Pacatul
 

Pacatul mandriei
[SIZE=3]Despre mândrie [/SIZE]
[SIZE=3]155. Un elev s-a mutat de la o scoala la alta. Dupa ore, colegii sai au ramas sa joace baschet. El a vrut sa joace împreuna cu ei, dar, pentru ca era mic de înaltime, nu l-au lasat. Atunci s-a dus acasa, si-a luat mingea si s-a întors pe teren. Vazându-l cât de bine arunca la cos, colegii l-au rugat sa vina sa joace într-una din echipe. Din primele minute de joc, si-au dat seama ca era cel mai bun de pe teren.[/SIZE]
[SIZE=3]- Sa nu te superi ca te-am tinut pe marginea terenului, dar nu vroiam sa ne strici jocul, i-a explicat un coleg.[/SIZE]
[SIZE=3]Ajuns acasa, baiatul i-a povestit tatalui sau întâmplarea. Tatal i-a spus:[/SIZE]
[SIZE=3]- Spune sincer, te-ai umflat în pene când si-au dat seama ca esti mai bun decât ei?[/SIZE]
[SIZE=3]- Nu, tata, nu aveam de ce. Daca ar fi avut un profesor de sport la fel de bun ca cel de la scoala mea veche, ar fi fost si ei mai buni. Nu e mare lucru.[/SIZE]
[SIZE=3]- Dar te-ai suparat ca nu te-au primit de la început?[/SIZE]
[SIZE=3]- M-am întristat putin, dar m-am gândit ca nu are rost sa ma supar.[/SIZE]
[SIZE=3]- Tine minte, întâmplarea de astazi nu se va mai repeta: vei vedea ca de acum ei te vor chema sa joci cu ei. Dar un lucru se va repeta si peste ani de zile. Viata te urca si te coboara: azi esti capitan de echipa, mâine esti rezerva. Azi esti director, mâine esti sofer. Important este sa nu te agati cu disperare de nimic: ce vrea Dumnezeu, aia sa fii. Si, indiferent de modul în care te trateaza oamenii, tu acelasi sa fii. Ca oamenii sunt schimbatori: ba te scuipa, ba se pleaca în fata ta daca au impresia ca vor câstiga ceva prin asta.[/SIZE]
[SIZE=3]Un frate l-a întrebat pe un batrân, zicând: "Care este lucrul strainului?". Raspuns-a lui batrânul: "Eu am vazut odata pe un frate strain care a venit la noi în biserica în vremea slujbei. Iar dupa sfârsirea slujbei, a mers în trapeza si a sezut si el cu fratii la masa sa manânce bucate. Iar unii din frati i-au zis: <<Dar tu, frate, fiind strain, de ce faci îndrazneala ca aceasta, de ai sezut fara blagoslovenie împreuna cu noi la masa? Scoala-te de la masa si iesi de aici afara!>>. Iar el, auzind aceasta, îndata s-a sculat de la masa si a iesit afara.[/SIZE]
[SIZE=3]Iar alti frati s-au scârbit pentru aceasta si, mergând, iar l-au chemat pe fratele cel strain înauntru si i-au zis sa sada iar la masa. Atunci el îndata a intrat si a sezut la masa, precum i-au zis lui, nimic îndoindu-se sau mâhnindu-se. Si dupa ce a mâncat bucate si s-a sculat de la masa, l-au întrebat pe el fratii, zicând: <<Spune-ne noua, frate, ce gândeai în inima ta când te-au scos afara de la masa? Credeam ca te vei scârbi foarte mult>>. Raspuns-a lor fratele, zicând: <<Nu m-am scârbit, ci eu am pus în gândul meu sa ma aseman cu un câine care, când îl goneste cineva afara, el iese, si când îl cheama, iar vine>>. Acestea auzindu-le fratii, foarte s-au folosit toti de smerenia acelui frate strain". (10-326)[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]156. Un crestin a citit în Filocalie despre rugaciunea lui Iisus. I-a cerut binecuvântare duhovnicului sau sa se apuce de aceasta rugaciune, si acesta i-a zis:[/SIZE]
[SIZE=3]- Îti dau binecuvântare sa spui în fiecare zi cel mult doua ore, dar nu mai mult. Si sa spui si cu gura, nu numai cu mintea.[/SIZE]
[SIZE=3]Observa ca mintea i se linisteste de la rugaciune si, citind ca aceasta este cea mai scurta cale pentru curatirea sufletului de patimi, crestinul s-a apucat sa spuna mai mult, gândindu-se ca va spori duhovniceste. Vreme de câteva saptamâni totul a fost bine. La serviciu era mult mai calm, acasa era mult mai blând si cu sotia si cu copiii. Dar a început sa îl doara capul. Vazând ca durerile nu îl parasesc si ca se simtea din ce în ce mai slabit, omul s-a dus sa vorbeasca din nou cu duhovnicul sau.[/SIZE]
[SIZE=3]- Vezi unde te duce neascultarea? Puteai sa stai cu dureri de cap pâna îti pierdeai mintile. De acum, vreme de o luna, sa nu mai spui deloc rugaciunea lui Iisus. Asteapta sa îti mai odihnesti mintea, ca ai fortat-o prea tare. Crezi ca daca ai fi putut mai mult nu te-as fi lasat? Ar fi fost bucuria mea de duhovnic sa vad ca am înca un ucenic care a sporit pe aceasta cale.[/SIZE]
[SIZE=3]Dupa o luna, crestinul a venit din nou la duhovnic:[/SIZE]
[SIZE=3]- Parinte, îmi e bine acum, nu îmi mai trebuie nici o rugaciune a lui Iisus. Stau cuminte în banca mea.[/SIZE]
[SIZE=3]- Nu, nu e bine asa. O iei de la început, cu grija si cu ascultare. Vezi, cât ai stat departe de mine si ziceai rugaciunea de capul tau, în loc sa urci, ai stat pe loc. Ba chiar ai coborât. Nevointa împotriva ascultarii, asa cum ai facut-o tu, nu are plata. Acum, ca ti-ai împrospatat puterile, trebuie sa fii tare, sa pornesti din nou razboiul împotriva vrajmasului diavol.[/SIZE]
[SIZE=3]Povestesc unii despre un batrân oarecare ca a petrecut saptezeci de saptamâni mâncând o data în saptamâna. Deci, se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvânt din Scriptura sa i-l descopere si nu-i descoperea lui Dumnezeu. Astfel, a zis în sine: "Desi am facut atâta osteneala, înca nimic n-am câstigat. Voi merge de acum la un frate si-l voi întreba". Si daca a închis chilia, vrând sa plece, a fost trimis îngerul Domnului la dânsul, graind: "Saptezeci de saptamâni ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. Iar când te-ai smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvântul". Si acestea spunându-i-le, a plecat de la dânsul. [/SIZE]

Pacatul podobelor
 

Monah Savatie (Bastovoi)

2. Pacatul Despre podoabe si machiaj

Asaltul bijuteriilor si al machiajului
Este greu sa ne închipuim o ?nghesuiala ?ntr-un troleibuz ?n care sa nu fie nici o femeie machiata si fara bijuterii. Chiar si atunci cînd vrem sa deosebim un prunc daca este baiat sau fetita, ne uitam la urechi daca nu are cercei. Tot asa si în cazul adolescentilor, deoarece lungimea parului nu mai este un semn distinctiv, cum nu mai s?nt nici pantalonii si fusta, ci numai bijuteriile si machiajul fetelor ne salveaza în astfel de situatii, de multe ori chiar incomode. Cu toate ca, cu tristete trebuie sa recunoastem, înt?lnim tot mai multi baieti machiati si împodobiti.
Nu este un lucru strain sa spunem ca cerceii si machiajul pot fi înt?lnite chiar si ?n biserica, ?n special ?n bisericile din orasele mari. ?n jurul acestora se face mult haz ?n cercurile batr?nelor, care le ?nt?mpina cu priviri neprietenoase, iar de multe ori devenim martorii unor scene care, mai cu seama daca sîntem ?ncepatori, ne tulbura pe parcursul întregii Liturghii si ne pot strica chiar ziua întreaga. Cineva care nimereste de cîteva ori peste astfel de scene, daca nu este încercat ?n credinta, smintindu-se, foarte usor poate abandona biserica respectiva, iar în cazurile grave, poate sa se abata de la dreapta credinta ortodoxa si sa devina membru al unei secte.
Asadar, au sau nu dreptate babutele care “organizeaza” astfel de scene? Poate ca ceea ce le face sa ne fie at?t de antipatice, nu este chiar faptul pe care ni-l reproseaza, ci numai modul în care o fac? Dar poate ca acuzatiile lor sînt ?ntr-adevar prea grave, caci nu poate sa fie adevarat ca toate femeile care poarta cercei si se machiaza sînt ?n mod obligatoriu si desfrînate? Multe dintre ele s?nt casatorite si umbla de multa vreme la biserica si nimeni nu le-a vazut sau sa fi auzit sa-si însele sotul. Este oare chiar atît de grav daca o femeie poarta cercei si se machiaza, dar în schimb nu-si înseala sotul? În timp ce alta poate sa nu se machieze deloc si sa para smerita, totusi sa fie o mare desfrînata?
Ce spune Biblia?
Dar pentru ca noi crestinii, ortodocsi, cu privire la orice lucru trebuie sa cercetam si sa credem numai Sfintei Scripturi, tot asa se cuvine sa procedam si în cazul acesta.
Despre inele si cercei, si podoabe femeiesti în general, avem foarte multe referiri at?t ?n Vechiul c?t si ?n Noul Testament. De exemplu, la proorocul Isaia gasim: “Pentru ca fiicele Sionului sînt at?t de m?ndre si umbla cu grumajii pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zanganit de inele la picioarele lor…”
Cum sa nu recunoastem în aceste cuvinte pe fetele din zilele noastre, mai ales ?n zilele calduroase de vara? Dar iata ca ceea ce se spune mai departe despre ele este ?nspaim?ntator, caci vine de la un om care a profetit si nasterea lui Hristos din fecioara si s-a împlinit. Zice proorocul: “…Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor” (Isaia 3, 16-17). Adica, Domnul va descoperi desertaciunea si zadarnicia acestui mod de viata în ziua Judecatii.
“?n ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lan-tisoare, cingatori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pînzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, si în loc de cingatori, frînghie, ?n loc de c?rlionti facuti cu fierul, plesuvie, în loc de vesmînt pretios, zdrente, si în loc de frumusete, pecete de robie” (3, 18-24).
Iata cît de felurite si cît de multe erau podoabele ?nca ?n vremea proorocului Isaia! Iata ca, pe lînga cercei si inele, proorocul aminteste chiar si parul facut cu fierul si verigile de nas, care în tara noastra abia acum încep sa capete popularitate, dupa mo-delul ratacirii occidentalilor. Asadar, nu este adeva-rat sa zicem ca traim “o alta vreme”, “mai moderna”, si ca acum nici nu s-ar putea fara bijuterii si machiaj.
Dimpotriva, vedem ca podoabele femeiesti au o vechime foarte mare si, într-o oarecare masura, putem vorbi chiar despre aspectul oarecum primitiv al împodobirii femeilor. Cred ca fiecare a avut ocazia sa vada la televizor, sau macar în reviste, imagini ale femeilor din triburile care ?nca mai exista în zonele putin umblate ale vestului salbatec, descoperite înca nu demult. Si femeile aborigenilor poarta cercei în nas, inele si bratari si practica machiajul, fara sa fie cîtusi de putin “moderne”.
Dar... nu cred ca este cazul nostru. Caci nu toate femeile se machiaza violent si nici nu poarta bijuterii vulgare. Ce rau poate sa fie într-un inel sobru sau ?ntr-un cercel discret, care aproape ca nici nu se observa, într-o bratara bine aleasa sau un lantisor, daca nu sînt deloc vulgare?
Ce au toate acestea cu desfr?narea? Caci chiar daca poate unele femei se si gîndesc la asta, multe din ele nu au nici un scop necurat. Ele fac asta doar pentru sotul legitim, iar cele mai tinere, pentru alesul lor. Unele însa nu o fac nici macar pentru atît, ci pur si simplu, pentru a nu se deosebi de semenele lor, pentru a nu parea “taranoaice”.
De ce dar Dumnezeu Care este Multmilostiv, si este Dragostea însasi, dupa cum zise Sf. Ioan Teologul si evanghelistul, fagaduieste pedepse atît de groaznice pentru niste maruntisuri ca acestea?!
Trebuie sa explicam lucrurile, pentru ca altfel reiese ca Dumnezeu este rau si razbunator, ceea ce nu se potriveste cu învatatura noastra despre Cel Care ne-a adus din nefiinta la fiinta, iar atunci cînd L-am parasit si L-am tradat p?na-ntr-at?t a jelit caderea noastra, înc?t a trimis pe unicul Sau Fiu Cel mult iubit drept jertfa de rascumparare pentru noi.
Podoabele femeie?ti s?nt de origine p?g?n?
?i peste tot ?n Sf?nta Scriptur? au o conota?ie negativ?
?nsusi Dumnezeu a dat pricepere oamenilor sa faureasca podoabe: “Iata, Eu am rînduit anume pe Betalael, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de întelep-ciune, de pricepere, de stiinta si de iscusinta la tot lucrul, ca sa faca lucruri de aur, de argint si de arama, de matase violeta, stacojie si visinie, si de in rasucit, sa slefuiasca pietre scumpe pentru podoabe si sa sape în lemn tot felul de lucruri” (Iesire 31, 2-5).

Pacatul podobelor (2)
 

Acestea insa i-au fost date omului ca el sa le foloseasca întru slava lui Dumnezeu, anume pentru ridicarea cortului ?n vremea lui Moise, (iar azi pen-tru pictarea icoanelor si confectionarea obiectelor de cult bisericesti); si nu pentru împodobirea femeilor.
Dar, asa cum în rai protoparintii nostri Adam si Eva au folosit darul vointei libere împotriva lorusi, alegînd moartea ?n locul nemuririi, tot asa si oamenii de mai tîrziu, mostenind în ei samînta relei împotriviri, au folosit si toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu din ce în ce mai mult ?mpotriva lorusi, dupa cum scrie si dumnezeiescul Apostol Pavel, ca: “au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios” (Romani 1, 23).
?mpodobirea femeilor se practica la popoarele pag?ne, unde acestea [femeile] sau erau ridicate la rangul de zeitati, sau erau puse în slujba unor zeitati si duhuri: “fiicele lor ?nfrumusetate si împodobite ca chipurile templului”, le certa David (Ps. 143, 12). Multe din bijuteriile pagîne, mai ales din cele egiptene, s-au pastrat si astazi în muzee si fiecare are cel putin închipuire despre ele, chiar si din manualele de istorie scolare. Modelele egiptene sînt preluate cu mare succes de creatorii de moda contemporani: serpi, motive solare, cocostîrci, diferite pasari, animale si plante stilizate, cucerind tot mai mult gusturile fetelor de astazi.
Dar aceste motive nu erau ?nt?mplatoare, caci se stie ca pagînii se ?nchinau soarelui, lunii, animalelor si chiar pietrelor. Podoabele femeiesti, cît si cele barbatesti, reprezentau aceste obiecte idolatrice.
Traind multa vreme în robia egipteana, poporul evreu a preluat multe obiceiuri, pentru care a atras mînia lui Dumnezeu. Caci aveau porunca de la Dumnezeu: “De datinile pamîntului Egiptului, ?n care ati trait, sa nu va tineti, nici de datinile pamîntului Canaanului, ?n care am sa va duc, sa nu va tineti nici sa nu umblati dupa obiceiurile lor” (Levitic. 18, 3). “Idolii dumnezeilor lor sa-i ardeti cu foc; sa nu doresti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca sa nu-ti fie aceasta cursa. Si urîciunea idoleasca sa n-o duci ?n casa ta ca sa nu cazi sub blestem, ca ea” (Deut. 7, 25-26).
Dar poate ca acestea le-a zis Dumnezeu numai pentru evrei si numai pentru timpul acela? Caci multe dintre porunci s-au dat anume astfel, pentru un anume timp si situatie, iar mai tîrziu au fost schimbate, cum ar fi taierea împrejur, ziua s?mbetei s. a. Dupa cum spune si “Apostolul neamurilor” – Pavel: “ca de va veti taia împrejur, Hristos nu va va folosi la nimic” (Galateni 5, 2); si “cei ce voiti sa va îndreptati prin Lege v-ati îndepartat de Hristos, ati cazut din har” (5, 4).
Se pare ca nu. Acelasi Apostol scrie în Epistola catre Timotei: “Asemenea si femeile, în ?mbracaminte cuviincioasa, facîndu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par împletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu” (2, 9). Iarasi vedem ca se specifica aurul si margaritarele, ca ceva negativ.
Fara îndoiala, bijuteriile sînt izvor de rautate. Nu în zadar din ele s-a facut si cel mai mare rau cu putinta, simbolul lepadarii de Dumnezeu - vitelul de aur din Vechiul Testament. Atunci cînd poporul evreu s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu el si-a facut idol din cerceii femeilor si fetelor israelitence (Ies. 32, 1-4).
Dintotdeauna, bijuteriile si podoabele au fost simboluri ale desfrînatelor. Iata cum descrie Sf. Ioan Teologul în Apocalipsa pe “desfrînata cea mare”. “Si a venit unul din cei sapte îngeri, care aveau cele sapte cupe, si a grait catre mine, zicînd: vino sa-ti arat judecata desfrînatei celei mari, care sade pe ape multe, cu care s-au desfrînat ?mparatii pamîntului si cei ce locuiesc pe pamînt s-au ?mbatat de vinul desfr?narii ei. Si m-am dus, în duh, ?n pustie. Si am vazut o femeie sezînd pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avînd sapte capete si zece coarne. Si femeia era îmbracata în purpura si în stofa stacojie si împodobita cu aur si cu pietre scumpe si margaritare” (17, 1-4).
Iata ca ceea ce personalizeaza pe desfrînata sînt aurul, pietrele scumpe si margaritarele. Despre nici o femeie n-am vrea sa se spuna în ziua judecatii: “Si am vazut o femeie, beata de sîngele sfintilor si de sîngele mucenicilor lui Iisus, si vazînd-o, m-am mirat cu mirare mare” (Apocalipsa 17, 6).
Sa scoatem de pe noi, ca dovada a pocaintei, podoabele si hainele înfrumusetate. Caci atunci cînd a voit sa-i ierte pentru idolul pe care si l-au facut, Dumnezeu le-a zis iudeilor, prin Moise: “Voi s?nteti popor ?ndaratnic. De voi merge eu în mijlocul vostru ?ntr-o clipeala va voi pierde. Dezbracati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi” (Ies. 33, 5-6).
Lepadarea podoabelor si a hainelor frumoase este un mod de a milostivi pe Dumnezeu, pentru care putem capata iertare de pacate: “Si iata noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobîndi din lucrurile de aur: lanturi, bratari, inele, cercei si salbe, pentru curatirea sufletelor noastre înaintea Domnului” (Num. 31, 50).
O estimare psihanalitic?
Dar acum sa dam o explicatie mai exacta si mai rationala, folosindu-ne chiar de experienta psihologiei în acest sens, pentru a fi mai aproape de ?ntelegerea si sensibilitatea omului contem-poran. Ce determina pe o femeie sa se machieze, sa-si puna cercei si sa poarte inele, fie ca este tînara, batrîna, bogata, saraca, frumoasa sau urîta? Pentru ce au fost inventate bijuteriile, machiajul, valurile si toate celelalte? Au ele vreo legatura cu desfrî-narea? ?n ce masura?
Pentru cei care poate nu stiu, (nu-i nici un rau în asta), trebuie sa le spunem ca a existat un medic învatat la sfîrsitul secolului trecut-începutul secolului nostru, pe nume Sigmund Freud, evreu, care a trait în Austria, ?ntemeietorul unei ramuri care ?mbina medicina cu psihologia, numita “psihanaliza”. Aceasta stiinta se ocupa de studiul comportamentului uman si încearca sa stabileasca, pe cît ?ngaduie Dumnezeu, factorii sau motivele care determina anumite hotarîri ale oamenilor, ?n diferite situatii, mai ales ?n cazul bolilor si dereglarilor psihico-afective. Trebuie sa stim ca Sigmund Freud a aplicat si a fondat aceasta metoda îndeosebi ?n cazul nevrozelor si al isteriei, cercet?nd mii de cazuri, ceea ce, se ?ntelege, este un lucru special si nu poate fi aplicat la toti oamenii la fel de usor si cu garantia unui rezultat plauzibil. Acesta a si fost motivul pentru care Freud, dar mai ales urmasii lui, au dat nastere unor pareri despre sufletul omului foarte daunatoare si potrivnice învataturii Bisericii Ortodoxe, pentru care nici nu recomandam sa-l citeasca nimeni, pentru a nu-si pricinui rani mari si foarte-foarte greu de vindecat. Totusi, multe din ideile psihanalizei sînt bune si sînt folosite si astazi cu succes în tratarea multor dereglari psiho-afective.
Pe scurt, psihanaliza sustine ca fiecare om, pe l?nga latura sa constienta mai are si alta mai putin cunoscuta, tainica, adica “subconstientul”. Aici, în subconstient, este locul în care se depoziteaza toate gîndurile si pornirile noastre rele, rusinoase: gîndurile de ucidere si sinucidere, de desfr?nare, de sete dupa bogatii, de care în mod normal ne rusinam si nu ne place ca altcineva sa ni le cunoasca. Procesul de “ascundere” a gîndurilor neplacute se numeste “refulare” iar cel de descoperire, de “scoatere la iveala” a lor se numeste “defulare”. De fapt, aceasta si este cheia principala a vindecarilor prin metoda psihanalitica, adica descoperirea si “defularea” cauzelor anumitor nelinisti si suferinte, sondînd memoria pacientului p?na la copilarie. Este evident împrumutul lui Freud din practica spovedaniei crestine. Totusi, ceea ce face ca dereglarile persoanelor tratate prin metoda psihanalizei sa se reînnoiasca dupa o perioada de timp, este faptul ca, spre deosebire de marturisirea ortodoxa, acestia, desi au dobîndit o liniste vremelnica prin actul marturisirii, ei nu au capatat dezlegarea acelor pacate prin care se aduce linistea desavîrsita si statornicia, care se da doar de Începatorul linistei si al statorniciei, Domnul nostru Iisus Hristos, prin mîna preotului.
?n limbajul ortodox, subconstientul este locul tuturor patimilor, dar si al îndemnurilor care vin de la diavol, ce se lucreaza în ascunsul nostru.
Aceste patimi si porniri ascunse, pe care nu le dam pe fata, totusi ne influenteaza foarte puternic latura noastra constienta, determin?nd si de multe ori chiar conduc?nd din umbra faptele si actiunile noastre. Partea rea a psihanalizei este tocmai faptul ca ea îl ?nfatiseaza pe om ca pe un rob condamnat al tuturor acestor patimi si porniri ascunse, care-i diriguiesc din umbra viata în chip fatal si într-un fel ?mpotriva voii lui.
Totusi, nu putem nega multe din concluziile psihanalizei despre “subconstientul” nostru, caci ele se adeveresc si de practica de doua mii de ani a Ortodoxiei, fiind înregistrate ?n tratatele de ascetica ale Sfintilor Parinti. Desigur, stiinta psihanalizei despre modul în care subconstientul influenteaza si rabufneste în constient nici nu se poate compara cu amploarea si exactitatea asceticii ortodoxe, lucru care poate fi confirmat de orice psiholog, daca va cerceta faptul.
Cu toate acestea, apelam, fara nici un com-promis din punct de vedere al învataturii ortodoxe, la acesti termeni de “constient” si “subconstient” ai psihanalizei, si ne folosim de metoda ei, pentru ca ea este mai usor de înteles pentru omul contemporan. Dar si pentru ca astfel ne atragem argumente si din afara Ortodoxiei, cele ale stiintei si ale practicii medicinii si psihologiei, pentru cei care înca nu au credinta desavîrsita si nu au cunoscut ca plinatatea adevarului este în Ortodoxie.

Pacatul podobelor (3)
 

Tipuri de femei si motivele pentru care se Impodobesc
Asadar, putem clasifica, cu aproximatie, tipurile de femei si motivele pentru care se împodobesc, ?n functie de v?rsta, frumusete, situatie materiala si origine sociala.
Primul motiv, si cel mai frecvent, pentru care o femeie se ?mpodobeste este dorinta de a iesi în evidenta, fie pentru a-si arata frumusetea fizica, fie pentru a-si arata originea buna sociala, adica bogatia. Exista chiar cazul patologic al acestui gen de femei, adica istericele. În cazul isteriei femeile se machiaza si se îmbraca foarte strident si de cele mai multe ori neconventional, numai pentru a atrage atentia. Aceste femei sufera foarte mult daca nu li se atrage nici o atentie si pot deveni chiar agresive. De obicei ele nu rabda si te ?ntreaba singure daca le sta bine în cutare rochie sau ?ti dau sa le mirosi gîtul ca sa le spui daca îti place parfumul cu care s-au dat. Nu trebuie sa le judecam aspru pentru ca, repet, este vorba de o forma de boala.
Totusi, veti spune ca majoritatea femeilor sufera mai mult sau mai putin de aceasta boala! Aici nu trebuie sa amestecam si desfrînatele notorii, care de multe ori practica aceleasi metode. Asta nu înseamna ca istericele nu sînt si desfrînate, ci pur si simplu ca, spre deosebire de altele, ele s?nt si bolnave.
Desigur, machiajul are ?n primul r?nd menirea de a ascunde imperfectiunile. Asa este vopsitul genelor, al buzelor, fondul de ten s. a. De exemplu, daca o femeie are buzele foarte subtiri si strîmbe si pe de-asupra fara culoare, ea si le îngroasa cu ruj si cu creionul de contur. Sau daca o femeie are o culoare urîta a fetei sau zbîrcituri, ea se va da cu fond de ten.
Asadar, sînt de ?nteles motivele pentru care se machiaza femeile trecute de tinerete si cele, ca sa ne exprimam asa, mai urîtele. Dar parca nu-si scot ele de cele mai multe ori, tocmai prin aceasta, în evidenta toate defectele pe care ar fi vrut sa le ascunda?
Atunci de ce se machiaza femeile frumoase si tinere, care nici macar nu au defecte, ci dimpotriva? În cazul acestora machiajul are tocmai rolul invers, nu de a masca un oarecare defect, ci de a pune ?n evidenta o calitate, de exemplu frumusetea buzelor sau a ochilor. Acestea folosesc de obicei o cosmetica foarte scumpa si au cercetat tratatele de moda. Dar si din rîndul acestora cele mai multe, ?n loc sa se ?nfrumuseteze, dupa cum au vrut, strica si ceea ce au avut frumos de la Dumnezeu.
Tot asa este si cu bijuteriile. Nu va purta inele o femeie care are degetele butucanoase si scurte, pentru a nu atrage atentia asupra lor. Sau nu-si va despleti parul una care are parul sîrmos si gros, ci numai cea cu parul moale si matasos. La fel cum nu poarta fusta scurta cea cu picioare scurte si strîmbe, mai ales daca mai este si grasuta. Cu toate ca foarte multe din aceste sarmane, pe care Dumnezeu prin pronia Sa a vrut sa le fereasca mai usor de moartea desfrîului, se ?mpopotoneaza exact pe dos de cum ar trebui.
Asadar, trebuie sa deosebim doua categorii mari de femei care se împodobesc: prima, care face aceasta pentru a-si ascunde unele defecte, dintr-un complex de inferioritate, fie ca este vorba de aspectul fizic, fie de originea si situatia sociala. Cealalta categorie sînt femeile frumoase, care se ?mpodobesc pentru a-si scoate ?n evidenta calitatile fizice, adica pentru a parea si mai frumoase, dar de multe ori si pentru a-si etala buna situatie financiara.
Exista si categoria celor care se machiaza pentru ca asa au vazut si cred ca este o fapta care tine de bunele maniere. Cu toate ca orice om cu minte buna întelege ca a cauta la spiritul vremii este un semn de slabiciune si lipsa de personalitate. În spatele grijii pentru haine frumoase si podoabe se ascunde, totusi, complexul de infioritate si teama de a nu placea. Femeile întelepte nu-si pun nadejdea nici în vopsele, pe care le spala ploaia si le strica sudoarea, nici în hainele care se Invechesc si se arunca, ci în propriile virtuti.

Pacatul podobelor (4)
 

Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti cîti vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si mîinile, si capul acela sfînt, ?mpartasindu-va, cu cuget curat cu înfricosatoarele taine. Nu numai aici pe pamînt; ci ?l veti vedea si în ziua aceea a judecatii, cu slava aceea nespusa, cînd va veni cu popor de ?ngeri, daca veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-va!”, ci si cuvintele acelea: “Veniti, binecuvîntatii Parintelui Meu, de mosteniti împaratia cea gatita voua de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar tîrziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sînteti împodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?
- Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!
- Eu te-am ?ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara cînd ?ti face placuta robia. De care fapta se va îngriji vreodata cum trebuie, cînd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste ca merita sa se bucure cînd e legata cu aur? Cel care se bucura ca sta în ?nchisoare nu va voi niciodata sa scape de închisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si rîvna cuvenita vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, îti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?
- ?mi fac placere bijuteriile!
- Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!
- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.
- Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cînd ?nfumurata, c?nd obraznica. Haide, dara, îngaduie-mi sa-ti arat eu pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.
Care s?nt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare dec?t placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad - negresit din cei legati de pamînt - se bucura mai mult decît tine, care porti aurul si bijuteriile. tu te împodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia îsi desfateaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Esti umilita si invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se înarmeaza împotriva barbatilor lor si dezlantuie împotriva ta razboaie cumplite. Pe lînga aceste pagube, altele: îti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti plina de înfumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strîns de pamînt, si se taie aripile si, în loc de vultur, ajungi c?ine si porc. ?ncet?nd de a te mai uita si a zbura la cer, cauti în jos ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile pamîntului dupa aur, sufletul tau îsi pierde barbatia si libertatea.
Spui ca-si întorc oamenii privirile spre tine c?nd te arati în oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor bîrfitorilor. Nici unul din cei ce-si întorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o înfumurata, ca esti o femeie vanitoasa. Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, îndata ce te vede striga: “Acestea zice Domnul catre fetele cele îng?mfate ale Sionului: “Pentru ca au umblat cu grumajii ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tîrasc hainele cu pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si în locul mirosului celui placut va fi praf si în loc de br?u se vor ?ncinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu în loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Împreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunînd lui Timotei sa porunceasca femeilor “sa nu se împodobeasca cu împletituri de par sau cu aur sau cu margaritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, ?n orice ?mprejurare, ?ti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seama cînd te duci la biserica, c?nd treci printre saraci. Daca ai cauta sa te învinuiesti amarnic pe tine însati, n-ai putea-o face mai bine decît ?mbrac?ndu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.
G?ndeste-te c?te stomacuri flam?nde lasi cu podoabele acestea, c?te trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! cu mult mai bine ar fi sa hranesti sufletele celor flamînzi dec?t sa-si gauresti loburile urechilor si sa atîrni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci. Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? chiar daca podoabele acestea ar fi cîstigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus de mare; gîndeste-te însa cît de cov?rsitoare este atunci c?nd s?nt c?stigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sînt dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa însa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca ierti vreuna din ele g?ndeste-te c?te necazuri ?ti pricinuiesti! Cîte slujnice nu-s batute, cîti oameni nu sînt necajiti, cîti nu sînt arestati, cîti nu sînt ?ntemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete, mii si mii de blesteme si învinuiri; femeia este blestemata si învinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el însusi.
- Dar bijuteriile nu se pierd!
- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pastrate dau multa bataie de cap, multa grija si sc?rba si nici un cîstig. Ce venit aduc ele în casa? Ce folos celei ce le poarta? Nici un folos, ci multa urîtenie si învinuiri din toate partile. Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cînd esti împopotonata asa? Hristos Îsi întoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea a primit sa Se nasca în casa teslarului; dar, mai bine spus, nici ?n casa aceea, ci ?ntr-o coliba si într-o iesle. cum vei putea sa-L vezi pe El cînd nu ai frumusetea cea poftita de El, cînd nu porti podoaba placuta Lui, ci una ur?ta de El? C?nd te apropii de El nu trebuie sa fii ?mpodobita cu astfel de haine, ci ?mbracata cu virtute. Gîndeste-te ce este în definitiv aurul? Nimic altceva dec?t pam?nt si cenusa. Baga-l în apa si s-a facut glod! Gîndeste-te si rusineaza-te cînd faci din glod stapîn, c?nd lasi toate si stai lînga aur, cînd ?l porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cînd te duci la biserica, atunci cînd mai cu seama ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati în ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu însa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te împodobesti din cap pîna în picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, în case si la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. În loc sa spuna: “Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata împopotoneala celor ce se îmbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri trîndavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamînd. cum ai putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, c?nd tu ?nsati vrei sa duci o viata amara mai degraba decît sa-ti vezi împutinate podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decît la copiii lor.
- Doamne fereste! mi se raspunde.

Pacatul podobelor (5)
 

- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapînita tare de dragostea de giuvaericale, a prefacut în bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriva, vad ca multi îsi vînd ?n fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Daca li se ?mbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramîna giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurarii în valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toata zilele. Stapînul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu însa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pacate, din pricina aceasta barbatii ajung niste desfrînati, pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i învatati sa le placa podoabele cu care se împodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede ?n bratele desfrIului. Dar daca i-ati învata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atîta usurinta în ghearele desfrIului. Poate sa se ?mpodobeasca asa desfrînatele! Ba, chiar mai mult decIt atIta, dar nu pentru barbatii vostri!
Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfrînate. Ma întrebi cum ?l poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Îndeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. Asa îti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea în vecii vecilor, Amin.

Despre inselare
 

Despre inselare

Sfantul Ignatie Briancianinov





[SIZE=3]A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I). [/SIZE]
[SIZE=3]Episcopul IGNATIE (Briancianinov)[/SIZE]
























[SIZE=5]Partea I[/SIZE]


[SIZE=3]Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?[/SIZE]

[SIZE=3]Staretul: Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro- toparintilor nostri. Cu totii suntem in inselare (incepu- tul celui de-al treilea Cuvant al Preacuviosului Si- meon, Nou! Teolog, ed. Pustiei Optina, l852). Consti- inta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza im- potriva inselarii. Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem inselati, cu totii sun- tem amagiti, cu totii ne aflam intr-o stare mincinoasa, avand nevoie sa fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32). Sa ne facem ai acestui Adevar prin credinta in El; sa strigam prin rugaciune catre acest Adevar - si El ne va scoate din prapastia amagirii de sine si a amagirii de catre demoni. Jalnica este starea noastra. Ea este temnita din care ne rugam sa fie scos sufletul nostru, "ca sa se marturiseasca numelui" Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pamant intunecat in care a fost surpata viata noastra de catre vrajmasul care ne pizmuieste si ne prigoneste (Ps. l42, 3). Ea este cu­getarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsita in­treaga lume, care nu-si recunoaste boala, numind-o sus si tare sanatate infloritoare. Ea este "trupul si san­gele", care "nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu" ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este "In­vierea si Viata" (Ioan ll, 25). Astfel este starea noas­tra. Privelistea ei este o noua pricina de plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. "Domnul nostru Iisus Hristos", spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, "de aceea S-a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare" (Inceputui Cuvantului al 3-lea).[/SIZE]

[SIZE=3]Ucenicul: Aceasta lamurire nu este destul de lesni­cioasa pentru intelegerea mea: am nevoie de o lamu­rire mai simpla, mai apropiata de priceperea mea.[/SIZE]

[SIZE=3]Staretul: Drept mijloc de pierzanie a neamului ome­nesc a fost intrebuintata de catre ingerul cazut, min­ciuna (Fac. 3, l3). Din aceasta pricina, Domnul l-a numit pe diavol "mincinos, tatal minciunii si ucigas de oameni dintru inceput" (Ioan 8, 44). Domnul a unit strans notiunea de minciuna cu cea de ucidere de oameni, intrucat cea din urma este urmarea nemijloci­ta a celei dintai. Cuvantul "dintru inceput" arata faptul ca minciuna a slujit diavolului, chiar de la inceput, ca arma pentru uciderea de oameni, si ii slujeste in chip statornic ca arma pentru uciderea de oameni, spre pierzarea oamenilor. Inceputul rautatilor este gandul mincinos. Izvorul amagirii de sine si al amagirii de­monice este gandul mincinos !. Prin mijlocirea min­ciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte vesnica chiar in radacina ei - protoparintii ! Protoparintii nostri "s-au amagit", adica au recunoscut minciuna drept adevar si, primind minciuna ascunsa sub chipul adevarului, s-au vatamat pe sine, fara putinta de tama­duire, cu pacatul aducator de moarte, lucru marturisit si de stramoasa noastra. "Sarpele m-a amagit", a zis ea, "si am mancat" (Fac. 3, l3). De atunci, firea noas­tra patrunsa de otrava raului tinde "cu voie si fara voie" spre raul care se infatiseaza vointei pervertite, intelegerii schimonosite, simtirii pervertite a inimii, in chipul binelui si al desfatarii. "Cu voie" pentru ca in noi mai este inca o ramasita de libertate si de alegere intre bine si rau. "Fara voie" - pentru ca aceasta ramasita de libertate nu lucreaza ca o libertate de­plina; ea lucreaza sub inriurirea de neinlaturat a strica­ciunii facute de pacat. Ne-am nascut asa; si nu putem sa nu fim asa; si de aceea ne gasim cu totii, pana la unul, in stare de amagire de sine si de inselare demo­nica. Din acest fel de a privi starea oamenilor in lega­tura cu binele si raul, starea in care se afla, in mod obligat, fiecare om, reiese urmatoarea definitie a inse­larii, care o lamureste in chip cu totul multumitor: in­selarea este insusirea de catre oameni a minciunii luate de ei drept adevar. Inselarea lucreaza mai intai asupra felului de a gandi; dupa ce a fost primita si a corupt felul de a gandi, ea nu intarzie sa se imparta­seasca inimii, corupand simtirile inimii; luand stapa­nire asupra fiintei omului, ea se revarsa in toata activi­tatea lui, otravindu-i si trupul ca pe unul care a fost legat in chip nedespartit cu sufletul de catre Ziditor. Starea de inselare este starea de pierzanie sau de moarte vesnica.[/SIZE]
[SIZE=3]Incepand din clipa caderii omului, diavolul a primit cale libera catre el (Citat din Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, in cuvantul lui Nichifor din Singuratate, Filoc.; Preacuviosul Macarie cel Mare, Omila 7, cap. 2). Diavolul are dreptul la aceasta: supunandu-i-se, omul a intrat sub puterea lui de bunavoie, lepadand ascultarea fata de Dumnezeu. Dumnezeu l-a ras­cumparat pe om. Omului rascumparat i s-a lasat liber­tatea de a supune fie lui Dumnezeu, fie diavolului; si ca aceasta libertate sa se arate nesiluita, diavolului i s-a lasat cale libera spre om. Fireste ca diavolul intre­buinteaza toate sfortarile ca sa-l tina pe om in legatura de mai inainte cu sine, sau chiar sa il aduca intr-o si mai mare inrobire. Pentru aceasta, el intrebuinteaza arma sa de mai inainte si de totdeauna - minciuna. El se straduie sa ne amageasca si sa ne insele, sprijinin­du-se pe starea noastra de amagire de sine; patimile noastre - aceste inrauriri bolnavicioase - el le pune in miscare; cuvintele lor pierzatoare le invesmanteaza intr-o haina placuta straduindu-se sa ne plece spre sa­turarea patimilor. Cel credincios Cuvantului lui Dum­nezeu nu-si ingaduie aceasta, ci isi infraneaza patimi­le, impotrivindu-se navalirilor vrajmasului (Iacov 4, 7), lucrand, sub calauzirea Evangheliei, impotriva pro­priei amagiri de sine, ostoind patimile. Nimicind prin aceasta, putin catre putin, inraurirea duhurilor cazute asupra sa, el iese, incetul cu incetul, din starea de in­selare, in tinutul adevarului si al libertatii (Ioan 8, 32), a caror plinatate o aduce adumbrirea harului Dumne­zeiesc. Cel necredincios invataturii lui Hristos, care urmeaza propriei sale voi si intelegeri, se supune vraj- masului, si trece din starea de amagire de sine in starea de amagire demonica, isi pierde si ramasita de libertate pe care o avea, ajunge la o supunere deplina fata de diavol. Starea oamenilor aflati in inselare demonica e foarte felurita, potrivit cu patima de care a fost omul amagit si inrobit si potrivit cu masura in care omul a fost inrobit de patima. Toti, insa, care au cazut in inselare demonica, adica au intrat, prin dez- voltarea amagirii de sine, in comuniune cu diavolul si in robie fata de el, se afla in inselare, sunt temple si unelte ale demonilor, jertfe sortite mortii vesnice, petrecerii in inchisorile iadului.[/SIZE]

Eu nu gasesc nici un pacat ca o femeie sa se ingrijeasca,sa isi puna o podoaba si asa mai departe.
Una e sa dai in vulgaritate si in a fi ostentativa si alta sa te aranjezi cu gust.

Sint de acord cu tine, insa corect, era sa pun ceea ce sfintii printi gandesc.

"Pe parintele Porfirie nu-l preocupa infatisarea exterioara a oamenilor. Aceasta o constatau toti cei ce mergeau sa-l viziteze fara a avea cea mai potrivita imbracaminte. Cauta cauza cea mai adanca din interiorul sufletului pentru ca cunostea faptul ca, o data randuite cele launtrice ale omului, automat se indreptau apoi si cele din afara lui." ( Klitos Ioannidis - "Parintele Profirie"- pag. 89-90)

Heaven, sunt convinsa ca va veni vremea ( cu trecerea anilor) cand nu vei mai considera atat de necesare acestea.. Si eu sunt femeie ( desi am id barbatesc :9:) si inteleg perfect ce spui. Insa, iata ce mi-a spus odata un parinte. O femeie cauta sa fie aranjata, sa atraga atentia.. atunci cand NU si-a gasit inca menirea ei pe pamant. Cand o gaseste , le vede pe acelea ( gatelile) inutile. Nu ma refer la a fi curat si decent ci la a te inzorzona..:1:

Doar ca eu vad o deosebire:intre vulgaritate,sexualitatea afisata ostentativ si adevarata feminitate,care este o arta.O arta de care nu am de ce sa ma dezic,atata vreme cat nu traiesc intr-o manastire de maici,ci in lume.
Deasemeni,nu consider ca imi neglijez sufletul,daca in acelasi timp imi accept si trupul.Doar dau Cezarului ce este al Cezarului.

Daca o vezi, atunci e bine!:1:

Doamne ajuta, Eduardd!
Ce frumos ai spus despre gasirea menirii femeii...
Si eu ma lupt de cativa ani de zile, sa ma las de bijuterii, de dragostea de aur, de parfumuri, de "simplul" gloss de buze, transparent, care "nici macar machiaj nu se poate considera", cum ar zice multe dintre noi, etc...
Dar intr-adevar, cand in interior toate se aseaza, se vede si afara si... iti gasesti menirea. Sau ti-o arata EL.
Eu am avut o perioada cand ba imi puneam cerceii, lantul cu cruciulita, inelele, ba le dam jos. Iar le purtam, iar le dadeam jos. Si uite-asa am tinut-o cativa ani buni...
Acum nu mai port nimic, decat verigheta si ceasul, insa nu ma mandresc deoarece cine stie cand ma apuca iar si ma impopotonez din nou?! Eu sper ca nu o voi mai face, dar...
In orice caz, e mare lucru sa avem liniste in suflet, in minte, in trup.
Ceea ce doresc tuturor!

Minunat, Cristi.
Pur si simplu, minunat!

Gandesc adesea la faptul ca omul cauta sa faca lucruri pe care Dumnezeu nu a considerat de cuviinta sa le faca.

Daca omului ii era de folos sa aiba podoabe, atunci Dumnezeu l-ar fi facut cu podoabe, l-ar fi impodobit El insusi, si inca intr-un mod inegalabil. Insa nu, acestuia i-a facut doar "haine de piele", restul fiind de neabsoluta trebuinta.

Daca ne cercetam inima, vom vedea ca ne aranjam atunci cand ajungem in contact cu alti oameni. Daca am sta singuri o saptamana, la tara sau in casa, nu am face multe dintre cele pe care le facem atunci cand iesim din casa sau ne intalnim cu oamenii. Asta-mi arata clar ca multe facem pentru oameni, si nu pentru folosul inimii noastre.

[COLOR=red]Atata timp cat in jurul nostru oamenii mor de foame si se lupta cu saracia, lantul de aur de la gatul nostru ne va sugruma sufletul. Atata timp cat exista mame care nu reusesc sa faca fata nevoilor copilasilor, parfumurile scumpe ce ne scalda corpul ne vor axfisia sufletul. Atata timp cat exista oameni care lupta cu greutatea zilei pentru o paine si o sticla cu apa, cerceii de aur si bratarile ne vor ingreuia si ne vor lipi pururea de pamant.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=black]Sa iubim pe cei de langa noi, sa nu le radem inconstient in nas, atunci cand ei nu au de nici unele, iar noi avem aur si podoabe.[/COLOR]

Definitia pacatului/ clasificare
 

Trăsăturile păcatului

După cum reiese şi din definiţie, păcatul este făcut cu bună ştiinţă şi este acuzată drept păcat fapta omului care ştie ce face şi nu răul făcut de copiii sub 7 ani sau de cei bolnavi mintal. Păcatul este făcut cu voie liberă, adică cel care păcătuieşte nu este constrâns de cineva, căci răul făcut împotriva voinţei sale nu se socoteşte drept păcat. Păcatul este făcut în conştinţa legii divine.
Treptele până la căderea în păcat

1. ispita, atacul, momeala - un îndemn spre păcat care vine din interior sau din exterior, se manifestă ca un gând spontan adus de [COLOR=#000080]Diavol[/COLOR] în minte: "Ce-ar fi dacă ai faci şi tu...?" sau prin alţi oameni
2. însoţirea, pofta - gândul se amestecă cu cel al dracilor iar păcătosul are impresia că este al lui
3. consimţirea - omul acceptă să facă fapta cea rea
4. înfăptuirea - omul păcătuieşte

Nu vă speriaţi, orice păcat poate fi biruit!
Mărimea păcatului

Nimeni nu a putut să nimicească păcatul, în afară de [COLOR=#000080]Iisus[/COLOR], "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29) Înfricoşat lucru este pentru păgânii care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi Sfânta Sa Lege, dar mai înfricoşat este pentru creştini, care făgăduiesc să-i slujească lui Dumnezeu şi să se lepede de Satana.
Lupta împotriva păcatului

• Să ne împotrivim păcatelor chiar şi atunci când ne-au prins în putere, precum copacul tânăr care va fi aplecat uşor fraged fiind.
• Să cugetăm asupra textelor din [COLOR=#000080]cărţile Sfinţilor Părinţi[/COLOR]
• Să ne amintim că la botez, ne-am lepădat de Satana şi de păcate
• Să ne aducem aminte de cele patru lucruri de pe urmă: Moartea, Judecata de apoi, Raiul şi Iadul
• Să ne amintim că dulce este păcatul dar veşnicia ce urmează va fi amară.
• Să scăpăm de gândurile care ne îndeamnă spre păcat.
• Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul, să ne gândim la El mai des decât respirăm.
• Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul.

Responsabilitatea unui om în faţa lui Dumnezeu

Orice om:

• este responsabil pentru păcatele săvârşite personal
• este responsabil pentru binele nefăcut, de exemplu:
  1. când îndemnăm pe alţii la păcat
  2. când sfătuim greşit spre păcat
  3. când conlucrăm cu altul la păcat
  4. când ascundem păcatul şi apărăm păcătoşii
  5. când lăudăm păcatele altora
  6. când dăm ocazia de sminteală spre păcat

Clasificare

• păcatul strămoşesc (păcatul lui Adam şi Eva)
• păcatul personal (păcatul fiecărui om în parte)

Păcatele personale

Păcatele personale uşoare sunt păcate care presupun o abatere nu prea gravă de la Legea Divină şi sunt săvârşite de orice om din slăbiciune a voinţei. În afară de [COLOR=#000080]Iisus[/COLOR] şi [COLOR=#000080]Fecioara Maria[/COLOR] nimeni nu e scutit de asemenea păcate. Totuşi, aceste păcate nu trebuiesc trecute cu vederea, persistentţa duce la căderi grave, în [COLOR=#000080]patimi[/COLOR] sau moarte. Păcatele personale grele:

1. păcatele capitale
2. păcatele împotriva [COLOR=#000080]Sfântului Duh[/COLOR]
3. păcatele strigătoare la cer

Păcatele capitale

Ele izvorăsc din slăbiciunea voinţei omului, slăbiciune creată de păcatul strâmoşesc. Ele sunt în număr de şapte şi corespund celor şapte patimi
Păcate capitale

• mândria - izvorăşte din intimitatea spirituală. Este cauza căderii îngerilor răi, şi, deci cauza primă a păcatelor. Semnele mândriei:
  • Nu se supune superiorilor.
  • Nu lasă întâietatea celor de-o seamă şi celor mai mici.
  • Vorbeşte mult şi cu semeţie.
  • Caută în tot chipul slavă, cinste şi laude.
  • Se înalţă pe sine şi pe faptele sale.
  • Dispreţuieşte pe ceilalţi.
  • Caută să sară în ochiul celorlalţi.
  • Se laudă cu neruşinare.
  • Orice lucru bun ar avea, şi-l asumă lui, nu lui Dumnezeu
  • Se laudă cu lucrurile bune pe care nu le are
  • Se străduieşte mult să îşi ascundă neajunsurile şi păcatele.
  • Nu primeşte îndemnurile, mustrările şi sfaturile.
  • Se bagă în lucruri străine.
  • Este neiubitor şi plin de ură.
• iubirea de bani are şi ea izvorul în inima omului şi se manifestă ca o dorinţă nebună după lucrurile trecătoare.
• desfrânarea (curvia) înseamnă lăsarea în voile trupeşti realizate prin simţuri şi prin trup. Cine se desfrână păcătuieşte în însuşi trupul său. După Sfântul Ioan Cassian, desfrânarea are mai multe forme:
  • una lucrată în cadrul unirii dintre cele două persoane de sex opus
  • alta, în afară sau în lipsa atingerii unei persoane de sex opus, autosatisfacerea
  • a treia, curvia în suflet şi în mânie
• invidia se manifestă prin părere de rău faţă de binele aproapelui şi bucurie pentru necazul lui. Este o încălcare a dreptăţii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. "Spune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiurea." Invidia îi face pe oameni mai răi decât orice şarpe veninos!
• lăcomia este un păcat trupesc caracterizat prin pofta nestăpânită de a bea şi a mânca. "De mâncare numai atât să ne folosim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei.
• mânia presupune supărarea peste măsură pentru orice lucru şi dorinţa de răzbunare pe cei care ne-au făcut (aparent chiar) un rău. "Eu însă vă zis vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic este de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedrilului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheara focului.(Matei 5:22). Mânia este o otravă puternică, cu care a adăpat Diavolul sufletul omenesc. Iată caracteristicile mâniei:
  • când este îndelung păstrată şi hrănită, ea se preface în răutate şi ranchiună. "Soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici să nu daţi loc Diavolului." (Efeseni 4:26-27)
  • împreună cu răutatea, se naşte din o nemărginită iubire de sine
  • mânia se înfăptuieşte prin uciderea celui pe care îl priveşte. Astfel Cain, împins de mânie l-a ucis pe bunul său frate Abel.
  • mânia se înfăptuieşte prin desfăimare şi clevetire
  • omul prins de mânie "păcătuieşte şi se laudă cu păcatul".
• lenea este nepăsarea faţă de îndatoririle creştine şi cele sociale. Din ea izvorăşte slăbiciunea fizică şi psihică, lipsurile, îndemnul la furt, ceartă, uitare de Dumnezeu. "Nu fiţi greoi, ci urmăritori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12). "Calea celui leneş e un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă." (Pilde 15:19). "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce din pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce." (Facerea 3:19) De la lene nu e decât un pas până la beţie, care stârneşte o mulţime de alte păcate grele: desfrânarea, batjocurile, clevetirile, hulelele, dese ospeţe, jafuri, călcări de jurământ, jocuri de noroc, înşelăciuni, certuri, bătaie, etc. Cei ce trăiesc în trândăvie sunt supuşi tuturor bolilor şi neputinţelor, căci la fel cum se cloceşte apa stătătoare şi trupul omenesc se strică şi slăbeşte fără mişcare şi osteneală; ei nu au poftă de mâncare, au somn neliniştit, sunt ponegriţi de oameni şi se chinuiesc în sărăcie şi în lipsuri. Se opun lenei: munca, rugăciunea şi cugetarea la poruncile lui Dumnezeu.

Pacatul originar
 

Păcatul originar

Uneori în teologia ortodoxă se vorbeşte despre "păcatul originar". Istoria păcatului originar este istoria căderii omului, a lui [COLOR=#000080]Adam şi Eva[/COLOR], din legătura sa cu Dumnezeu în [COLOR=#000080]Rai[/COLOR], când omul a ales de bunăvoie, sub [COLOR=#000080]ispita[/COLOR] [COLOR=#000080]diavolului[/COLOR], altceva decât cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu.
Consecinţele păcatului au fost:

• pe plan sufletesc: moartea sufletească, adică ruperea legăturii directe cu Dumnezeu (în Rai Adam şi Eva vorbeau faţă către faţă cu Dumnezeu)
• pe plan fizic: boala, suferinţa, moartea fizică

Totuşi, teologia ortodoxă nu admite teoria greşită a Bisericii Catolice despre "transmiterea păcatului original". După această teorie, păcatul original personal al protopărinţilor Adam şi Eva se transmite de la un om la altul. Din această teorie ar rezulta, în mod direct sau indirect:

• că sexualitatea (una din "puterile" pe care Dumnezeu le-a pus în om) este rea, de unde un Evul Mediu occidental s-au născut diferite teorii despre "puritate", s-a întărit celibatul preoţilor latini şi alte astfel de erori
• că păcatul strămoşesc apasă în mod direct asupra pruncilor nou-născuţi, care în lipsa Botezului nu au mântuire şi merg în iad

Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce se transmite nu este păcatul original în sine (păcatul original personal al lui Adam şi Eva), ci consecinţele păcatului în firea/natura umană - slăbiciunea, slăbănogeala, boala ei -, pentru că toţi suntem "din acelaşi sânge" (Fapte 17:26): "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el" (Romani 5:12). Despre această stare de slăbănogeală a firii umane vorbeşte Apostolul Pavel în [COLOR=#000080]Epistola către Romani[/COLOR], capitolul 7.
Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-l doreşte, dar îl îngăduie pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. [COLOR=#000080]Demonii[/COLOR] s-au făcut demoni de bunăvoie şi nu prin voia lui Dumnezeu, ca de altfel mulţi oameni.
Tocmai pentru a nu crea confuzie în jurul noţiunii de "păcat originar", Sfinţii Părinţi şi teologii ortodocşi au preferat să folosească sintagma "păcatul ancestral" (gr. προπατορικό αμάρτημα).
Despre eroarea teologică a teoriei transmiterii păcatului originar au scris în secolul XX mai mulţi teologi ortodocşi, între care: [COLOR=#000080]Ioan Romanides[/COLOR] (teza sa de doctorat, Atena, 1957), Părintele [COLOR=#000080]Iustin Popovici[/COLOR] (în volumul 1 al Dogmaticii sale), sfântul [COLOR=#000080]Ioan Maximovici[/COLOR] (în cartea sa despre [COLOR=#000080]Maica Domnului[/COLOR]), Preasfinţitul [COLOR=#000080]Kallistos Ware[/COLOR], [COLOR=#000080]Jean-Claude Larchet[/COLOR] ş.a. [COLOR=#000080][3][/COLOR]

Multumim, Nina draga, pentu postarile tale foarte clare si explicite. Ar mai fi de adaugat un singur lucru: cat timp mai traim in lume nu vom gasi puterea de a ne arata asa cum suntem si de a face fata criticii, pe care neconditionat ne-o vor aduce cei, care ne cunosc, vazandu-ne ca am renuntat la farduri, bijuterii si parfumuri.
Dar daca vom ajunge sa traim in familie, dar pentru Dumnezeu in primul rand, atunci vom dori sa placem Lui mai intai si apoi oamenilor. Cum El ne cunoaste ca nimeni altul, nu va mai fi nevoie de farduri si retusuri, chiar noi ne vom simti mai bine in pielea noastra, nemaiavand stresul permanent al competitiei cu suratele noastre si cu propria noastra persoana de la o varsta mai tanara. Acest lucru implica si o dezpatimire si o indepartare de pacate, si prin aceasta prisma nu ne vom mai identifica cu cea "mai tanara si mai frumoasa" care am fost cu ani in urma. Ce eliberare!
Am desprins aceasta idee dintr-o conferinta la care a participat Maica Ecaterina ( fosta Monica Fermo), care indepartandu-se de trecutul ei "glorios", si parcurgand o perioada de dezpatimire, cu 3000 de metanii pe zi, a ajuns sa nu se mai recunoasca in persoana Monicai Fermo, simtind ca este doar Maica Ecaterina. O noua nastere de sus.

Anca draga, pentru mine cale lunga...nu este important, insa nu sint calugarita, si apartin acestei lumi pacatoase, iar prima pacatoasa sint eu.
Din pacate...

Ca nu suntem calugarite, nu e o scuza, Nina. Altfel tot ce ai postat tu mai inainte, atat de clar si precis exprimat, nu ar mai aavea nici un sens. Poate nu a venit inca timpul pentru tine, find relativ tanara; asta e altceva. Nimic nu e inca pierdut.

Da, cam asta voiam s aspun eu aici.:6:

Cel mai frumos compliment : Tinereţea !

Da, tineretea nu tine de varsta...din fericire!

Ei, dragii mei Cristi si Anca, eu nu mai sint tinerica cam de multisor, insa sint pacatoasa, cam asta era mesajul.
Complimentele de tinerete nu mai sint pentru mine.
Odata, de mult ma maguleau, insa acuma, sint la varsta la care le-am depasit.
Problema e ca nu am depasit inca, altele.

Nina, mi-am permis sa spun ca esti inca tanara din mai multe motive:
1. esti mai tanara ca mine;
2. Asistenta mea de 70 ani mi-a spus si mie ca sunt tanara, eu avand 54. deci totul e relativ.
3. Trebuie s-o citez pe bunica prietenei mele, care l-a atentionat pe sotul ei astfel:
"Cum poate un batran de 70 ani sa se uite la o tanara de 50?!?!
Mai zii ceva daca ai replica!

:25:De unde sa mai iau o replica?
Am buzunarele goale la ora asta, deci nimic...replica...:24:

Căpetenia îngerilor - Lucifer care s-a răsculat în cer şi apoi a fost doborît, şi-a continuat lucrarea de distrugere pe pămînt ca duşman declarat al lui DumnezeuŢinta lui era de a-i despărţi pe oamenii creaţi de Dumnezeu, din comuniunea în care trăiau ei şi Dumnezeu şi de a-i arunca în nenorocire şi în moarte. Conform Ezechiel 28, 12-17, El era deja în grădina Eden, înaintea căderii în păcat a omului. În textul amintit, Dumnezeu S-a adresat, prin prooroc, direct Satanei, care era în funcţia de împărat al Tirului. Sfînta Scriptură ne dovedeşte că Satana poate să pună stăpînire pe oameni şi pe animale. Domnul a scos draci şi demoni din mulţi oameni (Mat. 4, 24). În Marcu 5, 9 aflăm despre cel rău că a vorbit personal din omul demonizat: „ Apoi Isus l-a întrebat: ‘Cum te cheamă?’ El a răspuns: ‘Legiune mă cheamă, pentru că sîntem mulţi.’ ” Acest om nu era dominat numai de Satana, ci şi de alte duhuri rele.

În grădina Eden existau mulţi pomi, printre care pomul vieţii şi pomul cunoştinţei, dar la căderea în păcat, a fost într-adevăr, ceva mai mult decît mîncatul unui fruct natural. Dealtfel, în Gen. 3 nu scrie nimic de mîncatul unui măr, ci numai de satisfacţia folosirii unui fruct din pomul cunoştinţei. În Gen. 3, 7 putem citi: „ Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.” Ceva groaznic se întîmplase, după care ei şi-au acoperit ruşinea goliciunii lor. Ei nu şi-au legat ochii şi nici nu şi-au acoperit gura, ei şi-au acoperit însă partea de jos a trupului cu şorţuri confecţionate de ei.

În relatarea din grădina Eden este vorba despre „ plăcerea ochilor” , despre „ amăgire” etc. Orice bărbat şi orice femeie ştie în ce constă ispitirea gîndului, a ochilor şi plăcerea trupului. Chiar şi expresia „ şarpele m-a amăgit ” trebuie observată. Soţia lui Potifar, mareşalul curţii lui faron, a văzut că Iosif era frumos la chip şi la trup, „ După cîtăva vreme, s-a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: ‘Culcă-te cu mine.’ ” Mai tîrziu ea a zis ca să-l defăimeze: „ Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine...” (Gen. 39, 7+14). Dacă o fată sau un băiat au fost amăgiţi, atunci nu a fost vorba despre „ mîncatul unei îngheţate” sau despre „ băutul laptelui” .