Forum Crestin Ortodox - Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

Pagina 1 din 2

Arată 40 mesaje din subiectul acesta într-o singură pagină

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Biserica Ortodoxa Romana (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=507)

- - Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5328)

razvan_m

13.01.2009 22:46:58

Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

Buna seara fratii mei dragi intru Domnul Iisus Hristos!

Ce inseamna in fapt ECUMENISMUL?
Este o unire fortata, impusa de catolici si protestanti, numai pe baze strict administrative, in primul rand Ortodoxiei, apoi si neamurilor pagane, cele care Il refuza cu incapatinare si mandrie pana la cer pe Domnul Hristos.

Dar de ce afirm cu tarie ca ECUMENISMUL este o erezie, o ratacire.

Propun sa aruncam pentru inceput o privire critica asupra catolicilor, al caror motiv principal de dezbinare fata de Biserica Ortodoxa Rasariteana, Drept-Slavitoare a lui Hristos si pentru care s-au separat de noi, ortodocsii, la anul 1054, e reprezentat de spurcata si hulitoarea de Dumnezeu invatatura Filioque, potrivit careia Dumnezeu-Duhul Sfant purcede atat de la Dumnezeu-Tatal, cat si de la Dumnezeu-Fiul, cata vreme Ortodocsii stiu, in baza hotararilor Sinodului I Ecumenic de la Niceea de la anul 325 dupa Hristos, ca aceasta purcedere a Duhului Sfant se face numai de la Tatal.

Sfantul Fotie Cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, intr-o scrisoare schimbata cu Mitropolitul de Aquileea, denunta cu asprime si bazandu-se doar pe Sfanta Scriptura si hotararile celor 7 Sinoade Ecumenice, la anii 883-884 [momentul scrierii acestei epistole] aceasta doctrina batjocoritoare a latinilor [apusenilor] la adresa Unei dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi - Dumnezeu - Duhul Sfant, care ii face eretici si hulitori de Dumnezeu - o acuza suficienta cat sa-l faca pe cineva, un bun crestin, sa frisoneze din toata fiinta lui. Iata aceasta scrisoare, unul dintre documentele esentiale ale Ortodoxiei acuzatoare ale ereziei latine Filioque, si prin aceasta, insasi a inimii doctrinei ecumeniste:

Citat:

SCRISOARE CĂTRE MITROPOLITUL DE AQUILEEA
Către Prea Fericitul Patriarh, Prea Sfinţitul şi prea iubitul de Dumnezeu,fratelui meu şi coliturghisitor,Prea cinstitul şi slăvitul Arhiepiscop şi Mitropolit de Aquileea.
Fotie,prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului Noua Romă şi Patriarh ecumenic.
1. Scrisoarea pe care am primit-o de la Prea Fericirea voastră, ne-a făcut de la început să cunoaştem, cugetarea dumnezeiască ce vă însufleţeşte, cât şi măreţia şi înălţimea iubirii duhovniceşti pe care o aveţi, care întrece cu mult sentimentele obişnuite ale celor ce sunt supuşi stricăciunii. Apoi, persoana plină de sfinţenie [pe care aţi trimis-o la noi], căreia i-aţi încredinţat scrisoarea, ne-a părut, prin virtuţile sale, prin înţelepciunea şi mai ales prin forţa şi prin tăria caracterului său, o oglindă în care am putut să contemplăm trăsăturile cinstite şi dumnezeieşti ale Sfinţiei Voastre. Însă, şi scrisoarea lăsa să se întrevadă acestea, cu certitudine, atâta cât poate cuvântul scris; dar el ne-a oferit o icoană vie şi desăvârşită, şi ne-a adus, de asemenea, foarte multă bucurie şi veselie, povestindu-ne evlavioasele osteneli ale Prea Fericirii Voastre. Şi pe cine am avut sub ochii noştri? Un om ce inspira respect prin înţelepciunea sa mai mult decât prin părul său alb, bogat în înţelegeri duhovniceşti ca şi în virtuţi; un om în care fineţea şi soliditatea gândirii se uneau armonios; un om, într-un cuvânt, cu totul înveşmântat în harul care se cere de la un preot, pe care numai Dumnezeu îl sfinţeşte prin puterea Sfintelor noastre Taine, şi care are cinstea de a fi ucenicul vostru şi de a fi fost hirotonit de Sfinţia Voastră.
Astfel este preotul pe care noi l-am văzut în trimisul Prea Sfinţiei Voastre. Acest lucru ne-a făcut să cunoaştem cu siguranţă, că ierarhul ce este deasupra lui, care l-a hirotonit în Taina preoţiei şi care l-a trimis acum la noi, are o bogăţie de harisme dumnezeieşti şi trebuie să fie, atât prin viaţa sa strălucitoare, cât şi prin iubirea şi prin râvna aprinsă pentru dogme, un model şi o flacără, care conduc pe tot omul pe calea mântuirii.
2. Această persoană, de care vorbesc, care a primit de la Prea Sfinţia Voastră harul de episcop, a fost hrănit, fără nici o îndoială, de la masa învăţăturilor voastre dumnezeieşti, şi s-a adăpat din izvorul bogat al desăvârşirilor voastre; fără de care, n-ar fi putut niciodată să strălucească atât de mult în virtuţi, aşa cum le stă bine Arhipăstorilor lui Dumnezeu. Dar copia nu este întotdeauna identică, cu modelul şi nici strălucirea luminii nu este aceeaşi. Trebuie, de aceea, să dăm slavă lui Dumnezeu, Cel ce este Binefăcătorul nostru şi Ziditorul universului, care sfinţeşte, în Apus ca şi în Răsărit, învăţători şi făclii, şi îi înalţă pe tronul arhiepiscopal, ca să strălucească fără a slăbi, şi să lumineze inima şi sufletul mulţimii.
3. Dar, în mijlocul mângâierilor pe care le gustăm cugetând la sfintele voastre virtuţi, admirând faptele curajoase, care ne bucură, iată că un zvon ne loveşte urechile cu zgomot – şi mai bine ar fi fost să nu-l fi auzit niciodată! Căci el nu ne aduce durere trupească, ci sufletească. Totuşi, pentru că virtuţile Sfinţiei Voastre ne-au adus multă nădejde, vă vom spune şi motivul tulburării noastre.
Dar cum să vorbim fără să plângem? Unii din Apus au lepădat cuvintele Domnului, şi ce lucru mai este frumos la ei ? Au dispreţuit ei dogmele, hotărârile Sfinţilor Părinţi ai Sinoadelor? Au socotit ei întru nimic precizările atente pe care aceştia le fac? Ori s-au aplecat asupra lor fără să aibă capacitatea duhovnicească necesară pentru a le înţelege ? Nu ştiu. Oricare ar fi motivul, zvonul – pe care aş vrea să nu-l fi auzit niciodată – a ajuns la urechile noastre, că unii din Apus răspândesc ideea că dumnezeiescul şi Prea Sfântul Duh nu purcede numai de la Dumnezeu Tatăl, ci şi de la Fiul. Ori, afirmând aceasta, fac mult rău credincioşilor.
Această dogmă, în măsura în care rămâne o părere personală, nu cauzează, poate, un aşa mare rău celor care, din lejeritate, au îmbrăţişat-o – deşi stricăciunile nu sunt mici. În schimb, când li se va propune o discuţie pe această temă şi li se va demonstra cu claritate, pe temeiul cuvintelor înseşi ale Domnului şi pe al întregii Scripturi Sfinte, că sunt în înşelare, vor trebui atunci să renunţe imediat la această dogmă absurdă şi să accepte dogmele şi textele ortodoxe. Dacă nu vor face nimic, atunci e clar că vor cădea într-o hulă foarte mare şi vor suporta o condamnare foarte aspră, chiar dacă nimeni nu i-ar denunţa în mod expres. Căci sunt lipsiţi de orice virtute, mai ales în ce priveşte mărturisirea credinţei adevărate, şi sunt lipsiţi şi de Duhul Sfânt Însuşi, pe Care L-au jignit, dogmatizând că purcede de la Fiul.
Într-adevăr, prin această a doua purcedere, ei Îl nedreptăţesc pe Duhul Sfânt şi iau în bătaie de joc unica purcedere. Mintea lor n-a putut să găsească altceva mai aberant? Sau, mai bine zis, nu este acesta un lucru hulitor în cel mai înalt grad? Această hulă are ca rezultat atacarea a înseşi cuvintelor Domnului şi respingerea dogmei şi a tradiţiei care au fost păstrate întotdeauna în marile episcopii.
4. Iată dovezile. Leon cel Bătrân (Leon I), episcop al Romei – pentru a nu-i cita şi pe cei dinaintea lui – şi Leon cel Tânăr (Leon III), care i-a urmat, sunt cunoscuţi pentru că au păstrat credinţa şi dogmele Bisericii universale şi apostolice, cea a sfinţilor episcopi care i-au precedat şi a hotărârilor Apostolilor. Primul dintre ei a dat multă strălucire celui de-al IV-lea Sfânt Sinod Ecumenic, prin trimişii sfinţi pe care i-a delegat, şi de asemenea, prin celebra sa scrisoare, care i-a „desfiinţat” pe Nestorie şi Eutihie. Dar, în ea declară că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, conform celor formulate la Sfintele Sinoade anterioare; însă nu vorbeşte despre o purcedere de la Fiul.
5. La fel, Leon cel Tânăr, cel cu numele şi cu credinţa la fel, înflăcărat apărător al adevăratei evlavii, dorind să evite ca traducerea într-o limbă străină să strice Crezul prea curat al sfintei noastre credinţe, a scris textul în limba originală, greacă. Astfel, el i-a învăţat pe apuseni, să cânte şi să teologhisească în limba elenă, slava Sfintei Treimi. Departe de a se mulţumi numai cu această poruncă, el a dat să se construiască plăci comemorative în care a gravat Crezul în greceşte şi pe care le-a expus în mod public, la poarta Bisericii din Roma. Astfel se putea învăţa, fără nici o teamă şi fără nici o greutate, întreg conţinutul credinţei. Şi nu mai rămânea nici un mijloc de a înţelege rău credinţa noastră, adevărata credinţă a creştinilor, folosind texte făcute în ascuns şi fără nici un sens. Nu se mai putea face astfel, din Fiul, a doua cauză a Duhului, împreună cu Tatăl – Acest Duh Care purcede de la Tatăl, egal în cinste cu Fiul născut.
6. Aceşti doi oameni, acest „duet” sfânt care a luminat Apusul, nu au fost singurii care au păstrat credinţa nepătată şi curată de orice adăugiri străine. Nu, Biserica apuseană nu duce lipsă de mărturisitori; şi nu este cu uşurinţă să numărăm corul ierarhilor care s-au făcut auziţi în intervalul de timp, care a separat pe cei doi Leon, ce au strălucit cu aceeaşi credinţă.
Dar, pentru că Biserica Romei este într-un gând cu celelalte patru scaune patriarhale şi păstrează aceeaşi credinţă; şi pentru că Biserica este întemeiată şi întărită pe piatra cuvintelor Stăpânului – această Biserică pe care porţile Iadului, adică gurile necuvântătoare ale ereticilor, nu o vor birui niciodată, după cum ne-a spus Adevărul Însuşi – de unde şi de la cine a putut să vină această nouă hulă împotriva Duhului, această hulă care este pe cale de a se răspândi? Şi cum să nu ne tânguim fără încetare, cum să nu plângem nemângâiaţi, văzând nenorocirea care decurge de aici? Dar, în acelaşi timp, acest lucru ne obligă să avem îndoită râvnă, pentru a putea împiedica suferinţa şi boala care se întinde, ca să îi înghită pe cei ale căror nume sunt înscrise în turma lui Hristos!

[continuare in postul urmator]

razvan_m

13.01.2009 22:50:25

Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

[continuarea postului precedent]

Citat:

7. Iată de ce smerenia noastră se întoarce către cel ce este desăvârşit în virtuţi, Sfinţia Voastră, ca şi către marele apărător al Bisericii, către care privesc toţi fiii casei lui Israel. Vă cerem să faceţi să lumineze în faţa tuturor focul dumnezeiesc care arde în inima Sfinţiei Voastre: astfel, aprinzându-vă făclia, ca arhiepiscop, veţi arunca lumina mântuitoare peste toţi cei rătăciţi; şi îi veţi smulge pe aceştia din greşeala lor, aducându-i la credinţa care a umplut pământul.
[COLOR=black]8. Dogma purcederii de la Tatăl reiese în primul rând, după cum am văzut, din cuvintele Domnului (In. 15,26), fulger şi tunet care întrece toată lumina. Să primească deci, cei ce Îl calomniază pe Duhul Sfânt spunând că purcede de la Fiul, acest cuvânt al Evangheliei, şi să părăsească înşelarea şi întunericul în care se zbat. Apoi vor putea, strălucind cu adevărata credinţă, să se adumbrească, împreună cu oamenii evlavioşi, în adăposturile unde arde, cu strălucire neînserată, lumina ortodoxiei. Da, să îl respecte, în primul rând, pe Sfântul Ioan Teologul, Apostolul mistic, ce şi-a rezemat capul de pieptul Mântuitorului, şi care ne conduce în cunoaşterea tainelor cereşti, pe care le scoate ca dintr-un izvor (qu’il y a puisés); în sfârşit, să se roage ca să primească iertarea răzvrătirii lor împotriva Stăpânului, şi împotriva Sfântului Ioan, cel mai mare teolog dintre Ucenici.[/COLOR]
[COLOR=black]Adepţii dogmei purcederii Prea Sfântului Duh de la Tatăl şi de la Fiul introduc în mod necesar două cauze şi două principii; ei distrug astfel Monarhia – Unicitatea Principiului – în Sfânta Treime. Este limpede, de altfel, că dogma lor duce la predicarea, pe lângă prima dogmă, a unei dualităţi de cauze, a cărei unitate însăşi se subdivide – această hulă să cadă pe capul lor! – în două principii.[/COLOR]
[COLOR=black]9. Pe de altă parte, dacă purcederea de la Tatăl este desăvârşită, pentru ce mai este nevoie de o a doua purcedere, din moment de Duhul primeşte deja, prin purcederea de la Tatăl, desăvârşirea absolută? Dacă, dimpotrivă, purcederea de la Tatăl este nedesăvârşită… dar cine va putea suporta o asemenea absurditate, în care cădem acceptând o astfel de ipoteză?[/COLOR]
[COLOR=black]În primul rând, cu adevărat, cel ce îndrăzneşte să facă o asemenea afirmaţie, acela introduce nedesăvârşirea în sânul Atotdesăvârşitei Treimi.[/COLOR]
[COLOR=black]Apoi, face ca, din două părţi care sunt imperfecte în sine, să vină Duhul Care desăvârşeşte toate.[/COLOR]
[COLOR=black]Mai mult, se întâmplă chiar ca să facă din Duhul o fiinţă compusă, pentru că spune că a venit din două cauze, subliniind – o, limbă necurată şi inimă spurcată – că Duhul purcede în mod nedesăvârşit din fiecare dintre cele două cauze![/COLOR]
[COLOR=black]Cei care sunt ţinuţi de această hulă, ar da bucuroşi Duhului numele de fiu mai mic: şi dacă îşi ţin totuşi limba, este de frica reacţiei pe care o vor avea oamenii evlavioşi ; ei nu sunt mai puţin în favoarea acestei idei. Căci dacă Fiul a ieşit din Tatăl prin naştere şi duhul a ieşit din Fiul prin purcedere, atunci Duhul este înjosit la rangul de fiu mai mic. Aceasta este o urmare inacceptabilă, dacă mai avem cea mai mică urmă de evlavie, şi dacă mai vrem să fim consideraţi creştini.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi dacă harul lui Dumnezeu ne dăruieşte competenţa necesară pentru o discuţie teologică, nu am face o mare greşeală dacă am ignora această erezie şi am neglija respingerea ei? Cum, deci, vom ocoli noi osânda care îi ameninţă pe hulitori?[/COLOR]
[COLOR=black]10. Pentru tine, iubite şi cinstite ierarh, sfânt între sfinţi, arată-le lor încă o dată, urmările dogmei lor absurde.[/COLOR]
[COLOR=black]Duhul purcede – în opinia lor – prin naşterea Fiului. Dar naşterea Fiului şi purcederea Duhului de la Fiul Care Se naşte sunt simultane; deci, faţă de Tatăl, şi Duhul iese prin naştere la fel de bine ca şi Fiul: pentru că Tatăl naşte pe Fiul iar Duhul împreună-răsare cu Fiul născut.[/COLOR]
[COLOR=black]Căci dacă ieşirile Lor nu sunt simultane, ci Fiul Se naşte într-un anumit moment, şi e nevoie de un alt moment pentru purcederea Duhului de la Fiul – ei sunt reduşi aproape cu totul la acest gen de invenţii – rezultă cu necesitate că Duhul este mai tânăr decât Fiul, pentru că vine după naşterea Fiului…[/COLOR]
[COLOR=black]Dar dacă, dându-şi seama de această primejdie, ei renunţă la această prea evidentă teomahie, recad în cealaltă problemă dificilă, fiind obligaţi să recunoască pe Duhul născut, [în loc de Duhul purces].[/COLOR]
[COLOR=black]11. Am aflat chiar că îndrăznesc să îl atace pe Sfântul Pavel însuşi, acest stăpân şi Părinte al întregii lumi: ei invocă mărturisirea sa de om al lui Dumnezeu în sprijinul ereziei lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Iată argumentul lor. „Apostolul spune acestea: Dumnezeu a trimis pe Duhul Fiului Său, Care strigă în inimile noastre: Avva! Părinte!”[/COLOR]
[COLOR=black]Ei bine! Cei care îşi imaginează că găsesc în această frază a Sfântului Apostol o justificare a propriei lor neştiinţe, trebuie să afle că însuşi acest cuvânt al Sfântului Pavel, din care ei îşi fac scut, acesta însuşi respinge cu cea mai mare putere erezia lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Iese din orice discuţie faptul de a-l critica pe Sfântul Pavel sau propovăduirea sa; însă noi le reproşăm faptul de a fi falsificat cuvintele sale, în care tresaltă viaţa dumnezeiască. Pentru că lor nu le e ruşine ca să pună pe seama lui cuvinte şi gânduri pe care el nu le-a avut niciodată, şi osânda pe care ei o îndreaptă înspre el, să cadă pe capul lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Deci, ce spune acest om ceresc? Că Duhul Fiului este trimis de Tatăl. Foarte bine. Mărturiseşte deci şi tu acelaşi lucru, cu Sfântul Pavel. Da, El este Duhul Fiului, pentru că[/COLOR]
[COLOR=black]- El nu este niciodată străin Fiului,[/COLOR]
[COLOR=black]- El nu Îl contrazice niciodată,[/COLOR]
[COLOR=black]- El nu aşază niciodată altă Lege decât cea a Fiului,[/COLOR]
[COLOR=black]şi, pe de altă parte,[/COLOR]
[COLOR=black]- El are aceeaşi esenţă şi aceeaşi putere cu a Fiului,[/COLOR]
[COLOR=black]- El are aceeaşi voinţă şi aceeaşi putere de decizie,[/COLOR]
[COLOR=black]- El este, faţă de Unul – Tatăl – în acelaşi raport de dependenţă ca şi Fiul: Primul Se naşte din Unul, Al Doilea purcede tot din El;[/COLOR]
[COLOR=black]şi iată de ce Sfântul Pavel a zis că El este „Duhul Fiului”.[/COLOR]
[COLOR=black]Ei nu au deci altceva de făcut decât să păstreze această sintagmă şi nimeni nu îi va acuza de erezie.[/COLOR]
[COLOR=black]Sfântul Pavel nu a zis: „El purcede de la Fiul”; ci unii vor să spună că a zis, aruncând calomnii asupra propovăduirii sale şi făcându-se pe ei vinovaţi de erezie. Dacă ei cred că faptul de a-L numi „Duhul Fiului” înseamnă că purcede de la Fiul, atunci vor dogmatiza şi faptul că Tatăl purcede pe Fiul, pentru că Tatăl este mereu numit „Tatăl Fiului”.[/COLOR]
[COLOR=black]Mai mult, interpretarea lor va face loc la o multitudine fără sfârşit de cauze şi de purcezători ai Duhului: pentru că Îl numim, de asemenea, şi „Duhul Înţelepciunii”, al „Cunoştinţei” al „Puterii”, şi al tuturor atributelor de acest fel care se cuvin Dumnezeirii.[/COLOR]
[COLOR=black]Dacă deci, sub pretextul că Îi atribuie Duhului toate aceste lucruri printr-un complement direct, ei susţin că Duhul purcede din ele; ei bine, putem spune atunci că avem de-a face cu nişte minţi foarte inteligente! Dar cum să nu vezi prăpastia acestei greşeli, abisul înfricoşător în care demersul lor „subtil”, îi face să cadă?[/COLOR]
[COLOR=black]12. Să luăm în considerare un alt aspect al dogmei lor; de aici vom vedea ieşind într-o zi, o altă blasfemie.[/COLOR]
[COLOR=black]Să presupunem că Duhul purcede de la Fiul, fără să fie nici anterior, nici posterior naşterii Fiului, pentru că aceste determinări temporare sunt cu totul excluse în Sfânta Treime.[/COLOR]
[COLOR=black]Duhul, să zicem, purcede simultan, dar şi de la Unul şi de la Celălalt: în acelaşi timp de la Tatăl şi în acelaşi timp de la Fiul.[/COLOR]
[COLOR=black]Atunci, Cel purces va fi diferit în El Însuşi, în funcţie de Ipostasurile, de Persoanele care Îl purced. Vor fi deci două Duhuri în loc de unul, unul purcezând de la Tatăl şi celălalt de la Fiul.[/COLOR]
[COLOR=black]Căci contrariul ar fi ceva cu totul monstruos şi neobişnuit, pe care nu putem să-l vedem nicăieri, nici chiar la fiinţele care se reproduc prin naştere.[/COLOR]
[COLOR=black]Într-adevăr, este evident faptul că mai multe fiinţe care sunt persoane, pot să iasă din una şi aceeaşi persoană. În schimb, ca o singură şi aceeaşi fiinţă, o persoană unică, să iasă din principii diferite fără să păstreze în sine diversitatea persoanelor care au conceput-o, este un fenomen necunoscut şi imposibil de exemplificat. Nici naşterea, nici alt mod de concepere, chiar superior naşterii, nu ne dau nici cel mai mic indiciu [că aşa ceva ar putea fi posibil].[/COLOR]

[continuare in postul urmator]

razvan_m

13.01.2009 22:52:43

Ecumenismul=EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

[continuarea postului precedent]

Citat:

[COLOR=black]13. Să luăm cazul copiilor. Se întâmplă adesea ca să se nască mai mulţi, împreună sau unul după altul, dintr-unul şi acelaşi pântece. Alt exemplu: aceeaşi mână loveşte, scrie, face bine şi se întinde către Dumnezeu. Dar a scrie este o sarcină proprie mâinii; lucruri asemănătoare putem spune, dacă vrem, şi despre picior. Cine ar putea să creadă, doar dacă nu este nebun, că mersul este un lucru specific atât mâinii, cât şi piciorului, că faptul de a vedea aparţine atât ochiului, cât şi urechii, sau alte lucruri de acest fel?[/COLOR]
[COLOR=black]Dimpotrivă, la fel cum mădularele sunt despărţite şi aşezate în spaţiu, încât să poată fi distinse unele de altele, la fel şi acţiunea lor, energia proprie fiecăreia dintre ele, este strâns legată de firea mădularului care acţionează, şi se diferenţiază de celelalte. Aceeaşi specificitate există şi la nivelul fiinţelor care sunt cu totul independente de alte fiinţe, adică a ipostasurilor, a persoanelor.[/COLOR]
[COLOR=black]14. Ce scăpare le mai rămâne adepţilor acestei hule? Răul are atâtea şiretlicuri cu care să ne înşele! Totuşi, puterea şi înţelepciunea Pietrei Unghiulare, vorbind prin gura robilor Săi, dejoacă cu uşurinţă aceste stratageme.[/COLOR]
[COLOR=black]Să fim serioşi! La ce subterfugiu au să mai facă acum apel, pentru a întări blasfemia lor? Cu a cui autoritate se vor mai acoperi? Cu cuvântul însuşi al Domnului! Da, într-adevăr, nu le ajunge să hulească împotriva Stăpânului; mai trebuie să mai şi demonstreze că El Însuşi le-a dat ideea acestei hule, şi că El a făcut din aceasta o lege.[/COLOR]
[COLOR=black]„Mântuitorul, spun ei, zice: «Acela va primi din al Meu şi El aceea vă va vesti vouă» (In. 16,14)”[/COLOR]
[COLOR=black]Dar, tocmai acest pasaj este cel la care ne putem referi pentru a-i contrazice, şi pentru a demonstra că Duhul primeşte de la Tatăl şi purcede de la Tatăl, într-un mod cu totul neîndoielnic. Deci, dacă aceşti oameni îşi susţin erezia pe un verset care, în realitate, îi contrazice în cel mai înalt grad, nu sunt ei de plâns? Aceşti teoreticieni lamentabili se arată încă şi mai lamentabili în dialoguri. Nu este acesta versetul dorit? Ce poate fi însă mai limpede, decât acest cuvânt al Domnului, pentru a respinge îndrăzneaţa lor teorie? Nu ar putea reieşi de altundeva mai cu claritate că Duhul purcede de la Tatăl şi nu de la Fiul.[/COLOR]
[COLOR=black]15. Într-adevăr, ceea ce Domnul ne învaţă în altă parte, când spune că Duhul purcede de la Tatăl (In. 15,26), El exprimă aici prin cuvintele „Duhul va primi (va lua) din al Meu”. Să luăm aminte: El nu spune „de la Mine”, ci „din al Meu”, adică, în mod evident, din Tatăl. Doar dacă nu există, pentru ei, altcineva, în afară de Tatăl şi de Duhul, care să fie al Fiului şi pe care Fiul să îl numească „al Meu”.[/COLOR]
[COLOR=black]Dacă vrăjmaşii noştri îşi mai imaginează, că mărturii atât de copleşitoare pentru ei, converg sensului pe care îl doresc ei, nu ştiu ce avocat ar mai putea găsi, pentru a susţine dogma lor absurdă.[/COLOR]
[COLOR=black]Ei se arată neputincioşi de a înţelege texte care sunt cunoscute de toată lumea; neputincioşi de a păstra dogma pe care au ţinut-o în mână; şi neagă faptul de a învăţa, de la altcineva, ceea ce nu cunosc. Ar fi trebuit să cerceteze cu ardoare şi să ceară ajutorul oamenilor înţelepţi, care i-ar fi scos din neştiinţa lor. Ei, în schimb, se prezintă ca nişte stăpâni şi care nişte părinţi, ai propriilor lor elucubraţii.[/COLOR]
[COLOR=black]Pentru că Domnul zice: „Duhul va primi din al Meu şi aceea vă va vesti vouă”, oare n-au nici un scrupul, ca să nu înţeleagă cuvintele „din al Meu”, altfel decât ni le-a spus Mântuitorul? De ce falsifică ei, ceea ce El a spus, citind „de la Mine”, în loc de „din al Meu”? Căci poate că tocmai acest mod de a citi, i-a condus să gândească, că ar fi aici o confirmare a ideii lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar, admiţând chiar, că Domnul ar fi spus aceasta – ceea ce nu este cazul – eu susţin totuşi, că interpretarea lor rămâne inacceptabilă. Căci termenul „lambanein” (a lua, a primi) nu este totdeauna folosit, pentru a arăta purcederea. El poate îmbrăca, în anumite contexte, un sens cu totul diferit.[/COLOR]
[COLOR=black]Trebuie să facem foarte bine diferenţa între două idei. Faptul că un ipostas primeşte şi face să ţâşnească apele înţelepciunii într-un alt ipostas (sau: izvorăşte ceva într-un alt ipostas), nu are nimic de-a face cu faptul de a purcede, adică de a-şi primi fiinţa sau ipostasul. Astfel, luând în considerare numai sensul termenilor folosiţi, şi tot nu văd nici o îndreptăţire a gândirii lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Un cu totul altul argument al lor, se arată a fi îmbibat de aceeaşi demenţă, şi produsul aceleiaşi neştiinţe; şi în acelaşi timp, bun de a-i înfunda în aceeaşi necredinţă şi lipsă de evlavie, care îi poartă spre moarte.[/COLOR]
[COLOR=black]16. Iată aici noul lor argument: „Să zicem că este adevărat ceea ce spuneţi; Dar Sf. Ambrozie cel Mare, Augustin, Ieronim şi încă alţii câţiva, care se bucură de aceeaşi autoritate şi de aceeaşi importanţă dogmatică ca şi aceşti trei Părinţi, şi care sunt de asemenea cunoscuţi, prin viaţa lor luminoasă şi virtuoasă, au învăţat, nu o dată, în operele lor, că Duhul purcede de la Fiul. Urmându-i pe aceşti învăţători, noi credem şi mărturisim această dogmă; şi noi nu vrem să îi nedreptăţim pe aceşti Sfinţi Părinţi şi să îi acuzăm de erezie!”[/COLOR]
[COLOR=black]Primul răspuns care trebuie să le fie dat, sare în ochi: dacă zece, sau chiar douăzeci de Sfinţi Părinţi, ar fi spus aceasta, atunci când zece mii spun contrariul, atunci întreb: cine îi insultă pe Sfinţii Părinţi? Cei care restrâng acest ocean imens de credinţă, la o foarte mică minoritate, cei care fac din această mână de oameni, împotrivitori şi vrăjmaşi ai Sfintelor Sinoade Ecumenice şi ai mulţimii nenumărate de Sfinţi Părinţi purtători de Dumnezeu ? Sau cei care sunt din marea majoritate?[/COLOR]
[COLOR=black]„Dacă refuzăm să spunem că Duhul purcede de la Fiul, zice potrivnicul nostru, atunci îi ridiculizăm pe Sfinţii Părinţi, care au spus tocmai aceasta.” Dar dacă acceptăm să o spunem, nu ne batem joc atunci, cu atât mai mult, de Sfinţii Părinţi, care, în majoritatea zdrobitoare a lor, n-au acceptat această dogmă, nici pentru o clipă?[/COLOR]
[COLOR=black]„Dar a susţine contrariul a ceea ce au spus ei, înseamnă a-i insulta pe Sfinţii Părinţi”. Dar nu înseamnă a insulta, cu atât mai grav, Atotputernicia Stăpânului a toate, atunci când se falsifică cuvintele Sale şi când este ales un alt învăţător, în afară de El, pentru a face cunoscută teologia?[/COLOR]
[COLOR=black]Pe de altă parte, cine susţine aceste lucruri pe care le pretindeţi? Da, cine îl insultă pe Augustin, acest om sfânt, pe Ieronim sau pe Sfântul Ambrozie? Nu este mai degrabă acelaşi care se opune Stăpânului şi Părintelui tuturor? Ba da, el este, şi nu cel care, fără a înainta pe acest drum, recunoaşte smerit că toată lumea trebuie să se supună sfintelor porunci ale Stăpânului universului.[/COLOR]
[COLOR=black]17. Dar, din două, una – insistă potrivnicii noştri – : ori aceşti Sfinţi Părinţi de care vorbim, au afirmat o dogmă adevărată, şi atunci toi cei care îi socotesc în numărul Părinţilor, trebuie să îmbrăţişeze şi ei această opinie; sau ei au proferat o hulă, şi atunci trebuie să îi condamnăm cu totul, împreuna cu dogma eretică.[/COLOR]
[COLOR=black]Ce nedreptate enormă! Iată deci, până unde merge necuviinţa![/COLOR]
[COLOR=black]Încă nemulţumiţi îndeajuns pentru această „subminare” (subversion) a Teologiei, din care ei fac lege, li se pare că nu au parcurs decât jumătate din drum, dacă nu reuşesc să îi sară chiar şi pe aceia pe care îi socotesc Sfinţii lor Părinţi! Ei îi supun unui examen cu totul necuvincios, şi „le dezvelesc ruşinea”. Da, ei sunt cu adevărat urmaşii lui Ham care, în loc să acopere ruşinea tatălui său, a avut îndrăzneala şi impudoarea să o descopere. Dimpotrivă, fiii Bisericii, inimile credincioase învăţăturilor şi dogmelor sfinte, ştiu, vrednici urmaşi ai lui Sem şi Iafet, atât să acopere ruşinea părintelui lor, cât şi să condamne comportamentul urmaşilor intoleranţi ai lui Ham, fugind de tovărăşia lor.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]

[continuarea in postul urmator]

razvan_m

13.01.2009 22:56:04

Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

[continuarea postului precedent]

Citat:

[COLOR=black]18. Este bine de remarcat că, dacă oamenii pe care i-am numit Sfinţii Părinţi, nu au spus nimic împotriva Stăpânului tuturor, nici noi nu ne opunem lor cu nimic. În schimb, dacă voi spuneţi, că ei se împotrivesc cuvintelor Stăpânului, atunci vă asumaţi responsabilitatea unei greşeli duble: Îl aşezaţi pe Stăpânul în al doilea rând, după ei; şi îi socotiţi voi înşivă foarte vinovaţi, pentru că au nesocotit poruncile Domnului.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar cât de multe scuze putem invoca, totuşi, pentru a-i dezvinovăţi pe aceşti fericiţi oameni! Câte împrejurări nu au existat, ca să îi constrângă, pe mulţi dintre ei, să păstreze tăcerea asupra a diferite lucruri, şi să spună altceva, din grija de a menaja auditoriul, sau pentru a răspunde atacurilor eretice, sau în sfârşit, din cauza unei neştiinţe pur umane, care este partea noastră a tuturor! Unul, zic, era în plin război împotriva eterodocşilor; altul dorea să se pogoare la slăbiciunea ascultătorilor săi; al treilea urmărea un alt scop, şi presându-l împrejurările, a trebuit să renunţe, într-o măsură care nu e neglijabilă, la rigoare şi la acrivie, în scopul de a salva un adevăr mai esenţial. Iată cum şi unii şi alţii s-au aflat purtaţi să spună şi să facă ceea ce noi nu putem nici să spunem, nici să facem, în prezent.[/COLOR]
[COLOR=black]19. Să ne gândim, de exemplu, la Sfântul Pavel, pentru a nu-l cita decât pe el. Nu a acceptat el, marele învăţător al neamurilor, să se curăţească după poruncile Legii şi, anume, să se tundă (Fapt. 18,1 ? Nu a „hrănit cu lapte” el, pe cei care erau încă începători în credinţa creştină, refuzându-le „hrana tare” (I Cor. 3,2)? Şi dacă am vrea, plecând de la el, să studiem istoria în amănunt, şi să punem în evidenţă, la autorii care fac parte din ceata sfântă a Părinţilor, toate cazurile asemănătoare, ne-ar lua toată viaţa, această îndeletnicire![/COLOR]
[COLOR=black]Dar, cei care iau în considerare astfel de texte şi trec cu vederea slăbiciunea ascultătorilor vremii, precum şi nevoia oratorului de a se folosi de blândeţe în asemenea împrejurări, precum şi polemica pe care o angajase împotriva vrăjmaşilor săi, pe scurt, dacă scoatem din context anumite texte şi le prezentăm astfel, ca dogme şi le primim cu acest titulatură, autorii lor înşişi vor protesta împotriva unui astfel de procedeu şi îl vor condamna.[/COLOR]
[COLOR=black]20. Pe de altă parte, dacă autorii cu pricina au fost avertizaţi asupra unui punct capabil să stârnească polemici, iar ei au continuat totuşi să insiste în împotrivirea lor împotriva cetei Părinţilor; dacă ei au împins îndrăzneala până la sfidare şi până la răzvrătirea deschisă; dacă au continuat în această părere rătăcită şi sunt morţi ştiind ceea ce li se impută; atunci, da, fără nici o îndoială, trebuie să îi respingem, împreună cu dogma lor greşită.[/COLOR]
[COLOR=black]În schimb, dacă au formulat ceva incorect, şi un anumit motiv, astăzi uitat, i-a purtat ca să facă o mică modificare legii celei drepte; dacă nici o cercetare nu le-a fost propusă asupra problemei în discuţie; dacă nimeni nu le-a atras atenţia să se lumineze în privinţa Adevărului; în acest caz, ca şi când nu ar fi spus niciodată acel cuvânt [care poate fi eronat], vom continua să îi considerăm ca Sfinţi Părinţi, datorită strălucirii vieţii lor, a evlaviei pe care o avem faţă de virtuţile lor şi faţă de adânca lor credinţă ortodoxă, altfel ireproşabilă. Nu le vom urma însă definiţiile care sunt atinse de eroare.[/COLOR]
[COLOR=black]Potrivnicii noştri acţionează însă invers. Vrând cu orice preţ, să pună mărturia Sfinţilor Părinţi în dezacord cu însuşi glasul Domnului, ei par, declarativ, că îi cinstesc şi îi numesc Sfinţi Părinţi; dar în realitate, după raţionamentul lor, îi fac să pară vrăjmaşi şi vinovaţi de paricid.[/COLOR]
[COLOR=black]Noi, care suntem conştienţi de faptul că mai mulţi Sfinţi Părinţi şi Fericiţi s-au îndepărtat, în alte cazuri, de rigoarea absolută a dogmelor ortodoxe, refuzăm, de fiecare dată, a le urma în greşeli şi a le include pe acestea în conţinutul de credinţă; dar, faţă de persoanele lor, ne păstrăm cinstirea. Facem la fel şi de această dată, dacă se dovedeşte că unii s-au înşelat şi au spus că Duhul purcede de la Fiul. Nu vom accepta această idee, care se împotriveşte cuvântului Domnului; dar nu-i vom izgoni din ceata Sfinţilor Părinţi, pe aceşti oameni vrednici de cinstire.[/COLOR]
[COLOR=black]21. Nu este şi Sf. Dionisie al Alexandriei în această situaţie? Numărându-l în ceata Sfinţilor Părinţi, nu primim însă şi propovăduirea sa cu tentă ariană, pe care a ţinut-o împotriva libianului Sabelie. Dar ce spun, că „nu primim”? Nu numai că nu o primim, dar o şi respingem, chiar şi cu ultima suflare.[/COLOR]
[COLOR=black]Putem apune la fel şi despre Sf. Metodie, marele Mucenic şi Arhiepiscop, care a avut cheile tronului de la Patara; de asemenea şi despre Sf. Irineu, Arhiepiscop al Lyonului şi despre Sf. Papius de Ierapole (Papius d’Hiérapole). Sfântul Metodie a primit cununa de mucenic; ceilalţi doi s-au arătat vrednici urmaşi ai Sfinţilor Apostoli, şi viaţa lor virtuoasă străluceşte cu o lumină cu adevărat minunată. Ei bine! Dacă ei nu au fost întotdeauna la înălţimea Adevărului şi s-au rătăcit câteodată în păreri contrare dogmelor comune ale Bisericii, în acestea nu le vom urma. Dar nu micşorăm întru nimic cinstea şi slava pe care o merită, ca Sfinţi Părinţi.[/COLOR]
[COLOR=black]22. O zi întreagă nu ar fi de ajuns, dacă aş încerca să fac o listă cu toţi cei pe care îi cinstim şi îi slăvim ca Sfinţi Părinţi, fără totuşi a merge în urma lor, atunci când calea lor se îndepărtează de adevăr.[/COLOR]
[COLOR=black]Acest lucru trebuie să îl facem şi în cazul de faţă, dacă se dovedeşte că unii dintre Sfinţii Părinţi au afirmat purcederea Duhului de la Fiul, împotriva cuvântului Domnului, Care ne-a învăţat pe noi. Ne delimităm de această noutate, în măsura în care ea trădează şi falsifică, cuvântul Stăpânului; în schimb, în ce-l priveşte pe părintele acestei noi dogme, ne abţinem să îl condamnăm, cu atât mai mult cu cât nu este prezent, şi nu poate nici să vorbească, nici să se apere. Dar, atunci când acuzatul nu este în măsură să apară în faţa noastră şi nici să trimită delegaţi, cine ar fi atât de nebun încât să dea drumul unei acuzaţii împotriva lui? Şi fără acuzator, această problemă nu poate veni la judecată; fără judecată, nici condamnare, este imposibil ca să fie jignit cineva, care nu a luat parte la nici o dezbatere, fără a te acoperi tu însuţi de ruşine.[/COLOR]
[COLOR=black]23. (1) „Sfinţii Părinţi au spus că Duhul a purces de la Fiul”. Aceasta este obiecţia. Noi răspundem că aceştia sunt în număr mic şi că majoritatea Sfinţilor Părinţi nu a consimţit acestei păreri.[/COLOR]
[COLOR=black](2) Câţiva Sfinţi Părinţi – pe care îi putem număra pe degete – au ţinut această învăţătură. Dar hotărârile Sfintelor Sinoade au osândit pe cei care se împotrivesc astfel cuvântului Stăpânului.[/COLOR]
[COLOR=black](3) Au fost Sfinţi Părinţi cei care au spus aceasta. Dar la ce ne foloseşte să ne certăm asupra numărului Sfinţilor Părinţi în chestiune? Când toată Zidirea face să se audă un singur glas, nimeni nu va părăsi niciodată Mistagogia, nici învăţătura Ziditorului şi Creatorului universului, pentru a alege creatura în locul Lui, dacă s-ar întâmpla ca aceasta să vorbească împotriva Celui ce a zidit-o. Nimeni nu se va închina în faţa legilor iscodite de creatură, dispreţuind pe cele ale Făcătorului şi Întemeietorului lumii.[/COLOR]
[COLOR=black]24. Invoci mărturia Sfinţilor Părinţi pentru a-ţi susţine dogma? Iată aici mărturia Stăpânului Însuşi. Iată hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice. Iată, în sfârşit, şi ceata celor mai mulţi dintre Sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi. Acestea sunt izvoarele dogmatice la care s-au adăpat duhovniceşte, înainte de tine, episcopii Romei, la care ne-am referit puţin mai înainte. Ei au primit nealterată, datorită Simbolului sfânt de credinţă, dogma Sfintei Treimi consubstanţiale, şi au transmis-o în toate provinciile din apus. I-am citat[/COLOR]
[COLOR=black](a) pe cei doi Sfinţi Leon – Sfântul Părinte care a strălucit la al IV-lea Sfânt Sinod Ecumenic, şi cel care e părtaş cu el la acelaşi nume şi la aceeaşi credinţă. Dar exemplul lor este departe de a fi singular. Să ne gândim:[/COLOR]
[COLOR=black](b) Strălucitul Adrian a condus acelaşi tron apostolic. Dar, în corespondenţa sa cu Sfântul şi Prea Fericitul Tarasie, unchiul nostru din partea tatălui, el se declară, deschis şi fără ezitări, apărător al dogmei purcederii Duhului de la Tatăl, şi nu de la Fiul.[/COLOR]

[continuare in postul urmator]

razvan_m

13.01.2009 22:58:03

Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

[continuarea postului precedent]

Citat:

[COLOR=black]apropiate de noi, ne sunt cunoscute – pe preoţii care, în vremea noastră, au venit la noi din Vechea Romă. Lucru ce s-a întâmplat nu o dată, ci de trei ori. Când am discutat, aşa cum este drept, la întâlnirea pe care am avut-o cu ei, problema credinţei noastre ortodoxe, ei nu ne-au spus, nici nu au lăsat să se înţeleagă, că ar avea în cugetarea lor, vreo dogmă diferită de credinţa care s-a întins peste tot pământul. Dimpotrivă, au strigat împreună cu noi, în mod limpede şi fără ambiguităţi, că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl.[/COLOR][COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black](d) Mai mult decât atât: în timpul unui sinod reunit pentru a hotărî anumite probleme bisericeşti, reprezentanţii trimişi de Roma de către Părintele nostru Sfânt, Papa Ioan, pentru a stabili împreună cu noi, adevărata şi dreapta teologie, ca şi cum ar fi fost el însuşi prezent, au făcut cunoscut, prin toate cuvântările şi prin semnătura lor, că sunt adepţii Simbolului ce este după cuvântul Domnului, şi care a fost propovăduit şi afirmat de toate Sfintele Sinoade Ecumenice.[/COLOR][COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]26. Pentru că aceasta este realitatea şi pentru că Biserica Romei s-a arătat întotdeauna, în cuvinte şi în cugetare, în acord cu celelalte patru Patriarhii, spuneţi-mi, cum de au ajuns urmaşii lui Ham, să poată să dezvelească, fără scrupule, ruşinea celor pe care îi proclamă Părinţii lor, dar pe care îi ridiculizează în mod public? Dacă ar fi avut cea mai mică grijă pentru cuvântul Sfinţilor Părinţi, ar fi trebuie să se supună hotărârilor Sfintelor Sinoade; să asculte de cuvintele episcopilor Romei; să se plece în faţa cetei Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi, în loc să se lege numai de unii, pe care îi necinstesc, acuzându-i de răzvrătire împotriva Stăpânului tuturor, deşi pretind că le urmează regula şi canonul credinţei. Ar fi trebuit să înţeleagă că le fac cu mult mai mult rău acelora, arătându-i ca şi vrăjmaşi ai Domnului, decât pot să le facă bine numindu-i „Sfinţi Părinţi”. Şi chiar dacă le-ar fi indiferent faptul că i-au ultragiat pe Sfinţii Părinţi, ar trebui totuşi să tremure şi să se înţelepţească la gândul osândirii şi al blestemului dumnezeiesc, care l-a lovit pe Ham, primul autor al unui asemenea paricid. Şi temându-se să îl imite pe acel blestemat, ei nu ar trebui să descopere, ci mai degrabă să acopere ceea ce ar putea găsi smintitor la Părinţii lor.[/COLOR][COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]27. Dar dorinţa noastră cea mai dragă ar fi ca să nu fi existat niciodată nimeni care să imite acea faptă şi nici să atragă un asemenea blestem! Fie ca Hristos Dumnezeul nostru să-i miluiască pe cei care s-au lăsat duşi de val ca să comită acest paricid şi care s-au răzvrătit împotriva cuvântului Său şi a Legii Sale. Fie ca El, în marea Sa iubire de oameni, să le arate căderea lor, să-i împace cu cei pe care i-au jignit, şi să le insufle dorinţa îndreptării. Fie ca El să-i primească în binecuvântarea celor care au acoperit ruşinea Părintelui lor şi să nu mai lase pe nimeni să devină prada şi hrana lupului gânditor, începătorul răutăţii.[/COLOR][COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Pentru tine, iubite şi sfinte ierarh, care lupţi pentru mântuirea acestor oameni şi care iei cununile biruinţei împotriva vrăjmaşului neamului omenesc, tu, care faci roade pentru Dumnezeu şi îi aduci Lui în dar mântuirea celor pierduţi, fie ca tu, pentru toate aceste osteneli, să păstrezi întreg şi nestins focul iubirii dumnezeieşti, pe care ni-l mărturiseşti, în Hristos Însuşi, Adevăratul nostru Dumnezeu; cu rugăciunile Prea Sfintei Stăpâne şi Maicii lui Dumnezeu, cu ale dumnezeieştilor Îngeri şi cu ale tuturor Sfinţilor. Amin![/COLOR][COLOR=black]

[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Romeo[/COLOR]

razvan_m

13.01.2009 22:59:34

Erata:
Inaintea primului rand al mesajului precedent trebuie scris:

"[COLOR=black]25. (c) Credem de asemenea că e necesar să îi arătăm – chiar dacă aceste evenimente, fiind ..."[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Romeo[/COLOR]

mihailt

14.01.2009 00:37:39

Mai frate Romeo da stai asa ca vorbesti cam in general.
Adica la ce te referi spunand ecumenism?
Ca nu esti specific deloc.
Daca te referi la relatiile BOR cu alte biserici crestine apoi BOR nu vrea deloc sa se uneasca cu celalte biserici fortat si numai pe baze strict administrative.
Iar despre bunele relatii din Bisericile Ortodoxe ,musulmani si evrei care nu pot fi considerati pagani asta e ceva care a poruncit-o Domnul nostru Iisus Hristos care a zis "sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".
Si parintele Arsenie Papacioc citea rugaciuni la musulmani daca veneau sa i-o ceara.
Nu zice nimeni ca trebuie sa schimbi religia crestina dar nici nu ai voie sa faci cuiva ceva rau pentru ca nu crede in Domnul nostru Iisus Hristos.
Domnul nostru Iisus Hristos e atotputernic si nu are nevoie de noi sa il aparam.

Ecumenismul este propovaduirea dreptei-credinte de catre BOR care are aceasta datorie.
Normal ca daca te duci si le zici acelora ca sunt eretici nu o sa te asculte ca Dumnezeu oare de ce nu le propovaduieste Dansul personal dogmele?
Pai ca nu ar putea sa le primeasca si atunci mai degraba s-ar osandi.
Iar in legatura cu ecumenism , parintele Sofian Boghiu zice in interviul de aici:
http://video.crestinortodox.ro/Predi...-20001327.html
Ca toata lumea crestina de pe glob serbeaza nasterea Domnului pe 25 decembrie.
Dom-le daca parintele Sofian i-a numit si pe catolici si pe protestanti si pe neo-protestanti crestini , la fel parintele Cleopa ce argumente se mai gasesc?

Ca nu sunt crestini-ortodocsi asta asa e dar sa fim seriosi parca ce Dumnezeu nu stie ca in acea religie s-au nascut?

Dupa Sfantul Grigorie Palama care zice caci credinta intr-un Dumnezeu personal este mai mare decat ratiunea si este lucrare a Duhului Sfant in om , nu inseamna oare caci toti acesti crestini chiar daca cu unele greseli,care marturisesc dogma Sfintei Treimi,se impartasesc si ei de Duhul Sfant?
"[COLOR=black]3[/COLOR]. De aceea, vă fac cunoscut că precum [COLOR=black]nimeni[/COLOR], grăind în Duhul lui Dumnezeu, [COLOR=black]nu[/COLOR] zice: Anatema fie [COLOR=black]Iisus[/COLOR]! - tot aşa [COLOR=black]nimeni nu poate[/COLOR] să zică: [COLOR=black]Domn este Iisus[/COLOR], - decât în Duhul Sfânt. "
(Epistola intai catre corinteni a Sfantului Apostol Pavel,capitolul 12)
Normal crestinii ortodocsi trebuie sa isi tina religia care au primit-o.

razvan_m

14.01.2009 07:20:28

Frate Mihai,

Ca sa nu fie nicio neintelegere, am definit pe acest topic ecumenismul exact asa cum l-au definit protestantii, cei care au avut pentru intaia oara ideea unirii tuturor religiilor pe baze strict administrative. Iar astazi, inclusiv catolicii doresc o astfel de unire, in special cu ortodocsii...nu o unire bazata pe adevar si dragoste, ci una strict administrativa in urma careia noi, ortodocsii, sa devenim subalternii "sfantului parinte" de la Vatican, intaiul eretic al planetei, care in mod constient si-a asumat pe langa Filioque si doctrina primatului papal si a infailibilitatii papei pe probleme de religie. Adica...nu Dumnezeu este infailibil, ci si papa, el, o creatura pacatoasa intre atatea altele, care se considera perfect.

Si se stie ce prevede Canonul 45 al Sfintilor Apostoli despre ierarhii care se roaga impreuna cu ereticii, caterisirea acelora.

Intelesul ecumenismului in secolele XX si XXI a devenit unul eronat, avand la baza precepte protestante si in general, cacodoxe.

Romeo

vsovi

14.01.2009 09:17:10

parintzii noshtrii duhovniceshti shi trupeshti au zis ca :
"panecumenismul este erezia tuturor ereziilor"

par pr Arsenie Boca (trambitza nr3) zicea ca
"numai putregaiul cade din Biserica Creshtin Ortodoxa"
parintele Cleopa care s-a dus la Domnul spunea ca
"eu sunt Moshul Putregaiul manca-v-ar Raiul"

(trambitza nr6) sfanta Verginica spunea ca la Vulcana Bai este cel rau shi oricine e liber sa aleaga Cetatea Noului Ierusalim a LUI DUMNEZEU sau CIE-Vulcana Bai, deci e liber subliniez, liber sa aleaga, cand trece prin acele locuri

BOR practica dupa cum a fost invatzatura sfantului shi Preafericitului patriarh Teoctist, Ecumenismul Activ... bazat pe cele 7 sinoade Ecumenice

din proorocii am aflat ca o sa urmeze o adunare ecumenica ce vor stabili nishte talharii, nu shtiu ce sinod va fi acela shi la care se refera, daca a fost sau daca va fi, eu nu shtiu, dar parca asha am citit.

ce m-am gandit citind in ziar o parte infima din viatza sf Vasile Cel Mare, poi asha cum a pastrat el credintza shi cum a aplicat catre oameni indiferent de religia shi rasa lor, poi asha se poate face ecumenism activ doar asha daca urmam pe marele sfant, doar asha cum s-a comportat el shi cum a lucrat el pt Hristos,.... dar trebuie avut in vedere ca nu mai suntem in vremurile acelea shi ca mai sunt shi altzi mari sfintzi shi ca Hristos-Duhul ne cheama la pastrarea credintzelor noastre stramosheshti de dinainte de fiara roshie...

eu banui ca noi suntem mai rau ca shi celelalte culte, chiar daca in bisericile nostre este Harul lucrator, deci suntem indemnatzti de catre sf Ap Andrei "pocainti-va pentruca s-a apropiat Imparatzia Cerurilor", iar sf Lavrentzie de Cernigov, Al Domnului care ne Cerne pentru ca sa lamureasca aurul shi sa-l probeze in foc lamurit spune ca sa nu intram in bisericile unde s-a intronat satana dupa ce acestea au fost renovate pe la fatzadele interioare shi aurite pe la cupole shi clopotnitze, caci nu au Harul, se aduce in ele jertfe sangeroase shi sunt o sinagoga a satanei, ceva de genul asta, shi ne mai sfatuieshte sa fugim, sa nu privim la fatza spurcata a satanei ce se va arata printre shtiri la rubrica noutatzi, shi sa nu semnam cand vor veni asha ca pentru un recensamant pentru intronarea satanei, antichrist in care a crescut in chip de om satana shi a trimis echipa de scamatori ca umbland din casa in casa sa ne inchinam pentru bunastarea familiei, pentru sotzie sau copii,

iar Domnul zice sa nu venim la El cu semnul lui antichrist, ca nu avem ce cauta cu semnul lui la el, cu pecetluirile lui, && ori 666 ori cineshtie ce alte semne cum spun parintzii Aghioratzi cu codul de bare nociv ala cu 6 dungi mari ||..(codificare)..||..(codificare)..|| shi am impresia ca te taie in doua dracul in locul Domnului ca eshti sluga necredincioasa shi nu veghezi caci asta este o codificare rautacioasa shi nu se justifica alegerea cifrei 6 ca delimitatori decat daca a fost ales asha cu reacredintza cu reaintentzie shi nici sa primim cipul adica transponderul in cartzile de identitate sau alte acte ca cineshtie in ce scopuri e folosit shi ce date contzeine sau cum este marcat, inca nu shtiu ce este nociv la transponder...

iar sf Efrem Sirul spunea ca dupa o indelungata postire va veni shi te va insemna pe mana dreapta sau pe frunte, deci sa nu-l primeshti, ca va fi ca sa nu-tzi mai potzi face cruce shi sa nu te mai potzi pecetlui in numele Domnului ci sa fie evident ca te pecetluieshti in dracie.... nici pe tampla sa nu primitzi shi nici pe suflet.

dar fiecare e liber shi foarte liber shi ultra foarte liber sa-shi aleaga asha cum doreshte, dar ne spune Domnul ca daca vine echipa de scamatori care vor invia pana shi pe mortzi shi vor face minuni mari pana acolo incat sa se coboare foc din cer in fatza oamenilor shi din uscaturi lucruri shi alimente proaspete shi daca te-ai inchinat, atunci adio... iar in apocalipsa spune ca vei suferi in fatza sfintzilor ingeri multa vreme....

dar in timpurile antichristului vor veni cei doi finici, maslini, Ilie shi Enoh shi vor invatza pe oameni sa nu credem in antichrist, shi sa nu cautam la fatza lui marshava... shi dintre evrei shi iudei se vor intoarce la Dumnezeu cel Adevarat, shi iudeii, dintre ei vor pastra ascultarea cea dreapta shi nu i se vor inchina antichristului...

mihailt

14.01.2009 14:58:06

Canonul 45 se refera la cei care nu cred in domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu intrupat.
Adica nu inteleg nu ai voie sa spui "Tatal nostru" impreuna cu un catolic sau prostestant sau miafizit?
Normal nu ai voie sa iei Sfanta Impartasanie decat de la crestini ortodocsi,la fel anafura,aghiasma.
Iar dupa cum a hotarat Sfantul Sinod nu ai voie sa faci slujbe nici macar de sfintire (ierurugii) impreuna cu ne-crestin-ortodocsi.
Iar rugaciuni de astea cum se fac acum la saptamana de unitate nu e erezie.

razvan_m

14.01.2009 18:19:11

Citat:

În prealabil postat de mihailt (Post 109433)

Conform Canonului 45 Apostolic nu ai voie sa spui nicio rugaciune in comun cu ereticul, fie el catolic, protestant sau monofizit.
De ce sunt fiecare dintre cei mentionati eretici?

1. Catolicii cel putin pentru dogma lor Filioque hulitoare la adresa Uneia dintre Persoanele Sfintei Treimi (Duhul Sfant);

2. Protestantii pentru eliminarea a 5 dintre cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii, pentru nerecunoasterea icoanelor, ba pentru unii chiar contestarea semnului Sfintei Cruci, hulirea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria;

3. Monofizitismul şi ramurile lui sunt o ereticească socotinţă nerecunoscand în Domnul Iisus Hristos deopotrivă firea dumnezeiască şi cea omenească.
Istoric vorbind, rădăcina ereziei monofizite se trage din învăţăturile ereticului Nestorie, patriarh al Constantinopolului între anii 428 -431, care învăţa că firile - cea dumnezeiască şi cea omenească - ale lui Hristos sunt total separate şi că Fecioara Maria nu este Născătoare de Dumnezeu ci de om, învăţătură anatemizată de Soborul Sfinţilor Părinţi la cel de al treilea Sobor al Bisericii Ortodoxe ţinut la Efes în anul 431.

Iata acum si un scurt istoric al ecumenismului contemporan de origine protestanta, deci eretica, preluat de la adresa
http://www.sihastru.net/mirem/ceor/istorie_cucos.html

Citat:

[justify]Mişcarea ecumenică, care din 1948 a primit denumirea de Conciliul Ecumenic al Bisericilor (The World Council of Churches), este de origine engleză şi americană şi îşi are rădăcinile în lumea anglicană şi protestantă, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Ea a fost precedată de un număr de organizaţii anglicane şi protestante care militau pentru apropierea şi colaborarea Bisericilor, îndeosebi pentru înlăturarea războaielor dintre popoare. Primul război mondial (1914-1910) a provocat omenirii şi mai ales popoarelor Europei suferinţe nemaicunoscute în istorie, încît acest motiv a fost iniţial folosit pentru a demara colaborarea şi unirea cultelor creştine, cel puţin pe teren practic, pentru inlăturarea războiului şi vindecărilor relelor sociale.

Dintre organizaţiile intercreştine premergătoare Mişcării Ecumenice, care au militat pentru înfăptuirea colaborării şi unirii cultelor creştine într-o organizaţie mondială, la loc de frunte se situează următoarele asociaţii :

1. "Asociatia Bisericilor anglicană şi ortodoxă-răsăriteană" (The Anglican and Eastern Orthodox Churches Association), înfiinţată în 1864, care, datorită ministrului anglican H. J. Fynes Cliton, a devenit în 1906 "Unirea Bisericilor Anglicană şi Ortodoxă de Răsărit" (Anglican and Eastern Orthodox Churches Union). Ea a fuzionat în 1913 cu "Asociaţia Bisericilor de Răsărit (The Eastern Churches Association), în care au activat teologi englezi, americani, ruşi greci ş a

2.. Consiliul misionar internaţional (International Missionary Council) care a ţinut prima conferinţă internaţională a misiunilor în 1910 la Edimburg în Scoţia şi din care s-a dezvoltat mişcarea ecumenică. Acest Consiliu a ţinut a doua conferinţă la Oxford în 1923, apoi altele, sub conducerea lui John Mott (1865-1955), metodist american, şi J. H. Oldhain, la Madras (1928) ; apoi; la Witby - Canada, în 1947, la Willirigen în 1952 şi în Ghana în 1958; iar din 1961 a fuzionat cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor, cu ocazia celei de-a III-a Adunări Generale de la New-Delhy - India, ţinută intre 18 noiembrie şi 6 decembrie 1961.

3. Asociaţia mondială pentru promovarea păcii internaţionale - între naţiuni - prin Biserici (The World Alliance for promoting international Friendship among the Nations through the Churches), înfiinţată la 2 august 1914 la Constanz, în Elveţia. Preşedinte al Alianţei a fost ales primatul Bisericii Anglicane, iar Vicepreşedinte, din 1920, mitropolitul primat Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Române. Această asociaţie a ţinut mai multe conferinţe internaţionale, după cum urmează: Geneva - 1920, Copenhaga - 1922, Novisad - 1923 şi 1925, Sinaia - 1924, Atena - 1926; Sofia - 1927, Praga - 1928, Cambridge -1931, Bucureşti - 1933, Chambry sur Montreux - 1935, Rîmnicu- Vîlcea - 1936, Farris Bad, Narvik (Norvegia) în 1938.

Observăm o vătămare a conştiinţei eclesiologice la conducătorii ortodocşi progresişti încă din acea perioadă, cînd înainte de constituirea propriu-zisă a mişcării ecumenice (1910-1920), Patriarhia de Constantinopol s-a preocupat de relaţiile Ortodoxiei cu Catolicismul şi Protestantismul. Astfel, patriarhul Ioachim III (1878 -1884; 1901-1912), printr-o Enciclică sinodală din anul 1902, cerea Bisericilor ortodoxe părerea asupra unirii cu cele două mari confesiuni creştine, punînd problema căutării unor puncte de întîlnire şi contact cu ele. Primind http://www.sihastru.net/mirem/ceor/iustmarina.jpg răspunsuri favorabile, patriarhul scotea în relief, într-o altă enciclică din 1904, că, păstrînd cele ce ne sînt proprii, se cuvine să privim şi la cele ale altora, să ne rugăm din tot sufletul pentru unirea tuturor fără să ne descurajăm în faţa greutăţilor şi fără să socotim lucrul ca imposibil. "Să deschidem drum pentru lucrul unirii tuturor, plăcut lui Dumnezeu, tratînd cu înţelepciune şi blîndeţe pe cei despărţiţi, care cred în Sfînta Treime, se însemnează cu numele Domnului Iisus Hristos şi speră să fie mîntuiţi prin harul lui Dumnezeu, cuvinte care prin superficialitatea înţelesului pot fi primite de către toţi protestanţii zilelor noastre.

După primul război mondial (1914-1918), mitropolitul Dorotei de Brussa, locţiitor al patriarhului ecumenic, în şedinţa Sfîntului Sinod din 10 ianuarie 1919 a acceptat propunerea Bisericii anglicane, a Bisericii vechi-catolice şi a Bisericii armeano-gregoriene, pentru colaborarea şi unirea Bisericilor.

In Enciclica sinodală a Bisericii din Constantinopol către Bisericile lui Hristos de pretutindeni, din ianuarie 1920, el adresă un apel tuturor Bisericilor creştine din lume, în care afirma că diferenţele dogmatice nu http://www.sihastru.net/mirem/ceor/sobor.jpg pot constitui o piedică de netrecut în calea apropierii şi colaborării Bisericilor unele cu altele, pînă se va putea ajunge la unirea lor deplină, fapt care de atunci a stat ca un scop vital al realizărilor ecumeniste, tematicile ulterioare arătînd cum fundamentele Bisericii Ortodoxe au fost puse în discuţie nu pentru a fi prezentate drept model unic şi adevărat de urmat, ci pentru a fi negociate la masa tratativelor de unificare.

Mişcarea ecumenică, care din 1948 s-a organizat în Consiliul Ecumenic al Bisericilor, îşi are originea în trei mişcări paralele, al căror izvor comun este Conferinţa misionară mondială de la Edimburg - Scotia din 1910, despre care am amintit.[/justify]

[continuarea in urmatorul mesaj]

razvan_m

14.01.2009 18:21:11

[continuarea postului precedent]

Citat:

Cele trei mişcări iniţiale care au creat mişcarea ecumenică, instituită apoi în Consiliul Ecumenic al Bisericilor, sînt : Viaţă şi acţiune (Life and Work), Credintă şi organizare (Faith and Order) şi Mişcarea misionară:
- Gruparea Viaţă şi Acţiune (Life and Work) a ţinut prima ei Conferinţă interconfesională între 1930 august 1925 la Stockholm, în Suedia. La ea au participat 680 de delegaţi din 37 de ţări, reprezentînd 31 de confesiuni. Dintre Bisericile ortodoxe au participat : Patriarhia Ecumenică, Patriarhiile Alexandriei, în frunte cu patriarhul Fotie (1900-1925), Ierusalimului, Serbiei, României, Arhiepiscopia insulei Cipru, Biserica Greciei şi a Bulgariei.

Patriarhia română a fost reprezentată de o delegaţie condusă de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului.

http://www.sihastru.net/mirem/ceor/cmb_geneva.jpg Conferinţa a fost pregătită foarte minuţios de calvinistul american, Mc. Farland şi de Nathan Soderblom, arhiepiscopu1 Uppsalei (+1931) - Suedia, istoric al religiilor, cel mai mare animator al creştinismului practic, care susţinea că pentru a se ajunge la unirea Bisericilor creştine, este necesară mai întîi strînsa lor colaborare pe teren practic, stratagemă ce pînă astăzi prinde la ţările ex-comuniste, sărăcite mai apoi de marile împrumuturi către finanţele internaţionale. Astfel ajutoarele acordate cu multă "dragoste" de către fraţii protestanţi au trebuit să fie răsplătite prin înmuierea dogmelor şi pogorămintele canoanelor ortodoxe, alminteri "fraţii" ortodocşi ar fi putut lesne fi consideraţi drept dezbinători ai ME şi potrivnici însuşi "dumnezeului comun", teamă ce se va vedea mai târziu cum a zămislit în minţile ierarhilor români lepădarea de ortodoxie.

La 12 ani după Conferinţa de la Stockholm, gruparea Viaţă şi Acţiune a ţinut între 12-16 iulie 1937, la Oxford, a doua Conferinţa generală prezidată de G. Bell, episcop anglican de Chiechester. Au participat 435 de delegaţi din 45 de ţări, reprezentînd 120 de confesiuni din lume. Biserica Ortodoxă Română a trimis o delegaţie în frunte cu arhimandritul Iuliu Scriban. In această conferinţă s-au temperat excesele soclologice ale mişcării ecumenice şi s-a dat importanţă ideii de Biserică, căci această Mişcare trebuie să acorde un loc central problemelor ei şi eshatologiei.

A doua grupare a mişcării ecumenice, Credintă şi Organizare (Faith and Order), urmăreşte apropierea şi unirea Bisericilor pe teren dogmatic, care de fapt rămîne cel mai important scop de realizat. Gruparea Credintă şi Organizare a ţinut prima ei conferinţă între 3 şi 31 august 1927 la Lausanne, în Elveţia, avînd ca preşedinte pe John R. Mott (1965- +1955).

Au participat 400 de delegaţi reprezentînd 100 de Biserici, culte şi comunităţi creştine : anglican, vechi-catolice, protestante şi ortodoxe. Din partea Bisericilor ortodoxe au trimis delegaţi Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Sîrbă, Patriarhia Română şi Bisericile Greacă a insulei Cipru, Bulgară, Polonă şi a Georgiei. Patriarhia Română a fost reprezentată printr-o delegaţie condusă de mitropolitul Nectarie al Bucovinei.

Discuţiile s-au axat pe următoarele probleme: Biserica, Mărturisirile de credinţă, Tainele şi ierarhia, asupra cărora delegaţiile au expushttp://www.sihastru.net/mirem/ceor/johnmott.jpg , în mod irenic, punctele de vedere ale Bisericii proprii.

Trebuie să amintim faptul că John Mott este socotit de către ME drept părintele ecumenismului, un om care s-a jertfit cu osârdie pe altarul unirii ecumenice, iniţiatorul programelor pentru tineret YMCA, dar nu toţi ştiu că Mott a primit iniţierea în Francmasonerie încă din anul 1905, pînă astăzi masoneria punîndu-i numele întotdeauna la loc de cinste.

A doua Conferinţa a grupării Credintă şi Organizare s-a ţinut între 3 şi 18 august 1937 la Edimburg, în Scoţia, sub preşedinţia arhiepicopului William Temple de York, apoi de Canterbury. Au participal 400 de reprezentanţi din partea diferitelor Biserici creştine din lume. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, care se afla la Oxford, la а doua conferinţă a grupării Viaţă şi Acţiune, din 12-26 iulie 1937, nu a putut participa la a doua conferinţă a grupării Credintă şi Organizare din 3-18 august 1937 de la Edimburg.

Conferinţa de la Edimburg a discutat următoarele învăţături dogmatice : Despre har; Despre Biserica şi Cuvîntul lui Dumnezeu; Despre Taine şi Preoţie; Despre unitatea Bisericii în viaţă şi cult.

In mesajul Conferinţei, Bisericile participante mărturisesc «o unitate a inimilor şi a duhului», exprimîndu-şi speranţa că «o înţelegere mai adîncă ne va conduce către o înţelegere comună a adevărului, aşa cum este el în Iisus Hristos».

Papa Pius al X-lea (1922-1939) a interzis participarea Bisericii romano-catolice la Conferinţa creştinismului practic "Viaţă şi Acţiune" din august 1925 de la Stockholm.

Doi ani şi jumătate mai tîrziu, prin enciclica «Mortalium animos»; promulgată la 6 ianuarie 1928, papa Pius XI socotea greşită acţiunea mişcării ecumenice şi a interzis catolicilor, clerici şi credincioşi, orice fel de participare la lucrările ei. Clericii şi credincoşii Bisericii romano-catolice n-au participat la nici unul dintre congresele ei (Geneva - 1920, Stockholm - 1925, Lausanne - 1927, Oxford - 1937, Edimburg - 1937), nici la alte manifestări ecumenice locale.

http://www.sihastru.net/mirem/ceor/rug_comun.jpg La conferinţele mişcării ecumenice de la Oxford şi Edimburg din 1937 s-a propus fuzionarea celor două grupări ale sale, creştinismul practic Viaţă şi acţiune şi creştinismul dogmatic Credintă şi Organizare, într-o singură organizaţie intercreştină mondială, sub denumirea de Consiliul Ecumenic sau Mondial al Bisericilor (The World Council of Churches).

In vederea întocmirii statutului noii organizări, s-a format «Comitetul celor 14», care s-a întrunit între 9 şi 23 mai 1938 in Conferinţa de la Utrecht, în Olanda, la care au fost convocate Bisericile participante la mişcarea ecumenică şi s-a întocmit «Constituţia Consiliului Ecumenic al Bisericilor», stabilind «baza» sau «platforma» lui doctrinară. S-a stabilit ca gruparea Credintă şi Organizare să-şi păstreze totuşi oarecare autonomie, avînd în continuare un comitet propriu.

Izbucnind la 1 septembrie 1939 cel de al doilea război mondial (1939-1945), activitatea mişcării ecumenice se reduce simţitor. La adunarea de la Geneva din 1946 s-a format «Consiliul Ecumenic al Bisericilor» avînd cinci preşedinţi, iar dr. W. A. Visser't Hooft - una dintre marile personalităţi ale ecumenismului mondial - a fost ales secretar general.

Constituirea definitivă a Consiliului Ecumenic al Bisericilor s-a făcut la prima adunare generală a mişcării ecumenice de la Amsterdam, O1anda, în prima ei şedinţă din 22 august 1948. La Amsterdam, noua ornizaţie şi-a stabilit următoarea bază doctrinară : Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o asociaţie frăţească de Biserici, care primesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mîntuitor. La această adunare generală au participat 351 de delegaţi din partea a 147 de Biserici din 44 de ţări.

http://www.sihastru.net/mirem/ceor/chambesy.jpg Impărţirile administrative pe care şi le-a format Consiliul Ecumenic al Bisericilor în urma Conferinţelor de la Oxford şi Edimburg, din 1937, dar mai ales în 1948, la Amsterdam, cuprind : afaceri internaţiona1e, finanţe, reconstrucţie şi ajutor internaţional, serviciul creştin internaţional al informaţiilor şi presei ş.a.

Toate aceste lumeşti năzuinţe arată ponderea gândirii protestante în Miscarea Ecumenica, precum şi atracţia pe care au reuşit să o producă asupra reprezentanţilor ortodocşi, care pînă astăzi au uitat că rolul Bisericii Ortodoxe în lume este doar mîntuirea sufletelor prin primirea tainelor lui Hristos, singurul lucru de trebuinţă pentru ca omenirea să se tămăduiască de grijile osînditoare ale acestei lumi. Putem crede fără a greşi că Mişcarea Ecumenică aşa cum de oamenii cei fără de Hristos a fost născută, tot aşa şi pieirea ei va veni prin sfărîmarea de Piatra adevăratei Biserici a lui Hristos, iar potrivnicii lucrători se vor uni în cele din urmă cu Satana, tatăl lor, a cărui lucrare au făcut-o aici pe pămînt.

Romeo

mihailt

14.01.2009 18:44:40

Mai frate Romeo tu cred ca ai inteles un pic gresit despre Bisericile necalcedoniene care se zic de fapt mia-fizite.
Nu stiu despre protestanti dar stiu ca luteranii folosesc icoane.

Deci mia-fizitii nu vor sa accepte formularea ca Domnul nostru Iisus Hristos este in doua firi ci accepta formularea ca Domnul nostru Iisus Hristos este din doua firi.
Ba chiar acesti miafiziti cum e biserica copta au si sfinti de au trait dupa Sfantul Sinod de la Calcedon.
Ei se sprijina pe aceasta pe marturisirea Sfantului Chiril al Alexandriei.
Marturisesc si ei acelasi crez si cum se spune la crez:
"Si intr-Unul Domn Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu,Unul nascut,care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii....s-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara".
Deci oricine zice acest crez accepta clar ca Domnul nostru Iisus Hristos este o singura persoana sau ipostas dar are doua firi cea umana si cea dumnezeiasca.
Nicidecum nu zic miafizitii caci firea omeneasca a fost absorbita de cea dumnezeiasca asa cum ii invinuiesc unii aiurea.
Monofiziti au fost altii nu bisericile necalcedoniene ca cea copta.
Daca matale poti sa imi explici care e diferenta dintre in doua firi si din doua firi astept sa vad ca eu unul nu o inteleg.
Iar aceasta nici macar teologii de la Sfantul Sinod de la Calcedon nu o intelegeau caci au pus ambele formulari la moastele unei Sfinte si au gasit-o pe cea corecta.

http://en.wikipedia.org/wiki/Coptic_..._of_Alexandria
"
Copts, thus, believe in two natures "human" and "divine" that are united in one hypostasis "without mingling, without confusion, and without alteration". These two natures "did not separate for a moment or the twinkling of an eye" (Coptic Liturgy of Saint Basil of Caesarea).
"
Cat despre interpretarea asa cum zici mata a acelui canon eu nu cred ca e vorba de aceasta.
Ca Duhul Sfant lucreaza in continuare prin ierarhii de au facut acele rugaciuni e iar vadit si daca Duhul Sfant isi face lucrarea vadita apoi poate sa se vie cu cate canoane rastalamacite se doreste asa cum faceau arienii la Sfantul Sinod Ecumenic cand au fost biruiti de minunea cu caramida a Sfantului Spiridon.

mihailt

14.01.2009 18:50:27

La pogorarea Sfintei Lumini se afla de fata catolici,armeni,copti si Sfanta Lumina totusi coboara....ce o fi insemnand asta oare?

razvan_m

14.01.2009 18:51:46

Coptii sunt si ei monofiziti, frate Mihail.
Scopul acestei informari nu este neaparat numai pentru fratia ta, ci pentru miile de crestini ortodocsi care nestiind mai nimic despre erezia ecumenista, o iau de buna si isi pierd astfel sufletele.
Daca vrei crezi, daca nu, nu, esti liber.
Eu am examene in aceasta perioada si nu pot sta langa calculator sa argumentez si contra-argumentez ideile putin/mai mult ciudate ale fratiei tale.

R.

mihailt

14.01.2009 20:31:00

Imi cer iertare ca nu am fost atent si am scris aiurea:
La pogorarea Sfintei Lumini sunt de fata oficiali armeni,catolici,copti dar nu monofiziti.

Iata o descriere data de parintele Ioanichie Balan:
"Sf. Mormant este controlat inca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de cativa politisti civili necrestini – un arab, un turc si unul din partea statului Israel. Ei verifica toate obiectele din interior sa nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfantului Mormant si controleaza corporal pe Arhiereul grec care raspandeste vata pe Mormantul Domnului. Apoi se sting toate luminile si se pecetluieste usa Sfantului Mormant cu doua mai peceti, benzi de panza alba cu ceara si sigilii la capete, in forma de X. Gardienii raman de paza la usa Mormantului pana cand se aprinde Lumina Sfanta... Procesiunea pentru Vecernia Sambetei Mari se formeaza la sediul Patriarhiei Ortodoxe... La ora 9 dimineata procesiunea porneste spre Biserica Sfantului Mormant... In biserica, slujitorii, impreuna cu Patriarhul, se opresc in fata Sfantului Mormant pecetluit”. Urmeaza inconjurul bisericii de trei ori, in sunetul clopotelor si in cantarile rituale. “Apoi Patriarhul cu toti slujitorii se retrag in altarul bisericii ortodoxe de vizavi si stau in asteptare. Intre timp vin diferiti delegati oficiali, autoritati locale si bisericesti, armene, catolice si copte. Miile de credinciosi stau cu felinarele speciale in maini, sa duca acasa, in tara lor, Sfanta Lumina. Cei mai multi, insa, tin in maini cate un manunchi de 33 de lumanari albe, legate intre ele, simbolizand numarul anilor pe care i-a trait Mantuitorul pe pamant... Fiecare se roaga in tacere, asteptand cu emotie Lumina Divina. Deodata vin insa cateva sute de arabi ortodocsi, foarte evlaviosi, dar fanatici; inconjoara Sf. Mormant, se roaga tare, cu mainile in sus, se urca unii pe umerii altora, se agata de peretii baldachinului Sfantului Mormant, de jur-imprejur, ca albinele pe fagur, si ridica mainile, cerand Sfanta Lumina: Doamne, trimite-ne din Cer Lumina!”. Pe la ora 12 Patriarhul este condusin fata Sfantului Mormant. “Aici este controlat peste tot de politisti necrestini, in prezenta reprezentantilor oficiali armeni, catolici si copti, sa nu aiba vreo sursa de foc. Apoi Patriahul desigileaza usa Sfantului Mormant prin ruperea pecetilor si intra in prima incapere, insotit, dupa traditie, de un arab musulman”. Acesta ramane aici si supravegheaza, in timp de Patriarhul intra in a doua incapere si ingenucheaza in fata lespedei Sfantului Mormant. “Se sting toate lumanarile, candelele, luminile. In biserica se face o mare tacere. Emotia minunii ii cuprinde pe toti... Dupa 15-20 de minute de rugaciune fierbinte, lumea din biserica observa o lumina puternica, precum o scanteie de fulger, coborand in zig-zag din cupola mare a bisericii... Se zice ca daca nu vin arabii sa se roage, intarzie venirea Sfintei Lumini... In multime se aud glasuri de emotie, in toate limbile. Scanteia dumnezeiasca coboara deasupra Capelei Sfantului Mormant, ca un glob de lumina ce se sfarama in mici bucati, apoi intra inauntru ca u subtire raza de foc, coboara pe lespedea Mormantului si aprinde vata raspandita deasupra, care se incarca de o roua divina. In aceasta clipa Sfanta Lumina a venit! Minunea s-a savarsit! Multimea asteata cu nerabdare Sfanta Lumina, cu mainile intinse... Patriarhul aduna cu mainile vata aprinsa de o flacara galben-verzuie, care timp de cateva minute nu frige. Apoi pune vata aprinsa in doua cupe de aur si iese in prima incapere. Aici aprinde doua buchete mari de cate 33 de lumanari, in prezenta musulmanului, iar cupele le da, pe doua ferestre mici, afara, la cei doi diaconi ortodocsi. Acestia duc o cupa la Sf. Altar, iar pe a doua la Biserica Sfintilor Imparati Constantin si Elena, de la Patriarhie. Apoi Patriarhul iese in fata Sfantului Mormant, cu cele doua faclii aprinse, si striga de trei ori: Veniti de luati Lumina!... Toti credinciosii aprind felinarele si buchetele de lumanari. Biserica este parca o flacara vie! Multi se ating de flacara cu fata, cu mainile, cu hainele, pentru binecuvantare, fara a se arde. Tot acum iau Sfanta Lumina de la Patriarh si catolicii, armenii si coptii, ducand-o in altarele lor, unde o pastreaza tot anul... La ora 2 dupa miezul noptii Liturghia Invierii ia sfarsit”."

(fragmentul e din cartea Pelerinaj la mormantul Domnului de parintele Ioanichie Balan).

Deci cum stim e un canon care zice caci ereticii nu au voie sa participe la slujbe...ori e canonul gresit ori catolicii,armenii si coptii nu se considera eretici.

Si aceste bune relatii intre BO a Ierusalimului,BC,biserica ortodoxa necalcedoniana copta,biserica ortodoxa necalcedoniana armeana cred ca sunt de ceva sute de ani.

Ba patriarhul crestin-ortodox al Ierusalimului intra in Sfantul Mormant alaturi de un arab musulman caci asa cere traditia.
La Sfantul Mormant sunt doua incaperi se pare ca arabul musulman ramane in prima iar patriarhul in cea de-a doua.
Deci de se face rugaciuni crestine la care sunt de fata si musulmani si evrei pe aceasta baza probabil se face.
Bine acum am auzit ca la Sfantul Mormant sunt de fata evrei si musulmani si asemenea crestini catolici,armeni,copti iar patriarhul crestin-ortodox al Ierusalimului slujeste si numai la rugaciunea patriarhului crestin-ortodox calcedonian al Ierusalimului coboara Domnul Sfanta Lumina.
Caci un incercat si armenii si catolicii sa se roage si la ei Sfanta Lumina nu a venit.

Acum eu aud aici ca patriarhul crestin-ortodox da lumina si la reprezentantii armenilor,catolicilor,coptilor dar am inteles ca da cu mana stanga sa arate ca exista diferente dogmatice.
Acum nu aud sa dea lumina la reprezentanti ai ceva protestanti.

razvan_m

14.01.2009 21:11:16

Frate Mihail,

[justify]Imi cer iertare, pentru ca eronat am scris ca biserica copta este monofizita. Este intr-adevar, cum ai spus fratia ta, mia-fizita, dar si mia-fizitismul este de asemenea EREZIE, deoarece sustine nici mai mult, nici mai putin decat contopirea Firilor Omeneasca si Divina ale Mantuitorului Iisus Hristos intr-o singura Fire.
Un exemplu concret privind faptul ereziei coptilor este spurcarea Paraclisului Bisericii Sfintei Ecaterina a Facultatii de Teologie din Bucuresti de catre acestia care in decembrie 1994 au tinut slujba [cum altfel decat eretica, mincinoasa] Nasterii Domnului, care de atunci nu a mai fost resfintita, si culmea, aceasta Biserica, pangarita de ereticii copti, adaposteste cea mai mare parte a mostelor Sfantului Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul si Mitropolitul Constantinopolului, cealalta parte gasindu-se la Schitul Darvari. Oare cum suporta Sfantul aceasta batjocura a Moastelor sale facuta chiar de catre BOR, care nu s-a sinchisit sa resfinteasca aceasta Biserica pangarita de tinerea unei slujbe a ereticilor copti?

Ca drept dovada ca problema coptilor este intr-adevar asa cum am pus-o in randurile de mai sus, iata un comentariu de pe situl http://oiftime.googlepages.com/sfioa...ericaprofanata[/justify]

[continuarea in postul urmator]

razvan_m

14.01.2009 21:15:19

[continuarea postului precedent]

Citat:

Comentariu lamuritor asupra statutului de locas profanat al bisericii Sfanta Ecaterina
[SIZE=3]Acest comentariu cauta sa lamureasca asupra unor aspecte legate de conditia eretica a bisericii copte si de statutul bisericii ortodoxe in care au slujit coptii.[/SIZE]
[SIZE=3]Le-am adaugat dat fiind ca in urma publicarii articolului despre mutarea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur s-au starnit diverse discutii cu persoane apropiate sau cu cititori ai materialelor de pe pagina mea de net. S-au ridicat intrebari relativ la statutul bisericii Sfanta Ecaterina si la pozitia pe care o sustin, conform careia biserica ar trebui resfintita. [/SIZE]
[SIZE=3]De asemenea, in cursul discutiilor avute s-a pus problema ca “liturghia” copta nu s-ar fi slujit in altar, sau ca s-a slujit in altar, dar nu pe Sfanta Masa, ci pe o alta masa pusa in fata acesteia, asadar biserica nu a fost profanata. Totodata, am intalnit ideea conform careia situatia ar fi simetrica celei in care s egasesc ortodocsii (romanii, d.ex.) din strainatate, care neavand biserica slujesc in locasuri de cult ale catolicilor sau protestantilor. Ne vom opri mai intai asupra acestor din urma obiectii. [/SIZE]
[SIZE=3]-[/SIZE][SIZE=3]Exista o fotografie, la adresa: [COLOR=windowtext]http://www.gardianul.ro/2005/01/08/religie-c22/joi_noaptea_crestinii_arabi_din_romania_au_sarbato rit_craciunul-s53704.html[/COLOR] unde oricine poate vedea ca, undeva intre orele 21- 24, cand s-a facut slujba copta, pe Sfanta Masa se gasea ceva care nu avea cum sa fi fost lasat acolo de catre ortodocsi (in afara Sfintei Liturghii nu se gaseste in biserica ortodoxa, pe Sfanta Masa, nimic de forma, dimensiunile si in pozitia in care apare ceea ce apare in poza; ceea ce se vede in respectiva imagine seamana cel mai bine cu Sfintele Daruri, care in niciun caz nu aveau ce cauta acolo, la ora aceea, asadar vor fi fost “darurile” coptilor). De asemenea, lumanarile de pe Sfanta Masa erau aprinse, ca pentru slujba.[/SIZE]
[SIZE=3]-[/SIZE][SIZE=3]Ce sa caute “o alta masa” in fata Sfintei Mese? Sa ne gandim ca pe acolo nu au voie sa treaca decat clericii ortodocsi, nici macar mireanul ortodox, care, desi botezat si fiind om, adica zidirea cea mai cinstita a lui Dumnezeu si tot nu are voie sa calce prin fata Sfintei Mese. Asadar, ce sa caute in acel loc un obiect si cu atat mai mult unul pe care sa se faca cele ce tin de o slujba neortodoxa?[/SIZE]
[SIZE=3]-[/SIZE][SIZE=3]Chiar este necesar sa asteptam sa slujeasca intrand in altar si umbland pe Sfanta Masa cei de alta credinta, pentru a socoti biserica profanata? Nu este destul sa se faca in ea un act de cult, de catre un “cleric”, de alta credinta? Daca ar veni, spre exemplu, un imam si ar sluji lui Allah, acela nu ar avea nici o nevoie de a umbla pe Sfanta Masa, sau in altar, in general. Dupa una ca asta, am socoti ca a avut loc o profanare, sau nu? Conteaza locul precis, din biserica, sau fapta, anume ca niste persoane care nu sunt nici ortodoxe, si cu atat mai putin clerici, au facut in biserica ortodoxa ceva ce la ei este act de cult, inchinare publica, si nu la Dumnezeul adevarat? Cu atat mai grav, daca ceea ce s-a facut s-a facut in altar si pe Sfanta Masa, dar si daca nu se facea acolo, profanarea tot ramanea.[/SIZE]
[SIZE=3]-[/SIZE][SIZE=3]Situatia in care ortodocsii slujesc in locasuri de cult ale neortodocsilor nu este sub nici o forma simetrica celei in care in biserica ortodoxa slujesc neortodocsi. In primul caz este vorba de o situatie speciala, de necesitate, in care Liturghia se poate savarsi oriunde (desigur, in limitele rezonabilului, intr-un loc decent, curat), atata vreme cat se slujeste pe antimis, in timp ce in al doilea caz este vorba despre o inchinare falsa, adusa intr-un locas al credintei adevarate. Insusi faptul ca in locasele de cult catolic sau protestant ortodocsii nu slujesc folosind masa altarului ca pe o Sfanta Masa, ci slujesc pe antimisul lor arata ca este vorba despre slujbe dupa randuiala “de necesitate”. Respectivele locasuri nu sunt considerate biserici, dar este de inteles de ce ortodocsii prefera sa slujeasca acolo, stiind ca se poate face slujba “de necesitate”, pe antimis- de bine, de rau, locasul de cult neortodox este un spatiu respectat de catre persoanele din cultura respectiva, asadar pastrat curat, decent. In paranteza fie spus, atunci cand calatoresc particip si eu la slujbe ale comunitatilor ortodoxe din strainatate, romanesti sau nu si am intalnit inclusiv situatia in care unii ortodocsi si-au facut un paraclis intr-un apartament de bloc, optiune in fond rezonabila, fata de a sluji mereu ca in “situatie de necesitate”. Sa trecem, insa, la fondul chestiunii. [/SIZE]
[SIZE=3]Aduc precizarea ca prin resfintirea bisericii Sfanta Ecaterina nu inteleg retarnosire, ci urmarea randuielii pentru bisericile profanate de pagani sau eretici, dar care NU au ajuns sa fie luate in stapanire de acestia (trecute la cultul lor). [/SIZE]
[SIZE=3]Iata pe ce ma bazez afirmand ca biserica Sfanta Ecaterina a fost profanata odata ce au slujit acolo necalcedonienii (in speta, coptii) si ca ortodocsii nu mai pot intra acolo pentru slujbe decat dupa ce se vor face cele randuite pentru astfel de situatii:[/SIZE][SIZE=3]

[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][continuare][/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]

razvan_m

14.01.2009 21:16:57

[continuarea mesajului precedent]

Citat:

1.Coptii sunt eretici.
[SIZE=3]Nu folosesc termenul “eretic” in vreo conotatie peiorativa. In nici un caz nu este o insulta, ci o trista constatare. Nu am absolut nimic impotriva arabilor copti care au mers acolo la liturghia copta, pur si simplu atrag atentia asupra faptului ca acestia nu sunt ortodocsi, de unde decurg cele ce urmeaza, relativ la statutul bisericii ortodoxe in care au slujit. [/SIZE]
[SIZE=3]Coptii sunt eretici, neacceptand pana in ziua de azi marturisirea Sinodului de la Calcedon, despre cele doua firi ale Mantuitorului, neschimbate, neamestecate, neimpartite si nedespartite. Ei sustin o erezie hristologica, o invatatura gresita despre Hristos. Anume, miafizitismul. Nu monofizitismul, care este altceva, cimiafizitismul.[/SIZE]
[SIZE=3]Pana si enciclopediile on-line, despre care nu se poate spune ca sunt cine stie ce referinte academice, ci niste colectii de cunostinte intentionate a fi accesibile publicului larg observa aceasta trasatura a bisericilor “ortodoxe” orientale. Cum se face ca teologi ortodocsi nu sesizeaza faptul…Iata un citat din Wikipedia (disponibil la http://en.wikipedia.org/wiki/Miaphysitism): “Miaphysitism (sometimes called henophysitism) is the [COLOR=windowtext]christology[/COLOR] of the [COLOR=windowtext]Oriental Orthodox[/COLOR] Churches. Miaphysitism holds that in the one person of [COLOR=windowtext]Jesus[/COLOR] [COLOR=windowtext]Christ[/COLOR], Divinity and Humanity are united in one "nature" ("[COLOR=windowtext]physis[/COLOR]"), the two being united without separation, without confusion, and without alteration.”. “Miafizitismul (numit uneori henofizitism) este hristologia Bisericilor Ortodoxe Orientale. Miafizitismul considera ca in persoana lui Iisus Hristos Divinitatea si Umanitatea sunt unite intr-o [singura] fire (“physis”), cele doua fiind unite fara despartire, amestecare sau schimbare.” Asadar, coptii vorbesc nu despre doua firi ale lui Hristos (asa cum este invatatura ortodoxa) ci despre una singura, rezultata din unirea firilor divina, respectiv omeneasca. [/SIZE]
[SIZE=3]Si, ca sa nu se spuna ca folosesc referinte derizorii, iata adresa la care se poate gasi o lucrare in engleza, de 50 de pagini, a patriarhului copt actual, Shenouda al III-lea, “The Nature of Christ” in care doctrina miafizita este expusa pe larg: [COLOR=windowtext]http://www.copticchurch.org/Texts/Spirituals/Natofchr.pdf[/COLOR]. [/SIZE]
[SIZE=3]Am eu insami lucrarea, cine nu reuseste sa o ia de pe net sa-mi scrie si i-o trimit. Dau si aici trei citate, spre edificare: [/SIZE]
[SIZE=3]The Lord Jesus Christ is God Himself, the Incarnate Logos. Who took to Himself a perfect manhood. His Divine nature is one with his human nature yet without mingling, confusion or alteration; a complete Hypostatic Union. Words are inadequate to describe this union.“ [/SIZE][SIZE=3](Shenouda III, “The Nature of Christ”, sectiunea intitulata (!!!) The Orthodox Concept Regarding the Nature Of Christ).[/SIZE]
[SIZE=3]Iata si traducerea: “Domnul Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu, Cuvantul Intrupat. Care a luat o deplina omenitate. Firea Sa Divina este una cu firea sa omeneasca, insa fara de amestecare, fara a se confunda si fara schimbare; o completa unire Ipostatica. Nu exista cuvinte adecvate pentru a descrie aceasta unire.”

[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][continuare][/SIZE]

razvan_m

14.01.2009 21:21:45

[continuarea mesajului precedent]

Citat:

“The Divine nature (God the Word) was united with the human nature which He took of the Virgin Mary by the action of the Holy Spirit. The Holy Spirit purified and sanctified the Virgin's womb so that the Child to whom she gave birth would inherit nothing of the original sin; the flesh formed of her blood was united with the Only-Begotten Son. This unity took place from the first moment of the Holy Pregnancy in the Virgin's womb.” [SIZE=3](aceeasi referinta).[/SIZE]
[SIZE=3]Iata si traducerea: “Natura Divina (Dumnezeu Cuvantul) s-a unit cu cea omeneasca pe care a luat-o din Fecioara Maria cu lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant a curatit si sfintit pantecele Fecioarei astel incat Pruncul caruia i-a dat nastere sa nu mosteneasca nimic din pacatul originar; carnea formata din sangele ei [al Fecioarei, n. trad.] a fost unita cu Fiul Cel Unul Nascut. Aceasta unitate s-a realizat inca din primul moment al purtarii in pantece de catre Fecioara a Sarcinii Sfinte.”[/SIZE]
[SIZE=3]“As a result of the unity of both natures-the Divine and the human-inside the Virgin's womb, one nature was formed out of both: "The One Nature of God the Incarnate Logos"as St. Cyril called it” (aceeasi referinta).[/SIZE]
[SIZE=3]“Ca rezultat al acestei uniri a ambelor firi- cea Divina si cea umana- in pantecele Fecioarei, s-a format din cele doua [firi] o fire: ‘Firea lui Dumnezeu Cuvantul Intrupat” cum a numit-o Sfantul Chiril.”[/SIZE]

[SIZE=3]Acestea fiind zise, sper ca a devenit suficient de clar faptul ca avem de a face cu un cult eretic, sustinator al unei hristologii eretice. Or:[/SIZE]
[SIZE=3]2. Canonul 6 al Sinodului din Laodiceea opreste pe eretici pana si de la a intra in biserica[/SIZE]
[SIZE=3]De slujire, nici vorba: “Nu este ingaduit ereticilor sa intre in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.” (Laodiceea, can. 6). Revenim la obiectiile legate de faptul ca daca nu s-ar fi slujit pe Sfanta Masa nu era nici o problema- daca ereticii nici nu au voie sa intre, macar, in biserica ortodoxa, de unde se poate deduce ca ar avea voie sa “slujeasca” in ea, indiferent de loc, fie acesta pronaosul, naosul, si cu atat mai putin altarul?[/SIZE]
[SIZE=3]Sa mergem mai departe, sa vedem ce prevad canoanele daca ereticii au ajuns, totusi, in biserica:[/SIZE]
[SIZE=3]3a. Situatia in care ereticii nu doar ca ajung in biserica, ci slujesc acolo si, mai mult, iau in stapanire biserica, trecand-o la cultul lor:[/SIZE]
[SIZE=3]Canonul 46 al Sf Nichifor Marturisitorul: "Va sfatuim ca in bisericile luate in stapanire de eretici sa se intre ca intr-o casa simpla si sa se cante numai de nevoie, asezandu-se cruce la mijloc, iar in altar nici sa nu se intre, nici sa se tamaieze, nici sa se savarseasca rugaciune, nici sa nu se aprinda candele si lumanare".[/SIZE]
[SIZE=3]Raspunsul Sf Teodor Studitul la intrebarea 3 adresata sfintiei sale prin intermediar de catre Ilarie si Eustatie (vezi “Scrisoarea Sf Teodor Studitul catre calugarul Metodiu”, care se gaseste in volumele de drept canonic ale arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, spre ex. in editia de la Sibiu, din 2005, se afla la pagina 512). “Intrebarea 3. Cuvine-se a intra pentru rugaciune si cantare in bisericile pangarite si detinute de preotii care au fost partasi eresului? Raspuns: Nicidecum nu se cuvine a intra in astfel de biserici, din motivele mentionate; caci scris este: ‘iata casa voastra ramane pustie’ (Mt. 23, 38); fiindca indata ce s-a introdus eresul, a disparut superiorul celor de acolo, ingerul, dupa cuvintele marelui Vasile (Scrisoarea 191) si acea biserica s-a prefacut in casa comuna; si regele David zice: ‘Nu voi intra in biserica celor rai’ (Ps. 25, 5), si Apostolul intreaba: "Ce unire are Biserica lui Dumnezeu cu idolii?" (II Cor. 6, 16).”[/SIZE]
[SIZE=3]Raspunsul 3 al Sf Teodor este, asadar, simfonic cu canonul 46 al Sf Nechifor. Bisericile foste ortodoxe detinute de eretici devin simple case si se tarnosesc iarasi. [/SIZE]
[SIZE=3]3b. Situatia in care, ereticii slujesc in biserica, dar nu o iau in stapanire, ci ramane ortodoxa:[/SIZE]
[SIZE=3]Raspunsul Sf Teodor Studitul la intrebarea 4 (aceeasi referinta): “Intrebarea 4. Cuvine-se a canta si a se ruga in biserici pangarite de aceiasi preoti, dar care nu le-au detinut? Raspuns: Negresit ca se poate intra in astfel de biserici, spre a se canta si a se ruga, anume daca nu se mai pangaresc de acei eretici, ci se detin de ortodocsi pana acum. Si in privinta aceasta s-a hotarat ca un episcop sau presbiter, care sunt de credinta cea mantuitoare, sa faca deschiderea bisericii prin rugaciunea cuvenita; astfel ca, daca s-a facut aceasta, nimic nu se mai opune ca intr-insa sa se savarseasca chiar liturghie; drept pilda serveasca imprejurarea in care Sfantul Atanasie, rugat fiind de catre imparatul Constantin sa acorde o singura favoare, de a da arienilor in Alexandria o biserica in care sa se adune pentru rugaciune, s-a invoit numai daca si lui i se va da in Constantinopol aceeasi favoare, ca ortodocsii sa se adune la rugaciune intr-o biserica detinuta mai inainte de arieni.”[/SIZE]
[SIZE=3]Biserica Sf Ecaterina se incadreaza la situatia 3b, fiind profanata de slujirea ereticilor, dar nu si luata in stapanire de catre acestia. Asadar, se poate intra acolo ca intr-o biserica si sluji, dar cu conditia sa se faca mai intai rugaciunea randuita si sa nu se repete profanarea, desigur. Profanata este, dar nu se retarnoseste ci se face Rugaciunea la deschiderea bisericii profanate de catre pagani sau eretici (vezi Molitfelnicul). Altminteri nu se poate face rugaciune sau chiar Liturghie acolo, de catre ortodocsi.[/SIZE]
[SIZE=3]Atrag atentia aspra faptului ca cele de mai sus nu presupun in nici un caz ca ortodocsii le pot permite ereticilor sa slujeasca in biserica ortodoxa, in nadejdea ca dupa aceea vor face rugaciunea pentru biserica profanata si cu asta, gata, se repara. Asa ceva ar fi batjocorire, nesocotire a Duhului Sfant. Asa zisa binecuvantare care li s-a dat coptilor este in sine o aberatie. Nu se poate binecuvanta pacatul si cu atat mai putin cel impotriva Duhului Sfant, cum este slujirea eretica. Raspunderea celor care, ca si clerici, le-au permis coptilor sa faca slujba in biserica Sfanta Ecaterina ramane si despre aceasta vorbesc alte canoane:[/SIZE]
[SIZE=3]Astfel, canoanele 45 si 46 Apostolice prevad caterisirea clericilor care consimt la slujirea eretica si/sau o considera slujire adevarata: [/SIZE]
[SIZE=3]“Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca si clerici, sa se cateriseasca.” (Ap 45); “Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau prezbiterul care a primit botezul ori jertfa ereticilor. Caci ce fel de impartasire are Hristos cu veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6, 15).” (Ap. 46).[/SIZE]
[SIZE=3]Aici, orice varianta am examina, va fi in defavoarea clericilor care au “dat binecuvantare”, au consimtit, ba chiar au si asistat, unii, la slujba copta de la Sfanta Ecaterina. Daca permiti sa se savarseasca in biserica “liturghia” eretica, se cheama ca o consideri slujire adevarata, altfel, ce cauta sa se faca in biserica? Daca n-o consideri slujire adevarata, si lasi sa se faca in biserica, se cheama ca ai consimtit la profanare in cunostinta de cauza, permitand sa se tina in biserica Dumnezeului adevarat o “slujba” mincinoasa, hulitoare. Nu altcineva, ci Mantuitorul Insusi a spus: “Cine nu este cu Mine, impotriva Mea este.” (Lc. 11, 23, Mt. 12, 30), nu se poate pretinde ca si ereticii, si paganii slujesc lui Dumnezeu, in cultul lor.[/SIZE]
[SIZE=3]Dupa cum se cunoaste, Sf Vasile s-a rugat impreuna cu poporul si usile bisericii nu s-au deschis pentru arieni, ci numai pentru ortodocsi. Sf Ioan Hrisostomul nu a ingaduit sa se dea arienilor biserica, raspunzandu-i generalului arian Gaina, care ceruse aceasta favoare in numele serviciilor aduse de el Imperiului ca si-a luat, deja, rasplata lumeasca, anume onorurile si averile cuvenite, si sa nu cuteze sa ceara “daruri dumnezeiesti pentru slujire lumeasca” (istorisirea intreaga, despre Sfantul Ioan si atitudinea pe care o avea fata de eretici se gaseste in viata sa, o editie foarte ingrijita si la indemana fiind cea publicata la Editura Bizantina, in 2007, intr-un volumas continand si acatistul si paraclisul Sfantului Ioan Gura de Aur).[/SIZE]

[continuare]

razvan_m

14.01.2009 21:23:16

[continuarea mesajului precedent]

Citat:

[SIZE=3]Cand s-a aflat Bizantul sub latini, “rasaritenii nu liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi liturghisit apusean, de nu ar fi facut mai-nainte apa sfanta, spre curatire." (vezi notele de subsol de la Pidalion, editia 2004, pag. 88).[/SIZE]
[SIZE=3]A “binecuvanta”, a consimti la, a asista la slujirea eretica inseamna a te face partas la hula, la defaimarea Duhului Sfant, la nesocotirea Revelatiei si a Traditiei. Oricat de amarnic ar suna, ma tem ca aceasta este situatia. [/SIZE]
[SIZE=3]Cu nadejdea ca cele de mai sus au raspuns intrebarilor ridicate de catre cei care au binevoit a se apleca asupra problemei, in cautarea adevarului, ii salut pe toti si le doresc sarbatori fericite, Nasterea Domnului cu bucuria sa fireasca si un an nou calendaristic mai linistit.

[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[COLOR=black]Sper, din tot sufletul cu nadejdea in Hristos, frate Mihail, sa-ti fi inlaturat nelamurirea fratiei tale in ce priveste erezia mia-fizita a coptilor.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Domnul sa ne pazeasca de caderea in erezii pe noi, nevrednicii si pacatosii![/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Romeo[/COLOR]

mihailt

15.01.2009 01:39:23

Mai frate Romeo daca Domnul nostru Iisus Hristos trimite Sfanta Lumina la Inviere la rugaciunea patriarhului Ierusalimului tu ce vrei sa faci acum sa zici ca Domnul nostru Iisus Hristos incalca canonul care zice caci ereticii nu au voie sa fie prezenti la slujbele credinciosilor?
Caci patriarhul Ierusalimului da Sfanta Lumina apoi si la copti si la armeni si la catolici.
Pai Sfanta Lumina e o lucrare volitionala a Domnului nostru Iisus Hristos.
Adica daca ar voi ar putea sa nu se aprinda lumanarea coptilor sau a catolicilor.
Minunile invederate crestin-ortodoxe sunt mai mult ca nu stiu cate cuvinte.
Asa este de nu stiu cati ani la Sfantul Mormant.

Deci este clar ca si Domnul nostru Iisus Hristos confirma prin aceasta caci catolicii si mia-fiziti nu sunt eretici ci crestini dar ne-ortodocsi.

razvan_m

15.01.2009 08:50:05

N-ai voie sa mergi tu ca ortodox la "slujbele" ereticilor si nici sa-i lasi pe aceia sa "slujeasca" in Sfintele noastre Biserici, deoarece "slujbele" lor nu sunt slujbe, sunt minciuni, slujbe mincinoase pentru alt domn, nu pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos, chiar daca ereticii isi numesc domnul la care slujesc [si care in fond e mamona, dracul] tot cu numele lui Iisus Hristos.
Daca tu vrei sa urmezi calea ecumenismului, nimeni nu-ti interzice, dar rodul urmarii acestei cai il vei vedea dupa moarte, cand vei fi muncit in flacarile cele far' de sfarsit ale iadului. Oare chiar asta vrei, frate Mihail?...

cristiboss56

15.01.2009 13:25:26

Mai este o teorie , sau sa-i zic slogan al celor ce sutin ecumenismul , " Teoria celor doi plamani ". Aceasta "teorie" s-a dezvoltat intre ecumenistii ortodocsi si papistasî. Potrivit cu aceasta teorie, Ortodoxia si papismul sunt cei doi plamani, prin care respira Biserica. Cand am citit despre aceasta asa zisa teorie, am zambit, gandindu-ma la cat si-au stors ei mintile pentru a inventa astfel de povestîoare "lacrimogene", fara vre-o sustinere, pentru ca acesti doi plamani sa poata incepe sa respire corect si di nou, va trebui o sincronizare a respiratiei. Minimalizarea dogmatica este metoda de baza , sau principiul fundamental de "lucru"al ecumenistilor. Dar despre aceste "metode" , in cele viitoare. Doamne ajuta ! +

mihailt

15.01.2009 14:59:33

Exista extrema de a-i considera pe catolici , copti,armeni eretici dar exista si extrema de a-i considera ortodocsi.
Si exista si opinia corecta caci nu sunt nici ortodocsi , nici eretici ci sunt diferente dogmatice intre ortodocsi,catolici,armeni,copti.
Inre copti,armeni si ortodocsi mai mici ,intre catolici si ortodocsi mai putin mici.
Dar toti sunt crestini caci altfel ce rost mai ar avea semnificatia termenului crestin-ortodox?

mihailt

15.01.2009 15:07:33

Principiul acesta care zice ca ceva ori este asa ori nu este asa este un principiu din logica lui Aristotel si e impropriu a se aplica la viata duhovniceasca cum ne-a aratat Sfantul Grigorie Palama caci aceste taine sunt mai presus de logica aristoteliana.
Principiul care zice daca cineva nu e crestin ortodox atunci e eretic poarta numele de principiul tertului exclus si provine de la Aristotel.
Asa e intuitiv dar nu e si corect.

cristiboss56

15.01.2009 15:16:51

Citat:

În prealabil postat de mihailt (Post 109669)

Corect ! Crestini da, dar nu toti sunt in dreapta credinta si asta o stim foarte bine din Invataturile Sf.Parinti. Asa cum toti cei peste 6 miliarde , sunt oameni , avem cu totii elemente de baza comune , suntem rodul aceleasi creatii si totusi multe ne separa, ne diferentiaza. . .

cristiboss56

15.01.2009 15:38:48

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 109673)

Pentru noi ortodocsii , Dragostea si Adevarul sunt doua intelesuri nedespartite. Un dialog al dragostei fara adevar este mincinos si nefiresc. In timp ce dialog al dragosteî " in adevar " inseamna : << Discut din dragoste cu eterodocsii pentru a le atrage atentia unde au greseli si cum sa fie povatuiti in adevar. Daca il iubesc cu adevarat, trebuie sa le spun adevarul, oricat de greu si dureros ar fi >> .

mihailt

15.01.2009 15:42:24

Pai PF Alexei s-a rugat in catedrala catolica Notre-Dame dar nu a slujit Sfanta Liturghie acolo.
Asta nu inseamna ca adormitul intru fericire PF Alexei a fost eretic.
Iar daca coptii au savarsit Sfanta Liturghie pe antimisul lor si apoi ortodocsii o savarsesc pe antimisul lor asta nu inseamna ca s-a profanat biserica.
Sfanta Liturghie in caz de nevoie se poate savarsi si pe afara dar pe Sfantul Antimis, in caz de necesitate.
Cu atat mai mult intr-o biserica catolica care macar ca te adaposteste de ploaie si vant , dar normal pe un Sfant Antimis sfintit de un arhiereu ortodox.
Normal in caz de necesitate.

Iar coptilor li s-a dat voie sa savarseasca Sfanta Liturghie a lor acolo pentru ca nu aveau unde sa savarseasca Sfanta Liturghie deci a fost caz de necesitate.
Adica au ajutat crestinii ortodocsi pe crestinii copti.
De unde s-a scos deci ca s-a profanat Sfantul Altar acolo?
Oare chiar atat nu stiati caci din lespedea Sfantului Mormant unde a fost lasat trupul Domnului nostru Iisus Hristos in adormire cele trei zile si trei nopti,dupa scripturi,cea mai mare parte apartine ortodocsilor iar o alta particica mica apartine coptilor?
De ce credeti ca Dumnezeu lasa asta?
La catolici nu apartine de loc.

Luati-va poza cu Sfantul Mormant din Biserica Invierii sa vedeti Adevarul daca nu aveti cum sa ajungeti pe acolo.

Trei zile si trei nopti dupa scripturi ca nu a fost trei zile si trei nopti calendaristice.
O zi si o noapte se considera acea intunecare care a aparut cand sufletul Domnului nostru i-a parasit trupul.
Apoi inca o zi si o noapte cand a rasarit soarele dupa acea intunecare si noaptea urmatoare.
Si inca o zi si o noapte cele de sambata caci in zorii zilei de Duminica a inviat.

cristiboss56

15.01.2009 15:47:23

Citat:

În prealabil postat de mihailt (Post 109676)

Pe mine nu trebuie sa ma convingi cu nimic , dar pana la urma care este concluzia ta, scurt si concis.

sherlock_holmes

15.01.2009 15:56:13

draga Mihai..l,

Sper ca ai sesizat ca Dumnezeu ( Lumina necreata ) vine la toata lumea (catolici,copti,arabi...) numai prin ortodoxie,adica prin Biserica,toate celelalte variante lasindu-se cu intuneric ( erezie sa-i spunem ).
Este f bine ca participa si ceilalti,bine ar fi sa fie televizata slujba si minunea astfel incit intreaga lume sa vada...dar ma tem ca nu se va intimpla.Daca ar participa numai ortodocsi,atunci nimeni nu ne-ar mai crede.Bine este sa marturisim Adevarul pentru ca Iisus Hristos Dumnezeu doreste mintuirea tuturor oamenilor,bine este ca toti oamenii sa vina si sa ia Lumina Sfinta de la Patriarhul ortodox,sa cunoasca vietile si invataturile Sfintilor Parinti in care a trait Duhul Sfint Dumnezeu si a luat chip Domnul nostru Iisus Hristos.
Din pacate,prin ecumenism...se pune rabi sa se roage,cia-ul in mod discret ii aprinde torta,vine apoi cnn-ul cu blitzuri si poze de familie + internet,apoi vine cardinalul,coptul,muftiul,hindusul si la final,daca mai ramine ceva ...si patriarhul ecumenist.
Ai inteles ?

mihailt

15.01.2009 16:01:28

Concluzia este ca nu mi se pare o problema ca se slujesc liturghii in aceleasi biserici , normal nu in acelasi timp, de catre ortodocsi si catolici.
Cu atat mai mult de catre copti in respectiva biserica.
Asa ceva facandu-se normal pentru cazurile de necesitate.
Cat despre rugaciunile comune cu catolici la care asista musulmani si evrei cum a fost cazul cu IPS Teofan pe care l-am acuzat degeaba , caci daca Domnul nostru Iisus Hristos da marturie de asa ceva cine poate zice ceva impotriva, nu mi se pare ceva eretic.

Cu festivalul ecumenic de la Sibiu e complet alta problema pe care o vedeti enumerata mai jos.

Ce cauta in aceasta miscare alte biserici decat catolicii,armenii,coptii, iar musulmanii si evrei numai sa asiste la rugaciuni si la discutii, nu inteleg.

Mai grav nu inteleg ce cauta la aceste discutii femei sa ia cuvantul si sa vorbeasca.

razvan_m

15.01.2009 16:28:54

Daca si comunitatea Sfantul Munte Athos ii considera pe catolici si pe anti-calcedonieni eretici, putem noi sa ne punem de-a curmezisul parintilor inchinoviati la Manastirile Sfantului Munte si sa afirmam ca si Mihail ca anti-calcedonienii si catolicii nu sunt eretici? Ci doar ca exista mici diferente intre noi, Sfanta Biserica Ortodoxa si ei, bisericile anti-calcedoniene si biserica catolica? Dar daca noi, ca si Biserica Ortodoxa detinem invatatura apostolica neschimbata de 2000 de ani, oare cei care au "mici diferente" fata de invatatura de credinta si marturisire apostolica cum ar putea sa fie decat niste mincinosi si inchinatori la mamona, chiar daca il numesc pe mamona [dracul, diavolul] cu numele Mantuitorului nostru Preaiubit si Preamilostiv?

In acest sens citez epistola comunitatii extinse a Sfantului Munte Athos, adresata SS Patriarhul Bartholomeu al II-lea si referitoare la aiurelile asa-zisului document al intrunirii ecumenice de la Balamand [Liban] adoptat in 1993, care aduce in discutie atat schisma anticalcedoniana cat si cea latina[catolica, apuseana] fata de Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos [nu doua, nici trei, ci Una Biserica Apostoleasca si Sfanta a lui Hristos], care este Biserica Ortodoxa:

[SIZE=4]EPISTOLA ATHONITA[/SIZE]

[SIZE=4]de Sinaxa Extinsa a Sfîntului Munte Athos[/SIZE]

[SIZE=2]În ochii parintilor din Sfîntul Munte Athos, respectul total pentru adevar este una din primele îndatoriri pe care le impune iubirea pentru aproapele. Ei nu au nici o pozitie doctrinara aparte, ci marturisesc pur si simplu credinta Bisericii Ortodoxe: “Biserica este una. Aceasta Biserica una si adevarata, care pastreaza continuitatea vietii ecleziale, adica unitatea Traditiei este Ortodoxia. A admite ca aceasta[/SIZE][SIZE=2] Biserica una si adevarata nu exista pe pamînt în stare pura ci ca ar fi partial continuta în diferite ramuri, înseamna… a nu avea credinta în Biserica si în Capul acesteia“.[/SIZE]
[SIZE=2]Fara ostentatie, calugarii athoniti tin ca aceasta convingere sa se înscrie în fapte. Nu pot aproba manifestari sau vorbe care ar implica o recunoastere practica a “teoriei ramurilor”. Unitatea crestinilor, care le e la fel de pretioasa ca oricarui alt crestin, nu poate fi împlinita decît prin alaturarea neortodocsilor la întregul si plinatatea credintei apostolice. Ea n-ar putea fi rodul unor compromisuri si eforturi nascute dintr-o aspiratie omeneasca si fireasca la unitate a unor oameni care nu dau doua parale pe învatatura încredintata Bisericii.[/SIZE]
[SIZE=2]În materie de ecumenism, ca si în viata duhovniceasca, atitudinea Athosului este alcatuita din luciditate si discernamînt.[/SIZE]
[SIZE=2]Traditia spirituala a Muntelui Athos este în esenta ei identica cu cea în care traiau Parintii si, în particular, toti vechii calugari din Apus, într-o perioada în care schismele si divizarile nu distrusesera înca unitatea spirituala a Europei. Drept pentru care, redam în cele ce urmeaza textul scrisorii Parintilor athoniti referitoare la Documentul de la Balamand, ca pe un raspuns patristic la o problema contemporana de o mare importanta:[/SIZE]

[SIZE=2]Sanctitatii Sale, Patriarhul ecumenic,[/SIZE]
[SIZE=2]Parintele si Stapînul nostru, Bartolomeu[/SIZE]

[SIZE=2]Prea Sfintite Parinte si Stapîne,[/SIZE]
[SIZE=2]Unirea Bisericilor sau pentru a vorbi mai precis, revenirea heterodocsilor la Biserica noastra, sfînta, soborniceasca, apostoleasca si ortodoxa este o dorinta fireasca a noastra, ca sa se împlineasca rugaciunea Domnului: “Toti sa fie una” (Ioan 17,21), rugaciune pe care o primim si o împartasim total în sensul ei ortodox. Dupa cum scrie profesorul J. Romanides: “Hristos se roaga aici pentru ca ucenicii Lui si ucenicii ucenicilor Lui sa fie una în perspectiva slavei Sale înca din aceasta viata, ca madulare ale Trupului Sau, adica ale Bisericii…“. Iata de ce, de fiecare data cînd crestinii heterodocsi ne viziteaza, desi îi primim cu dragoste în Hristos si le oferim ospitalitate, constientizam totusi cu durere despartirea noastra în credinta si imposibilitatea de a lega relatii ecleziale cu ei.[/SIZE]
[SIZE=2]Schisma dintre ortodocsi si anticalcedonieni si apoi cea dintre ortodocsi si occidentali constituie o adevarata tragedie, cu care nu trebuie sa ne obisnuim si s-o acceptam linistiti si resemnati.[/SIZE]
[SIZE=2]Asadar, întelegem eforturile care vizeaza unirea numai atunci cînd sunt facute cu frica lui Dumnezeu si în acord cu traditia ortodoxa, cînd ele nu rezulta în nici un caz din micsorarea sau anularea dogmelor ortodoxe si nici din indiferenta toleranta fata de marturisirile strîmbe ale heterodocsilor - pentru ca o astfel de unire nu va fi o unire întru Adevar, si ca atare nu va fi niciodata acceptata cu adevarat de Biserica, nici binecuvîntata de Dumnezeu. Asa cum spun Sfintii Parinti: “Binele nu e bine decît cînd e bine facut“.[/SIZE]
[SIZE=2]Dimpotriva, o astfel de falsa unire ar provoca noi schisme, noi dureri si diviziuni în trupul astazi unit al Ortodoxiei. În aceasta privinta am spune ca, în fata marilor schimbari care s-au produs în tarile de traditie ortodoxa si în fata violentului curent care se manifesta sub diferite forme la scara mondiala, Biserica Ortodoxa, care este una, sfînta, soborniceasca si apostoleasca, ar trebui, pe de-o parte, sa consolideze coeziunea Bisericilor locale, avînd grija de membrii ei raniti si restabilindu-i spiritual, si, pe de alta parte, constienta de ea însasi, sa predice puternic si limpede, umanitatii decazute, puterea mîntuitoare, harul unic care-i apartine.[/SIZE]
[SIZE=2]În acest duh urmarim, atît cît ne permite angajamentul monahal, manifestarile si dialogurile miscarii numita ecumenica si constatam cînd divizarea cuvîntului adevarului, cînd compromisurile si concesiile în chestiuni fundamentale de credinta.[/SIZE]
[SIZE=2]Asadar, actele si declaratiile reprezentantilor Bisericilor ortodoxe ne-au pricinuit o adînca mîhnire, pentru ca sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei noastre.[/SIZE]
[SIZE=2]Mentionam mai întîi cazul Prea Fericitului Patriarh al Alexandriei, care a declarat cel putin de doua ori cã noi, crestinii, ar trebui sa-l recunoastem pe Mahomed ca profet! - si nimeni pîna astazi nu l-a criticat pe acest Patriarh asa de grav ratacit, care a continuat sa conduca destinele Bisericii sale ca si cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Parasim, deci, limitele sincretismului pancrestin si intram în sincretismul tuturor religiilor![/SIZE]
[SIZE=2]În al doilea rînd, va aducem la cunostinta cazul Patriarhului Antiohiei care, fara consimtamîntul unanim ortodox, a intrat în comuniune liturgica cu anticalcedonienii Antiohiei, fara sa se fi gasit cea mai mica solutie la foarte gravele probleme ale acceptarii lor de catre Sinoadele ecumenice posterioare Sinodului III si, mai ales, Sinodului de la Calcedon, care constituie o temelie de nezdruncinat a Ortodoxiei.[/SIZE]
[SIZE=2]Din nefericire, nici în acest caz n-am vazut proteste din partea vreunei Biserici ortodoxe.[/SIZE]
[SIZE=2]Dar motivul cel mai serios de neliniste este brusca si inadmisibila schimbare de atitudine a ortodocsilor, asa cum reiese din continutul declaratiei comune de la Balamand din iunie 1993 a Comisiei mixte pentru dialog între ortodocsi si romano-catolici, care adopta teze antiortodoxe si asupra careia tinem în mod special sa atragem atentia Sanctitatii Voastre.[/SIZE]
[SIZE=2]Pentru a începe, se cuvine sa recunoastem ca declaratiile pe care Sanctitatea Voastra le-a dat din cînd în cînd în privinta uniatismului, considerat un obstacol de neocolit în calea dialogului dintre ortodocsi si romano-catolici - ne-au linistit.[/SIZE]
[SIZE=2]Textul în cauza dadea, cu toate acestea, impresia ca declaratiile Voastre au fost ocolite, ca uniatismul beneficiaza de amnistie si se vede chiar invitat la masa Dialogului Teologic, în ciuda respingerii categorice din partea Conferintei panortodoxe din Rodos: “Iata de ce am hotarît sa pretindem, ca o conditie prealabila pentru reluarea dialogului, ca toti agentii si propagandistii uniatismului de la Vatican sa fie îndepartati definitiv din tarile ortodoxe, si ca toate Bisericile numite unite sa fie supuse si încorporate Bisericii Romei, deoarece uniatismul si dialogul sunt absolut incompatibile“. Pentru a ne justifica nelinistea, vom aduce ca dovada, între altele, articolul Înalt Prea Sfintitului mitropolit Demetriados K. Hristodulos, aparut în “Biserica Pireului”, din care vom cita cîteva fragmente.[/SIZE]

[continuare in postul urmator]

razvan_m

15.01.2009 16:39:41

[continuarea postului precedent]

[SIZE=2]Dar tezele ecleziastice ale acestui document provoaca înca un si mai mare scandal, Sanctitate. Vom mentiona ratacirile cele mai strigatoare la cer.[/SIZE]
Citim în articolul 10: “Ca reactie la Biserica Catolica ce, pretinzîndu-se unica depozitara a mîntuirii, îsi exersa eforturile misionare în detrimentul ortodocsilor - Biserica Ortodoxa, la rîndul ei, a adoptat aceeasi conceptie, potrivit careia numai la ea se gaseste mîntuirea. Pentru a asigura mîntuirea fratilor rataciti, ajungea chiar sa-i reboteze pe crestini, uitand exigentele libertatii religioase a persoanelor si a actelor de credinta, exigente la care epoca respectiva era putin sensibila“.
Noi, ortodocsii, nu vom putea admite niciodata un astfel de punct de vedere, dat fiind faptul ca Sfînta noastra Biserica Ortodoxa nu a început sa se creada singura depozitara a mîntuirii ca reactie la uniatism, ci cu mult înainte de el, înca din epoca în care, din motive dogmatice, s-a produs schisma. Biserica Ortodoxa nu i-a asteptat pe uniati pentru a întelege ca ea este continuatoarea autentica a Bisericii una, sfînta, soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos, pentru ca ea a avut întotdeauna constiinta ca papismul e o erezie. Daca n-a folosit prea des acest termen de “erezie”, a facut-o dintr-un motiv explicat de Sfîntul Marcu al Efesului: “Latinii nu sunt numai schismatici, ci eretici, iar daca Biserica n-a proclamat acest lucru foarte clar a fost pentru ca natiunea lor era mult mai numeroasa si mai puternica decît a noastra… înaintasii nostri n-au vrut sa-i zdrobeasca pe latini ridiculizîndu-i si stigmatizîndu-i cu numele de eretici pentru ca desi îi asteptau sa se întoarca, faceau toate eforturile sa le menajeze prietenia“.
Atunci cînd uniatii si misionarii Romei au navalit în Anatolia noastrat pentru a-i converti, mai ales prin mijloace dubioase, pe ortodocsii slabiti de grele încercari - tactica mult folosita si astazi de ei, Ortodoxia a trebuit sa predice adevarul nu pentru a face prozelitism de tip roman, ci pentru a-si proteja turma.
Astfel, Sfîntul Fotie a denuntat de mai multe ori Filioque ca o erezie si pe adeptii ei ca rau-marturisitori (kakodocsi).
Sfîntul Grigorie Palama spune despre occidentalul Varlaam ca, venit la Ortodoxie, n-a aratat “ca sa spunem asa nici un semn de sfintire primit de la Biserica noastra, care ar fi putut sterge pacatele cu care a venit“.
Este clar ca Sfîntul Grigorie îl considera pe Varlaam un eretic care are nevoie de harul sfintitor pentru a intra în Biserica Ortodoxa.
Formula utilizata în articolul 10 arunca pe nedrept vina asupra Bisericii Ortodoxe, pentru a o atenua pe cea a sustinatorilor papismului. Cînd i-au rebotezat ortodocsii pe romano-catolici si pe uniati independent de vointa lor, calcîndu-le în picioare libertatea religioasa? Si daca exista exceptii, ortodocsii care au semnat acest text n-ar fi trebuit sa uite ca cei care au fost rebotezati “independent de vointa lor” erau urmasii ortodocsilor care fusesera uniti cu forta, cum a fost cazul în Polonia, Ucraina si Transilvania! (vezi articolul 11).
Citim în articolul 13: “De fapt, mai ales dupa conferintele panortodoxe si al doilea Conciliu al Vaticanului, redescoperirea si punerea în valoare, atît de catre ortodocsi cît si de catre catolici, a Bisericii drept comuniune au schimbat radical perspectivele si deci si atitudinile fundamentale. Ambele parti au recunoscut ca ceea ce Hristos a încredintat Bisericii Sale - profesia de credinta apostolica, împartasirea cu aceleasi taine, mai ales preotia unica celebrînd jertfa unica a lui Hristos, succesiunea apostolica a episcopilor - nu poate fi considerat proprietatea exclusiva a uneia singure dintre Bisericile noastre. În acest sens este evident ca orice rebotezare este exclusa“.
Redescoperirea Bisericii drept comuniune are desigur sens pentru romano-catolici care, în fata impasului în care se gaseau din cauza eclesiologiei lor absolutiste, au fost constrînsi sa se întoarca, printr-un joc dialectic, spre caracterul comunitar al Bisericii. Asadar, alaturi de o extrema, aceea a puterii absolute, ei pun alta extremat, aceea a puterii colegiale, asezîndu-se întotdeauna, în acest du-te vino, pe aceeasi baza antropocentrica. Biserica Ortodoxa, dimpotriva, a avut întotdeauna si conserva constiinta de a fi nu o simpla comuniune, ci o comunitate teandrica sau, cum spune Sfîntul Grigorie Palama în “Tratatul despre purcederea Sfîntului Duh” (2,78), o “comuniune de îndumnezeire”. Or, comuniunea de îndumnezeire nu este numai necunoscuta, dar ea este teologic incompatibila cu teologia romano-catolica, care refuza sa accepte energiile create ale lui Dumnezeu, singurele prin care aceasta comuniune poate exista.
Acestea fiind zise, constatam cu cea mai mare tristete ca, în articolul cu pricina, sfînta noastra Biserica Ortodoxatilde; este pusa la egalitate cu Biserica Romano-Catolica rau-marturisitoare.
Sunt trecute cu vederea gravele diferente teologice - Filioque, primatul papal, infailibilitatea, harul creat etc. - si este fabricata o unire artificiala fara cel mai mic acord asupra dogmelor.

[continuarea in mesajul urmator]

sherlock_holmes

15.01.2009 17:07:17

Citat:

În prealabil postat de mihailt (Post 109682)

Concluzia este ca nu mi se pare o problema ca se slujesc liturghii in aceleasi biserici , normal nu in acelasi timp, de catre ortodocsi si catolici.

draga Mihail,

Iti spun in cuvinte mai simple...
Lumina sfinta...Duhul Sfint Dumnezeu,nu se coboara in Biserica decit la rugaciunea patriarhului ortodox...adica in Biserica ortodoxa se afla in mod neindoielnic Iisus Hristos Dumnezeu,Capul Bisericii,prezent in tainele mintuitoare,in mintile si sufletele sfintilor ,in ierarhia drept credincioasa,in mirenii drept credinciosi...
Cind se roaga catolicul,coptul sau mai stiu eu cine...intuneric bezna,nu se aprinde nimic,nu se coboara nici o Lumina sfinta,nu este Duh,nu este Hristos ( adica este erezie )...ma folosesc doar de exemplul acesta.
Daca vrei sa cunosti despre catolici si altii,despre viata bisericii...Adevarul se afla la oamenii care sint mintuiti,adica traiesc acum in Cer,noi le spunem Sfinti Parinti,adica oameni in care a trait Dumnezeu pe pamint.Vrem sa ne mintuim si noi si sa ne intilnim cu ei ? Daca da,evident ca trebuie sa ne asemanam pe cit este cu putinta cu ei,si la viata in primul rind,dar si la invataturi.
Despre oamenii care traiesc astazi pe pamint,indiferent cine ar fi ei...nu poti sa stii daca se mintuiesc sau nu,sint incerti...asa cum le este si viata si invatatura.Daca se afla in Biserica,adica marturisesc ceea ce Biserica din toate timpurile a marturisit,atunci poti sa-i urmezi,dar daca vin cu inovatii,invataturi noi sau mai rau,marturisesc impotriva oamenilor care traiesc acum in Cer,a oamenilor mintuiti,a Sfintilor...atunci it's up to you...depinde de tine ce este mai important,adica cu cine vrei sa fii la un loc in vesnicie.

Si concluzia ta mi se pare gresita...nu este Sfinta Liturghie,nu se slujeste impreuna,nu este biserica ortodoxa ( administrata numai de ortodocsi,dupa cite stiu eu )...ci este o minune,prin care ceilalti sint instiintati care este Biserica Domnului...asa,pe vazute si pipaite...semn cumva.

cristiboss56

15.01.2009 23:09:48

Sfintele Canoane ale Bisericii noastre << interzic cu asprime rugaciunile impreuna cu eterodocsii>>, pentru ca acestia nu au aceeasi credinta cu noi. Ei cred intr-un Hristos diferit, denaturat. De aceea si Sfantuk Ioan Damaschin ii numeste necredinciosi :" Cel care nu crede potrivit traditiei Bisericii Sobornicesti, este necredincios."
Daca Sfintele Canoane interzic rugaciunile impreuna cu ereticii, cu atat mai mult <<ne opresc de a participa la "tainele" lor >>.

mihailt

16.01.2009 00:50:09

Dom-le la textul ala de la Muntele Athos nu vad semnaturile staretilor de l-au dat.
In legatura cu situatia bisericii Sfanta Ecaterina este vreun om duhovnicesc de poate sa vada pe Duhul Sfant cand se pogoara la Sfanta Liturghie si a vazut el ca in acea biserica nu se mai pogoara spre a preface darurile dupa ce au slujit coptii?
Daca este macar un om care a vazut asa si a vazut dansul ca nu se mai pogoara Duhul Sfant apoi acela este argument ca sa se faca resfintire.

Ca coptii nu sunt monofiziti cred ca am aratat destul de clar.
Faptul ca au sfinti,viata monastica,textul Sfintei Liturghii aproape asemenea cu cel al ortodocsilor daca nu chiar asemenea,posturile se tin,botezul se aplica la fel etc nu inteleg de ce vor unii a-i numi eretici daca nu sunt eretici.
Eu pe parintele Petroniu nu l-am vazut intre semnatarii acelui document de l-a postat fratele Romeo aici , de fapt nu am vazut niciun semnatar.

Eu nu am zis ca e voie sa te impartasesti de la catolici sau de la copti si nici nu a facut vreun ierarh din BOR asa ceva cu exceptia lui IPS Nicolae de a si fost mustrat pentru asta.
Iar catolicii au avut si ei un sfant de a vazut Slava Sfintei Treimi (nu imi place sa zic lumina necreata termen impropriu - nu gasim vreodata in Sfanta Scriptura acest termen) adica pe Sfantul Ioan al Crucii.
Normal tot asa viata ascetica a dus.
Deci daca in acest Sfant catolic a existat dorirea dar si ajutorul de a ajunge la aceasta,aceasta dorire numai de Duhul Sfant (harul Sfintei Treimi) poate fi lucrata in cineva,iar acest ajutor de a ajunge la asemenea comuniune cu Sfanta Treime tot numai harul Sfintei Treimi il poate da.
Deci iata ca si in BC lucreaza harul Sfintei Treimi.

razvan_m

16.01.2009 14:29:41

Care-i respectivul "sfant" al bisericii catolice de care vorbesti, frate Mihail?

N.B. N-am reusit sa termin inca epistola chinoviei extinse a Sfantului Munte Athos incare critica dur documentul de la Balamand, rod al unei intalniri ecumeniste intre prelati ortodocsi si catolici, insa sinaxa extinsa inseamna staretii si egumenii tuturor Sfintelor Schituri si Manastiri ale Sfantului Munte Athos. Asa ca autorii epistolei semnandu-se o data drept "sinaxa extinsa a Sfantului Munte Athos", se stie despre cine e vorba...

razvan_m

16.01.2009 14:37:31

Si mia-fizitismul coptilor este O MARE, F. MARE EREZIE. De ce se considera atunci ca Biserica Sfintei Ecaterina a Fac. de Teologie din Bucuresti a fost pangarita de o slujba a ereticilor miafiziti copti? T-am explicat de ce: ei considera amestecate cele doua Firi ale Mantuitorului: oDumnezeiasca si Omeneasca. Or, cele doua sunt separate conform Sfintelor Dogme de credinta ale Ortodoxiei!

...Sincer, frate Mihail, pentru atata propaganda facuta EREZIILOR si ECUMENISMULUI in general, ti-ar placea sa fii denumit ERETIC??? Cred ca nu...dar ca sa nu fii numit...si sa si devii eretic...te rog inceteaza cu propaganda fratiei tale facuta ereziilor...mia-fizita si ecumenista, in general...

R.

mihailt

16.01.2009 17:07:00

Am scris foarte clar acolo Sfantul Ioan al Crucii il chema pe respectivul Sfant catolic.

Ora este GMT +3. Ora este acum 08:04:02.

Pagina 1 din 2

Arată 40 mesaje din subiectul acesta într-o singură pagină