il duce pe ucenicul sau la o manastire din apropiere ( Sfantul Mamas ) unde este tuns in monahism si isi intensifica luptele ascetice. Dupa cativa ani este hirotonit preot, simtind pogorarea Sfantului Duh asupra lui , iar apoi este ales staret pe cand avea 31 de ani . In aceasta calitate, Sfantul Simeon Noul Teolog se dovedeste un bun indrumator pentru monahi prin catehezele pe care le rostea zilnic, dar si un bun gospodar, caci renoveaza cladirile ruinate ale manastirii. Acum are parte de o noua experienta a luminii dumnezeiesti si primeste darul cuvantarii si a invataturii sub insuflarea caruia compune imnuri ale dragostei dumnezeiesti , discursuri teologice, cateheze si scrisori. Cativa monahi se revolta din cauza regimului strict si fug din manastire, insa Sfintul Simeon ii cauta si ii aduce inapoi cu dragoste si iertare. Dupa 25 de ani , incredinteaza manastirea lui Arsenie, unul dintre cei mai de seama ucenici ai sai, pentru a duce o viata retrasa , in chilia sa.
<<< Va urma >>>

Datorita cultului adus duhovnicului sau care trecuse la Domnul, Sfantul Simeon intra in disputa cu Stefan al Nicomidiei care il dispretuia pentru renumele sau de teolog charismatic. Chiar daca aduce argumente in favoarea cauzei sale, totusi este exilat pe taramul asiatic al Bosforului si abandonat intr-un loc pustiu. Insa aici a descoperit un paraclis ruinat, cu hramul Sfintei Marina, unde se adaposteste. Chiar daca patriarhul si imparatul bizantin i-au anulat decizia de exzil si l-au rugat sa se intoarca la Constantinopol, Sfantul Simeon a preferat sa inceapa o noua lucrare la schitul Sfanta Marina. Ajutat de prieteni si de ucenici, a reusit sa construiasca aici o manastire si sa adune o obste care sa-L slujeasca pe Dumnezeu. Dupa terminarea lucrarilor, el se dedica din nou meditatiei si isi intesifica viata contemplativa si mistica.
Dupa treisprezece ani de exil, Sfantul Simeon a murit in urma unei boli cumplite in ziua de 12 martie, iar in anul 1052 , dupa o descoperire dumnezeiasca, sfintele sale moaste au fost dezgropate si puse spre inchinare. <<< Va urma >>>

Programul duhovnicesc al Sfantului Simeon
 

Sfantul Nichita Stithatul , ucenicul apropiat si biograful Sfantului Simeon, ne descrie in amanunt nevointele duhovnicesti ale acestuia. Se impartasea zilnic cu Sfintele Taine si consuma numai verdeturi si seminte.
In duminici si sarbatori participa la masa fratilor, dar statea cu capul plecat, intr o pocainta permanenta. Toata ziua si-o petrecea in chilia sa unde se ruga cu lacrimi, adancit in contemplatiet si citea din cartile sfinte. Lucrul sau zilnîc il constituia transcrierea caligrafica a textelor duhovnicesti. , mestesug deprins din tinerete. Dormea numai "un mincinos somn cam de un ceas ", dupa marturia biografului sau si participa la toate slujbele stand in picioare si "udand pamantul cu lacrimi". In timpul postului nu manca nimic toata saptamana, iar sambata si duminica mergea la masa fratilor unde consuma numai legume. Odata cu trecerea vremii, nevointele sale erau din ce in ce mai aspre, deoarece "se grabea cu intelepciunea spre desavarsire ". ( * Nota : ce departe suntem noi mirenii de astfel de rabdari, trairi si nevointe ! ! ! . . . ). <<< Va urma >>>

Catehezele
 

Sfantul Simeon Noul Teolog a cautat sa aduca un plus vietii duhovnicesti a monahilor pe care ii calauzea . De aceea, in perioada staretiei la Sfantul Mamas a rostit numeroase cateheze care aveau in centru vietuirea monahala.
Sfantul Simeon foloseste cuvinte miscatoare cu accente foarte personale. " Bun lucru este pocainta si folosul pe care ea il aduce ", spune intr-una dintre cateheze. Apoi continua : " Celor care nu se pocaiesc si nu pazesc poruncile Sale cu toata scumpatatea si cu mare frică , Dumnezeu nu le va sluji la nimic ." Pocainta trebuie sa fie deplina : " Sa ne pocaim din tot sufletul nostru si sa lepadam nu numai faptele noastre rele , ci pana si gandurile viclene si necurate ale inimii noastre ". De asemenea sfantul subliniaza că pocăinta este necesara tuturor : "Este cu putintă intregii lumi, nu numai calugarilor, ci si mirenilor ca totdeauna si incontinuu sa se pocaiască , să plangă si să se roage lui Dumnezeu si printr-o astfel de purtare sa dobandeasca celelalte virtuti ". <<< Va urma >>>

De ce "Noul Teolog"
 

Pana la Sfantul Simeon, traditia crestina cunostea deja doua mari pesonalitati care au primit supranumele de "Teolog": Sfantul Ioan Evanghelistul si Sfantul Grigorie de Nazianz. Sfantul Simeom a primit numirea de "Noul Teolog" mai intai ca o ironie a adversarilor sai, insa, mai apoi, a ajuns sa descrie vietuirea sa duhovniceasca si scrierile in care dovedeste un grad inalt de patrundere a lucrarilor dumnezeiesti.
<<< Va urma - cu un "Imne" - Din lumină ma-mpartasesc - scris de Sf.Simeon Noul Teolog >>>

"Din lumina ma-mpartasesc"_Sf. Simeon Teologul
 

Adanc sunt ranit / de dumnezeiasca dragoste, / suspin, ard neostenit / in cuget si-n inima. / Calatoresc si ard, / Il caut ici si colo, / insa nu-L aflu / pe Iubitul sufletului meu. / Privesc peste tot / sa-l aflu pe Cel dorit, / insa El, nevazut, / tainic mi Se-ascunde. / Si cand, deznadajduit, / ma chinui si jelesc, / deodata 'nainte-mi Se-arata / si pe neasteptate Il zaresc. / Uluit, cu mirare- L privesc / frumusetea, armonia, / necuprinsa Lui slava, / dumnezeiasca si placuta. / Straluceste in adancurile / inimii mele smerite / si lumineaza-mbelsugat / toata chilia. / M-au imbratisat, m-au umplut / negraitul Sau Har, / dragostea si dulceata, / frumusetea si desfatarea Sa. / Din lumina ma-mpartasesc, / partas sunt stralucirii / si chipu-mi e straluminat / ca al Celui pe care-L doresc. / Si ma fac mai presus / de toate cele zidite, / in slava si-n frumusete, / in bogatie si-n cinste.

( Scrierile sale pot fi solutia pentru revigorarea vietii spirituale si pentru acordarea une mai mari atentii nevoilor sufletesti care tind sa piarda in fata celor materiale )

Rugăminte pentru cristiboss56
 

Aveţi cumva continuarea "Decalogului Legii crestine" de Sfîntul Grigorie Palama?
Dacă da, vă rog foarte mult să îl postaţi aici, la acest topic.
Vă mulţumesc mult şi Doamne ajută!

6 . Să nu desfrânezi !
 

Nu vei desfrâna ( Ieşire 20, 13 ) nici nu vei săvârşi adulter, ca să nu te faci în loc de mădular al lui Hristos, mădular al unei desfrânate, să fii tăiat din trupul dumnezeiesc, să cazi din moştenirea dumnezeiască şi să fii aruncat în gheenă. Pentru că, dacă conform legii iudaice, trebuia să fie arsă fata preotului , prinsă în desfrânare, deoarece umilea pe părintele ei , cu mult mai mult nu trebuie să fie ars în focul cel veşnic, cel care a alipit asemenea întinare, de trupul lui Hristos ? Nu numai să nu desfrânezi, dar dacă poţi, să fii şi fecioară, ca să devii în întregime lui Dumnezeu şi să te alipeşti cu dragoste desăvârşită de Acesta , rămânând lângă El toată viaţa, şi îngrijindu-te fără piedici să slujeşti Domnului, desfătându-te de pe acum în viaţa viitoare , şi trăind ca un înger al lui Dumnezeu pe pământ. Pentru că fecioria este cunoştinţa îngerilor, şi asemenea acestora se face pe cât îi stă în putinţă, cel care se nevoieşte cu ea ,cu toate că are trup ; sau , înaintea acestora se face asemenea Tatălui, Care a născut pe Fiul mai înainte de veci, într un mod feciorelnic, şi s-a întrupat în vremurile din urmă dintr o Maică Fecioară, şi cu Duhul Sfânt, Care apare într-un mod negrăit doar din Tatăl, nu prin naştere, ci prin purcedere. Cel care a ales fecioria adevărată, care se păstrează fecior la suflet şi la trup , care-şi înfrumuseţează toate simţurile , şi cuvântul , şi cugetul cu frumuseţea fecioriei, se aseamănă cu Acest Dumnezeu, şi se uneşte , legând cu El nuntă nestricăcioasă. Dacă nu preferi fecioria , nici n-ai făgăduit lui Dumnezeu despre aceasta, îţi este îngăduit să iei cu nuntă o femeie, după legea Domnului.
<< VA URMA >>

Doar cu aceasta să locuieşti , ea să fie a ta , având ca scop sfinţirea. Din toate puterile tale, să rămâi departe de alte femei ! Şi vei putea să te păzeşti de acestea dacă eviţi vorbirile nepotrivite cu ele, dacă-ţi întorci ochii trupului şi ai sufletului departe de ele, pe cât este cu putinţă, dacă nu te dedai la cuvinte şi ascultări desfrânate, şi dacă te obişnuieşti să nu priveşti cu curiozitate frumuseţea persoanelor. Pentru că cel care priveşte o femeie cu poftă vicleană, a săvârşit deja desfrânare cu ea, şi de aceea este necurat înaintea lui Hristos, care vede înlăuntrul inimii. Mai mult , de la această privire vicleană, nefericitul ajunge şi la săvârşirea în trup a faptei păcătoase. Dar de ce vorbesc doar despre desfrânări şi adultere, şi de toate întinările, care sunt legate de funcţionarea firească , de vreme ce omul fără înfrânare se porneşte şi spre desfrânările împotriva firii, atunci când ia seama cu curiozitate la frumuseţea trupurilor ? Deci , dacă tai de la tine rădăcinile amare, nu vei mai aduna roadele dătătoare de moarte, ci vei rodi neântinarea şi sfinţenia următoare ei , fără de care nimeni nu-L va întâlni pe Domnul.
<< VA URMA- 7. Să nu ucizi ( "Decalogul legii creştine - Sf. Grigorie Palama " ) >>

7 - Să nu ucizi ( Decalogul legii creştine - Sfântul Grigorie Palama )
 

Nu vei săvârşi ucidere ( Ieşire 20, 15 ) ca să nu încetezi să mai fii fiul Celui care înviază şi morţii, şi să nu te faci prin faptele tale fiul celui care de la început a fost ucigător de oameni. Şi pentru că omorul vine din lovitură, lovitura din vorba de ocară , vorba de ocară din mânie , şi mânia din pagubă, sau din lovitura sau din ocara altuia, de aceea Hristos a zis : "Celui care te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt ; Pe cel ce-ţi ia haina , nu-l împiedica să-ţi ia cămaşa " ( Luca 6, 29 ) . Dacă cineva te loveşte, nu-l lovi şi tu, dacă te ocărăşte, n-o fă şi tu. Astfel, te vei scăpa de păcatul uciderii atât pe tine însuţi, cât şi pe cel care-ţi face rău. Mai mult , vei primi şi iertarea păcatelor de la Dumnezeu. Pentru că zice : " Iertaţi , şi veţi fi iertaţi " ( Vezi Matei 6, 14 ) . Cel care zice şi face răul, va fi osândit în iadul veşnic, pentru că Hristos a zis : "Cel ce spune fratelui său nebunule se face vinovat de ghena focului " ( Matei 5, 22 ) . << VA URMA >>

Deci , dacă poţi să smulgi răul din rădăcini, dăruind sufletului tău fericirea blândeţii , slăveşte-L pe Hristos , Învăţătorul şi însoţitorul nostru în dobândirea virtuţilor. Fără Acesta , aşa cum aţi aflat, nu puteţi face niciun bine. Dacă nu poţi să rămâi liniştit şi să nu te mânii , să te ridici împotriva ta când te înfuriezi , şi să ceri iertare atât de la Dumnezeu, cât şi de la omul care a auzit , sau a pătimit ceva rău de la tine. Pentru că cel care se pocăieşte la începutul nu ajunge la sfârşitul lui , şi cel care rămâne nepăsător faţă de păcatele lui mici, va cădea după aceea , şi în păcate mari.
<< VA URMA - 8 . Să nu furi ( Decalogul legii creştine - Sfântul Grigorie Palama ) >>

Decalogul vieţii creştine
 

Vă mulţumesc foarte mult!
Doamne ajută.

8. Să nu furi ! ( Decalogul legii creştine - Sf.Grigorie Palama )
 

Nu vei fura ( Ieşire 20 , 14 ) pentru că Dumnezeu să nu-ţi întoarcă pedeapsa înmiit , El care ştie toate faptele ascunse. Deci, mai bine este să dai pe ascuns şi din bunurile tale, celor care au nevoie , ca să primeşti de la Dumnezeu, Care vede orice lucru ascuns, de sute de ori mai mult , şi viaţa veşnică în lumea viitoare.