Cum fac milostenie?
 

Vreau sa va spun ca la un moment dat in biserica in care merg mai des, preotul ne indemna la un moment dat "sa nu dam bani la puradei" exact acestea sunt cuvintele lui si se referea la copiii de tigan ai strazii -cred ca la cei care sunt trimisi la cersit si sunt batuti de sefii lor daca nu aduc bani intr-o zi.
Din momentul acela , treptata a pornit asa in mine o ...inversunare chiar, deci ma suparau efectiv in momentul in care se apropiau de mine sa-mi ceara un leu. Spunea printre altele sa dam de mancare la batrani sau alti nevoiasi .

Credeti ca este gresit sa dam bani la acei cersetori, ce parere aveti?

Si inca o intrebare as avea - se numeste milostenie daca dau haine, incaltaminte sau mancare si alte obiecte care eu nu mai am trebuinta de ele adica ce a ramas de noi ?

Clementia, le poti da de mancare daca ai posibilitatea. Poate ca acei "puradei" vor purta in ei toata ziua, doar hrana oferita de tine. Si e minunat acest lucru. Cu banii nu stim ce vor face, insa, stim care este destinatia mancarii. Cred ca e mai bine ca atunci cand iesi din biserica, ei sa alerge la tine, sa vada in tine omul care le da hrana, decat, sa iesi din biserica si sa nu te abordeze, sa fii un strain. Dar cand oferim hrana, sa fim atenti sa nu dam resturile de la masa noastra.

Multumesc pentru raspuns si daca esti mai priceput (cunoscator) , insist pe ideea asta. Vin la usa mea adesea unii ..iar daca mi-a ramas in casa mancare mai multa, dar e mai veche ( nu alterata) aceea e considerata a fii rest ?
la fel si imbracamintea sau incaltamintea sau alte obiecte care noua nu ne mai sunt de trebuinta dar sunt in stare buna -am facut milostenie sau am dat doar din grija sa nu arunc ?

Va rog lamuriti-ma ! ca sa nu mai insist cu exemplele ..pentru a nu sti dreapta ce face stanga..

..... ps
 

Si daca sunt pe strada intr-un loc in care nu am posibilitatea sa -i cumpar ceva de mancare, nu am fost pregatita cu un corn sau altceva de mancare, le dau sau nu le dau bani ???

Clementina, nu-i nimic daca daruiesti si mancare gatita ieri. Cand iti dai seama ca ea inceteaza de a mai fi daruita? Atunci cand decizi sa nu mai mananci din ea pentru ca este prea veche. E bine sa vedem in cei ce ne bat la usa, oameni si nu animale.

Faci milostenie cu sufletul si atunci o sa simti catre cine sa daruiesti si catre cine nu.
Din punctul meu de vedere,a da copiilor sau adultilor pusi de mafia care sustine cersetoria,este echivalent cu a fi complice la robia lor in acest sistem.
Costel,oameni sau animale in nevoie,toti trebuie ajutati,deci,comparatia ta nu a fost tocmai fericita.
Sunt fiinte care au nevoie de ajutor real material-hrana,bani,haine,insa toate au nevoie si de ajutorul sufletesc!
Incercati sa stati si de vorba cu acei oameni,intrebati-i cum au ajuns in acea situatie,spuneti-le si o vorba buna.
Deasemenea,priviti in ochi,mangaiati si un animalutz caruia i-ati dat o coaja de paine.
Conteaza extraordinar de mult pentru fiinta in cauza!

AJuta pe cei nevoiasi, sunt familii cu multi copii carora nu la ajung banii pt subzistenta, ofera-le o paine, o haina, etc le va fi de folos, sunt batrani care n-au niciun sprijin, o portocala ii face fericiti,
referitor la "puradei," ei saracii au nevoie de un ajutor asistat din partea statului sau a unor ONGuri pt ca situatia le e complicata, trebuie integrati, scolarizati etc, lor daca le oferi bani nu le faci un serviciu pt ca atunci parintii lor vor continua sa-i trimita la cersit, ei vor continua sa nu munceasca si sa-si ia alcool si tigari pe banii strans de copii la cersit, nush, ajuta-i cu mancare cu o haina, cu un sapun, situatia lor e cam complicata,
O alta forma de milostenie se poate face prin a da bani ,produse sau imbracaminte unor organizatii serioase care se ocupa de cei aflati in nevoie, daca exista cantina sociala in orasul tau, du acolo un litru de ulei, sau o punga de orez si va fi o milostenie cu rod, care va mangaia si ajuta pe cineva, oricum Dumnezeu nu trece cu vederea niciun pahar cu apa rece dat din toata inima

Va multumesc.

In parohia mea o crestina a propus parintelui sa ii dea o lista cu cei batrani si mai in nevoie.. Astfel o mana de tineri ( mai exact 3 crestine) prin rotatie au grija zilnic de ei. Le fac piata, ii scot pe cei in carut in parc ( acum mai putin e iarna) le platesc facturile, le fac curat in casa si mancare daca nu are cine sa ajute. Ii insoteste la vizita medicala lunara, etc. Deci se poate fratilor! Sa nu ne rezumam la a da un banut sau o bucata de paine, sa jerfim ceva din inima noastra.:9:
Bucurii...

Am uitat, parastasele de 40 de zile programate in parohie se duc la un centru de copii ( din Focsani) cu handicap. Parintele a vorbit cu directoarea si toata mancarea merge acolo. Cred ca, trebuie doar sa vrem sa ajutam..ocazii gasim..cu siguranta.:9:

Cum anume faceti asta? Deci masa (la restaurant sau cantina) sau painita care obisnuim sa o dam cunoscutilor o duceti la acel centru de copii ? Iar cei care au participat la parastas nu primesc nimic ?

La fiecare inceput de an parintele lanseaza invitatia enoriasilor de a se inscrie la randuiala celor 40 de parastase.Pentru a se mentine o anumita ordine se programeaza pe date. Spre exemplu sunt 60 de familii inscrise. Prin rotatie cate 5 sau 7 familii fac sambata pomana. Concret! Aduc mancarea la biserica , parintele o sfinteste apoi oamenii o duc la spital cu masina. Directoarea este anuntata cu o zi inainte astfel: Maine noi putem oferi masa la atatea persoane, restul adaugati dumneavoastra. Cam asta e tot.
Doamne ajuta!

Un parinte imi spunea odata sa nu ofer bani puradeilor deoarece le intretin un viciu.Prima data l-am judecat, dar apoi mi-am dat seama ca are dreptate. Multi fumeaza, se drogheaza...dar mancare, haine, le putem oferii cu inima deschisa. Si bani putem da celor care sunt nevoiasi si care stim ca isi platesc o fact. la lumina, care stim ca au nevoie de medicamente...etc. In orasul meu este un cersetor caruia ii mai dau bani deoarece are un handicap si nu poate muncii, toata lumea cunoscandu-l ca nu bea si fumeaza.De fiecare data cind ii dadeam ceva imi multumea si imi spunea sa imi traiasca sotul si copilul. Intr-o zi, i-am dat bani si m-am gandit la mama mea care nu o vazusem de mult (peste 1 an) si in sinea mea ma gandeam ca asa cum eu sunt un binefacator pt. cineva(nu vreau a ma lauda) asa si ea are binefacatorii ei. Ce m-a marcat a fost ca acel cersetor mi-a raspuns cu "sa va traiasca mama doamna". De atunci i-am mai dat dar tot pt sot si copil se roaga. Am povestit asta pt. toti acei care spun ca nu dau la tigani, cersetori, etc. ca nu e primit, ca nu muncesc si multe altele.

waw ! .........

multumesc ptr raspuns
 

Mancare gatita?

insist !!!!!!!!!!!!!
 

Duminica trecuta , din nou a amintit preotul in biserica ideea de a nu da bani la copiii de tigan si a argumentat asa: daca le dati bani aceia se invata sa castige banul nemuncind , aceia vor ajunge hoti sau criminali cand vor fii mari.Dati de mancare si imbracati sarmanii.

De unde sa stim noi care sunt acei tiganusi care fac afacere (din cersit) sau care cersesc de foamne ce le e !!!!!!!

Sa ma ierte Dumnezeu ca judec, dar cam 99% la suta fac "afacere"din cersit ( din neam in neam la tigancusi ) . Nu sunt ei vinovati, ci ei se nasc in cu "meseria"in mana , data de a lor parinti. Mult mai de folos e o hainuta, o paine, un pachetel, un dulce , etc. Sa ne rugam si pentru ei , caci si ei, tot ai nostri sunt, chiar de nu-i iubim cum ar trebui, macar sa-i acceptam , sa-i toleram atat cat putem, cu sinceritate si fara fatarnicie.

Iata aci ce zice Sfantul Grigorie Teologul despre milostenie:
http://www.crestinortodox.ro/Fa_te_D...acie-160-24742

Eu sincer sa fiu nu vad ca ar zice Sfantul Grigorie acolo ceva sa nu dai milostenie la cei de alta rasa.

Groaznic de urat cuvantul rasa, alta rasa ! Poate alt neam . Rasa spunem la caini si alte cele. . , !

Da, acum am citit si articolul de pe crestinortodox.rn, al Sf.Grigorie Teologul , si se confirma ca si el foloseste termenul "alt neam". Asa este logic si corect !

Milostenia este principala componenta care sta la baza poruncii de a-ti iubi aproapele. "Porunca noua dau voua : sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul " ( Ioan 13 -34 ) . Poti oare sa zici ca-ti iubesti aproapele, daca nu esti milostiv ? Tigani, romani, unguri si orice neam ar fi , de poti si vrei cu adevarat il ajuti la nevoie. Pana la urma cand faci milostenie, selectia nu-si are rostul . Discriminarea , nu-i iubire ci contrariul ei !
"Nimanui cu nimic sa nu fiti datori, decat cu iubirea unul fata de altul ; ca cel care iubeste pe aproapele, a implinit legea. Pentru ca poruncile , sa nu savarşesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa nu poftesti si orice alta porunca ar mai fi se cuprind : Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti " ( Romani 13, 8-9 ) .

preotul avea dreptate sa spuna sa nu dam bani la copii pt ca noi ii incurajam sa cerseasca in loc sa mearga la scoala si sa invete ;se obisnuiesc asa ...si cind cresc mari vor fi niste paraziti.Daca le spn ca ei ,copii nu au voie si nu e frumos sa cerseasca ,inteleg imediat si nu mai cer.In fond au parinti si tre sa ne gindim ca unii din pacate dintre parinti ii incurajeaza la cersit ,si poate cea ei nici nu vor!Deci sa nu tinem isonulunor astfel de parinti denaturati!!

Cum se zice, ca nici o mana intinsa sa nu o trecem cu vederea, obisnuiesc sa dau acestor copii, care cer, ceva de mancare.

Aici trebuie mare atentie cu mancarea: unii copii sint alergici si ai dat de o mare problema atunci.
Mai bine fructe, daca ai.:53:

Alergiile le vedem inspecial la copiii rasfatati. Cei de pe strada poate nu au primit mancare de multa vreme. Daca le-ar trebui fructe, s-ar posta langa un aprozar, ori ei stau si langa tonetele de patiserie. Spune si asta ceva.

Ce atatea comentarii si interpretari?!?

Dumnezeu ne-a dat o porunca foarte clara - Domnul nostru Iisus Hristos spune clar: "Oricui îţi cere, dă-i" (Luca 6:30) si "Celui care cere de la tine, dă-i" (Matei 5:42)

Tot El spune: "Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Luca 6:36)

"Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi." (Matei 5:45)

Nu spune sa faci vreo deosebire intre neamuri si nici intre cei pe care ii consideri pacatosi (betivi, drogati, etc) si cei pe care ii consideri ne-pacatosi (de parca ar exista vreun om care sa nu fie pacatos!...), ci din contra, daca vrem sa fim fii Lui Dumnezeu, trebuie sa incercam sa ne asemuim cu El, care face sa rasara soarele (adica face bine si se milostiveste) si peste cei buni si peste cei rai si peste cei drepti si peste cei nedrepti.

Saracul milostiu ( o povestioara cu tâlc )
 

Intr-o manastire, traia un alt călugar batran. Desi era foarte sarac, el avea totusi harul milosteniei. Intr-o , a venit la el un sarac, cerandu-i pomana. Batranul nu avea decat o paine, pe care a dat-o saracului. Saracul insa a zis :
-Nu vreau pain, ci o camasa ! Batranul voind sa-l ajute, l-a luat de mana si l-a dus in chilie. Cand saracul a vazut ca nu gaseste nimic decat camasa ce o purta calugarul, s-a minunat de sufletul plin de virtute al batranului si si-a dezlegat traista de la gat si a desertat in mijlocul chiliei tot ce avea zicand : - Ia acestea, parinte ! Voi mai gasi eu in alta parte cele ce-mi trebuie.

Daca o aplicam si mirenilor, nu vom ucide milostenia?
Nu toti cei care cer milostenie, au acasa mai mult decat cel caruia ii cer; sunt rare exceptii.

Esto povestioara din Pateric- editia Polirom 2005 si fiecare trage concluzia ce crede si care se impune . Poate fi o ucidere a milosteniei asa cum tu crezi, poate fi un exemplu de daruire ce se impune ori si cui, poate fi interpretata in fel si chip. Important sa dam , cum ai spus si tu, ceva d'ale gurii celor in nevoi, inclusiv micutilor rromi. Doamne ajuta !

M-a impresioanat Pr.Arsenie Papacioc (intr-o filmare) cand vorbea de milostenie.... si povestea o intamplare cu sine... cum ca mergea pe drum si il opreste un om mai invarsta fara un picior si rezemat in 2 carje... cerandu-i "Draga perinte da-mi si mie un ban ca nu am nimic!" parintele se opreste si ii spune: "Dragul meu, sa stii ca nu am nimic la mine, nici un banut dintre cei mai mici, dar uite! iti dau o MANA CALDA!!! (ii intinde mana si i-o cuprinde cu dragoste de parinte) siguri de cand traiesti tu nu ti-a dat nimeni o mana calda, nu ti-a zambit nimeni vreodata!" si batranul a inceput a plange si i-a spus: "Asa e perinte, ca nimenea nu mi-a dat o MANA CALDA!"

Oamenii nu au nevoie in SPECIAL nevoie de bani sau mancare, au nevoie si MILOSTENIA DRAGOSTEI... asa ii putem castiga, le putem castiga increderea tuturor "saracilor" strazii ca EXISTA MILA SI GRIJA LUI DUMNEZEU fata de EI!!!

Eu am patit un caz: Ieseam intr-o seara de la Catedrala (de aci din SB) si ma intampina o doamna care spunea ea este de 2 zile iesita din spital unde a fost operata la sanul stang... si nu are cum sa ajunga acasa... nu are bani... nimeni nu-i da... preotii o resping... lumea la fel... plangea in hohote... asa de mila mi-a fost... eu NU aveam nimic la mine decat cheile telefonul si o metanie... atat! No, ce sa ii dau??? zicea ca nu mai merita sa traiasca si ca mai bine merge si se arunca in fata trenului... ca daca si preotii o resping, UNDE ESTE DUMNEZEU? ca s-a tot rugat si ca Dumnezeu nu i-a auzit rugaciunea... eu, o ascultam, am inceput sa o incurajez, sa ii vorbesc cald, dar fara rezultat... atunci am zarit pe un coleg al meu si m-am dus si i-am cerut 10 lei sa ma imprumute si i-am dat... acum s-a bucurat femeia si mi-a multumit din toata inima! La cativa metri de unde eram cu acea doamna, era o colega a mea pe care nu o vazusem de mult timp, ea treminase inca de anul trecut cu numai 3 ani de studiu, dar eu mai fac unul in plus, ca sunt la sectia Pastorala) si m-am dus sa mai vorbesc cu ea. In timp ce vorbeam cu ea, ce credeti ca se intampla? vine doamna aceea bucuroasa foc si spune ca acum a oprit un domn in parcare si i-a cerut si lui si ca acela i-a dat o bancnota de 100 de lei... Nu mai putea de bucurie, plangea ca un copil, si eu i-am spus: Ce v-am spus ca Dumnezeu implineste rugaciunea omului atunci cand are el nevoie? era extrem de fericita si nu inceta din lacrimi... si apoi i-am povestit si colegei mele cele intamplate mai devreme!

Sa nu ne raportam cu SUPERIORITATE fata de cei saraci, fie ei si tigani sau rromi sau indieni sau saraci lipiti pamantului sau plini de necuratii pe ei.. e adevarat iti pot transmite multe boli... dar DRAGOSTEA de aproapele si MILA fata de el, sunt SCUTUL TAU atat in sanatatea trupeasca cat si in cea sufleteasca!!! EU m-am CONVINS de acest lucru!!! sau sa vezi o fetita de numai 3-4 ani cum plina de mizerii pe la nas sau cu bube pe la gurita si cu lacrimi in ochi cerandu-ti o "bucata de paine", cum sa nu iti fila mila de ea???? cum sa treci pe langa ea si sa nu ii dai un banut sau sa o mangai putin.....??? ti se rupe sufletul...

Sa facem MILOSTENIE cat putem de mult, asa Il face "dator" pe Dumnezeu fata de noi... cine pe sarac ajuta, pe Dumnezeu imprumuta!

Milostiv este cel ce miluieste pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie mancari, fie tarie, fie cuvant spre folos, fie rugaciune, fie putere de a mangaia pe cel ce are lipsa de ea, socotindu-se ca e datornic. Saracul poate trai fara sa-l miluiasca, dupa puterea sa, nu poate el insa sa traiasca si sa se mantuiasca. Milostenia desavarsita este aceea pe care ne-a aratat-o Hristos, care a rabdat moartea pentru noi, punandu-ne tuturor o pilda si un chip ca si noi sa murim pentru altii, nu numai pentru prieteni ci si pentru dusmani cand vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunostinta prin care e sfatul si dreapta socoteala.

Imi cer scuze iconita de la poastare este gresita,normal trebuia sa fie iconita text.

Pentru a vieţui frumos, după voia lui Dumnezeu, rugăciunea, adică vorbirea noastră cu Dumnezeu, trebuie să se completeze cu postul şi milostenia. Despre ele şi despre importanţa lor în viaţa noastră ne vorbeşte şi ne învaţă Mântuitorul Hristos, în aceeaşi Predică de pe munte. Prin post şi prin milostenie, noi putem să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu.

Prin post, înţelegem să mâncăm legume, fructe şi paste făinoase şi să renunţăm de bună voie la anumite mâncăruri „de dulce”(carne,ouă,lactate), dar mai ales la fapte şi cuvinte rele, prin care îi putem supăra, atât pe El, cât şi pe semenii noştri. Postim, în timpul săptămânii, miercuri şi vineri şi, în timpul anului, în cele patru posturi mari: al Crăciunului, al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli şi al Adormirii Maicii Domnului şi ori de câte ori Sfânta Biserică ne-o cere.

În predica de pe munte, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă însă să nu ne lăudăm cu faptul că postim: „să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie”(Matei 6, 8).

Dumnezeu ne-a mai dăruit şi milostenia, ca o poruncă a iubirii. Ea arată cât de mult îl iubim pe aproapele nostru şi, prin el, pe Însuşi Dumnezeu. Ca să facem milostenie nu ne trebuie bogăţii, ci numai bunăvoinţă faţă de cei ce au nevoie de ajutorul nostru.

Milostenia este, aşadar, fapta bună pe care o putem face, în multe feluri: să dăm de mâncare celui flămând; să dăm un pahar de apă celui însetat; să îi vizităm pe bolnavi şi pe cei bătrâni; să-l ajutăm pe cel care are nevoie de sprijin; să ne rugăm pentru cei în suferinţe şi pentru toţi semenii noştri.

Pentru toate acestea ne învaţă Mântuitorul, nu trebuie să cerem vreo răsplată sau să ne mândrim, pentru că milostenia foloseşte mai mult celor ce o fac decât celor care o primesc: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii… Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie într-ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”.(Matei 6, 2-4)

Milostenia este o virtute foarte scumpa pentru viata crestina si pentru fiecare dintre noi. Pentru ca la judecata din urma Mantuitoral nu aminteste de toate faptele bune, ci mai ales despre milostenie, care este fiica cea mai mare a iubirii crestine.

Mantuitorului ne spune ca, in ziua judecatii de apoi, la trambitele ingerilor, se vor aduna toate neamurile pamantului, de la intemeiere pana la sfarsitul lumii si va alege, prin ingerii Sai, pe cei buni dintre cei rai, si fiecare om va da seama inaintea lui Dumnezeu de toate faptele bune sau rele savarsite in viata, din copilarie pana la moarte. Caci din anii copilariei noastre si pana la batranete, cate cuvinte desarte nu spunem noi ? Toate acestea sunt scrise de ingeri si diavoli si vor fi date pe fata la judecata inaintea tribunalului dumnezeiesc.

Asa incat toate pacatele facute de noi in viata, daca nu sunt marturisite, vor fi date pe fata la judecata inaintea tronului lui Hristos, Care va judeca toata lumea.

La infricosatoarea judecata, Mantuitorul ne subliniaza in chip deosebit darul sau fapta buna a milosteniei crestine, care va avea un mare rol la mantuirea sufletelor noastre. Caci milostenia singura acopera multime de pacate. De aceea suntem datori ca in toata viata noastra sa miluim dupa putere pe aproapele nostru, atat prin milostenie materiala, cat si prin milostenie sufleteasca. Adica, sfatuire, mangaiere, carti sfinte, rugaciune pentru cei neputinciosi etc.

Sunt sase fapte bune ale milosteniei pe care le citeaza Mantuitorul in Sfanta Evanghelie, si anume :

Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui : Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii vor raspunde, zicand : Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit ? Sau insetat si Ti-am dat sa bei ? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit ? Sau gol si Te-am imbracat ? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine ? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei : Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Amin.

Parintele Arhimandrit Sofian

Milostenia 1

Porunca milosteniei nu a fost dată numai pentru cei bogaţi, ci şi pentru cei care au puţin, ba chiar şi pentru cei care abia reuşesc să-şi câştige pâinea cea de toate zilele. Pentru că nimeni nu este atât de sărac, încât să nu aibă cei doi bani ai văduvei din Evanghelie (Marcu 12, 42). Celui care dă ceva din puţinul pe care îl are, se poate să i se socotească mai mult decât celor care dau mult, din multele lor bogăţii. Valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm. De aceea, nu trebuie să ne uităm la văduvă, care a dat numai doi bani, ci la faptul că deşi nu i-a mai rămas nici un ban, nu i-a părut rău pentru jertfa ei. În felul acesta, ea şi-a dat toată averea.

Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de bunăvoinţă. Atunci când avem bunăvoinţă, nu contează că suntem săraci. Iar când ne lipseşte bunăvoinţa, nu ne ajută cu nimic faptul că suntem bogaţi. Bogaţii nemilostivi vor primi o pedeapsă mai mare decât săracii nemilostivi, pentru că au bani mulţi şi cu toate acestea, nu îşi înmoaie inima. „Dar ei fac milostenii”, îmi spui tu. Să ştii că dacă mărimea milosteniei lor nu este după mărimea averii pe care o au, nu vor scăpa de iad. Cu cât sunt mai bogaţi, cu atât sunt mai datori să-i ajute pe cei săraci, fără să se teamă că averea lor se va împuţina.

Şi cu adevărat, să ştiţi că atunci când facem milostenie, averea noastră nu se împuţinează, ci sporeşte. Cheltuim, dar avem mai mulţi bani. Dând milostenie, facem cea mai bună investiţie. Spre exemplu, eşti comerciant şi vrei să-ţi vinzi marfa ca să câştigi bani? Să ştii că nu este exclus ca marfa ta să se piardă şi atunci, nu numai că nu vei câştiga, dar vei avea multă pagubă. Sau poate eşti agricultor şi nădăjduieşti la o recoltă bogată? Dar planurile tale pot fi date peste cap de grindină sau de secetă. Toate cele lumeşti sunt în orice clipă în primejdie de a se pierde. Numai cele pe care le oferim Domnului nu sunt în primejdie nici de a fi furate, nici de a fi distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit (1 Cor. 2, 9). Dacă omul care primeşte ceva de la noi ne răsplăteşte binefacerea, cu atât mai mult va face lucrul acesta Hristos, Care ne răsplăteşte chiar şi atunci când nu Îi dăm nimic.

Câtă înţelepciune este cuprinsă în cuvintele lui Solomon: Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului (Sol. 19, 17)! Iată ce împrumut nemaivăzut! Dăm cuiva şi primim înapoi de la altcineva. Mă vei întreba de ce nu a spus Solomon că cel care dă milostenie săracului dă lui Dumnezeu, ci că Îl împrumută pe Dumnezeu? Ca să nu crezi că ceea ce primeşti de la Domnul e un lucru lipsit de o mare importanţă. Dumnezeu ştie că suntem lacomi şi vrem să dobândim din ce în ce mai multe bunuri. Cel care are bani nu vrea în nici un chip să împrumute săracului fără să primească o asigurare că banii îi vor fi daţi înapoi. Aşadar, acestuia nu îi pasă de semenul său, ci urmăreşte numai câştigul. Săracul nu poate să pună chezăşie pământ sau altceva, pentru că nu are; nu poate găsi pe nimeni care să se pună zălog pentru el, deoarece nimeni nu are încredere în el. Aşadar, văzând Dumnezeu pe de o parte că săracul este în primejdie din pricina sărăciei sale, şi pe de altă parte că bogatul este în primejdie din pricina lipsei sale de
omenie, S-a pus El însuşi chezăşie pentru sărac dinaintea bogatului. De aceea spune Sfânta Scriptură: Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

Milostenia 2

De asemenea, ca să dăm cu împrumut, căutăm un om de la care putem lua dobândă mare. În schimb, lui Dumnezeu, Care ne întoarce însutit ce I-am dat, nu Îi împrumutăm din ce avem, ci împrumutăm celor care nu ne dau nimic înapoi, adică patimilor noastre, care sunt lăcomia pântecelui, slava deşartă, lăcomia, iubirea de plăceri şi multe altele. Şi spune-mi: ce anume ne dă lăcomia pântecelui înapoi? Ne dă numai grăsime şi greutate în mişcare. Ce ne dă înapoi slava deşartă? Invidie şi îndreptare împotriva celuilalt. Ce ne dă înapoi iubirea de argint? Griji şi necazuri. Ce ne dă înapoi iubirea de plăceri? Iad şi suferinţă. Iată cine sunt cei care se folosesc de bogăţiile noastre! Iar dobânda ce o primim în schimb sunt nenorocirile din această viaţă şi iadul din cea de dincolo.

Atunci, de ce nu dai cu împrumut Domnului, Care îţi întoarce sigur datoria, adăugând multă dobândă? Poate pentru că trebuie să aştepţi mult până să primeşti înapoi ce ai dat. Dar să ştii că Domnul nu ne dă bunătăţi numai în cer, ci şi pe pământ. Amintiţi-vă ce spune El Însuşi: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea (adică bunătăţile pământeşti) se vor adăuga vouă (Mat. 6, 33). De altfel, cu cât trece mai mult timp de la momentul în care am dat, până când primim înapoi, cu atât mai mare este dobânda noastră. Iată de ce oamenii care împrumută bani, îi preferă pe cei care vor ţine banii o perioadă mai lungă de timp, ca să primească dobândă mai mare. Aşadar, atunci când este vorba de oameni, nu numai că nu dorim să ni se dea înapoi repede banii pe care i-am dat cu împrumut, dar suntem mulţumiţi dacă aceia întârzie. De ce, dar, atunci când este vorba de Dumnezeu, suntem atât de mici la suflet?

Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului. „Şi când va veni vremea aceea în care Domnul îmi va da înapoi milostenia pe care o dau săracului şi prin care Îl împrumut pe Dumnezeu?”, întrebi tu, plin de nerăbdare. Nimeni nu ştie când. Poate chiar şi mâine. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mat. 25, 31-34). Şi de ce vor moşteni aceştia împărăţia cerurilor? La aceasta, Domnul va răspunde: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?” Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, (săracilor) Mie Mi-aţi făcut” (Mat. 25, 35-40). Şi ca să te încredinţezi că oricâte virtuţi am avea, dacă nu facem milostenie, vom fi trimişi la iad, ascultă ce spune Evanghelia: Atunci va zice şi celor de-a stânga: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat”. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?” El însă le va răspunde, zicând: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Mat. 25, 41-45).

Aşadar, fără să facem milostenie, nu ne putem mântui. Lucrul acesta este vădit şi de pilda celor zece fecioare, în care Domnul aseamănă Împărăţia cerurilor cu o nuntă, iar pe oameni îi aseamănă cu zece fete, toate fecioare, care luând candelele lor, au ieşit să-l întâmpine pe mire. Cinci dintre ele erau înţelepte, de aceea au luat şi ulei în candele. Dimpotrivă, celelalte cinci erau fără minte şi nu au luat ulei în candele. Pentru că mirele întârzia să vină, li s-a făcut somn şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o voce: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci, cele zece fete s-au trezit. Dar cele cinci fără minte au văzut că focul din candelele lor se stinsese, pentru că nu mai aveau ulei. Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre, le-au zis ele fetelor celor înţelepte. Dar ele au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Dar când erau plecate să cumpere ulei, mirele a venit. Cele cinci fecioare înţelepte au intrat împreună cu mirele să sărbătorească, iar uşa s-a închis. Când s-au întors peste puţină vreme şi celelalte fete şi au strigat: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă, mirele le-a răspuns dinăuntru: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi (Mat. 25, 1-12). Mirele din această pildă nu este nimeni altcineva decât Hristos, Care va veni cândva să judece viii şi morţii. Atunci, la nuntă, adică în Împărăţia cerească, vor intra numai cei care, asemenea celor cinci fete înţelepte, vor avea candelele credinţei aprinse cu uleiul milosteniei. Cei care nu au făcut milostenie vor rămâne afară din rai, chiar de ar fi împodobiţi cu marea virtute a fecioriei.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Milosteania 3

De ce în acest caz, Domnul nu vorbeşte şi despre alte modalităţi de mântuire, în afară de milostenie? Pentru că El nu osândeşte păcatul, ci inima împietrită; nu-i osândeşte pe cei păcătoşi, ci pe cei care nu se pocăiesc pentru păcatele lor. Îi va osândi pe cei cu inima împietrită, pentru că au un mijloc atât de bun pentru mântuire – vorbesc despre milostenie, prin care se iartă multe păcate –, iar ei nu se folosesc de el.

Banii nu îi câştigi ca să-i cheltuieşti pe plăceri, ci ca să-i ajuţi pe ceilalţi. Sau poate crezi că ceea ce ai este al tău? Nu. Chiar dacă ai câştigat totul prin muncă cinstită sau chiar dacă ai primit banii moştenire de la tatăl tău, averea ta este a lui Dumnezeu, Care ţi-a încredinţat-o ca să o foloseşti potrivit legilor sfinte. Adică să ţii pentru tine doar ce ai nevoie şi restul să dai săracilor.

De aceea, nu trece nepăsător pe lângă oamenii săraci, nu îi ocoli şi să nu-ţi fie ruşine să-i ajuţi. Lui Hristos nu Îi este ruşine să primească milostenia ta, pe care o faci prin oamenii săraci, iar ţie îţi este ruşine să-ţi întinzi mâna şi să dai câţiva bănuţi. Nu este aceasta o ruşine şi mai mare? Dacă şi pentru un pahar de apă rece pe care îl dai, Dumnezeu te va răsplăti (Mat. 10, 42), gândeşte-te ce răsplată vei primi dacă vei fi generos cu săracii.

Ştiu că ai mai auzit de multe ori aceste cuvinte şi alte asemenea. Dar de câte ori le-ai pus în lucrare? De câte ori ai făcut binele? Între atâtea vânzări, cumpărări şi schimburi pe care le-ai făcut, de câte ori ţi-ai cumpărat mântuirea prin milostenie? Nu este o nebunie ca atunci când cumperi un ogor, să îl vrei pe cel mai roditor, iar atunci când trebuie să cumperi cerul, adică să dobândeşti un ogor al tău în ţara veşnică a lui Dumnezeu, tu să alegi pământul, care într-o zi nu va mai exista? Spune-mi, dacă ai şti că oraşul nostru peste un an va fi distrus, dar nu şi alt oraş, unde ţi-ai zidi casa: în acest oraş sau în altul? În altul, fără îndoială. Ei, atunci nu zidi în această lume palate, care peste o vreme vor cădea şi se vor face una cu pământul. Dar ce tot spun? Înainte ca acestea să fie distruse, tu însuţi vei muri şi vei merge la iad. De aceea, zideşte palate în ceruri, unde nu ai nevoie de zidari şi de muncitori. Acolo, palatele sunt ridicate de săracii pe care îi ajuţi pe pământ. Acestea nu numai
că nu se dărâmă niciodată, dar atrag asupra ta bunăvoinţa lui Dumnezeu, te curăţă de păcate şi se poate uneori să te izbăvească chiar de la moarte. Să nu te mire cuvintele mele. Cu toţii suntem fără putere dinaintea morţii. Dar dacă suntem milostivi, putem chiar să o biruim. Aflăm lucrul acesta din povestea vieţii Tavitei.

Tavita era o femeie creştină, care trăia în Iope, în vremea apostolilor. Aşa cum ne spune Sfânta Scriptură, ea făcea mult bine semenilor săi şi nenumărate milostenii. Însă odată, s-a îmbolnăvit şi a murit. S-a întâmplat atunci ca în Lida, care era aproape de Iope, să se afle Sfântul Apostol Petru. Doi bărbaţi s-au dus până la el ca să-i spună de moartea milostivei femei. Atunci, Petru i-a urmat deîndată. Cum a ajuns în Iope şi a urcat în odaia de sus, unde se afla Tavita, a fost înconjurat de femeile văduve, care plângeau şi îi arătau lui Petru hainele de pe ele, pe care le făcuse Tavita cât timp era în viaţă. Atunci Petru, după ce s-a rugat, s-a întors spre trupul Tavitei şi a spus: Tavita scoală-te! Chiar în acel moment, moarta a deschis ochii şi a şezut. Petru i-a dat mâna şi a ridicat-o. După aceea, i-a chemat pe creştini şi pe văduve şi le-a arătat-o pe Tavita vie (Fapte 9, 3641). Iată cât de mare a fost răsplata pe care a primit-o Tavita pentru binele pe care l-a făcut femeilor văduve. Spu- ne-mi: se poate compara milostenia sa, oricât de mare ar fi fost, cu răsplata pe care a primit-o? Nu, dar, aşa cum am mai spus, milostenia nu se măsoară după cât de mult dăm, ci după gândul şi intenţia cu care dăm.

De aceea, să facem fapte bune, care şi pe noi ne mântuiesc, şi celorlalţi le sunt de folos. Iar una din cele mai importante fapte bune este milostenia, care ajută, întăreşte şi dă viaţă rugăciunii, postului şi oricărei altei virtuţi. La ce îţi foloseşte postul dacă eşti un om fără milă? La ce-ţi foloseşte rugăciunea, dacă nu iubeşti? La ce îţi foloseşte să ai trupul curat, dacă inima ta este de piatră? De aceea, nevoinţele noastre sunt primite de Dumnezeu atunci când sunt însoţite de milostenie.

Unii spun: „Nu pot să fac milostenie. Am mulţi copii şi vreau să le las lor averea”. Dacă-i aşa, atunci vrei să-ţi laşi copiii săraci. Pentru că dacă dai tot ce ai copiilor tăi, este sigur că nu vor folosi cum trebuie sau vor împrăştia ce au primit. Pe când dacă Îl faci şi pe Domnul moştenitorul tău, atunci le laşi copiilor comoară nestricată. Vrei, aşadar, ca fiii tăi să fie bogaţi? Atunci lasă-le ca moştenire bunăvoinţa lui Dumnezeu. Căci El, dacă te vede că eşti milostiv faţă de semenul tău, va deschide pentru copiii pe care îi laşi în urmă comorile Sale nesfârşite. Vrei să te iubească Dumnezeu? Atunci fă-L datornicul tău, împrumutându-I cele ce dai săracilor. Nu încredinţa oamenilor păzirea şi înmulţirea banilor tăi. Hristos este gata nu numai să îi primească şi să îi păstreze, dar şi să-i înmulţească şi să ţi-i întoarcă înapoi cu dobândă multă. Din mâinile Sale nimeni nu poate fura, pe când dacă sunt în mâinile oamenilor, pot oricând să se piardă. Aşadar, dă-I Lui banii, ca să ţi-i înapoieze atunci când nu vor mai exista bogaţi şi săraci, puternici şi slabi, cămătari şi datornici. Dă banii lui Hristos, pentru că sunt ai Lui, nu ai tăi. Dă banii lui Hristos, căci mai fericit este a da decât a lua (Fapte 20, 35). „Am dat”, poate că vei spune tu. Dar să nu încetezi nicicând să dai chiar şi puţin celor care nu au deloc. Chiar dacă ai da foarte mulţi bani, nu înceta să faci milostenie, atâta timp cât vor exista oameni săraci.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

Milosteania 4

Ştii când milostenia este adevărată şi plăcută lui Dumnezeu? Când o faci cu blândeţe, nu cu asprime; când o faci cu inimă deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îţi pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună (2 Cor. 9, 7). Şi de ce ţi-ar părea rău să ajuţi un om nenorocit? Pentru că se împuţinează banii tăi? Dacă gândeşti astfel, atunci nu mai fă milostenie deloc! Dacă nu crezi că banii pe care îi dai se înmulţesc în cer, aşa cum am spus mai înainte, nu mai fă niciodată milostenie. Ceri, poate, răsplată în această viaţă? Dacă astfel ar sta lucrurile, milostenia ar fi un comerţ, nu o dovadă de dragoste şi de milă. Desigur, adesea, Dumnezeu îi răsplăteşte pe pământ pe cei care fac milostenii. Dar tu să nu ceri astfel de răsplată, pentru că împuţinezi comoara ta cerească.

În Faptele Apostolilor ni se povesteşte un fapt grăitor legat de milostenia creştină. Într-o zi, la ora trei după-amiază, Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan au urcat împreună la templu ca să se roage. La poarta templului şedea un şchiop din naştere, care cerşea. Cum s-au apropiat Apostolii, omul acela i-a rugat să-l miluiască. Atunci, Petru i-a spus: Priveşte la noi. Bietul olog îi privea cu atenţie. După felul cum arătau cei doi, se vedea limpede că erau săraci. Şi atunci, ce au făcut ei? Credeţi că l-au lăsat pe omul acela nemiluit? Nu. I-au dat ceva fără asemănare mai de preţ decât banii, căci Petru i-a spus: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă! Şi luându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Atunci, ologul a stat în picioare şi a început să meargă (Fapte 3, 1-8).

Vezi, aşadar, că cel care este sărac de bani, poate oferi alte daruri. Şi noi, dacă nu avem bani, să dăm săracilor dragoste, mângâiere, rugăciune şi ce se mai află în inima noastră milostivă. Pentru că şi aceasta tot milostenie se cheamă.

Vezi câtă bunătate aveau Apostolii în inima lor? I-au spus celui olog: Priveşte la noi, nu l-au înjurat, nu au râs de el şi nu l-au împins, aşa cum faci tu de multe ori cu săracii care se apropie de tine, judecându-i că sunt leneşi şi vicleni. Şi chiar dacă ar fi leneşi şi vicleni, aşa te învaţă Evanghelia să faci? Nu, ci îţi cere să-l ajuţi pe cel sărac, să-l mângâi pe cel îndurerat, să ai grijă de bolnav, să-l cercetezi pe cel întemniţat, să îl ridici pe cel căzut. Şi nu cerceta faptele sau viaţa celui care îţi cere milostenie. Chiar ucigaş de ar fi sau hoţ sau înşelător, nu uita că mai presus de orice este om, făcut de Dumnezeu după chipul Său. Nu ţi se pare că măcar pentru aceasta merită nişte bani şi o bucată de pâine? Ce fel de om eşti tu să cercetezi întreaga sa viaţa pentru un bănuţ pe care vrei să i-l dai? Domnul arată faţă de el îndelungă-răb-dare şi înţelegere. Tu de ce nu te porţi cu el cu dragoste frăţească, aşa după cum eşti dator să faci? Viaţa şi faptele sale Îl privesc numai pe Dumnezeu, Care este Judecătorul tuturor. Tu, atunci când vezi un om suferind, să nu te gândeşti la nimic altceva. Să îl ajuţi degrabă în numele lui Hristos şi de dragul Său. Altfel, nici El, atunci când Îi vei cere să te izbăvească din vreo nenorocire prin care treci, nu îţi va răspunde. Iată ce spune Solomon: Cine îşi astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va striga, nu i se va răspunde (Pildele 21, 13).

De aceea, să fim milostivi cu fraţii noştri, ca să fie şi Dumnezeu milostiv cu noi. Milostenia este cea mai mare şi cea mai bineplăcută lui Dumnezeu jertfă. De aceea, şi Apostolul ne sfătuieşte: Facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu (Evrei 13, 16). Trebuie să spunem că Dumnezeu nu este mulţumit cu milostenia noastră atunci când banii pe care îi dăm provin din furt, înşelăciune, cămătărie sau orice alt fel de mijloace murdare. Domnul primeşte numai ceea ce dăm din roadele muncii noastre cinstite. Orice altă jertfă este murdară dinaintea lui Dumnezeu. Pentru că nu poţi răpi de la unul ca să dai celuilalt, nu poţi unuia să-i faci rău ca altuia să-i faci bine. Milostenie înseamnă să facem bine, nu să-i distrugem pe semenii noştri. Cel care distruge un om ca să facă bine altui om nu face milostenie, ci săvârşeşte păcatul greu al nedreptăţirii.

Cine umblă după avere are mereu nevoie de bani. Cel care nu se interesează să dobândească avere are mereu ce îi trebuie. Pentru că adevărata avere o dobândeşti nu atunci când te îmbogăţeşti, ci atunci când nu vrei să te îmbogăţeşti. Iată ce vreau să spun prin aceasta: există oameni care răpesc de la toţi, după cum există bogaţi care dăruiesc tuturor. Primii se îmbogăţesc adunând, ceilalţi se îmbogăţesc dând. Primii seamănă pe pământ, ceilalţi seamănă în cer. Şi cu cât este mai bun cerul faţă de pământ, cu atât mai bună este averea celui care strânge în cer faţă de a celui care strânge pe pământ. De aceea, Domnul ne porunceşte: Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură (Mat. 6, 19-20). Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică (Luca 12, 33). Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt… Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv… Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf… (Luca 6, 35-38).
Aşadar, pentru ca şi noi să fim miluiţi de către Domnul, să fim milostivi cu semenii noştri. Pentru ziua Judecăţii, să adunăm averi în cer, averi care vor putea să stingă focul iadului şi să ne dăruiască lumina dumnezeiască, adică viaţa şi fericirea veşnică, căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat (Tobit 12, 9).

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

Milostenia inseamna sa prefac bratele mele in bratele Domnului. Sa le am deschise pentru orice om si in orice timp.

Nu avem nevoie de averi, bogatii, nu avem nevoie de mult timp, nu avem nevoie de mari eforturi, nu avem nevoie de nu stiu ce intemnuri, ci avem nevoie doar de acea simpla si atat de indispensabila bunavointa, o bunavointa a bunului simt. Iata ce ne spune Sf.Ioan Gura de Aur : "Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de bunavointa. Atunci cand avem bunavointa, nu conteaza ca suntem saraci. Iar cand ne lipseste bunavointa , nu ne ajuta cu nimic faptul ca suntem bogati. Bogatii nemilostivi vor primi o pedeapsa mai mare decat saracii nemilostivi, pentru ca au bani multi si cu toate acestea, nu isi inmoaie inima . "